Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Studii > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011        Toate Articolele Autorului

CARTEA PROFETULUI ŢEFANIA Capitolul 3
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
 
1 Vai de cetatea îndărătnică şi spurcată, vai de cetatea plină de asuprire!  
La acea dată poporul ales nu era în cea mai bună condiţie spirituală. Încăpăţânarea în idolatrie şi nelegiuire era principala caracteristică a celor ce chemau Numele Domnului. Dar această necredinţă faţă de Dumnezeu se răsfrângea şi asupra relaţiilor dintre semeni. Asuprirea şi nedreptatea erau la ordinea zilei şi ceea ce conducea la cel mai grav lucru dintre toate câte ar putea fi: persecuţia sfinţilor, a celor credincioşi, o asuprire ce venea din interiorul poporului ales. De aceea, profetul exclamă: „Vai de această cetate rea şi de acest popor nelegiuit”.  
 
2 Ea n-ascultă de nici un glas, nu ţine seama de mustrare, nu se încrede în Domnul, nu se apropie de Dumnezeul său.  
În continuare este redată secvenţa nelegiuirii poporului ales şi în mod deosebit a Ierusalimului: „nu ascultă, nu ţine seama, nu se încrede, nu se apropie de Domnul”. La început oamenii renunţă să mai asculte glasul lui Dumnezeu. După aceea Îl pierd din vedere. Ceea ce urmează este necredinţa, iar în final depărtarea de Dumnezeu încheie acest traseu al distrugerii.  
 
Cum era posibil ca poporul ales să se comporte ca neamurile? Răspunsul este relativ simplu: nu au menţinut vie cunoştinţa de Domnul şi nu au mai dat atenţie glasului şi Cuvântului Său.  
 
3 Căpeteniile ei în mijlocul ei sunt nişte lei care răcnesc; judecătorii ei sunt nişte lupi de seară care nu mai lasă nici un os până dimineaţa.  
Spiritul prădalnic, de jefuitori, pusese stăpânire pe conducătorii poporului ales. Comportamentul asemănător cu cel al animalelor sălbatice trimite la o realitate dură, aspră, marcată de nedreptate la fiecare pas. La fel ca asirienii, aceşti oameni se dedau la jaf şi violenţă pentru a-i însuşi ceea ce nu era al lor, alimentând astfel o economie blestemată a răului, la fel ca la alte naţiuni.  
 
Această jefuire din interior, lovea direct în cei sfinţi şi în cei umili. Se crea astfel un Babilon în interiorul poporului ales, o idolatrie ascunsă în veşmintele Ierusalimului şi în numele religiei lui Dumnezeu, ajungându-se la o adevărată taină a fărădelegii.  
 
4 Prorocii ei sunt uşuratici şi înşelători; preoţii ei pângăresc lucrurile sfinte, calcă Legea.  
Profeţii înşelători şi preoţii nelegiuiţi completau acest tablou sumbru, în care până şi cei care ar fi trebuit să înveţe pe popor dreptatea se dedau la jaf şi asuprire. Babilonul, Antihristul, intraseră deja în mijlocul poporului ales şi ei nici măcar nu îşi mai dădeau seama de ceea ce se întâmpla. Acţionând ca nişte păgâni, aceşti oameni, ce vorbeau în Numele Domnului, au ajuns să fie cei dintâi persecutori ai fraţilor lor credincioşi, inclusiv ai profeţilor adevăraţi în genul lui Ţefania.  
 
5 Domnul este fără prihană în mijlocul ei. El nu face nici o nelegiuire; în fiecare dimineaţă El Îşi scoate la lumină judecăţile, fără să înceteze vreodată; dar cine este nelegiuit nu ştie de ruşine!  
Cu toate acestea Domnul continua să fie în mijlocul poporului Său pentru a-i susţine pe cei credincioşi prin acel timp de încercare. El singur a rămas ca martor al neprihănirii şi sfinţeniei.  
 
Dar nimeni nu mai recunoştea acest lucru. Orbiţi în alergarea lor nelegiuită, oamenii din poporul ales nu mai vedeau judecăţile pe care Domnul le pregătise împotriva lor. Doar cei sfinţi mai erau conştienţi de acest lucru. Doar ei mai putea auzi glasul Său rostit din Templul Său cel sfânt. Asuprirea celor drepţi, persecuţia şi chiar uciderea celor sfinţi stăteau vii înaintea Sa, ca o mărturie de aducere aminte, care cerea o judecată fără milă.  
 
