Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Analize > Mobil |   


Autor: Al Florin Ţene         Publicat în: Ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012        Toate Articolele Autorului

Trăim în legendă? Sau legenda ne trăieşte pe noi?
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Editorial de Mariana Cristescu 
  
Trăim în legendă? Sau legenda ne trăieşte pe noi ? Cunoşteau dacii, oare, Craniile de cristal !?! 
  
În România, în preajma Munţilor Gagu, din masivul Retezat, trăiesc guganii (gugulanii), urmaşii cei mai vechi ai dacilor. „Legendele lor sunt pline de eroi de staturi impresionante, uriaşii pomeniţi de mitologiile antice. Neam de păstori, guganii spun că îşi trag numele de la Muntele Gagu, din Masivul Godeanu, la sud de Retezat. Acesta are 21 de vârfuri – de 3 ori 7, numere sacre la arienii carpatici – toate peste 2.000 de metri, dar niciunul mai mare decât vârful Gagu (2.291 metri). Guganii spun că sunt de-o seamă cu acest pisc, adică ar fi cei mai vechi oameni de pe Pământ. Conform legendelor despre giganţi, au dreptate. „Giganţii” sunt copiii mamei Gaia şi ai lui Uran, care se distingeau prin marimea corpului şi prin puterea extraordinară. Formau un popor de munte, pe care nici zeii nu prea se încumetau să-l înfrunte. „Acest munte sacru, Godeanu, cu acelaşi nume ca al celui originar (Ceahlăul) (...)a preexistat statului dac. Putem aduce ca argument serios faptul că a trăit aici această populaţie misterioasă, amintită şi de antici, ai cărei membri au şi o statură ce trimite cu gândul la uriaşii hiperborei. Grecii îi menţionează sub numele de gugani. În Dacia exista o localitate Goganis (Tabula Peutingeriană). Hercules, despre care anticii spun că era pelasg, recunoscut în legendele româneşti ca fiind Iovan Iorgovan „fecior de mocan”(I. Teodorescu-Poezii Populare), mai are, la egipteni, epitetul de Gigon (Hesychius). ” (Prof. Maria Ciornei) Lângă Caransebeş este menţionată aşezarea Gagni, vatră a acestor gugani străvechi. „Gagate” sau „ambra vrăjitoarelor” (cărbune sapropelic) este piatra sacră a planetei Pluto. Sumerienii numeau Gugu – „cel care arată calea” – planeta Pluto. Legendele lor spun că preotul zeificat care slujea templul lui Pluto era Saue – Isimud, „Cel cu două feţe”, Ianus/Ion, cel atât de venerat pe aceste meleaguri. Unde era patria lor? Impăratul Augustus amintea în testamentul sau că a condus o expediţie militară asupra dacilor, fiind celebrat de romani ca „al doilea învingator al giganţilor”. Şi Domiţian îi numea pe daci „urmaşii titanilor din vechime”.  
  
Nimic senzaţional, aparent, până aici. În lume mai există populaţii izolate care se consideră urmaşii primilor oameni de pe Pământ: comunităţi din Caucaz, bascii din Pirinei, quanchii din Canare... Să fi auzit, oare, însă, indienii seneca de gugani/gugulani, ori să fi comunicat cele două civilizaţii? Unde, cum, ... pe uscat? Deci, înainte de Potop?  
  
De ce aceste întrebări? Fiindcă, după cum cunoaşteţi, şi am mai scris – subiectul fiind la ordinea zilei – se spune că triburile antice ale mayaşilor ar fi lăsat şi „antidotul” sfârşitului de ciclu de viaţă pe care l-au prevăzut: 13 cranii de cristal. Cel puţin aşa spune „legenda” (să-i spunem aşa!) răspândită iniţial de călătorul britanic Frederick Mitchell-Hedges, în 1927.  
  
Mă gândesc eu că, dacă gugulanii noştri din Retezat (dacii) au fost contemporani cu mayaşii înainte de Potopul ce a despărţit continentele, înseamnă că supravieţuirea noastră în timp s-ar putea datora inclusiv cunoaşterii şi utilizării acestor 13 cranii de cristal. Să încercăm, aşadar, să desluşim lucrurile! 
  
