Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   



TRADIŢII ÎN PURANI DE VIDELE(PAPARUDELE)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

În satul de câmpie, în care m-am născut, am cunoscut ce înseamnă seceta, când vipia ofilea tot ceea ce era verde iar oamenii îşi ridicau smeriţi, privirea spre Cer, cerându-i îndurare lui Dumnezeu. Ruga fiecăruia se ridica în spirale miraculoase spre Înalt, coborând corola norilor pe pântecul încins, de secetă, al câmpiei. În asemenea zile apăreau paparudele.  

Pesemne că Dumnezeu asculta ruga oamenilor, privind, cu duioşie şi înţelegere, la dansul paparudelor-fecioare.  

S-a stârnit furtuna! Cerul e acoperit de nori plumburii, nori negri, ce dau impresia unei turme de bivoli ce înaintează, greoi şi în dezordine, mânaţi de biciul năprasnic al vântului stârnit din senin. Pomii se îndoaie, fructele cad, ferestrele deschise, se izbesc cu zgomot de pereţii casei. A căzut un geam, ce abia se mai ţinea în câteva cuişoare, făcându-se ţăndări pe prispa casei. S-au dezlegat porţile Cerului, ploaia cade, deasă şi caldă. Apa se scurge prin şanţuri cărând la vale, crenguţe rupte şi frunze, paie şi pene. Fulgerele şi tunetele se apropie de sat. Mă bucur că suntem acasă cu toţii. Mămica îşi face cruce, murmurând: Doamne, ai grijă de noi! Suntem înfricoşaţi de sălbatica manifestare a Naturii. Numai câmpia surâde, înflorind la îmbrăţişarea ploii de vară.  

E cald! E fioros! E măreţ! E sălbatic dar natural! E o zi de vară cu ploaie. După numai două ore, ploaia a încetat, au apărut Curcubeul şi Soarele.  

După ploaie ne adunam pe uliţă, cu fraţii şi vecinii, unde făceam “tunuri” din pământul ud care se modela precum argila. Ne luam la întrecere între noi, dorind să aflăm al cărui “tun” va pocni mai tare!?  

Iată ”reţeta” pentru confecţionarea unui tun:  

-luam un bulgăre de lut moale de mărimea unei tărtăcuţe. După ce îl frământam ca pe aluatul de pâine făceam un fel de cilindru, scobit în interior, cu înălţimea de câţiva centimetri. Îl lucram cu atenţia olarului când creează un lucru de valoare. Când era destul de larg iar fundul mai subţire decât pereţii, scuipam înăuntru şi „spoiam” interiorul. Îl ridicam cu atenţie, ţinându-l în palmă apoi îl izbeam pe un loc drept, cu gura în jos. Aerul din interior îşi făcea loc prin partea subţire (fundul) a tunului, “explodând” zgomotos.  

N-am făcut tetanos şi nici nu m-am tăiat în vreun ciob. Pe atunci, nu se aruncau cioburile pe uliţele satului.  

Deh, acestea erau jocurile noastre, dragi nepoţi, în zilele când ploua după săptămâni de secetă. Nu vă recomand să procedaţi astfel. Natura era blândă cu noi, iar ţărâna era curată. Când cineva se tăia cu secera, turna ţărână pentru oprirea sângelui.  

Alte vremuri, aceeaşi Natură dar nepângărită de tot felul de chimicale. Bunicul îmi spunea cu blândeţe, că Natura a fost creată ca să ne ajute, să ne menţinem viaţa prin tot ceea ce Ea ne oferă cu dărnicie. La rândul nostru, avem obligaţia s-o respectăm. Nimeni nu are voie să-i încalce legile. Dacă îi dereglăm echilibrul, ea are tendinţa să se redreseze şi până la urmă se întoarce împotriva noastră. Astfel se explică existenţa cataclismelor... naturale. Când eram copil, ţăranii erau cumsecade, la fel era şi Natura. La sfârşitul secerişului, fiecare gospodar lăsa un smoc de grâu pe tarlaua sa. Acest smoc purta numele de “Barba lui Dumnezeu”şi era lăsat pentru păsările cerului. Cât de generoşi puteau fi oamenii pe atunci! Dar toate au un sfârşit. Colectivizarea a intrat cu plugul în sufletele lor, arându-le tradiţiile şi interzicându-le obiceiurile strămoşeşti. Astfel, au început, generaţiile tinere să ignore preceptele morale, călcând în picioare, principiile de vieţuire ale bunicilor şi străbunicilor lor. Pe vremea tinereţii tatălui meu dar şi a copilăriei mele, Câmpia ne-a dăruit „diamante” şi „pietre preţioase” prin exploatarea „aurului negru” aflat din abundenţă, în cotloanele ei tainice. Şi azi, mama câmpie ne mai face astfel de daruri... dar le împărţim cu alţii...  

 

 

Paparudele…  

În verile secetoase apăreau “paparudele”care săvârşeau un ceremonial pentru dezlegarea ploilor. Paparudele erau adolescente, coordonate de o femeie mai în vârstă. Fetele aveau trupurile goale iar în jurul şoldurilor erau înfăşurate frunze de boz. Aceste fecioare semănau cu nişte statui din Africa, erau perfecte cu trupul ca abanosul… Fetele săvârşeau un ritual, dansând în cerc, intonând un cântec prin care invocau ploaia:  

 

Colonie Ene  

Du-te-n Cer şi cere  

Să dezlege ploile  

Să curgă pâraiele  

Cine-o da cu sită  

Să umple şi tindă  

Cine-o da cu ciuru’  

Să umple pătulul!  

Paparudă, rudă  

Vină de mă udă.  

 

Gospodina la care Paparudele executau dansul ritualic, arunca cu apă pe fete, în timpul dansului. Efortul, depus de dansatoarele-magice, trebuia răsplătit, altfel nu se îndeplinea dorinţa de a ploua… De regulă, se dădea mălai sau făină, persoanele avute dădeau, în plus, câte un codru de săpun sau bucăţi de la oală…  

 

 

Referinţă Bibliografică:
TRADIŢII ÎN PURANI DE VIDELE(PAPARUDELE) / Floarea Cărbune : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 765, Anul III, 03 februarie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Floarea Cărbune
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!