Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Studii > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011        Toate Articolele Autorului

CARTEA PROFETULUI ŢEFANIA - Capitolul 2
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
1 Tu însă, vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă.  
 
Lucrurile care potrivesc cu învăţătura sănătoasă nu pot fi spuse cu uşurinţă, fiindcă necesită o dedicare spirituală pe care puţini oameni o deţin. Cel mai uşor este să serveşti celorlalţi învăţături uşoare, lipsite de valoare, dar complet nesănătoase. Nu este posibil să vorbeşti în Numele Domnului şi viaţa ta să fie diferită de ceea ce spui.  
 
Şi totuşi, pentru a atinge condiţia de a putea oferi învăţătură adevărată trebuie depus tot efortul şi nimic mai puţin nu trebuie să ne mulţumească. De la noi înşine, şi deopotrivă de la cei care vorbesc în Numele lui Hristos, noi trebuie să avem cele mai mari pretenţii în a vorbi conform cu intenţia lui Dumnezeu. Nimic mai mult nu este posibil, nimic mai puţin nu este acceptabil pentru siguranţa vieţii noastre spirituale prezente şi viitoare.  
 
De ce să acceptăm orice fel de învăţătură, doar din raţiuni de obişnuinţă sau de respectare a unor reguli ce de multe ori nu au nici o legătură cu Dumnezeu? Nu este vorba de revoltă, ci de o reacţie directă şi sinceră, precum şi de o aşteptare clar exprimată ca tot ceea ce este spus să poarte pecetea lui Dumnezeu. Sună revoluţionar? Mai degrabă sună onest, cu dorinţa ca lumina lui Hristos să ne lumineze inima şi sufletul.  
 
A vorbi lucruri ce vor aduce zidire spirituală nu este simplu, fiindcă este necesară o condiţie morală specială pentru a putea rosti cuvintele lui Dumnezeu. Pe de altă parte, este necesar să elimini din propria viaţă tot ce nu se potriveşte cu idealul predicării Evangheliei lui Hristos. Abia atunci puterea lui Dumnezeu se va manifesta aducând binecuvântare peste biserică. Cu perseverenţă trebuie înlăturate toate „asperităţile” şi toate ideile preconcepute. Astfel trebuie să devenim canale vii ale harului divin transmis către umanitate. Prezenţa lui Hristos va deveni atunci reală în mijlocul celor ce manifestă credinţa mântuitoare.  
 
2 Spune că cei bătrâni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătaţi, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare.  
Un standard moral înalt trebuie menţinut de toţi creştinii, dar în mod deosebit este necesar exemplul celor vârstnici, ca model pentru tânăra generaţie. A avea un spirit treaz, a fi cumpătat şi a manifesta o credinţă adevărată sunt rezultatul cultivării virtuţilor morale de-a lungul întregii vieţi. Numai astfel cineva poate ajunge să fie „vrednic de cinste” în anii bătrâneţii. În mod normal, trecerea timpului accentuează trăsăturile negative, care transformă chiar cea mai plăcută persoană într-un bătrân morocănos şi irascibil, încăpăţânat, enervând pe toţi cei din jur. Dimpotrivă, prin cultivarea modelului lui Hristos, la bătrâneţe se pot culege roade preţioase în genul: cumpătării, răbdării, iubirii şi înţelepciunii.  
 
3 Spune că femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuviincioasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; să înveţe pe alţii ce este bine,  
Trecerea timpului, aşa cum am spus, accentuează trăsături de caracter ce devin o povară pentru cel ce le deţine, precum şi pentru cei ce sunt nevoiţi să-i suporte prezenţa. Astfel, lipsa bunului simţ, bârfa, clevetirea şi dependenţa de viciu devin libere să se manifeste pe măsură ce ele sunt cultivate şi îngăduite timp de o viaţă. A face ce este drept de la o vârstă tânără este cel mai înţelept lucru, fiindcă astfel bătrâneţea va aduce binecuvântarea asemănării cu Hristos.  
 
4 ca să înveţe pe femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţi şi copiii;  
Un om bătrân ar trebui să fie capabil să înveţe tânăra generaţie să urmeze calea ascultării de Dumnezeu prin intermediul exemplului personal pe care îl oferă. Tentaţia este de a lăsa lucrurile în voia lor şi de a permite fiecăruia să facă ce vrea, mergând pe ideea că educaţia se face de la sine. Nimic nu este mai greşit decât o astfel de idee, care lasă nepregătiţi atâţia oameni faţă de datoriile concrete ale vieţii.  
 
Cu toate acestea, cei tineri au nevoie de o bună sfătuire pentru viaţa pe care o trăiesc. Femeile în vârstă ar trebui să fie un exemplu pentru cele tinere în cultivarea unităţii şi iubirii în cadrul familiei. Lumea în care trăim ne forţează să fim nepăsători şi lipsiţi de îndurare unii faţă de ceilalţi. De aceea, cultivarea unei afecţiuni calde şi autentice reprezintă o urgenţă imediată şi o nevoie continuă, ceea ce presupune cultivarea unor deprinderi corecte şi urmarea unui exemplu de valoare din partea celor care au trecut de vârsta tinereţii.  
 
5 să fie cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaţilor lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu.  
Cumpătarea şi curăţia morală merg mână în mână. Nu putem fi cumpătaţi cât timp viciul ne stăpâneşte şi nu avem cum să dominăm patimile, dacă nu dovedim echilibru şi ordine în tot ce facem. Aceste virtuţi vor aduce binecuvântarea lui Dumnezeu peste familiile celor credincioşi, lucru ce va fi o bună mărturie despre puterea transformatoare a Cuvântului lui Dumnezeu. Cultivarea acestor deprinderi este esenţială pentru dobândirea caracterului necesar intrării în Împărăţia lui Dumnezeu şi pentru înaintarea lucrării Evangheliei pe pământ.  
 