„Indienii seneca vorbesc despre strămoşi care au distrus propria civilizaţie din cauză că au abuzat de puterile craniilor de cristal. „În volumul Alt Consiliu al Focurilor a fost aici înaintea celor ale noastre , Mama Mare Twylah Nitsch localiza acea civilizaţie apusă în Insula Ţestoaselor , care era inima continentului unic, până la cataclismul care a dus la separarea continentelor. În acele timpuri, cinci rase de pământeni ocupau ţara-mamă, rasa albă fiind cea a guganilor, binecuvântată cu talente creative, printre care (...) puterea de vindecare prin lumina Străbunului Soare şi maşinile inventate ca să muncească în locul oamenilor. Păcatul rasei albe a guganilor era că nu voiau să împărtăşească celorlalte rase, pe care le priveau cu un aer de superioritate, invenţiile lor. Guganii purtau straie albe, se păstrau curaţi şi puternici, urau murdăria, praful, noroiul. Îşi construiau case din piatră, marmură şi cristal, aveau plante artificiale care menţineau un aer curat, de aceea trăiau mai mult decât celelalte rase. Acestea nici nu aveau voie în aria lor, decât ca servitori, cântareţi si dansatori. Fiind atât de iubitori de puritatea cristalelor şi a altor minerale, din care făceau instrumente de comunicare de mare precizie, guganii au rănit-o pe Mama Pământ, care a distrus această civilizaţie, pentru că periclita viaţa Terrei, riscând să înlocuiască tot ce era natural cu surogate artificiale.”  
  
Indienii cherokee spun că „12 planete locuite din sistemul nostru solar aveau câte un craniu de cristal în care era memorată întreaga lor istorie. Al 13-lea, cu care formau un sistem, se afla pe Pământ. Împreună produceau un flux electric extrem de puternic. De fapt, ar exista 52 de cranii de cristal (Ciclul Sacru al anilor Soarelui), dintre care 13 se aflau în posesia mayaşilor. Acestea fuseseră aduse pe Pământ de fiinţe din afara Terrei şi conţineau date codificate despre istoria Cosmosului, date care urmau să fie dezvăluite şi pământenilor atrunci când aceştia vor putea să le înţeleagă.”  
  
„Noi, Craniile de Cristal, suntem aici pentru a vă spune despre ciclurile iniţierii voastre şi ale planetei, prin care treceţi acum. INIŢIERILE ÎN CELE 12 PORŢI. Oamenii au trecut prin aceste porţi acum mulţi eoni, dar ar lua câteva vieţi să intri numai printr-o poartă şi câteva vieţi să lucrezi prin poarta însăşi. Timpul de acum se accelerează şi poarta finală, a 13-a, este aproape re-deschisă. Fiecare Poartă vă oferă o privelişte şi o experienţă a Conştiinţei mai înalte. A 13-a Poartă este experienţa reuniunii cu Sursa, Sinele vostru Dumnezeu. Aceasta vă va da o idee despre ceea ce este Sursa şi puteţi experimenta Sursa când vă depăşiţi limita. Procesul iniţierii celor 12 porţi este o parte a ascensiunii la care lucraţi în această viaţă. Intrarea în cea de a 13-a Poartă este completarea procesului şi vă veţi reconecta complet cu particolele voastre Dumnezeu. Fiecare dintre porţi are o vibraţie specifică şi o energie, şi este conectată la unul dintre Craniile de Cristal. (...) Noi suntem Craniile de Cristal. Şi noi vă invităm să vă conectaţi cu noi. Şi lăsaţi-ne să vă ajutăm să intraţi şi să treceţi prin fiecare dintre porţi. (...)” (http://www.lightworkers.org/) 
  
„Conform unei teorii ezoterice, mayaşii ar fi codificat informaţii sacre în cele 13 cranii de cristal (12, după unele păreri), iar, la data de 21 decembrie 2012, acestea se vor activa, creând o matrice care va oferi omenirii accesul la aceste informaţii, odată cu saltul evolutiv al conştiinţei, marcat tocmai de transformarea temută, în mod greşit, ca fiind sfârşitul lumii. Atunci, oamenii îşi vor reaminti faptul că ei sunt fiinţe de lumină, materializate pe Pământ pentru a experimenta fizicalitatea şi timpul, şi că tot în lumină se vor întoarce, la sfârşitul vieţii fizice.” 
  
