Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorie > Mobil |   



Testamente Uitate- Testamente care dor (Marcel Olinescu)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

(4/17 sep. 1896- 15 febr. 1992) 

 

Fiu al Moldovei, născut la Dorohoi, la 4/17 septembrie 1896. 

Tatăl său, Teofil Olinescu, profesor de limba germană, bucovinean din Adâncata, mama, Terezia, născută Kernbach, dintr-o familie de medici germani. 

Face şcoala primară la Dorohoi, gimnaziul la Pomârla (1907-1911), liceul la Botoşani (1911-1915, Şcoala de Arte Frumoase la Iaşi, (1919-1921), unde îl are ca profesor la clasa de sculptură pe maestru I. Mateescu. 

Un an mai tâziu îl întâlnim la Bucureşti în clasa unui alt împătimit al artei, D. Paciurea. 

După absolvirea Şcolii de Arte Frumoase, în anul 1923, obţine un post de profesor la Brad pentru caligrafie şi desen. În cei trei ani cât a stat în peisajul tulburător şi mereu repetat în amintirile sale, al Ţării Moţilor, fascinat de cântecul dureros al celor ce vieţuiau acolo, precum şopârlele de aur strecurate printre stânci -”Munţii noştri aur poartă...” realizează cele zece gravuri din „Suita aurului.”  

Tot aici prind viaţă portretele revoluţionarilor din Munţi- Iancu, Balint, Buteanu, după cele executate cu ani în urmă de Barbu Iscovescu, la vremea răzvrătirii lor, 1848-1849. 

Astfel în anul 1925 deschide la Ateneul Român din Bucureşti prima expoziţie de pictură- „Din Ţara Moţilor”, publicând şi un album cu acelaşi titlu. 

În anul 1926 părăsind Bradul, Ardealul, pentru un an, ajunge la Botoşani, la liceul „August Treboniu Laurian”, de unde rădăcini nevăzute şi durabile îl trag înapoi, înspre Vestul acesta de ţară şi în anul 1927 se stabileşte la Arad, ca profesor de desen la liceul comercial de băieţi.(Şcoala superioară comercială de băieţi).  

Aici, în Oraşul de pe Mureş, pe lângă activitatea didactică şi artistică, este redactor la ziarul „Ştirea”(1933-1937), alături de Alecu Constantinescu-tatăl dramaturgului Paul Everac, pune bazele societăţii artistice „Ateneul Popular Arădean”, care ia fiinţă la 16 septembrie 1931.  

Împreună cu un colectiv de redacţie, format din Tiberiu Vuia, Alexandru Negură, Mihai Păun, Isaia Tolan, Pompiliu Barbu, Alecu Constantinescu, Eduard Găvănescu, protopop dr. Gheorghe Ciuhandu şi Octavian Lupaş, membrii ai „Ateneului Popular Arădean”, editează „revista literară şi culturală”-Hotarul, în 24 de pagini, al cărei prim număr apare în mai, 1933. 

În articolul de fond al primului număr, O vorbă spusă'nainte , semnat, se pare, de Alex. Negură, se argumenta programul acestei reviste: „Suntem o sămânţă aruncată la cea mai îndepărtată graniţă şi nu putem râmâne bob nerodnic... Dacă din truda noastră nu va ieşi la lumină decât un simplu fir de iarbă, nu-l vom nega. Atât am putut da!”¹ 

La scurt timp, în octombrie 1934, editează şi revista „Duh”,”revistă de artă, critică literară şi filozofie.” 

În curtea liceului comercial, într-un atelier improvizat, realizează busturile pedagogului Petru Pipoş şi al ziaristului de la „Ştirea”- D. Mărculescu. Tot în atelierul său Marcel Olinescu zămisleşte bustul lui Crişan, după portretul în ulei din celula Albei Iulii, făcut de către Johan Stook din Sibiu, bust turnat la Arad, în atelierul lui Matuz şi care va fi amplasat în satul natal al eroului de la 1784, Vaca, azi localitatea Crişan. 

Face parte din echipele de cercetare sociologică organizate de Dimitrie Gusti în satele Cuveşdia şi Sâmbăteni. În anul 1936 pune bazele grupării literar-artistice „ Pro Arte”. 

Dar Marcel Olinescu a fost şi poet! Poezia lui era soră buna cu pictura. 

După apariţia la Arad în 1934 a plachetei celor 17 gravuri în lemn din „ Păreri de rău”, ce constituiau „o sinteză de artă pură”, publică în anul următor primul său volum de versuri „Eu- poeme în versuri şi linii”. 

Dar dintre toate îndeletnicirile sale cele mai mari satisfacţii i le-a dat gravura, pe care a început-o la Arad în anul 1928! 

