Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Civilizatie > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011        Toate Articolele Autorului

TEHNICI DE GÂNDIRE POZITIVĂ, NEGATIVĂ ŞI NEUTRĂ (1) - ORIGINILE LITERATURII MOTIVAŢIONALE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În urmă cu mai mulţi ani am avut ocazia să citesc câteva cărţi dedicate gândirii pozitive. Curiozitatea mă împingea să studiez acest gen de literatură motivaţională, ce îşi avea rădăcinile, cel puţin pentru perioada recentă, în mediul anglo-saxon, mai precis în Statele Unite ale Americii. Era ceva nou în peisajul pesimist autohton să intri în contact cu o abordare opusă tendinţelor preponderent negativiste din spaţiul cultural românesc. 
  
Eram obişnuit cu ideea motivaţiei pozitive, lucru predicat de mai toate religiile lumii, precum şi de diferitele ei ideologii, indiferent de orientarea lor. Negativismul a fost dintotdeauna descurajat, cel puţin la nivel declarat, lucru dealtfel necesar într-o lume atât de contradictorie, însă pe de altă parte, reţeta "zâmbetului mereu purtat pe buze"nu mi se părea chiar aşa de uşor de pus în practică. 
  
De exemplu, îmi aduc aminte de o anumită ocazie când eram student al Academiei Tehnice Militare şi am fost obligat să particip alături de colegii mei la festivităţile de comemorare a zilei de 23 august şi de preamărire a "conducătorului iubit". În mijlocul unei veri toride, timp de o lună de zile, am fost nevoiţi să stăm toată ziua pe stadion la antrenament, desenând cu trupurile noastre tot felul de imagini stupide în stil nord-coreean, destinate a încânta perechea de dictatori ai României. Repetiţiile erau nesfârşite, până când totul mergea perfect, astfel încât "nea Nicu"să fie mulţumit de adorarea ce-i era oferită de întreaga naţie română. 
  
După astfel de exerciţii chinuitoare, ne întorceam obosiţi şi plini de o ură mocnită, cu toţii dorindu-ne să se sfârşească cât mai repede cu faimoasa "epocă de aur". Ei bine, într-o astfel de ocazie, comandantul însărcinat cu coordonarea efectivelor de studenţi militari în pregătirea marelui eveniment, a constatat că în loc să ne manifestăm entuziasmul şi bucuria participării, eram mai tot timpul încruntaţi şi cu privirea obosită, exprimând în modul cel mai clar lehamitea, dezgustul. 
  
Fiindcă acest personaj răspundea "cu capul"de rezultatul ce trebuia să fie obţinut în cele mai bune condiţii, şi fiind deopotrivă zelos din fire, i-a venit într-o zi o idee năstruşnică de a inventa un nou gen de ordin, neprevăzut încă de regulamentele militare. Astfel, într-o dimineaţă când eram prezenţi la raport pentru a pleca spre stadion ne-a spus: "Ce sunt aceste priviri întunecate? De ce aveţi feţele întristate? Militari, vă ordon să zâmbiţi şi să nu mai aveţi faţa posomorâtă!". 
  
Noi am ramă încremeniţi, am crezut că nu auzim bine, dar omul a reluat ordinul ca să zâmbim, ameninţându-ne cu sancţiuni disciplinare, inclusiv cu neprimirea în partid, lucru ce echivala cu imposibilitatea de a mai fi avansat ca ofiţer al armatei române.  
  
De aceea, când peste ani de zile am avut ocazia să citesc destul de multă literatură motivaţională dedicată gândirii pozitive, am realizat că de fapt totul se învârtea în jurul îndemnului de a "zâmbi"şi de a gândi pozitiv indiferent de ce ţi se întâmplă, fapt ce semăna într-o oarecare măsură cu ordinul de ocazie al unui activist ceauşist. 
  
