Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Reportaj > Mobil |   



Tentaţie şi abstinenţă în Las Vegas ! (XII)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Se spune că este oraşul în care soarele răsare la 9 PM, adică 9 seara şi de apus apune când vrei tu, când nervii sau buzunarul cedează, când saturaţia !? – cuvânt nepotrivit şi rar pronunţat şi ca atare auzit în acest loc – este pe cale de a se instala, rareori sau nicidată, pentru că şi poftele omeneşti, nevoia de joc, de detensionare are mereu un curs ascendant. Din ce vrei din ce-ai mai vrea, din ce joci sau câştigi din ce-ai face-o în continuare – este greu de prins între nişte baremuri, altfel decât cele fiziologice sau Doamne fereşte, de cine ştie ce fatalitate pe care n-o programează decât bunul Dumnezeu, sau vreo potriveală nefericită a destinului biologic al fiecăruia. 
  
Posibilităţile de cazare sunt aproape nelimitate, preţurile variază de la 25 de dolari la 10 mii pe noapte, sunt peste 160 mii de locuri în hoteluri. Se spune că unui om i-ar trebui cel puţin 300 de ani ca să doarmă câte o noapte în fiecare cameră în Las Vegas. Turistul de rând ia autobuzul tocmit de hotelul respectiv pentru a-l aduce de la aeroport sau un taxi pentru cel care nu şi-a programat sosirea, îşi asigură întâi cazarea, de mâncat găseşte restaurante în cazinouri cu meniuri care satisface cele mai variate preferinţe culinare, ale unor bucătării naţionale de pe toate continentele, cu bucătari aduşi de acolo sau şcoliţi aici şi un corp de deservire atent şi de o amabilitate bine temperată, toate la un preţ rezonabil, se plimbă, poate are şi exigenţe personale şi criterii de apreciere, face poze, cască ochii.  
  
În ce mă priveşte, n-am (in)saţietăţi culinare de un anumit ordin, mănânc ce se găseşte, pe unde-ar fi, mai puţin în cele selecte că nu mă adaptez uşor “rafinamentelor” exibate în public şi pe motiv de fandoseală dar aici am văzut că nu e ca la noi. Pentru mine să ai un “suport” care să te ducă până la “prima” staţie pentru a “supravieţui”, ceva cu prelungeşte-mi Doamne, boala (!), însă ai mei îşi respectau cu stricteţe mesele, e drept de compoziţie exclusiv vegetală, nu puteam să fac “separatisme” aşa că m-am “încolonat” gusturilor lor iar când cerea lista de meniu, mă făceam şi eu că aleg aşa de “chichi”, banii erau la “stăpâni”. 
  
La un restaurant chinezesc, cu bucătărie şi deservire exclusiv chinezească care se numea parcă The Noodles, de la cazinoul “Bellagio” chiar “firma” era de mâncare – în traducere, paste făinoase, un fel de râme din făină, aşezate la mare cinste pe un platou lângă o grămăjoară de orez cu vegetale, nişte beţe pe care le-am aruncar în “traistă” să le încerc acasă, acolo n-aveam timp de o coregrafie de “afişat” ca să mă fac de baftă, am luat furculiţa Elenei pentru a-mi duce “misiunea” la bun sfârşit şi încolo apă, multă apă rece la pahar cu gheaţă şi lămâie, curăţenie ca-n farmacie, linişte, femei şi bărbaţi galbeni care treceau mereu pe lângă mese să-ţi toarne sau să te întrebe dacă mai vrei ceva şi se retrăgeau cuviincios şi-ntr-o abia schiţată reverenţă că au îndrăznit să te “deranjeze” ...  
  
În final, ca să mă satur am apelat la un “burito” nătăvălos şi umflat, un sandviş mexican foarte căutat şi săţios, un fel de clătite în care se punea o umplutură de carne – aveam interzis la un asemenea sortiment, de brânză, de tot felul de verdeţuri şi murături asezonate pe feliuţe cât lama de “groase” pe care şi le alege direct clientul, apoi sortimente de ardei iute care îţi ia gura foc sau de muştar. Viaţa văzută prin această prismă pare mai frumoasă şi mai demnă de trăit, parcă nici lipsa banilor n-ar mai fi cine ştie ce motiv de intratabilă supărare ...  
  
