Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Reportaj > Mobil |   



Toboşarul de pionieri, la doi paşi de Pamela...Andreson în Vegas ! (V)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  
Chiar dacă aparent ţi-ar lipsi reperele “dinamice” de raportare, adică oamenii, pe care aici nu prea le(îi) vezi asudând decât în atitudini puţin truditoare, cu miros de facil şi amorfă îngăduinţă profesională şi pasională, opţională nici atât ...  
  
Am avea de ales, repet, dacă împrejurările ar fi cele de care vorbeam şi luate la întâmplare: o întâlnire cu peste o sută de personalităţi în mărime naturală, la replica londoneză a muzeului figurilor de ceară Madam Tussaud de la “The Venetian”; o masă intimă ca o experienţă incomparabilă în turnul de la “Stratosphere” la peste 300 de metri înălţime; o plimbare cu balonul-nacelă pentru survolarea regiuni, cu decolarea de pe acoperişul lui “Mandalay Bay”; o expoziţie cu vânzare de la “Imperial Palace” cu părţi din colecţia de îmbrăcăminte de scenă şi alte lucruri personalizate care au aparţinut lui Elvis Presley şi de curând lui Michael Jackson; întâlnire cu magicianul Lance Burton de la “Monte Carlo Vegas”, cu comediantul Nathan Burton de la “Flamingo Las Vegas”, cu Wyinona şi Andy Williams şi Twisted Sister la “Las Vegas Hilton”, cu grupul legendar “The Maevelettes” la “Planet Hollywood” , cu show-ul trupelor Dreamgirl şi Hitzville de la “Miracle Mile”, cu cel al lui Sandy Hackett's din sala Congo Room de la “Sahara, cu comicul şi iluzionistul Mac King la “Harrah's”, cu marele prestidigitator David Copperfield care face magie la cazinoul “Caesar Palace”, cu “Lord of Dance” Michael Flatley şi trupa sa, River Dance în “Bally's” şi “Paris Las Vegas”, cu striperii de la “American Storm” şi “Chippendales” în “Miracle Mile”, Planet Hollywood Las Vegas” şi “Rio”, cu hipnoza lui Marc Savard şi a trupei “The Mentalist” din penultima locaţie; dacă ţi-e dor de levitaţie şi imponderabilitate, ca pământul să nu te mai supere, apelezi la simulatoarele indoor skydive de la “Encore” şi “Riviera” sau închiriezi, ca să scapi de lume, o maşină adaptată pentru curse pe nisip în deşert de la firma “Sun Bugg fun rentals”, cu birouri la oricare hotel din Vegas.  
  
Îţi trăzneşte prin cap să tragi o fugă şi să vezi munţii, Marele Canion, fluviul Colorado sau Hidrocentrala Hoover cu lacul ei de acumulare care sunt nu prea departe, ai la dispoziţie helicoper, avion, autobuz sau turism închiriate contra unor sume în funcţie de pretenţii şi comodităţi, pentru că se ştie, obrazul subţire ... Revenind înăuntru, o muzică şi o masă bună se poate lua într-un restaurant inedit, sunt vreo 10 de acest fel în State şi despre care am vorbit ceva mai înainte, într-unul dintre ele din San Francisco ospătându-se şi semnatarul rândurilor de faţă, Rainforest Cafe, o aventură culinară într-o sălbătice “domesticită” şi luxuriantă în MGM Grand Hotel,  
  
Vrei o gondolă cu-n gondolier calificat, te duci pe The Grand Canal de la “The Venetian”, am merge ca nişte microbişti ce suntem la întâlnirile sportive, diferite de-ale noastre, precum finalele naţionale de rodeo ale Statelor Unite care, de 25 de ani, se desfăşoară în Las Vegas, e chiar ediţia “25” jubiliară pentru localnici, din cele 51 toate, pentru care s-a pregătit o mare chermeză şi adunare comemorativă pe Freemont Street la “Tropicana” şi “Golden Nugget” sau la luptele americane dure şi mai sângeroase decât cele din K1 ale lui Ghiţă, Sora sau Moroşanu ai noştri, la aşa numitele wec-uri, adică “world extreme cage”, ori “wec-wreckagefighting” sau “guerreros” cum le spun mexicanii, cu eroii lor de legendă pe care îi vedeam în fiecare seară în direct sau în reluare pe câteva canale TV sport pe care “butonam”, erau singurii mei prieteni şi îi admiram pentru hotărârea, îndârjirea şi seriozitatea şi fair play-ul demonstrate în “octagon”: Brock Lesnar, Rani Yahya, Ben Henderson, Brandon Vera, Donald Cerrone, Matt Hamill, vecinul de “lângă” mine din Sacramento - Frank Mira, hawaianul Penn, Guida, Diaz, Evans, Silva şi mulţi alţii şi care erau anouncer de fiul celebrului prezentator de box şi K1 al competiţiilor de anvergură Michael Buffer, Bruce Buffer - pe arenele echipate cu “octagon”de la MGM Grand, Miracle, Mandalay Bay, Palms şi unde-or mai fi ...  
  