Dar pentru început, ar fi bine să facem un scurt istoric al literaturii motivaţionale moderne. Pentru aceasta vom face o călătorie în spaţiu şi timp în America, mai precis în a două jumătate a secolului al XIX-lea. În acea perioadă, Statele Unite ale Americii se aflau într-un proces de amplă expansiune economică şi teritorială graţie unificării politice şi militare realizate prin războiul de secesiune. Avântul deosebit al societăţii americane avea mai multe surse. Pe de o parte, valuri nesfârşite de emigranţi soseau de pe continentul european furnizând resursa umană necesară expansiunii în teritorii noi şi necunoscute. Pe de altă parte, preluând modelul de extindere teritorială prin război cu vecinii, anexare şi distrugere sau deportare / izolare, Statele Unite au reuşit să îşi mărească de cel puţin 40 de ori teritoriul pe care îl deţineau la cucerirea independenţei. Astfel, prin războaie asimetrice purtate cu indienii şi cu mexicanii, precum şi prin recentul război împotriva sudului, puterea de la Washington reuşise să ocupe cel mai bun teritoriu din emisfera nordică a Americii, de la coasta Atlanticului până la cea a Pacificului. În plus, valurile de colonişti desăvârşeau cucerirea armatei distrugând cu desăvârşire populaţiile autohtone din regiune. De asemenea, printr-o abilă manevră de mituire a factorilor de decizie din Rusia, profitând de lăcomia şi lipsa de discernământ a ţarului din acea vreme, conducerea americană a reuşit un lucru incredibil pentru epoca modernă şi anume cumpărarea la un preţ de nimic a unui vast teritoriu bogat în aur şi alte metale preţioase în nordul continentului, adică Alaska. Cu alte cuvinte, Statele Unite au ajuns să se îmbogăţească rapid cu teritorii bogate şi fertile, care în contextul unui sistem politic ce urmărea îndeaproape ambiţiile proaspetei oligarhii financiare şi industriale din New England, a condus la o prosperitate economică şi la un avânt al unei dezvoltări fără precedent.  
  
Să nu ne închipuim că această prosperitate era împărţită "frăţeşte"cu cei ce o produceau, adică muncitorii şi fermieri. Sistemul economic era exploatator şi brutal, mizând pe forţa de lucru ieftină oferită de emigranţi, un fel de sclavi moderni ai secolului XIX. 
  
Divizarea dintre cei bogaţi şi cei săraci, ce atingea cote alarmante chiar şi pentru acea perioadă a istoriei, a condus la închegarea unei puternice mişcări sindicale, ce avea toate şansele să se ideologizeze şi să treacă la comunism. De aceea, teama oligarhiei economice şi politice a condus la organizarea unui sistem de represiune cu nimic mai prejos decât instituţiile de "siguranţă a statului"de pe bătrânul continent al Europei. Cumpărarea sau lichidarea liderilor de sindicat nu mai era atât de eficientă, drepturi noi fiind câştigate de masele mari de muncitori, fapt pentru care s-a imaginat un scenariu inspirat din politica Angliei din ultimele sute de ani. Începând cu secolul al XVII-lea, mai precis după revoluţia lui Oliver Cromwell, în Anglia a început să câştige teren o clasă politică nouă, formată din oameni care nu erau nici bogaţi, dar nici săraci, adică o clasă "de mijloc". Apariţia acestei noi clase a fost rezultatul compromisului politic făcut de conducători cu liderii noii categorii sociale precum şi al luptelor pentru supremaţie ce au condus la un sistem parlamentar democratic în care camera "comunelor"(adică a maselor din care era formată clasa de mijloc) deţinea controlul Parlamentului, care prin legile şi hotărârile emise conducea marele imperiu britanic. Datorită acestui compromis politic, Anglia a putut să evite toate tulburările sociale moderne, ce au generat nesfârşite conflicte şi războaie pe continentul european. 
  
Datorită legăturilor puternice dintre Statele Unite şi fosta metropolă, liderii americani au înţeles că prin realizarea unei clase de mijloc, dorul de revoltă al maselor exploatate ar putea fi în mare măsură controlat. De aceea, s-a căutat realizarea unei parţiale împroprietăriri a coloniştilor mai întreprinzători folosindu-se o parte a teritoriilor cucerite de la indieni şi mexicani, astfel apărând o categorie de mijloc, rurală, de mici fermieri, motivaţi în a susţine regimul capitalist american. În plus, prin întărirea zonelor rurale, s-a putut reduce presiunea din marile oraşe exercitată de marile mulţimi de muncitori exploataţi nemilos, oferindu-se o alternativă ce ulterior a căpătat denumirea de "visul american". 
  
