Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Al Florin Ţene         Publicat în: Ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012        Toate Articolele Autorului

Teodor Barbu : Retorica balansoarului
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Recenzie de Prof.D.Păsat 
  
Teodor Barbu: Retorica balansoarului 
  
Motto: Podul de cuvinte-al vieţii, 
  
Atârnat peste genuni, 
  
Doar poeţii-l trec, ca nişte 
  
Tineri cavaleri nebuni. 
  
... ... ... ... ... ... ... ... ... ... .  
  
Oare câţi din noi vor şti 
  
Dincolo de pod ce-o fi? 
  
Mărturisesc că sunt încântat şi plăcut surprins că Teodor Barbu, de care mă leagă o sinceră amiciţie, făurită pe şantierul literar numit Cenaclul literar „Gib Mihăescu” din Drăgăşani, la care eu veneam ca „chibiţ”, s-a hotărât, în sfârşit, să-şi publice o parte din valoroasa creaţie literară, în volumul de poezii „Retorica balansoarului”, sperând să nu fie şi ultimul. 
  
Volumul a apărut în august 2012, la Editura Kitcom, judeţul Olt, excelent ilustrat de doamnele profesoare Florica Ceapraz (Craiova) şi Andreea Foanene (Timişoara) şi cu o copertă -grafică şi design - de excepţie, aparţinând lui Geoege Tulea şi Rodicăi Matei. 
  
Este prefaţat de doi excelenţi mânuitori ai condeiului într-ale literaturii, domnul profesor Emil Istocescu („Lirism romantic exprimat prin limbaj expresiv şi bogăţie stilistică”) şi poetul, romancierul, redactorul Al. Florin Ţene („Teodor Barbu-un romantic profund”) 
  
Deşi profesia de bază aparţine domeniului tehnic, câştigându-şi existenţa cu echerul, rigla şi compasul, ca tehnician proiectant la renumita fabrică Finca din Drăgăşani, Teodor Barbu şi-a etalat excepţionalul talent şi în domeniul poeziei, al publicisticii sau ca epigramist. 
  
Din membru al cenaclului literar „Gib Mihăescu”, a devenit preşedinte între anii 1996-2001. De asemenea, a fost membru al Societăţii literare „Anton Pann” din Rm. Vâlcea şi al Cenaclului umoriştilor vâlceni. 
  
Viaţa culturală a oraşului Drăgăşani era consemnată în revistele „Convorbiri drăgăşănene” şi „Rusidava culturală' al căror redactor şef a fost. 
  
Poeziile din volumul „Retorica balansoarului”sunt numite pe poet pe pagina de titlu, „ /versuri încărcate / cu un semn de graţie / penru Ruxandra Ioana / în care cred şi sper /” 
  
Poetul Teodor Barbu îşi grupează poeziile din volum în patru cicluri, fiecare având un titlu care dezvăluie, sugerează mesajul liric al autorului: „Sonete, Poeme, Rondeluri, Şoptiri” (34 de poezii); „Anotimpuri vesperale, Pasteluri” (34 de poezii); „Mărturii, Oferte, Tăceri” (26 de poezii) şi „Peregrinări, Destinaţii” (32 de poezii). 
  
Privit sub acest aspect, volumul de poezii pare a fi o antologie lirică, o selecţie riguroasă făcută de autor, poeziile succedându-se după o anume cronologie intimă, de trăire artistică, gândită şi simţită în timp de către poet, dar nu obligatoriu ca etape in evoluţia ca poet a autorului. 
  
Titlul volumului – Retorica balansoarului – defineşte perfect pe creatorul versurilor şi creaţia sa poetică. Ideea de balans, de pendulare pe orizontală, într-un univers uman, social-economic, imprevizibil din secundă în secundă, de când a fost creat şi până la proiecţiile viitorului, poate stârni oricui, inclusiv poetului, fiori de nelinişte, de bucurie, de melancolie, de reverie, de revolotă, de nesiguranţă, adică, toată gama de sentimente de care poate fi cuprinsă fiinţa umană: 
  
„Mă duc să cumpăr linişte de-un pol / Din târgul cu perdele de mătasă” („Sonet cu ploi”-pag. 17) Sigur, poeziile din volum le-am ascultat citite de poet în şedinţele Cenaclului „Gib Mihăescu”, unde veneau mulţi tineri talentaţi, care-l iubeau pe Eminescu, pe Blaga citindu-i şi dorind să semene cu ei şi, împreună cu Teodor Barbu îi îndrumam, dar acum, adunate în volum, citite în linişte, în această frumoasă toamnă, ce mângâie podgoria drăgăşăneană, efectul este altul; sublim, revelator, pentru iubitorul de frumos, de poezie. 
  
Prima reveleţie apărută în „forul meu interior”, cum ar zice Marin Preda, este aceea, pe care o mărturisesc cu sinceritate, că poezia lui Teodor Barbu poate sta oricând alături de a marilor poeţi din literatura noastră, cunoscuţi din manualele şcolare. 
  
Subscriu ideii menţionate de domnul profesor Emil Istocescu în articolul prefaţator că „poetul Teodor Barbu face parte din categoria celor care manifestă reţinere şi modestie. Reţinere rezultată dintr-o scrupuloasă exigenţă estetică şi modestie, fiind lipsit de ambiţia afirmării fără acoperire valorică” 
  
Al.Macedonski spunea că „ ... poezia e ceva ce nu se poate determina , nici analiza în esenţa ei, fiind un produs al fantaziei, al sufletului; o analiză prea amănunţită ar sfârşi cu distrugerea obiectului analizei” 
  
Intr-adevăr, poezia e inefabilă, iar ambiţia de a o explica, printr-un demers analitic exagerat, o ucide. 
  
