Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Selectii > Mobil |   


Autor: Dorina Şişu         Publicat în: Ediţia nr. 445 din 20 martie 2012        Toate Articolele Autorului

Tratat de singurătate
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ne tratăm paşii, timpii, căutările, prietenii, cunoscuţii, necunoscuţii, ne tratăm pelicula secundei ca şi cum ele vin grămezi dintr-un timp absurd şi plictisitor. Vindecarea e comică. Nu vine niciodată. Există un timp ar fericirii care domneşte peste noi cu o linişte captivantă. Nu facem altceva decât să ne retragem în afara eului. Ne place să scriem despre noi, despre iubiri, despre fericiri, despre dureri dar mai ales despre vise. Nopţile se distanţează de esenţa lor datorită poftelor noastre.  
  
Să ne descriem frumoşi. Trişti dar frumoşi. Nu singuri, chiar dacă singurătatea devine un tratat netratat, un necesar înşelător, o lovitură fără nuanţă. Să o facem infinită. Propunerile imaginaţiei noastre trec prin noi şi prin alţii devenind pasaje de invidiat. Formulele devin contemporane în orice timp. 
  
Mi-am dorit mereu să spun ce simt şi ce gândesc încât m-am văzut cum strâng de gât toate secundele de teama trecutului. Îţi spui: ştii asta, deja ştii, treci mai departe şi râzi ori fă ceva despre care lumina să nu se mire şi noaptea să nu treacă. Îmbrăţişăm cuvintele care ne plac, sărutăm frumuseţea cu sete, apoi mai stăm, ne mai dumirim de ce simţim tot mai mult să dăm, să ne trăim. 
  
Ne naştem pentru iubire, apoi iubim viaţa, uitând de iubire, iar când ne amintim de ea nu mai avem timp să o avem. Lirică apariţie, formă compensatoare a vieţii gândind la moarte. 
  
Atunci când ne dăm seama că suntem lumii daţi, încercăm puterile prin paşi mărunţi. E o teamă de a nu deranja culorile din ploi sau sensul şoaptelor. Afişăm singurătatea pentru a păstra iubirea în noi? Cine ştie dacă această melancolie îşi cară umbrele în spate? Şi chiar dacă ştim nu avem timp să tragem suflul destinului pentru că moştenim păcatul de a uita. 
  
Dar nu plângem să ne ridicăm deasupra sorţii. Vremea ne face mărunţi şi înţelepţi. Suntem ceea ce alegem, destinul depinde de ceea ce vrem să fim. 
  
Când mâna ta mă atinge simt durerea lipsei tale de până acum. Atunci când nu îţi aud paşii simt durerea distanţei dintre noi. O iubire cu aripi care şi-a tatuat casa la mine în suflet. 
  
Vă rog să mă iertaţi că timpul meu s-a răstignit în singura picătură a cerului şi nu a avut răgazul să îndure piatra pe care alţii ne-a aşezat-o în cale. Am să iau tristeţea copilăriei noastre şi am să fac o perdea cu inimi de foc iar din cenuşă să fie covorul acesta numit frângere de viaţă, să ne lege prin nume de noi. 
  
Mai coborâm, istoviţi, în preajma lucrurilor căutând cu disperare firescul. Nimic nu e firesc şi nici normal atât cât noi să înţelegem. 
  
Pitim omul din noi prin cuvânt. Pitim iubirea crezând că o alta e mult mai bună, pitim ochii în pietre considerând, mai presus de orice adevăr, binele din descătuşare, fum şi haos, tăişul libertăţii de a tace iluzia de om. 
  
Am revenit la nevoia de sine, departe de golul care ne macină paşii, departe de cenuşa care aşteaptă la rândul vieţii, departe de acest prea devreme nelămurit din noi cu prea multe calcule preconcepute cum numai ochiul ştie să privească, popas inutil la speranţă, am revenit tăcerilor. Aceasta e orânduirea noastră. Scoaterea în evidenţă a parfumului de om, un rezultat al spaţiului dintre verticalitate şi minte. 
  
Mai păstrez câteva felii de fericire şi pentru cei trişti. Nu ştiu de ce vrem să părem suportabili pentru ceilalţi...fi-vor iubirile destule! Am rămas prinsă în faţa tristeţii...şi cui mai pasă de ochii strânşi? Scotoceşti prin toate trăirile amintiri frumoase apoi te întrebi de ce nu găseşti măcar una. Alţii se minunează de tristeţea ta, de sinele noroit şi de viaţă. 
  
Uneori greşim când spunem adevărul, uneori uităm vindecarea în altă mână. Mergem tăcuţi spre o viaţă tăcută, încercând să înţelegem de ce ne omoară singurătatea. 
  
firi trecătoare, simţiri firave....se duc. Tu rămâi şi rămâi şi...apoi scriem despre toate. Învăţăm din lovituri. Suntem oameni, deci mai suferim, mai uităm, ne facem - prefacem fericiri, dăm cu parfum şi mergem aşa aiurea ori nu, ori da, cine ştie!? 
  
să ne prefacem fericiţi şi trişti 
  
să ne prefacem că nu ne prefacem 
  
că atingem pământul cu talpa 
  
că sărutăm cerul 
  
că avem aripi 
  
şi că dividem anotimpuri în numere pare 
  
să adunăm ultima frunză din copacul pe care se sprijină noaptea 
  
să bem coniacul până la ziuă 
  
ştiu că acel saxofon mi-a urmat paşii 
  
şi tu ştiai că sunt prostituata vieţii mele 
  
dar ai rămas cu mine doar atât cât să nu-ţi apleci fruntea de pământ 
  
Timpul este un suflu. El ne trece, noi îl simţim. Povara nu e conştiinţa? E ca un trup în care ne ascundem. 
  
Adevărat. Dar noi întoarcem treptele pe dos, tânjim cu ochii la înalt deşi nu ştim ce e în afara culorii care ne pătrunde sângele. Amalgam de realităţi. Ne secătuieşte uneori pasul.Grija de-a nu trăi lezat, frica de-a nu considera un lucru mai inutil ca tine, te transformă într-un peisagist al unui timp de care oamenii fug. Nu e plăcută bestialitatea ignoranţei şi nici splendoarea unui cuvânt pe care tu l-ai creat, l-ai simţit dar nu-l poţi avea. Da, să evităm stricăciunile şi să aşezăm taraba cu vise la loc sigur; în suflet vânturile par întregi. 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Tratat de singurătate / Dorina Şişu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 445, Anul II, 20 martie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Dorina Şişu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dorina Şişu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!