6 Am nimicit neamuri, le-am dărâmat turnurile, le-am pustiit uliţele şi nu mai trece nimeni pe ele! Cetăţile lor sunt pustiite, nu mai au nici un om în ele, şi nimeni nu mai locuieşte în ele!  
Poporul ales a avut ca exemplu nimicirea care a venit asupra diferitelor naţiuni, distrugerea unor imperii puternice. Tot ceea ce constituia mândria lor: puterea militară, mărimea cetăţilor sau mulţimea bogăţiilor, a ajuns să fie făcut una cu pământul din cauza nelegiuirii. Domnul consideră răspunzător pe orice om înaintea Legii Sale, dar puţini văd acest lucru şi ajung să se ruşineze de răul pe care îl practică. Având aceste pilde înaintea sa, poporul ales ar fi trebuit să se teamă de Domnul şi să Îi fie credincios. Dar nu a fost aşa, ci ei au urmat aceleaşi căi ale neascultării, ca şi celelalte naţiuni.  
 
7 Ziceam: Dacă ai voi măcar să te temi de Mine, şi să ţii seama de mustrare! Nu ţi-ar fi nimicită locuinţa, şi n-ar veni peste tine toate pedepsele cu care te-am ameninţat. Dar ei s-au grăbit să-şi strice toate faptele.  
A ţine seama de mustrare este cel mai înţelept lucru pe care putem să îl facem. Domnul este plin de îndurare şi ne avertizează cu privire la toate greşelile noastre. Dar reacţia poporului ales a fost de a respinge avertizările divine şi chiar mai rău, pe măsură ce mustrările le erau adresate, ei se îndreptăţeau şi comiteau nelegiuiri tot mai mari. Astfel, într-un mod surprinzător, procesul decăderii se accelera, asemenea unei stânci ce se rostogoleşte tot mai repede la vale.  
 
8 De aceea aşteptaţi numai, zice Domnul, până în ziua când Mă voi scula la pradă: căci am hotărât să strâng neamurile, să adun împărăţiile, ca să-Mi vărs urgia peste ele, toată aprinderea mâniei Mele; căci toată ţara va fi mistuită de focul geloziei Mele.  
Din cauza nelegiuirii poporului ales, toate naţiunile pământului aveau să vină asupra Ierusalimului pentru a împlini judecata nimicitoare a Domnului asupra tuturor celor necredincioşi. Astfel, poporul ales va fi cernut; doar cei sfinţi vor supravieţui.  
 
După aceea neamurile vor şi ele trecute prin focul Judecăţii. În urma confruntărilor finale: la început neamuri contra poporului ales şi ulterior Dumnezeu împotriva neamurilor, toţi cei răi vor fi nimiciţi. Nici o persoană nelegiuită nu va trece de această încercare, atât din poporul ales, cât şi dintre neamuri.  
 
9 Atunci voi da popoarelor buze curate, ca toţi să cheme Numele Domnului, ca să-I slujească într-un gând.  
Cu aceste confruntări finale se ajunge la sfârşitul domniei răului pe pământ. Închinătorii adevăraţi din toate părţile lumii vor fi strânşi sub o singură autoritate, sub sceptrul domniei Celui Prea Înalt. Privind dincolo de negura timpului prezent şi de tumultul evenimentelor finale, se vede deja în mod tot mai lămurit venirea Împărăţiei cerurilor, când toţi cei sfinţi vor locui înaintea Celui Veşnic.  
 
10 Dincolo de râurile Etiopiei, Îmi vor aduce daruri de mâncare închinătorii mei, obştea Mea cea risipită.  
Nici un om nelegiuit nu va mai fi în mijlocul poporului ales, ci doar cei sfinţi vor locui pe pământ. Numai închinarea la Dumnezeu va mai fi în această lume. Către acest timp minunat ne sunt îndreptate gândurile, când Domnul va fi singura autoritate care va stăpâni peste oameni. Ordinea edenică va fi restabilită: un pământ sfânt locuit de oameni neprihăniţi.  
 
Această chemare, de a locui în lumea pregătită de Dumnezeu, este Evanghelia cea veşnică pe care trebuie să o audă orice om înainte de a veni finalul istoriei. Atunci cei sfinţi din toate veacurile vor lăuda împreună pe Dumnezeu pentru dreptatea Sa.  
 