Sper să nu fiu asasin literar prin ceea ce voi scrie în continuare. 
  
Tematica poeziilor este cea întâlnită şi în creaţia marilor poeţi; viaţa, moartea, iubirea , timpul, visul, natura, meditaţia filosofică, arta poetică, dragostea de neam, de ţară şi de limba româna, istoria acestui pământ etc. 
  
Partenerul preferat căruia poetul i se destăinuie este iubita, el luând diverse întruchipări: drumeţ, haiduc, podgorean, dansator etc.: 
  
„De-aş fi drumeţ, cu ultimul bănuţ, 
  
Mi-aş cumpăra fântâni fundamentale, 
  
Ca-n adâncimea lor să poţi s-asculţi 
  
Iubito, numai cântecele tale 
  
Şi, prefăcută-n ştimă, să te muţi 
  
Din ierni prea reci, în veri primordiale” 
  
(Sonet cu fântâni) 
  
Modestia poetului, preţuirea artei, sunt bine conturate in poezia „Nedefinit”, autentică „ars poetica”: 
  
„căci poet să te socoţi / îţi trebuie melancolie, / nelinişte şi lacrimi /( ... ) şi patimi şi dogmă şi mit / să savurezi momentul / nedefinit / ... / şi să nu ceri pentru asta / favoruri şi nume / sau titluri postume / şi doar să treci fantomatic / prin lumea de rime / ca ultimul nimeni / ce-a statîintr-o clipă frumoasă / c-o horă de îngeri / la masă” 
  
Iată deci şi ideea că acei care creează au fost atinşi de aripa Divinităţii, au harul creaţiei de frumos dat de Dumnezeu. 
  
Poetul este cel care îşi riscă viaţa pentru a deschide drumuri noi, pentru a desluşi tainele existentei, ale viitorului (Cavalerii nebuni)(vaezi moto-ul!) Metafizic, poetul se întreabă: „Oare câţi din noi vom şti / Dincolo de pod ce-o fi?” 
  
In ciclul „Anotimpuri vesperale”. „Pasteluri”, poetul se joacă, râde, se bucură, e melancolic, nostalgic, sfios, iubeşte, e trist, în versuri de o rară frumusete. Toate anotimpurile sunt cântate , dar e copleşit de toamnă: 
  
„E toamnă-n poezia mea” (Matcă) „Venea o toamnă printre noi” (Şi înviem) „Plecăm c-o toamnă fiecare” (Plecăm) 
  
Cu aceleaşi reverberaţii lirice răsună şi poemele „Vară”,”Averse”, „Alb”, „Dans”Limbajul poetic e unic, pictural, capătă valenţe materiale uneori, e inefabil, până la diafan: 
  
„Prin văi, amiaza umblă dezbrăcată, 
  
Se coc în sâmburi de odihnă nuci” (Ne cheamă vara),  
  
sau: Îmi aleargă vara ca un tren prin sânge” (Veri de mucava), 
  
ori: „Miroase gându-saiarbă încolţită 
  
Şi sufletul respiră-n spic de grâu” (Respiro) 
  
Poetul asemenea lui Pan, se simte prezent în tot Universul, se consideră „un strop” în „marea singurătate”, recompus din „tăceri”, regăsindu-se în „cine ştie ce ninsoare” sau „cutreierând o primăvară”( Din tăceri) 
  
Tristă şi dureroasă e mărturisirea din poemul „Sindrom”, în care poetul, ca şi mulţi anonimi, a dus o muncă de Sisif, „ca să construim, ce? / un univers de iluzii / unde, în loc de muncă / trăgeam voiniceşte / concluzii / şi trasam viitorul / luminos şi senin / de la care azi – iată – mă abţin ... /” 
  
Sentimentul patriotic e prezent în poeme ca „Dor de Basarabia”, „Limba română”,”că-n lipsa mamei care s-a dus / tu eşti maică pân-la apus.” 
  
Poemul „Grăbind” încheie volumul, fiind un „acord final” al unei simfonii cu mii de tonuri şi vibraţii pure de poezie adevărată, conturând portretul liric actual al poetului care se bucură de „toamna care vine-ntr-un cupeu” în acelaşi „târg de tinichele şi angoase”, poezie ce sugerează un poet încă viguros, cu un simţ al umorului foarte viu încă, putând oricând să ia totul de la capăt: 
  
„Poate voi trece iar pe-aci-ntr-o doară  
  
Să-mi caut nostalgiile ucise  
  
În vălmăşagul pietrilor de moară 
  
Ce mi-au umplut atâţia saci cu vise”  
  
* 
  
Lectura volumului „Retorica balansoarului” e o plăcută relaxare intelectuală, te face să trăieşti alături de poet toată gama sentimentelor umane, deoarece, aşa cum afirma profesorul Emil Istocescu în prefaţă:  
  
„Stăpân pe secretele comunicării lirice prin metaforă şi metonimie, prin muzicalitate obţinută graţie ritmului şi rimelor, familiarizat cu un limbaj expresiv şi bogăţie stilistică, Teodor Barbu ne oferă o antologie de poezie superioară , atent elaborată şi selectată în timp, de o mare încântare şi relaxare spirituală” 
  
Prof. D. Păsat 
  
Oct. 2012 
  
: 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Teodor Barbu : Retorica balansoarului / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 671, Anul II, 01 noiembrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!