Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Vocatii > Mobil |   


Autor: George Baciu         Publicat în: Ediţia nr. 138 din 18 mai 2011        Toate Articolele Autorului

THEODOR AMAN
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
THEODOR AMAN 
  
S-a născut pe 20 martie 1831 la Câmpulung-Muşcel, judeţul Argeş, ultimul, în numeroasa familie Aman.  
  
Tatăl, Dimitrie Aman era negustor întreprinzător în comerţul cu unt şi lână. Întreţinea relaţii comerciale cu casele din Viena şi cu „Casa cea mare a lui Manicati Saphranos din Sibiu“. A avut în arendă vămile olteneşti. În anul 1818 a primit de la Vodă Caragea rangul de serdar, intrând astfel în rândurile boierimii. Averea sa cuprindea moşiile de la Corlăţelu, Zănoaga şi Broscari, două vii, case în Craiova, iar din 1824, a luat în arendă, moşiile Breasta şi Slătioara din judeţul Olt. În anul 1828 s-a mutat la Câmpulung-Muşcel din cauza ruşilor prezenţi în Craiova, dar şi a epidemiei de ciumă. A fost căsătorit prima dată cu Zamfira cu care a avut un băiat Costache. După moartea acesteia a cunoscut-o pe Despina pe care a luat-o de nevastă la 15 aprilie 1865. Despina a dat naştere la 5 copii, Theodor fiind cel mai mic. Iorgu Aman a devenit un cunoscut avocat. Sevastia Aman s-a căsătorit cu Iancu Socolescu, un negustor, Alexandru Aman a studiat dreptul la Paris şi a devenit un faimos procuror, iar Ruxandra Aman s-a căsătorit cu Gheorghe Urdăreanu.  
  
Theodor Aman a studiat la Şcoala Centrală din Craiova (lecţii de desen cu pictorul Constantin Lecca) după care la Colegiul Sf. Sava din Bucureşti. Pleacă în 1850 la Paris, unde studiază studiat pictura cu Martin Drolling şi Fr. Edouard Picot. Pictează Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul (1852), iar în anul 1854 a finalizat tabloul Bătălia de la Olteniţa pe care la sfatul lui Billecocq, fost consul al Franţei la Bucureşti şi prieten al românilor, Aman îl duce la Constantinopol şi-l dăruieşte sultanului. 
  
Un an mai târziu Theodor Aman expune la Paris opera Bătălia de la Alma. Între anii 1855 şi 1856 realizează tablourile Portretul Pepicai Aman, Portetul lui Alexandru Aman şi Portretul Aristiei Aman. În 1856 călătoreşte la Paris unde pictează portretul de mici dimensiuni Femeia în rochie neagră, înrudit în viziunea lui cu cel al Doamnei cu câinele, pictat şase ani mai târziu. Tot din aceeaşi perioadă datează şi tablourile Portret de bărbat şi Ştefan cel Mare şi arcaşii săi aleg locul mănăstirii Putna (inspirat din cronicele lui Ion Neculce). Revine în ţară în 1857. Atelierul său erau un loc monden ce atrăgea protipendada, fiind caracterizat de Al. Tzigara Samurcaş „...ca singurul centru artistic în care se aduna elita bucureşteană a timpului“. În acelaşi an, fiind martor al unei întâmplări de la Şcoala Centrală din Craiova s-a inspirat de acolo şi a pictat tabloul Hora Unirii de la Craiova.  
  
Pictura nu a fost singura pasiune a artistului, acesta petrecând multe ore în bibliotecă lecturându-i pe Descartes, Voltaire, Hugo şi Dante.Cântă şi la violoncel.  
  
În 1859, Theodor Aman a pictat Bătălia românilor cu turcii pe insula Sfântul Gheorghe de lângă Giugiu, după care a început să sculpteze în lemn, în vederea unor decoraţii de mobilier, precum dulapul în stil gotic, destinat viitoarei sale locuinţe. 
  
În 1864 Theodor Aman a înfiinţat cele două Şcoli Belle-Arte din Bucureşti şi Iaşi, iar la cea din Bucureşti a fost director.  
  
Deşi a pictat numeroase portrete, atenţia sa a rămas îndreptată în primul rând asupra compoziţiilor istorice, fiind încurajat în acestă direcţie şi de Dimitrie Bolintineanu, în calitatatea lui de ministru al instrucţiunii publice.  
  
Dintr-un puternic simţ patriotic, Theodor Aman a realizat marile opere Bătălia de la Plotin (1861), După bătălia de la Rusciuc (1862), Vlad Tepeş şi solii turcilor (1863), Mihai Viteazul primind pe solii turci cu daruri din partea sultanului (1864), Mihai Viteazul privind capul lui Andrei Bathory (1865), Bătălia cu făclii a lui Vlad Tepeş (1866), toate acestea fiind realizate în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. 
  
În anul 1865, Theodor Aman şi-a întâlnit marea dragoste, pe Ana Niculescu Dorobanţu, o femeie foarte frumoasă şi inteligentă care mai fusese mătitată şi avea o fată şi un baiat. Cei doi s-au căsătorit pe 15 aprilie 1865 şi au intemeiat o frumoasa familie care însă s-a confruntat şi cu o mulţime de probleme atunci când fiica lor a decis să se căsătorească şi apoi să divorţeze. 
  
În 1868 a fost deschisă cea de-a doua „Expoziţie a artiştilor în viaţă”. Cu aceasta ocazie, Theodor Aman a expus pe lângă o mulţime de portrete, tabloul Hora de peste Olt şi compoziţii istorice printre care Alexandru Lăpuşneanu arătând soţiei sale capetele boierilor ucişi, obtinând din partea juriului „Medalia de onoare”.  
  