11 În ziua aceea, nu vei mai avea nevoie să roşeşti de toate faptele tale prin care ai păcătuit împotriva Mea; căci atunci voi scoate din mijlocul tău pe cei trufaşi, şi nu te vei mai îngâmfa pe muntele Meu cel sfânt!  
Cei trufaşi, cei plini de îngâmfare, care au fost ca un ferment al distrugerii pentru poporul ales, vor dispărea. Pe muntele lui Dumnezeu, în Sion, va domni pacea, iar cei sfinţi se vor închina nestingherit. Doar cei „săraci în Duh” şi „smeriţi cu inima” vor mai rămâne după trecerea judecăţilor divine. Astfel, dreptatea lui Dumnezeu se va împlini, iar cei sfinţi îşi vor primi moştenirea, adică stăpânirea acestei lumi, refăcută prin puterea Creatorului ei.  
 
12 Voi lăsa în mijlocul tău un popor smerit şi mic, care se va încrede în Numele Domnului.  
În cele din urmă va rămâne pe pământ doar un popor care se va încrede în Domnul, format din toţi cei ce s-au închinat lui Dumnezeu „în Duh şi adevăr”. Acest popor va fi „smerit şi mic”, fiindcă mândria, înălţarea de sine şi lăcomia nu vor mai exista pe pământ. Ei au ştiut să fie umili în timpul de încercare şi de aceea au fost dispreţuiţi, socotiţi de nimic de către cei ce înălţau pe ei înşişi, în timp ce Îl sfidau pe Creator. Cu smerenie ei au urmat pe Domnul lor pe aceeaşi cale a ascultării şi lepădării de sine, despre care citim în evanghelii.  
 
13 Rămăşiţele lui Israel nu vor mai săvârşi nelegiuire, nu vor mai spune minciuni, şi nici în gura lor nu se va mai găsi o limbă înşelătoare. Ci vor paşte, şi se vor odihni, şi nimeni nu-i va tulbura.  
Poporul sfânt „se va odihni şi nimic nu îl va mai tulbura”, fiindcă toţi cei răi au pierit. Nelegiuirea, minciuna şi orice fel de înşelăciune nu vor mai exista pe pământ. Cernerea Domnului a produs o „rămăşiţă credincioasă”, astfel ea şi-a atins scopul. Toate relele ce s-au văzut pe pământ şi în mijlocul poporului ales, de-a lungul timpului de încercare, vor dispărea, fiindcă doar cei sfinţi vor intra în Împărăţia cerurilor şi vor locui pe noul pământ.  
 
14 Strigă de bucurie, fiica Sionului! Strigă de veselie, Israele! Bucură-te şi saltă de veselie din toată inima ta, fiica Ierusalimului!  
Cum să nu te bucuri în faţa acestei Evanghelii a împărăţiei viitoare? Dincolo de negura prezentului şi de întunericul ce domină în prezent lumea, se poate vedea viitorul plin de slavă al celor mântuiţi, al celor ce L-au urmat pe Domnul în timpul vieţii lor. Chiar de acum puteam însă avea această fericire în suflet. Ancoraţi în realităţile viitoare, vom uita de suferinţele prezentului, de nelegiuirea ce ne înconjoară şi ne vom pregăti pentru ceea ce va veni pe pământ. Acesta este răspunsul înţelept la descoperirea profetică a viitorului pe care orice om care citeşte Cuvântul lui Dumnezeu şi-l va însuşi.  
 
15 Domnul a abătut de la tine pedepsele tale, a îndepărtat pe vrăjmaşul tău; Domnul, Împăratul lui Israel, este în mijlocul tău; nu trebuie să te mai temi de nici o nenorocire!  
Domnul va fi Împăratul acestei noi lumi . El va da la o parte şi va nimici pe vrăjmaşii celor sfinţi. Sub guvernarea Sa, totul va prospera; o abundenţă nemaiîntâlnită a binecuvântării va aduce odihnă şi bucurie celor sfinţi. Doar El are dreptul la coroana stăpânirii acestei lumi, numai El este capabil şi înzestrat să stăpânească pe pământ în adevăr şi dreptate. Doar Domnul are acea capacitate de a vedea lucrurile în toată profunzimea lor şi de a dovedi înţelepciune şi pricepere pentru călăuzirea destinelor oamenilor. Doar El, infinit în bunătate, iubire şi îndurare, poate fi Împăratul celor sfinţi, Domn al neprihănirii.  
 
