Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Patrimoniu > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013        Toate Articolele Autorului

Temistocle Popa. Odiseea compozitorului
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

S-a stins compozitorul. Trist, dureros! Zilele maestrului au ajuns la punctul terminus, iar de aici încep drumurile fără pulbere ale eternităţii. A fost pentru istoria muzicii uşoare un muzician care a participat la ea, un muzician care a făptuit-o. Constituie pentru muzica uşoară românească un ax. Gândindu-ne de acum la Temistocle Popa, percepem cântecele sale prin formule definitive, ca istorie, iar istoria ca un cântec intonat anterior şi punct de lansare al celor noi ce nu vor avea niciodată note cvasiunanime fără simţirea lipsei muzicii de altădată. Cântecele lui Temistocle Popa nu se vor stinge, sursele lor de viaţă rămânând în continuare „seniorii” şi „doamnele” muzicii uşoare româneşti, spre a le recânta. Încă şi mai departe de ei rămân înregistrările discografice, nenumărate, sau benzile sonore ale muzicii de film.  

În ultimii ani, compozitorul intrase într-o rezervă de destin nefericit şi nemeritat, într-un con de umbră sufletească, încheiat şi închis. I s-a confiscat casa, de fapt a fost strămutat ca un nomad, din casă în casă! Într-o viaţă de om, o viaţă ca o boltă patrimonială de melodii, compozitorul Temistocle Popa a scris cântecul intim al fiecăruia. Dar, în convergenţa dintre două metaapăsări neînlăturabile asupra putinţelor fizice care decurg din aceleaşi limite umane, vârsta nonagenară şi mai micile ori mai marile măcinări ale bolii, a fost aruncat pe drumuri din casele în care a trăit, ca un străin, ca un om afară din timp şi domiciliu. Absurdul a fost măsurat în metri pătraţi, pentru o personalitate a României, prelung aruncată într-o dramă, se pare continuă, fără capăt.  

„Este odios ceea ce se întâmplă. Nu am cuvinte să descriu lipsa de umanitate dintr-o asemenea decizie. Oameni de peste nouăzeci de ani au fost daţi afară din casă, fără nicio remuşcare... !”, spunea prezentatorul Octavian Ursulescu, cel care a lansat cartea biografică „Temistocle Popa”, din colecţia „Patrimoniul Cultural Românesc”.  

La această vârstă, oricâte vor fi fost greutăţile vieţii, pentru Temistocle Popa nu puteau fi lovituri mai tari ca aceea de a fi aruncat pe drumuri. Casa lui Temistocle Popa nu înseamnă numai pereţi şi mobilă...! Casa lui Temistocle Popa înseamnă tainele unor trupuri însufleţite şi minunea unui lucru zidit pentru a fi sălaş păcii şi odihnei, pentru a rechema compozitorul din lume şi a-l reda sieşi şi celor ce îi sunt lui intimi. Casa lui Temistocle Popa are fascinaţie, armonie şi istorie.  

Ca şi demolatorii de case, cei care evacuează oamenii de unde au locuit o viaţă au o necrezută cruzime şi vervă distructivă. Casele trăiesc, nu sunt pietre goale. Casele sunt lumi, nu coclaurile singurătăţilor; când se surpă casele se şterg urmele trecerii prin viaţă a unei lumi !... Umbra casei e aşternutul inimii, pragul casei e gura ce sărută picioarele stăpânului întors de pe drum. Având casa lui, omul nu are un surplus, ci jumătatea sa de viaţă: una fiind viaţa propriu-zisă, alta lăcaşul ei.  

Nimeni pe lume nu avea dreptul să îl scoată din casa sa pe compozitorul Temistocle Popa, dar se poate întâmpla, nu o dată, ca doi sau mai mulţi oameni să împartă aceeaşi dreptate. Aceasta poate să fie şi povestea caselor compozitorului Temistocle Popa: locuise pe proprietăţi care fuseseră şi ale altora, înainte de naţionalizare, apoi a fost strămutat, tot în nesiguranţă şi tot nedefinitiv. Casele, pe care le-a locuit compozitorul Temistocle Popa, mai mult sau mai puţin timp, sigur că au devenit ale sale, lipite de destinul de viaţă, de idealurile şi creaţia sa. Dar, muzicianul care a creat nu doar melodii neuitate de muzică uşoară, ci chiar o coloană pe care muzica să urce, trăind în propria casă, locuia în acelaşi timp în casa revendicată de altcineva, trâind din propria viaţă se întorcea, totodată, în timpul altora, pe când întîii proprietari, la rândul lor, reveneau peste viaţa, domiciliul şi timpul compozitorului.  