Cert este faptul că, încă din secolul trecut, povestea celor 13 cranii de cristal a suscitat atenţia şi interesul lumii. „Au fost găsite în mai multe zone din America de Sud şi Centrală. Au fost vândute şi revândute de sute de ori de-a lungul secolului. Craniile reprezintă simbolul morţii şi se presupune că au fost construite acum 36.000 de ani. Au fost plasate în punctele-cheie ale Americii. Civilizaţiile amerindiene (mayase, incaşe, aztece) au deţinut fiecare câte un asemenea craniu de cristal, fiind folosite în scopuri mistice pe care cei din ziua de azi nu le pot înţelege. Nu se ştie exact cum au fost construite, mai ales că au dimensiuni perfecte.  
  
Ce-i drept, falsurile au reprezentat au adevărat blestem la adresa acestor cranii, din cauza faptului că au ştirbit din importanţa lor. Acum, pe piaţa mondială, sunt sute de cranii de cristal, care mai de care mai deosebite, chiar unele muzee deţinând câteva exemplare false. În schimb, craniile originale dau încă de gândit cercetătorilor, care au ajuns la o concluzie şocantă...: au fost construite de extratereştri.” În ultimele două secole, în diferite locuri ale lumii au fost descoperite 12 cranii, realizate din cristal, ametist, topaz, cuarţ şi alte materiale dure, care au iscat numeroase presupuneri privind existenţa extratereştrilor.  
  
„Specialiştii în prelucrarea cristalelor afirmă că felul în care au fost tăiate aceste obiecte este atipic şi este aproape imposibil ca ele să fi fost realizate de mâna unui om. Şeful catedrei de cristalografie şi mineralogie de la Universitatea din Pasadena, John Rowen, susţine această idee, explicând: Un cristal creşte pe trei planuri diferite, de-a lungul unor axe cristalografice. În funcţie de unghiul în care se află aceste planuri, se formează feţele pietrei. Dacă un cristal e prelucrat în sens invers axelor sale, materialul se sparge pur şi simplu în bucăţi foarte mici. Ţinând cont de mijloacele tehnice existente astăzi, e imposibil de realizat aşa ceva . De asemenea, Rowen spune că niciunul dintre craniile descoperite nu prezintă urme de şlefuire: Sunt făcute dintr-un singur bloc de cristal şi nu se vede vreo urmă pe care ar fi lăsat-o, cu certitudine, orice obiect care ar fi fost folosit pentru modelarea craniilor. Singura explicaţie logică e că aceste obiecte au fost realizate doar prin frecarea cu mâinile, lucru posibil. Am calculat, însă, că, pentru modelarea unui singur craniu, ar fi fost nevoie de cel puţin 600 de ani, şi asta datorită durităţii materialului şi complexităţii obiectelor”. Specialiştii de la HP nu au putut să-şi explice metoda anticilor de a lucra craniile dintr-un singur bloc, deseori în contra axelor naturale ale cristalului. Una dintre cele mai interesante observaţii ale celor de la Hewlett- Packard (HP), celebra firma care produce sisteme electronice şi care are cele mai performante cercetări în domeniul cristalelor, este aceea că aceste cranii pot avea rol de cip de memorie, într-un mod nedescoperit încă, fiind din acelaşi material din care sunt obţinute cipurile de memorie ale computerelor. Tradiţia mayaşă spune că, atunci când bătrânul şaman al tribului simţea că i-a sosit timpul să plece din lumea asta, alegea un tânăr cu aptitudini de şaman, intrau amândoi în templul unde era ţinut craniul, iar acolo bătrânul transfera toate cunoştinţele sale asupra tânărului, printr-un ritual ce implica craniul de cristal.  
  
Urmaşii de azi ai mayaşilor le folosesc ca „pietre vindecătoare”. Cercetările moderne certifică faptul că vibraţiile puternice ale cristalelor intră în rezonanţă cu vibraţiile organelor interne ale corpului uman, reechilibrând nivelul energetic al organismului. Ar merita verificat dacă, într-adevăr, reunirea craniilor ne-ar putea furniza informaţii importante.  
  