În oricare dintre restaurantele de cazinouri n-am întâlnit în nici unul – din cele în care am intrat – se bea băuturi alcoolice, să se fumeze, să se debaraseze mese când eşti încă în local, să se măture ar fi fost culmea, aştepţi la rând încă de la intrare, spui numărul de persoana, nu intri tu şi îţi alegi masa, te conduc ei, rândul merge repede şi pe fuguţa te-ai văzut în afară “supliciului” care te chinuia de ceva vreme ...  
  
Cine e pretenţios din cale afară sau poate vrea senzaţii tari umblă la pungă, pentru că orice se poate cumpăra. Darrell, ginerele meu, a cumpărat un “elicopter de jucărie” cu comandă automată de la distanţă, pe care a dat 60 de dolari, în două etape: prima, s-a dus şi l-a ales, vânzătorul i-a făcut proba pe loc în incinta magazinului, i-a dat să consulte prospectul de folosire şi abia a doua zi a revenit şi l-a cumpărat, repetând aceleaşi “plicticoase îndatoriri” ale unui comerţ respectabil, cu “faţa la cumpărător”, cum ziceam noi pe timpuri, măgulitor şi ipocrit, şi achitând banii fără să fi auzit vreun reproş din partea celui din spatele tejghelii, că e tracasat prea mult de alţii şi altele ca să mai vii şi ‘mneata cu mofturi şi pretenţii, şi, cu un ultimativ greu de reţinut, că-l cumperi sau nu, ce tot îl ... şi urma ceva cu icrele! ... La noi, zborul jucăriei pe deasupra capetelor clienţilor magazinului ar fii însemnat tot atâtea escale, fie şi din curiozitate... 
  
Las Vegas a schimbat şi ideea de hotel, care acum nu mai este locul unde doar te odihneşti ci unul în care poţi să-ţi petreci toată viaţa, tu şi întreaga familie, dacă ar fi să-ţi dea mâna şi să fii constrâns din cine ştie ce pricini de natură ameninţătoare, de boală sau altceva. Fiecare hotel este gândit în aşa fel încât să stai doar în ele şi să nu mai ieşi. Sunt foarte multe magazine, restaurante, camerele sunt dotate cu de toate, TV, internet, există peste tot piscine, locuri de joacă pentru copii, teatre şi cinematografe, grădini zoologice şi botanice cu mediii naturale aclimatizate, şcolile sunt firesc în afară însă nu prea departe. Adevărata viaţă însă clocoteşte în stradă, aici simţi gustul deplin al mişcării, ai munte, ai vulcan, montagne russe de-a lungul trotuarului de vizavi de Excalibur şi New-York-New-York, faci căţarări pe pereţi abrupţi artificiali, joci baschet şi arunci la coş pe miniterenuri aşezate cu intrarea din stradă.  
  
Crezând că poţi fenta bruma de pasiune - dacă n-o fi devenit altceva între timp, ocolind cazinoul din complexul în care stai, lucru practic imposibil, pentru că intrările şi ieşirile se fac prin el - jocurile de noroc şi instrumentele lor s-au mutat şi în spaţiul marilor magazine care pun la dispoziţie raioane specializate, de aţin acolo poate şi din necesitatea imperioasă de a te “ţine în priză” , să “exersezi” pentru a nu le uita parametrii de funcţionare şi eventuala detaşare de melic ... Pentru cei cu o sensibilitate mai “înverşunată” la o atare deprindere, chiar omul de afaceri miliardar Steve Wynn ar avea un îndemn, un motto-u, nu explicit ci presupus, că “transpiră” până şi din cele câteva cuvinte, dintr-o confesiune pe care a făcut-o într-un anumit context: “Singurul mod de a face bani într-un casino este să deţii unul!” ... Bătea adicătelea calul, ca să priceapă ...  
  
S-a calculat că 85 la sută din turiştii veniţi - şi care practică astfel de jocuri - pierd în jur de 700 de dolari de persoana pe an şi dacă sunt vreo 40 milioane se poate calcula uşor câştigul. Fiind un oraş în care vin cu deosebire pasionaţii de pariuri şi câştig, aproape fiecare instituţie de aici poate reprezenta o locaţie de “gambiling”. Pentru a dori să pătrunzi în tainele joculului de noroc, trebuie să ai vârsta de 21 de ani, pe care s-o dovedeşti cu acte de identitate, permis de conducere sau paşaport. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Tentaţie şi abstinenţă în Las Vegas ! (XII) / George Nicolae Podişor : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 237, Anul I, 25 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podişor : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Nicolae Podişor
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!