Personalităţi de marcă care au fost mai ieri sau cei prezenţi sau care urmau să vină aici: Frank Sinatra, Dean Martin, Sammy Davis Jr. trecuţi de mult în lumea umbrelor, alţii de dată recentă precum regretatul Michael Jackson, unii radiind emoţie, căldură şi bucurie în continuare în sufletele vizitatorilor, precum mai bătrânii Tom Jones, Catherine Deneuve, Mike Jagger, Dolly Parker, Cher, Celine Dion, Bon Jovi, Elton Jonn, Mariah Carey şi alţii. Mulţi din ei cu săli personalizate pe o perioadă îndelungată, la cererea publicului şi impuşi de box-office-ul american - garajnţii sigure ale unor profituri considerabile pentru firmele şi impresariatele angajatoare şi sustenabile.  
  
Din sutele de reprezentaţii artistice, muzicale, sportive şi la care n-am avut privilegiul din cauza timpului şi a buzunarului “subţire” – cu toate că preţurile nu sunt inaccesibile, mas-media locală dându-le ca principale atracţii - din care am văzut gratis vreo patru – cinci : fântânile Bellagio, spectacolul de lumini de la “Within Mirage”, habitatul leilor de la MGM, spectacolele gratuite de circ cu trapezişti şi trupă de acrobaţi de culoare, ceva în genul celei româneşti a familiei Moşoianu, pentru cei care aveau cazarea în complexul “Circu-Circus” ; cele două legende ale Romei imperiale de la “Caesar Palace”, depănate prin “animaţia” grupurilor statuare ale fântânilor arteziene de la parter şi de etajele superioare, unde am filmat şi am făcut poze şi celelalte de care m-am mulţumit să aflu şi să le privesc în poze, panouri publicitare, reviste, prospecte: grădina păsărilor Flamingo de la hotelul cu acelaşi nume, muzeul Guggenheim în hotelul “Veneţian”- replică fidelă a celui new-yorkez, reciful cu rechini din hotelul “Mandalay Bay”, experienţa Star Trek şi ruta 95 noaptea, găzduite la nu mai ştiu care ...  
  
Unele show-uri sunt relativ scurte ca timp pentru a se putea relua şi acoperi miile de solicitări online de tichete de intrare, încep cu deosebire seara iar programele pentru adulţi obligatoriu de la 9 p.m., nu durează 40 de minute, mai ales cele în aer liber şi se reiau de mai multe ori cu 15 sau 30 de minute pauză, casele de bilete sunt literalmente asaltate, beneficiezi de premii prin tragere la sorţi şi alte bonusuri morale sau chiar financiare.  
  
De exemplu, solicitarea unui spectator de a sta lângă starleta Pamela Anderson atunci când ea îşi făcea numărul pe scenă l-a costat pe “îndrăzneţ” punga numai ... 15 mii de $! Şi sala, în aplauze, a acceptat compromisul părţilor ... Orgoliul şi interesul au găsit în acest caz o bună punte de împăcare. Impresiile mele la spectacolele la care am participat “viu, direct şi nevătămat” sunt de natură să-mi mai “retuşeze” părerea despre calitatea vieţii în “condiţii şi locuri” cu totul schimbate, le-aş zice excepţionale şi de ale căror faţă şi exprimări şi provocări nu ştiam că pot exista la aceste “ niveluri, profunzimi şi dimensiuni paradisiace”, în spaţii şi timpuri de pe planetă pe care nu credeam că există, darămite să le calc sau chiar să le selectez...  
  
Toate invocaţiile din “jurămintele” mele de pionier cu cravată roşie, “brav toboşar” al unităţii de pionieri din şcoala de acum peste şase decenii, cel de utemist înflăcărat şi membru de partid destoinic de mai târziu – cu întregul lor eşafodaj etic şi cu ingrediente educativ-civice le-au “suflat” cele câteva vântoase abătute asupra deşertului, nimbul de stea al altei lumi care precum se zice, parafrazând “praf pe prafuri(!) se scoate” s-au preschimbat într-o uriaşă sită care cerne, cerne şi tot cerne lăsând să se aleagă mai abitir cenuşiul de culoarea vie, frumosul de urât, binele de rău, demnitatea de umilinţă, sărăcia de bogăţie, încrucişatul braţelor de pusul lor la treabă pentru împlinirea unor idealuri mai înalte. Dacă unele antinomii se îndepărtează, altele se apropie, se împletesc, în unele e bine pentru oameni, pentru comunităţi, în altele nu. Singura care nu s-ar clinti pentru nimic în lume - dacă o ai, este credinţa în Dumnezeu! Iartă-mi-se această lungă “ieşire”, confuză şi netrebuitoare acestui jurnal, dar sinceră şi spusă cu puţină amărăciune, ceva nostalgie şi mult regret, pentru nişte vieţi ale unei generaţii oricum pierdute, dar cu nădejdea de bună luare aminte pentru cei tineri! 
  