„Dintre craniile de cristal care circulă pe la diverşi colecţionari, patru sunt construite din cuarţ antic transparent, ametist, cuart roz şi cuarţ fumuriu. Acestea fac parte din cele 13 despre care legendele mayaşe spun că vor asista lumea la trecerea într-un alt ciclu de viaţă. Ca ele să-şi împlinească menirea, trebuie să fie în posesia descendenţilor mayaşilor. Când acestea vor fi reunite, vor avea puterea să salveze omenirea, transmiţând date importante pentru salvarea Pamantului. Unul din craniile antice se afla în prezent la Londra, iar altul la Paris. Descendenţii mayaşilor au doar un singur craniu, pe care l-au ascuns, ca să-l protejeze de vânătorii de comori. Al patrulea se află în Canada. Tradiţia unor triburi spune că adevăratele cranii vorbesc. Sunt 13, pentru că reprezintă Soarele, Luna, şi 10 planete ale sistemului nostru solar, iar al 13-lea îl reprezintă pe Quetzalcoatl, Şarpele cu Pene sau Şarpele Zburător, care se va întoarce să conducă sistemul solar. (n.n – vă sună cunoscut ???) Întâmplător sau nu, 2012 este Anul Dragonului, Şarpele Zburător! Anul mayaş avea 13 luni şi 20 de zile şi existau 13 zei ai lumii de deasupra, fiecare reprezentat de un craniu. Triburile care au transmis legenda craniilor ce vor salva lumea sunt mayaşii din Mexic, care au consemnat-o în Popol Vuh, aztecii din Mexic, indienii navajos din sud-estul SUA, cherokee şi seneca (Liga irocheză) din nord-vestul SUA.” 
  
Nu ştiu ce părere au guganii/gugulanii noştri despre povestea asta. Poate ar merita să-i întrebăm! „Kogaionul, din timpul statului dac, este tot o replică a originarului munte sacru Ceahlăul sau Ghedeonul din timpuri străvechi. Astăzi acest munte poartă numele de Godeanu. Acest munte are toate caracterele amintite de Strabon – există pe acest munte, la înălţime, un platou, unde avea acces mulţimea. La mică distanţă este vârful Gugu, ce are două peşteri în apropiere, numite şi azi peştera lui Zalmocse, şi una a lui Scorillo. Aici se pregăteau iniţiaţii. (...) Muntele are toate caracteristicile unui Kogaion, luând în considerare şi populaţia care exista. şi există încă, la poalele muntelui Gugu, numiţi, guganii, semnalaţi pe aceste locuri de N. Densuşianu („Dacia Preistorică”, 1913), ca nişte oameni foarte înalţi, ce se ţin mai de neam, mai mândri, care trăiesc într-un trib, izolaţi, şi se căsătoresc numai între ei. Urmaşii lor trăiesc şi azi, mai la sud în zona Timişoarei, zicându-şi gugulani. Guganii, sau kogaianii sunt gudainii, godianii, godienii, sunt locuitori ai Kogaionului antic, Godeanul de azi. Găsim în structura toponimului Godeanu aceleaşi lexeme componente ca în Koga-Eon-ul, adică: God=Sfânt şi Ea(o)n=Dumnezeu; adică Muntele Sfânt al lui Dumnezeu.”  
  
Inevitabil, mă întorc la... traducerea textului mayaş: „Fiecare Poartă vă oferă o privelişte şi o experienţă a Conştiinţei mai înalte. A 13-a Poartă este experienţa reuniunii cu Sursa, Sinele vostru Dumnezeu. (...) este completarea procesului şi vă veţi reconecta complet cu particolele voastre Dumnezeu. Fiecare dintre porţi are o vibraţie specifică şi o energie, şi este conectată la unul dintre Craniile de Cristal.” 
  
Trăim în legendă? Sau legenda ne trăieşte pe noi? Bătrâni mai suntem! 
  
MARIANA CRISTESCU 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Trăim în legendă? Sau legenda ne trăieşte pe noi? / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 683, Anul II, 13 noiembrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!