Tema visului american a dominat o lungă perioadă de timp literatura şi cinematografia nord-americană, fiind într-o mare măsură o proiecţie utopică a unei societăţi de consum ce îşi făurea o mitologie modernă. În esenţă, acest ideal se regăsea în posibilitatea de a avea o casă frumoasă în mijlocul naturii, cu recolte bogate obţinute deopotrivă prin muncă şi dărnicia mediului înconjurător, de a întemeia o familie fericită trăind lipsită de grija zilei de mâine. Acest ideal rural se suprapunea tulburător peste curentele de orientare tradiţionalistă din Europa. Varianta urbană a visului american înfăţişa pe omul întreprinzător, creator de invenţii năstruşnice, generatoare de bogăţie şi progres. 
  
Succesul unor oameni de afaceri celebri din epocă era prezentat sub forma posibilităţii oferite oricui de a deveni bogat, acest lucru fiind sub semnul lui "încearcă şi vei reuşi", "spune 'pot' şi vei putea"sau "gândeşte pozitiv şi soarta îţi va surâde". 
  
Pornind de la aceste elemente ideologice, în scurt timp a apărut o literatură înfloritoare în oferirea de reţete de succes, preluându-se mitologia "făcutului de avere"pornind doar de la o idee în genul povestirilor cu miliardarii Rockefeller, Colgate sau istoria plină de umor a colonelului Sanders şi a faimoaselor sale reţete de gătit pui prăjiţi. Autori de tot felul au apărut peste noapte, oferind tot felul de sfaturi practice pentru afaceri sau diferite modele de gândire pozitivă, ce se potriveau foarte bine cu interesele editorilor aflaţi în strânsă legătură cu oligarhii vremii. 
  
Acest gen de literatură, menită în a crea un "om nou", supus docil şi susţinător al capitalismului, nu diferea prea mult de scrierile ideologizate ale unei vremi când deopotrivă extrema stângă şi extrema dreaptă se pregăteau să ia cu asalt societatea îmbătrânită a Europei. Existau totuşi anumite diferenţe importante şi anume că în loc să fie promovată puritatea de rasă şi originea socială "sănătoasă", literatura motivaţională americană urmărea strict ideologia şansei de a deveni bogat prin dovedirea unei atitudini pozitive, care avea să atragă "ca un magnet"avuţia mult dorită.  
  
Înainte de a încheia acest episod, aş dori să reliefez faptul că principala problemă a acestui gen de literatură motivaţională constă în încercarea de a se oferi modele generale pornindu-se de la simple cazuri particulare. Este ca şi cum te-ai adresa jucătorilor la loterie spunându-le că oricine poate fi câştigător dacă va gândi pozitiv şi va persevera continuând jocul, realitatea fiind însă că întotdeauna câştigătorii vor reprezenta un procent infim din numărul celor care au jucat vreodată. De aceea, încercarea de a lua în serios astfel de sfaturi, te va conduce în scurt timp la dezamăgire şi apatie, prin inducerea gândirii că eşti sărac sau nu ai succes doar din cauza ta şi nu datorită unei societăţi nedrepte, în care o mică oligarhie profită în mod neruşinat de pe urma majorităţii. 
  
Însă pentru a crea o punte de legătură către următorul articol, voi enunţa faptul că bazele adevăratei literaturi motivaţionale vor avea în centru iubirea de om, iubirea întregului univers şi iubirea Marelui Autor, adică a lui Dumnezeu. 
  
Octavian Lupu 
  
Predeal 
  
01 septembrie 2011 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
TEHNICI DE GÂNDIRE POZITIVĂ, NEGATIVĂ ŞI NEUTRĂ (1) - ORIGINILE LITERATURII MOTIVAŢIONALE / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 244, Anul I, 01 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!