Atât compozitorului, cât şi anteriorilor locatari se pare că le revin părţi de dreptate. Şi unii şi ceilalţi aveau de a face, în chip nefericit cu întâmplarea şi legea, fără putinţa de a le împăca pe una cu cealaltă, deoarece întâmplarea-i legalizată, iar legea-i întâmplare, în acest caz. Cele două locuinţe din care a fost evacuat compozitorul Temistocle Popa au avut alţi proprietari până la naţionalizarea în iureş, care a fost un explozibil fără fitil, până în 1989. Întorcându-se, anteriorii proprietari şi-au vrut înapoi casele în care au locuit cândva - în prima dintre acestea, înainte de Temistocle Popa a locuit şi prietena compozitorului, steaua nestinsă şi nerepetabilă a muzicii româneşti, Maria Tănase. La rândul său, compozitorul, era obligat să asculte de o lege şchioapă şi chiar, acceptând-o, să-şi aplaude propria deposedare.  

S-a făcut, până la lichidare, un comerţ de prăvălie cu locuinţele şi terenurile oamenilor. Aceasta-i cauza care i-a adus pe Temistocle Popa şi soţie într-o situaţie dramatică, prea târziu pentru ca să se fi mai putut ajuta singuri. „...acum câţiva ani”, scrie prezentatorul Octavian Ursulescu despre Temistocle Popa, în cartea biografică închinată compozitorului, „a fost, graţie unei legi strâmbe, evacuat din casa în care crease decenii la rând şi în care locuise anterior buna sa prietenă din tinereţe, Maria Tănase. Normal ar fi fost ca acel apartament încărcat de legendă să-l găzduiască în continuare pe acest om de cultură, care transformase casa într-un adevărat sanctuar al respectului faţă de artă... Acum maestrul locuieşte cu distinsa sa soţie Cornelia Teodosiu, fostă vedetă a teatrelor de music-hall, într-o casă veche, cu tencuiala scorojită, în care n-a reuşit să înghesuie nici mobila (a fost nevoit să-şi taie în două masa de lucru!), nici comorile care anterior decorau pereţii: diplome, medalii, trofee, partituri, fotografii istorice”.  

Şi iată că s-a stins compozitorul! Acum, adoratorii săi, recunoscătorii săi, unde îi vor amenaja un muzeu, pe care îl merită, de acum, unde îl vor comemora generaţiile care îi urmează, de-acum unde îi va fi abandonată amintirea compozitorului plecat din casele sale înaintea plecării pentru totdeauna? Cui şi unde îi vor fi abandonate urmele, de ce îi vor fi izgonite definitiv, în ce casă vor mai rămâne secunde cu ecouri din timpul vieţii unui om de valoare? Cum pot pleca amintirile, cu cu case cu tot? De ce nu mai rămâne muzeul să închidă şi să menţină în viaţă amintirile compozitorului, neştergând nicio urmă lăsată de el? De ce, când pleacă artiştii se distrug, se acoperă, se aruncă, se scot din casă urmele vorbitoare despre ei în fiecare fereastră, în fiecare uşă, peste fiecare prag, în fiecare ungher? De ce trece pragul, ieşind, amintirea artistului care a compus pentru timpul său şi pentru timpul viitor, de ce trece pragul, intrând, stăpânul prezent care scoate afară din casă trecutul?  

Rămânem cu ţinerea de minte a unui compozitor genial care nici nu a fost stăpân în casa lui şi care nici nu a lăsat o casă a sa în urmă, spre a deveni muzeu. „Nu sunt împotriva restituirii proprietăţilor, în niciun caz”, spunea compozitorul Horia Moculescu, atunci când era dat afară din casă compozitorul Temistocle Popa „dar nu cad niciodată de acord cu inechitatea frecvent apărută în aceste situaţii, de o parte sau de cealaltă. Cum să nu reprim cauzele dramei prin care trece compozitorul Temistocle Popa?!”.  

Iată cum zugrăveşte prezentatorul Octavian Ursulescu ultimii ani din viaţa compozitorului Temistocle Popa, în cartea document al Patrimoniului Cultural Românesc, intitulată simplu, dar constituindu-se într-o creionare afectivă, elaborată: „La cei 90 de ani, pe acest adevărat Patriarh al muzicii uşoare româneşti l-am găsit la birou, cu partitura în faţă, definitivând un cântec pentru copii. În ultima vreme, ca mai toţi compozitorii noştri de vază, datorită marginalizării muzicii uşoare de calitate şi faptului că nici măcar artiştii care-i datoreză atâtea succese nu-l mai solicită, Temistocle Popa s-a orientat către cei mici, cărora le-a dedicat cântece inspirate, multe din ele pe versuri proprii. Se înţelege, îi mai trec pragul şi «seniorii», dovadă albumul de muzică uşoară scris pentru marea vedetă a folclorului, Maria Dragomiroiu, melodiile de pe albumul actorului Dumitru Rucăreanu, Jocuri de noroc, Astă-seară mă fac praf şi mai ales Sînt vagabondul vieţii mele, cântată de regretatul Gheorghe Dinică, dar şi cele două melodii ţigăneşti de pe cel mai recent album al Monicăi Anghel”.  

