Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Ecouri > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011        Toate Articolele Autorului

Transfigurarea Prezentului
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Fiindcă suntem la momentul redării diferitelor amintiri ce ne-au marcat existența, voi mai adăuga o experiență pe care ulterior am să o analizez în detaliu. Scopul acestor relatări este de a încuraja explorarea tezaurului amintirilor personale, care printr-o examinare atentă pot să ne ajute în dobândirea puterii de a prețui prezentul pe care îl trăim.  
 
„Îmi amintesc o după-amiază de toamnă, când student fiind și locuind într-un internat militar, am rămas singur în cameră, întârziind, ca de obicei, la una dintre numeroasele adunări pe care le aveam în decursul unei zile. Era în cursul anului 1987, comunismul încă nu căzuse, iar agresivitatea învățământului politico-ideologic întrecea, din punctul meu de vedere, orice limită a bunului simț și rațiunii. Simțeam nevoia să mă revolt și să exprim deschis ceea ce gândeam chiar dacă acest lucru m-ar fi costat enorm de mult. Nu mai puteam să suport minciuna în care trăiam cu toții. Pe de altă parte, eram sigur că nicio schimbare neașteptată a societății nu avea cum să înlăture răul deja produs prin distrugerea individualității oamenilor și promovarea unor false valori în societate.  
 
Îmi dădeam seama că până la urmă, întreaga viață nu reprezintă altceva decât un teatru absurd, caraghios și lipsit de rațiune. Sau poate că singura aparent logică a prezentului era doar cea a supraviețuirii. În acest sens, trebuie să mărturisesc că, de multe ori, aș fi dorit să ies de pe scena vieții, să las în urma mea tot acest amestec de bine și rău însoțit de impresii ale unei aparente fericiri și de alte sentimente pline de amărăciune, dezamăgire și irosire. Însă, ori de câte ori disperarea mă împingea până la limitele extreme ale rațiunii, scoțându-mă chiar din sfera conservării de sine, o anumită percepție, asemenea unui instinct ascuns, revenea cu putere asupra minții mele.  
 
Era asemenea unui glas, sau a unei puternice impresii, ce venea din adâncul ființei mele și totuși, într-un fel din exterior. Era ceva asemenea unei impresii străbune, ce ținea într-un fel de o anumită ereditate ce depășea experiența obișnuită. Era o impresie ce îmi străfulgera cugetul spunându-mi de fiecare dată când eram gata să abandonez, să nu renunț, să nu mă dau bătut și să merg înainte, mai departe, fiindcă mereu va fi cu mine Cineva, care mă cunoaște, care mi-a stat alături mereu de-a lungul vieții și care mă va conduce cu bine până la capăt. Astfel, în acea după-amiază când am rămas singur în acea cameră friguroasă de cămin studențesc militar, stând nemișcat cu mâinile strânse într-un exercițiu tăcut al rugăciunii, gândurile păreau că se încleștau într-o muțenie a cugetului și minții, incapabile să mai exprime ceva coerent sub copleșitoarea impresie de neputință în fața prezentului. Simțeam cum mă cufund tot mai mult într-un adânc ce mă împresura din toate părțile, fără a putea ieși din el.  
 
Dar deodată, în acele clipe, am avut percepția că totul în jurul meu devine luminos și de un alb imaculat. Niciun fel de murdărie a realității din jurul meu nu mă mai atingea. Se părea că eram undeva, deasupra prezentului, iar clipele ce treceau, aduceau cu ele promisiunea că va veni o zi cânt toate aceste lucruri triste vor dispărea cu desăvârșire. Asemenea unei vibrații interioare, aveam percepția unei fericiri ce venea dinspre viitor, de undeva de dincolo de timpul în care trupește mă aflam în acele clipe.  
 
Era asemenea unei proiecții ce își avea sursa în ceea ce avea să fie, undeva dincolo de teatrul absurd al lumii. Era o senzație transferată peste oceanul de timp și spațiu ce separă lumea de acum de cea care va veni, când Domnul va aduce Împărăția Sa pe pământ. O bucurie și o fericire ce nu puteau să fie exprimate în cuvinte mi-au inundat sufletul, ființa, și am înțeles că totul are un sens bine determinat, precis, că dincolo de cuptorul încercărilor acestei lumi se află nemărginirea Împărăției cerurilor.  
 
Eram acum convins că ateismul dezgustător, pretins științific, o monstruozitate aberantă a unor timpuri de întuneric, va fi răpus de lumina ce se revarsă într-un potop vindecător, de neoprit, din Sfintele Scripturi. Iar liniștea curată a cerului a luat deodată locul rumorii și tulburării provocate de apele murdare ale prezentului. Aveam din nou putere pentru a merge înainte. Dumnezeu era cu mine, ba chiar înăuntrul meu, și prin urmare, victoria era sigură. Eram convins că în cele din urmă acea realitate opresivă va avea un sfârșit, iar binele va învinge în cele din urmă. Și mai mult, eram sigur că în acele clipe de încercare extremă, m-am întâlnit din nou cu Dumnezeu, călăuza mea ce nu greșește niciodată.”  
 
Am redat astfel mai multe amintiri ce se așază asemenea unor mărgele prețioase pe șiragul impresiilor vieții. Ele au o valoarea sentimentală personală, însă pot deveni cu ușurință materiale de studiu pentru exemplificarea metodei de descătușare a energiilor ascunse în noi prin rememorare și analiză, cu scopul de a alimenta motorul acțiunilor noastre prezente și viitoare. De fapt, amintirile sunt fragmente din codul informațional, ce compune ființa noastră interioară, și ele au un rol determinant asupra evoluției noastre viitoare. De aceea, ele nu pot fi lăsate în voia sentimentelor de moment, fiindcă dacă nu vor fi integrate într-un sistem superior, acestea ne vor zdrobi fără milă prin intensitatea retrăirii involuntare și a sugestiilor melancolice cu privire la trecerea vremii și la nefructificarea ocaziilor pe care le-am avut de-a lungul vieții. Scopul final este cel de a trăi fără păreri de rău cu privire la ceea ce a fost sau ar fi putut să fie și să mergem cu putere înainte, având în suflet bucuria întâlnirii față către față cu Creatorul nostru.  
 
Octavian Lupu  
București  
12 iunie 2016  
(republicare)  
Referinţă Bibliografică:
Transfigurarea Prezentului / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 201, Anul I, 20 iulie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!