Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Al Florin Ţene         Publicat în: Ediţia nr. 531 din 14 iunie 2012        Toate Articolele Autorului

Timpul caisului înflorit ca melcul
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cronică de Elena M. Cîmpan 
  
Timpul caisului înflorit ca melcul 
  
„Conversaţie de seară”, volumul de versuri scris de Mariana Cristescu, este un veritabil dialog cu sine, monolog cert, dintr-o dorinţă de autocunoaştere, iar decorul acestui ceas de taină este asigurat de natura cu toate bucuriile ei, menite să echilibreze un eu descumpănit, ajuns într-un impact al fiinţei, al existenţei. Seara este momentul cel mai generos al zilei, un timp aşezat, în care gândurile pot fi adunate, simţite, exprimate, atât cât se poate. Deşi se deapănă o poezie discursivă, limpede, sunt uşor de zărit urme ale unei rătăciri, pe care poeta caută să şi-o explice, să o înţeleagă şi să şi-o asume. 
  
Există în poezia Marianei Cristescu o îmbinare de simţuri, puse în slujba perceperii unei realităţi existente sau dorite. Lumea are acele forme, culori, sunete, pe care poeta vrea să le observe. Nu este vorba despre un spaţiu şi un timp inventate pentru sine, deşi n-am fi departe cu această interpretare, dar e o formă a regăsirii.  
  
„Conversaţia...” este un pretext de a vorbi cu cineva absent, de a înainta prin cuvânt într-o nouă etapă, de a-l găsi pe celălalt printre tăcere, înserare, linişte. Încadrată în motive romantice, seara Marianei Cristescu conţine, pe lângă lună, stele şi noapte, şi elemente pământene, ce o fac pe poetă să-şi desfacă din caier povestea care să-i contureze portretul: decorul este şi pământean, cu melci, cu maci, caişi, lebede, piatră, clavir, crin, fir de iarbă. Câteodată se întâmplă scurte evadări în „Temple – Iubiri”, „în cenuşa dimineţii”, „în poeme – toteme”. 
  
Deşi o Cântare a Cântărilor, „Conversaţia de seară” conţine şi o poezie încifrată, legată de simboluri personale, unde pentru fiecare indiciu există o întâmplare doar schiţată în vers. Prezenţa celuilalt din amintire, cu spusele lui „Pe aici a trecut fiara, / îmi spui / şi zâmbeşti.../ are ecou în timpul trăit pe baza timpului mărturisit. 
  
Împărţit în trei grupaje: „A sare miroase petala de măr” – este rostire senzuală, introspecţie, „Cădere liberă” – este dorinţă de uitare şi integrare în ordinea elementelor, gest dureros, dar impactul este atenuat de o superioară înţelegere a enigmelor firii, iar „Rime basarabene” se înscriu în seria versului vechi, baladesc, ca un exerciţiu de supravieţuire prin cuvânt, cu o retorică a iubirii de altădată: „când de dorul mândrei mele, / aprindeam un car de stele”, a timpului ineluctabil: „când s-au despărţit mările, / drumul şi cărările, / şi-au spus bun rămas / umbre fără glas”, a întoarcerii, a continuării dialogului într-un alt registru, resemnat cu sine, cu alter – ego, cu natura: „Frunză galbenă, uscată, / vei mai fi verde vreodată?” 
  
Cu un sensibil simţ al realităţii, al posibilităţilor ei de exprimare, Mariana Cristescu se face înţeleasă pentru că nu-şi minte partenerii de dialog şi le acordă poezie nedisimulată, nedeviată de la sentimentul care a generat-o. Ea, poeta, este în acelaşi timp emiţător, mesaj, destinatar, câteodată şi decor pregătit complicatului monolog de fapt, pe care îl rosteşte într-o atmosferă adevărată, la un timp prezent, din care doar gândul mai zboară în trecut, spre un Adam nehotărât căruia i se adresează: „... ce-ţi veni să-ţi dai coasta? / O să te doară reumele / la Potop. / Ce-ai să faci cu nevasta? / Pentru conversaţie, / eu sunt cel ideal, / nu creatura antipatică / din fundal.”  
  
Acest volum, ca o altă „Conversaţie la Catedrală”, este la Mariana Cristescu ca o „Catedrală de lapte”, cu gândul la ceaţă, la nesiguranţa gesturilor, a opţiunilor cotidiene, dar care trec şi pătrund în lumina adevărată. 
  