16 În ziua aceea, se va zice Ierusalimului: Nu te teme de nimic! Sioane, să nu-ţi slăbească mâinile!  
Nici un motiv de teamă nu va mai exista în lumea refăcută de Dumnezeu. Armonia va fi deplină, iar cei sfinţi se vor bucura la nesfârşit. Chiar şi în clipa de faţă putem găsi tărie şi speranţă în făgăduinţa restaurării acestei lumi în frumuseţea ei de la început. Pacea şi fericirea vor fi mereu împreună cu cei credincioşi pe un pământ în care va locui neprihănirea. Zgomotele războiului şi ale conflictelor de orice fel vor dispărea, lăsând loc păcii eterne a lui Dumnezeu. Pizma, răutatea şi păcatul nu mai au cum să mai zăbovească în acea lume renăscută şi nici măcar în amintirea celor credincioşi nu vor mai rămâne. Totul va fi nou şi plin de slavă cum nu a mai fost vreodată.  
 
17 Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui, şi nu va mai putea de veselie pentru tine.  
În mijlocul pământului reînnoit va fi scaunul de domnie al lui Dumnezeu. El va fi conducătorul acestei lumi, sursă a puterii pentru orice creatură de sub soare. Bucuria Sa va fi fără de margini, fiindcă va vedea rodul suferinţelor îndurate în timpul de negură şi de încercare, când păcatul murdărea faţa lumii, iar batjocura era la ordinea zilei. Însă acum se poate vedea că efortul a meritat. Nici măcar amintirea nelegiuirii nu va mai exista pe pământ. Nimicirea răului a fost desăvârşită; judecăţile divine şi-au făcut lucrarea pe deplin.  
 
18 Voi strânge pe cei întristaţi, care sunt departe de adunarea sfântă, pe cei ieşiţi din sânul tău, asupra cărora acum apasă ocara.  
Toţi cei sfinţi vor fi strânşi pe acest nou pământ; oameni din toate popoarele, din toate timpurile, din toate colţurile pământului, toţi cei ce şi-au pus nădejdea în Dumnezeu se întâlnesc acum cu Domnul lor şi deopotrivă unii cu alţii. Locuitorii aceste lumi vor constitui o mare mulţime lăudând pe Dumnezeu, toţi fiind închinători credincioşi, care şi-au dovedit credinţa în timpul de negură şi de încercare ce a fost pe pământ.  
 
19 Iată, în vremea aceea, voi lucra împotriva tuturor asupritorilor tăi; voi izbăvi pe cei şchiopi şi voi strânge pe cei ce au fost izgoniţi, şi îi voi face o pricină de laudă şi de slavă în toate ţările unde sunt de ocară acum.  
Domnul a nimicit pe asupritorii celor sfinţi, a distrus pe cei ce se încredeau în puterile lor pentru a face rău. Batjocurile au încetat şi slava a început să domnească pe pământ. Cei umili şi smeriţi cu inima, cei slabi în faţa asupritorilor, neputincioşi să se apere înaintea unui vrăjmaş ce se arunca asupra lor asemenea unei fiare sălbatice dezlănţuite, sunt acum înconjuraţi cu bucurie, putere şi mărire, în timp ce duşmanii lor sunt nimiciţi.

20 În vremea aceea, vă voi aduce înapoi; în vremea aceea, vă voi strânge; căci vă voi face o pricină de slavă şi de laudă între toate popoarele pământului, când voi aduce înapoi pe prinşii voştri de război sub ochii voştri, zice Domnul.  
Lungul război dintre om şi Dumnezeu s-a sfârşit. Domnul a biruit împreună cu cei sfinţi, iar vrăjmaşul a pierdut autoritatea sa asupra pământului şi puterea de a face rău. Toţi cei sfinţi, aruncaţi în toate părţile lumii în timpul de necaz, când neamurile năvăliseră împotriva moştenirii Domnului, sunt acum aduşi înapoi în Sion prin puterea Celui Prea Înalt. Numai Domnul va fi înălţat în acea zi, împreună cu toţi cei sfinţi ai Săi, iar slava şi mărirea vor dura în veci de veci.  
 
Fie ca acel timp să vină cât mai curând, când cei sfinţi vor străluci asemenea soarelui în Împărăţia lui Dumnezeu, când pacea, bucuria şi armonia vor fi pe pământ. Către acel timp privim cu dor aşteptând ca Domnul nostru să vină din Sion pentru a ne lua cu El şi a locui cu El în eternitate. Amin.  
 
 
Referinţă Bibliografică:
CARTEA PROFETULUI ŢEFANIA Capitolul 3 / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 282, Anul I, 09 octombrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!