În anul 1869, pictorul a expus o serie de pânze la Craiova, în cadrul expoziţiei industriale care se deschisese acolo pentru şase zile. În expoziţie au aparut unele tablouri mai vechi din colecţia lui Alexandru Aman, portretele acestuia şi al soţiei sale, portretul bătrânei Pepica (mama sa) şi probabil unele pânze aparţinând celuilalt frate, Iorgu Aman.  
  
Format la şcoala franceză, Aman va pune încă de la începutul ei, arta română sub influenţa binefăcătoare a acestei şcoli, una din cele mai glorioase din istoria picturii, şi cea care se potrivea mai mult cu spiritul şi temperamentul nostru. În preajma datei 1870 se produce o schimbare în talentul artistului. Aman făcea dese călătorii la Paris, pentru a se putea ţine în curent cu mişcarea artistică din acea vreme, care, pentru el, ca pentru mulţi, se concentra toată în capitala Franţei. Scenele orientale, reprezentând interioare de harem, devin din ce în ce mai gustate.  
  
În pictura sa de o rigoare academistă, simbolurile evocărilor istorice aduc o anume prospeţime, în sensul situării artistului în actualitate. Noutatea pânzelor sale ţine mai mult de răspunsurile tematice la preocupări sociale şi politice din perioada fondării statului naţional român. Nu lipsesc însă şi unele încercări de luminare a paletei, de surprindere a instaneului, ce ne vorbeşte despre ecoul, fie şi palid, al experienţelor unor artişti francezi care pictau în aer liber, la Barbizon, în imprejurimile Parisului, unde în deceniul al şaptelea şi al optulea, se pun bazele impresionismului (Peisaj cu barca pe lac; Stradă în Sinaia; Portul Constanţa; Petrecere în familie; Canonieră în portul Constanţa; În parc etc.). 
  
Anii 1872 – 1881 au însemnat specializarea artistului în gravuri primele sale execuţii fiind Ion Eliade Rădulescu, Enăchiţă Văcărescu, Lăpuşneanu arătand soţiei sale capetele boierilor ucişi şi Peisaj cu pescari.  
  
În 1873, Grigorescu avusese prima lui expoziţie. Favoarea publicului, acum ceva mai cultivat, graţie tocmai lecţiilor lui Aman, alerga spre acest tânăr, format în singurătatea pădurii de la Fontainebleau şi la lecţiile în vecinătatea celor mai mari pictori de peisaj pe care îi cunoştea Franţa. Bătrânul maestru, de la care atenţia publicului se cam depărta, introduce elementul nou, de succes, crede el, din picturile lui Grigorescu, ţăranul şi mediul în care acesta locuieşte, în gravurile şi picturile sale. Aman, pentru care peisajul era, ca pentru orice clasic, un element de decor, pur accesoriu începe să facă tablouri în care figurile şi peisajul se contopesc, peisajul luând locul principal, cum sunt atâtea din ultima perioadă a vieţii sale, unele neterminate. 
  
În septembrie 1885, fratele său Alexandru Aman moare la Paris, iar artistul s-a aratat profund îndurerat deoarece între ei se legase o afecţiune adâncă, sinceră, o încredere şi o stimă reciprocă.  
  
Ultimii ani ai vieţii artistului sunt tot aşa de fertili ca cei ai maturităţii sale. Lucrează mult şi cu spor, lucrează mai ales ca să-şi uite pe de o parte că publicul îl părăsise, pe de alta că Şcoala de arte nu mergea cum ar fi dorit. Poate mai slab administrator decât creator şi organizator, el lăsase să se încuibeze în şcoală nu ştiu ce neglijenţă, pentru care e atacat de presă, de profesori, chiar de elevi. La cauze desigur reale de nemulţumire se adăugau intrigile foştilor absolvenţi, doritori să ajungă profesori, ceea ce-l face să se plângă amar de ingratitudinea lor. 
  
Cei mai de seamă pictori ai noştri trecuseră prin mâinile lui: Andreescu, multă vreme necunoscut, azi pus alături de Grigorescu; G.Demetrescu Mirea, elegant portretist;Georgescu, sculptorul, Luchian, cel mai mare nume al generaţiei de după Grigorescu, Artachino, Vermont Simonide, Strâmbulescu, Capidan, Szatmary, Loghi, ca să nu cităm decât pe cei mai cunoscuţi. 
  
În aceşti ani Th. Aman a dat la iveală opere celebre precum Boierii surprinşi la ospăţ de trimişii lui Vlad Tepeş, Portret de femeie, Ţiganca, Autoportret, Bal costumat în atelier, Atelierul cel mare al artistului, După culesul viei şi Pe terasa de la Sinaia.  
  
Ultimul lui tablou sunt nişte trandafiri, neterminaţi, din 1891, pentru a ne demonstra că acel care fusese un muncitor, toată viaţa lui, nu lasă penelul din mână până în ultimele sale momente. 
  
În primavăra anului 1891, o eroare gravă comisă de medici în aplicarea tratamentului avea să îl trimită pentru totdeauna la pat, iar la scurt timp dupa aceea, pe 19 august 1891, Theodor Aman a decedat.  
  
A fost un pictor excepţional, cu peste 3000 de lucrări, despre care se vorbeşte puţin. 
  
În anul 1991 el a fost numit membru post-mortem al Academiei Romane.  
  
_______________________ 
  
Bibliografie: 
  
1. http://articole.famouswhy.ro/familia_lui_theodor_aman/ 
  
George BACIU 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
THEODOR AMAN / George Baciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 138, Anul I, 18 mai 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Baciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Baciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!