Stilul Marianei Cristescu e bogat în trimiteri la diferite căi de cunoaştere: mitologice, istorice, prin muzică, e un fel bogat de informaţii multiple, prin care se poate pierde şi apoi regăsi sufletul călător. „Conversaţie de seară” e o declaraţie lirică, în care interlocutorul se află la distanţă şi unde Mariana Cristescu vorbeşte prea puţin despre iubire, din precauţie, dar lasă acest sentiment să respire prin fiecare vers, trădând prezenţa, triumfând la rând cu orice cuvânt, dincolo de înserare, intrând în elementul specific nopţii, acela de bun deschizător de suflete şi timp al călătoriei. Decorul e uneori exotic, ca-n „Veneţia forever”, uneori gândurile merg până în grădinile edenice, întâlnindu-i pe Adam şi pe Eva – personaje într-o altă ramă. 
  
La un moment dat, singurătatea serii e tulburată binefăcător şi conversaţia beneficiază de ascultătorul dorit ce apare instantaneu: „Ce surpriză, domnul Joyce! Dumneata aici...” Poeta continuă să vorbească mai departe cu un cais, căruia îi spune „Bună seara!”, aşa cum Nichita Stănescu vorbea cu prietenul lui, copacul de la fereastră. Prezenţa acestui cais într-o lume livrescă, unde personaje sunt Joyce, Rodin, Garcia Lorca, Withman, echivalează cu apariţia madelainei lui Proust, ce declanşează memoria în căutarea unui timp, aşa cum pentru Mariana Cristescu acest decor este propice întoarcerii în propria copilărie: „Am zărit... un cais posomorât / şi m-am gândit să-i spun bună seara / ... şi să-l întreb dacă e rudă cu caisul meu de acasă.” 
  
„Capitulare” înseamnă pentru Mariana Cristescu a alege calea scrisului: „Cred că va trebui să scriu această carte, / până la urmă, / ca pe o altă naştere.” Prin scris ea alege de fapt evocarea iubirii, ca la Mircea Eliade, o trecere a celuilalt în poemul tău. „Rhapsody in blue” este o frumoasă declaraţie de iubire: „I-am dat unui şoim numele tău / ca să te chem hăulind către zare / ... De la facerea lumii te-am iubit / sub mărul acela albastru, / florile lui ne-au cuminecat şi miruit. / De-acolo, legaţi, / pe aripi de flutur ne-au răstignit. / Dovadă: cicatricea din sufletul tău. / Dovadă: semnul şarpelui pe sânul meu. / ... Stigmatul orei mi-l asum acuma doar eu. / Sângele meu a rămas / singura / controversată / lumină / din curcubeu.” 
  
Incantaţia „în dulcele sunet de clavir”, cu Mozart, Ceaikovski şi Schumann, însoţeşte seara, cu ecou, iar răspunsul îl simt doar cei iniţiaţi. Poezia „Blasfemie” e un poem în oglinda apei, ca o iertare cerută pentru lucruri fără vină: a nu crede în întâmplări demult petrecute este armura ce cade de la un vers la altul: înaintarea prin poem surprinde printr-o logică a îndrăznelii de a continua firul poveştii: destinaţia este una de cuvinte: inima n-a ars de tot, ciobul ei – materie stranie, în contextul dat – pâlpâie – acţiune proprie focului, casa trupului e îngheţată, metafora fumegă în înalt, spre jertfirea pe cruce, de care poeta nu va scăpa vreodată. Împăcarea aduce cu sine căldura unui adăpost, dar nu deplin, pentru că trupul e „coborâtor din naltul” – frumos oximoron al verticalităţii eterne. 
  
Într-o seară, într-o singură seară, într-o conversaţie, într-o singură conversaţie, Mariana Cristescu re – face lumea, de şapte zile, cu toate elementele ei: concrete, abstracte, logice, poetice. Concentrarea lumii în poezie nu are nevoie de spaţii întinse; uneori, genul concis transmite vibraţia întregului: „Mâinile tale - / stele de mare, / fildeş solar / fremătând / cu mirare.” („Obsesie”) şi „Inima – amforă plesnită / în cenuşa / dimineţii.” („Relicvă”) 
  
Poeta îşi doreşte să fie găsită: „Află-mă şi / sărează-mi chipul / cu lacrima ta!” e dorinţa Afroditei de a păstra sarea mării într-o seară a discursului pe luciul cuvintelor de la lumina poeziei. 
  
Elena M. Cîmpan  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Timpul caisului înflorit ca melcul / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 531, Anul II, 14 iunie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!