Era printre puţinii gravori în lemn din acea vreme. Lucrările sale în tiparele unor volume ca „Păreri de rău”, „Vin ţiganii”, „Botoşanii care se duc”. 

Marcel Olinescu ilustrează cu xilogravurile în lem poeziile lui Hrtiso Botev din volumul „Adevăr şi libertate”, volum editat pentru prima dată în România.  

Tot în această perioadă leagă prietenii literare cu Petre Pascu, originar din Şeitin, cu arădenii Lucian Emandi, Alexandru Negură, Gheorghe Moţiu, cu Volbură Poiană, pseudonimul colonelului Constantin Năsturaş- militar de carieră, născut la 13 martie 1890 în satul Galbeni de lângă Roman. 

De menţionat este faptul că la Arad ”avea să se nască în mintea mea ideea alcătuirii unui manual de mitologie românească” ² şi astfel în 1944, la editura Casa Şcoalelor din Bucureşti, la Imprimeria naţională, cu ilustraţii gravate în lemn de către autorul ei, apărea „Mitologia românească”, tulburând spiritele contemporanilor săi. 

În 1937, după zece ani de şedere în Arad, este numit profesor la Şcoala normală din Bucureşti. Aici îi are ca elevi pe Nae Antonescu , Marin Preda, Răzvan Theodorescu, îi cunoaşte pe Ion Th. Ilea, Valentin Streinu, Vlaicu Bârna, originar din Vaca, satul lui Cişan. 

În revista „Hotarul”, An. IV. Nr. 6-8, iunie 1937, colegii săi de redacţie consemnau următoarele: ”Marcel Olinescu, prietenul primelor începuturi ale Ateneului Popular, ne părăseşte pentru a-şi înoda bucuriile visate cu realitatea unui deceniu de frământări, aici, în mijlocul nostru. Micul nostru Leonardo- aşa cum obişnuiam să-i zicem între noi- vrăjit de lumina Capitalei, s-a vrut cetăţean al ei şi-a reuşit [...] Marcel Olinescu, deşi pleacă din Arad, rămâne cu sufletul între noi , cari l-am înţeles şi l-am iubit, ca pe cel mai bun dintre noi!”  

Multe din lucrările sale luminează şi astăzi înrămate în casele moţilor din Apuseni şi nu numai ale lor. 

Nu este loc aici să mărturisim pe larg despre toate lucrările, despre expoziţiile pesonale din ţară şi din străinătate, de la Buenos Aires la Phenian, din Botoşani, Deva şi de peste tot spaţiul românesc pe care l-a nemurit în operele sale. 

A semnat în presa vremii o parte din poeziile desenele, gravurile şi articolele sociologice şi de folclor şi sub pseud. Ion Păgânu, M. Moldoveanu, ori Bătrânul Stradivarius. 

La Bucureşti, de la etajul şapte al unui bloc de pe bulevardul Metalurgiei din Berceni-sud privirea maestrului se îndrepta mereu înspre Ardealul său drag, înspre Bradul celor ce scormoneau măruntaiele pâmântului, după aurul tuturor durerilor.  

În Ziua de 15 februarie 1992 zările acelea s-au surpat pentru totdeauna peste pleoapele maestrului. 

Artistul, la cei 95 de ani ai săi, se retrăgea sărac să se odihnească în umbra îngheţată a cimitirului Bellu. 

Îşi dorise atât de mult, ca la aniversarea a 90 de ani de viaţă să realizeze o retrospectivă în Sala Dallas, chiria ce i se pretinsese atunci pentru spaţiu fiind peste măsura puterilor sale. Nici romanul „Marele meşter”nu apucase să vadă lumina tiparului, roman la care lucrase împreună cu Alexandru Mitru, din anul 1984. 

Mitologia românească” avea să apară într-o ediţie postumă abia în anul 2001, cu xilogravurile şi desenele autorului. 

Lucrarea „Mioriţa”, publicată în anul 1940, într-un tiraj de... 100 de exemplare! reeditată în 1985- după 45 de ani, la Editura „Junimea” din Iaşi, rămâne una dintre capodoperele liricii noastre populare. 

 

Bibliografie: 

Revista Hotarul – 1933, An. I, Nr. I 

Ioan Pârva- Oameni şi locuri din Ţara Moţilor, Editura Călăuta v. b., 2006.  

Aurel Sasu- Dicţionarul biografic al literaturii române, Ed. Paralela 45, 2006 

 

 

Referinţă Bibliografică:
Testamente Uitate- Testamente care dor (Marcel Olinescu) / Nicolae Nicoară Horia : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 173, Anul I, 22 iunie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Nicolae Nicoară Horia
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!