Lumea scenei, cel dintâi cer pe care se nasc stelele, într-un timp în care miroase aromitor a nori la care se ridică vilele demnitarilor, ar trebui să se consterneze şi să nu lase culcată la pământ memoria compozitorului, după chinuirea până la obidire, aruncarea în stradă şi moartea ca o ultimă umilinţă, nu în umbra casei sale, prin reaşezarea la locul lor, într-un muzeu, a amintirilor!  

„Dacă ar fi trăit în orice altă ţară”, scrie în cartea sa, Octavian Ursulescu, „ar fi fost foarte bogat, cu conturi care să-i asigure o senectute fără griji, cu limuzină şi şofer la scară, cu vilă gen Beverly Hills, cum întâlnim şi pe la noi, dar nu aparţin oamenilor de cultură care fac cinste ţării”!  

Ce dureros răscoleşte rana, în aceste clipe în care compozitorul Temistocle Popa pleacă la ultima lui casă, versurile zguduitorului cântec interpretat de către Fuego, „Casa părintească nu se vinde”…! Doar că nu artistul s-a înstrăinat de pragul caselor sale, ci legile strâmbe l-au executat, fără îndurare, făcându-l străin la el acasă!... „Cântecul acestui mare compozitor nu se va stinge niciodată. Nedrept, şi absurd, însă, i se suprimă dreptul elementar pe care nu numai oamenii îl au, ci lumea vie, în totalitatea ei - nicio fiinţă nu poate exista în exterioritatea unui minim spaţiu propriu sub soare. În vizuini, în imensitatea apei şi a cerului, până în miezul pământului orice fiinţă vie are un lăcaş al ei…! Este inuman, crâncen, aberant ca o personalitate a României să fie aruncată pe drumuri, să nu aibă o casă a sa, la anii senectuţii, pe care, în loc să îi laureze recunoştinţa, îi încenuşează şi împovărează neregula regulilor!”, spunea Fuego, pe când Temistocle Popa era printre noi; „... măcar amintirile compozitorului Temistocle Popa, ar fi drept să aibă de acum o casă!”, spune azi, Fuego.  

S-a stins compozitorul! Biografia sa nu mai este de acum numai descriptivă, ci şi prescriptivă, pentru că propune o cale de urmat, o altă reinterpretare a muzicii uşoare româneşti, cântecele compozitorului Temistocle Popa fiind modele fără limite, fără a se spune nimicul despre tot. Iată ce spune prezentatorul Octavian Ursulescu, mai bine decât toţi dintre prezentatorii, care poate că ar fi bine să mai încerce o dată practicarea artei prezentării spectacolului, până la o cât de puţină apropiere de talentul inegalabil al lui Octavian Ursulescu: „Vă propunem un exerciţiu... muzical: încercaţi să fredonaţi cât mai multe din refrenele acestor cântece (ale compozitorului Temistocle Popa, n.n.). Veţi fi chiar dumneavoastră uimiţi, dragi cititori, cât de adânc vi s-au impregnat în memorie atâtea şi atâtea melodii legate de un moment din viaţă: prima iubire, primul dans, prima decepţie, o călătorie specială, amintiri din timpul şcolii, bucuriile copilăriei, oraşul natal, dragostea de ţară, de părinţi, pasiunea pentru echipa de fotbal preferată... Dacă nu mai sunteţi atât de tânăr, recunoateţi că aţi crescut cu şlagărele lui Temistocle Popa, multe din refrene legându-se de un crâmpei de viaţă, ele amintindu-vă, poate de «anul şi luna când... anii de liceu... studenţia»... Pentru că aceste cântece fac parte din însăşi viaţa noastră, le-am fredonat adesea şi ne identificăm cu ele, fie că sîntem conştienţi de asta, fie că nu.” (Aurel V. Zgheran - aurel.vzgheran@yahoo.com)  

 

Referinţă Bibliografică:
Temistocle Popa. Odiseea compozitorului / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1063, Anul III, 28 noiembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!