Dincolo de orice etichetări, pe care o să le dăm ceva mai la vale, eclectismul pare a fi şi el un mod de exprimare a unei interesante şi libere “acuplări” de elemente culturale pe care Las Vegasul a ştiut să le armonizeze, să le restituie topindu-le în creuzetul unei originalităţi ceva mai aparte - tocmai pentru a satisface nevoia ludică de frumos, de variaţie, de recuperare a unor frustrări şi imprecaţii social-morale şi istorice acumulate de generaţia mai vârstnică de azi. Cel puţin în partea de lume de unde am sosit eu aici!  
  
Zisa cu “muream şi p-asta n-o mai ştiam” vine nu ca un reproş adresat vremurilor revolute sau mai noi ci să completeze tendinţa de integralitate a cunoaşterii, multilateralitatea personalităţii umane de a-şi pune în valoare potenţele creative dar şi re-creative, cu evidenţierea dimensiunii de divertisment la care are dreptul şi aspiră orice persoană, altfel neîntregită, pe fondul unor privaţiuni endemice de sistem şi a unei îndelungate prohibiţii, discriminatorii şi selective care osificase până la inhibare, eliminare şi dispariţie “jocul”, altul decât cel admis sau impus. Nu nevoia de “prosteală” în sensul facil de deşucheală a lipsit generaţiei mele – în fond găseai “portiţe” şi forme “neortodoxe” pentru a compensa lipsa unui cadru adecvat existent pe alte meleaguri ci “armarea” şi totala lipsă de interes a guvernanţilor pentru o ofertă, racordată la necesităţi, solidă şi neobedientă vreunei ideologii de partid sau de stat. 
  
Las Vegas-ul este pentru cei mai mulţi o altă Planetă. A distracţiei şi vacanţelor de tot felul, o planetă condensată unde la o distanţă de 10-15 minute de oricare hotel la care stai, poţi găsi lumea de poveste a Camelot-ului la “Excalibur”, misticul lumii egiptene la “Luxor”, te poţi plimba prin Franţa zilelor noaste la Paris, te poţi urca în Turnul Eiffel, cum am şi făcut-o pentru a scăpa de “răul de înălţime” dar şi pentru a trece pe sub Arcul de Triumf la “Paris Las Vegas”, poţi savura izul romantic al dansului apei la “Bellagio” sau nobiliarul “trai pe vătrai” al matroanelor şi patricienilor romani din epoca imperială pe Via Apia la “Caesare Palace”, poţi contempla lumea mirifică a sirenelor şi piraţilor de la “Treasure Island”, te poţi lăsa furat de lumea filmului la “MGM Grand”, a muzicii la “Hard Rock Cafe”, lumea nebuniei la “New York-New York”, de lumea “contorsionată” şi îndrăzneaţă a lumii circului la “Circus-Circus”, lumea îndepărtată a Asiei extrem-orientale la “Imperial Palace”, îţi poţi “desumfla” vanitătile îndelung cultivate pe cine ştie ce “piscuri” donjuaniste sau herculeiene la luptele “gladiatorilor”din arenele de la “MGM Grand şi “Palm's” ...  
  
Toate manifestările la care am fost n-au durat mult, mă refer la cele oferite gratis, ca un fel de pregustare pentru a te întărâta, sunt făcute să nu plictisească, până-n într-o oră cel mult, mă refer la cele care se pretează la aşa ceva prin tematică şi mod de exprimare artistică, cum au fost cele două spectacole de la “Palatal lui Caesar” care m-au extaziat şi mi-au dat sentimentul plenar al infinitelor posibilităţi de transcendere în plan artistic a valorilor umane perene dar şi a defectelor speciei. Să faci nişte statui sau grupuri statuare într-o piaţetă cu arteziană nişte personagii care să depene – prin mişcare şi dialog, sunet, culoare şi lumină – miturile străvechi ale lumii etrusce şi italice cu seminţiile lor preromane şi precreştine, iată un prilej de îmbunare sufletească şi plecăciune adâncă în faţa istoriei jertfelnice şi valenţelor artistice ale omului.  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Toboşarul de pionieri, la doi paşi de Pamela...Andreson în Vegas ! (V) / George Nicolae Podişor : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 199, Anul I, 18 iulie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podişor : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Nicolae Podişor
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!