6 Sfătuieşte de asemenea pe tineri să fie cumpătaţi,  
Cumpătarea se adresează deopotrivă şi celor tineri, vârsta fragedă nefiind o scuză pentru nimeni în tolerarea păcatului. De fapt, cu cât deprinderea cumpătării este mai devreme cultivată în viaţă, cu atât însuşirea ei va fi mai deplină, aducând un rod bogat la maturitate. Obiceiul îngăduinţei de sine, practicat de tineri şi bătrâni, dar mai ales tolerat celor mici, aduce un rod plin de amărăciune, întristând Duhului lui Dumnezeu şi fiind o sursă de nesfârşite probleme în decursul vieţii. Modelul lui Hristos ne oferă exemplul cumpătării începând cu primii ani ai copilăriei şi trebuie să fie urmat fără preget.  
 
7 şi dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune, în toate privinţele. Iar în învăţătură, dă dovadă de curăţie, de vrednicie,  
Metoda cea mai bună de a promova principiile neprihănirii este prin puterea exemplului personal. Nici cele mai alese cuvinte sau prezentarea cea mai clară nu pot avea impactul unui exemplu dat prin propria ta viaţă, prin tot ceea ce faci. Învăţătura adevărată nu poate veni de pe buze necurate, dintr-o inimă nesfinţită prin har şi o viaţă neconformă cu mărturisirea pe care o faci prin cuvânt. Vrednicia de a predica Evanghelia presupune să ai Cuvântul divin în inima ta, în sufletul tău şi atunci buzele vor mărturisi ceea ce este pentru tine cea mai aleasă comoară, cea mai de seamă valoare din univers.  
 
8 de vorbire sănătoasă şi fără cusur, ca potrivnicul să rămână de ruşine, şi să nu poată să spună nimic rău de noi.  
Predicarea autentică distruge întăriturile vrăjmaşului, fiindcă poartă pecetea puterii lui Dumnezeu, fiind mai mult decât rostirea unor cuvinte moralizatoare, care doar sună bine şi distrează auditoriul. Prin prezentarea Cuvântului de origine divină, Cel Prea Înalt Îşi face simţită prezenţa sfinţind pe ce vorbeşte şi pe cel ce ascultă, făcând de ruşine pe potrivnic, punând pe fugă puterile demonice, convingând de păcat, zdrobind ce este firesc şi oferind speranţă celui ce se pocăieşte. Prin mărturisirea lui Hristos, puterea divină transmite o nouă viaţă celui cu inima deschisă şi astfel cerul se întâlneşte cu pământul într-o experienţă înălţătoare.  
 
9 Sfătuieşte pe robi să fie supuşi stăpânilor lor, să le fie pe plac în toate lucrurile, să nu le întoarcă vorba,  
Dispoziţia de a fi ascultător de Dumnezeu în datoriile obişnuite ale vieţii nu este uşor de dobândit, fiindcă spiritul de răzvrătire şi de murmurare este în fiecare dintre noi. A găsi plăcere în slujire presupune jertfire de sine şi mai ales abandonarea dorinţei de a stăpâni peste ceilalţi. Aceasta nu înseamnă că trebuie să te supui orbeşte celorlalţi, ci mai degrabă să îţi faci datoria acolo unde te găseşti, lucrând ca pentru Dumnezeu, dintr-o conştiinţă curată şi fermă în respectarea principiilor morale.  
 
10 să nu fure nimic, ci totdeauna să dea dovadă de o desăvârşită credincioşie, ca să facă în totul cinste învăţăturii lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.  
Credincioşia în lucrurile mici mărturiseşte adevăratul caracter al unei persoane şi pentru lucrurile mari. Este greu să îţi reprimi tentaţia de a-ţi însuşi ceva ce nu îţi aparţine, mai ales când aceasta este o practică general acceptată. Dar un slujitor al lui Hristos ştie că printr-un astfel de comportament va necinsti pe Dumnezeu şi va aduce ruşine cauzei sfinte. De câte ori Evanghelia a fost batjocorită din cauza păcatelor evidente ale mărturisitorilor ei? Lipsa exemplului personal distruge influenţa cuvintelor lui Dumnezeu şi stinge focul evlaviei, esenţial în a conduce pe ceilalţi la o convertire autentică.  
 
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat,  
Harul lui Dumnezeu este cea mai aleasă comoară din ceruri şi de pe pământ, oferind mântuire oricărui om. Prin lucrarea lui Isus Hristos din ceruri, oricine doreşte poate fi mântuit şi pregătit pentru Împărăţia slavei. Prin predicarea învăţăturii adevărate şi prin exemplul personal, Evanghelia lui Hristos străbate întreaga lume, chemând pe cel păcătos la Dumnezeu. Prin comuniune sfântă, vieţile celor ce primesc acest har se transformă, fiind albite în „sângele Mielului fără prihană”. Cerul se răsfrânge astfel pe pământ prin cei ce trăiesc această experienţă transformatoare şi vindecătoare.  
 
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti, şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,  
Renunţarea în comiterea răului este cea mai mare nevoie a noastră. Cumpătarea, nevinovăţia şi evlavia trebuie să înlocuiască idolatria şi pofta. Această schimbare o realizează harul lui Dumnezeu, care transformă interiorul şi ne acordă o nouă perspectivă asupra tuturor lucrurilor. Acolo unde nelegiuirea domnea, mai precis în inima omului, începe să se manifeste slava lui Dumnezeu. Totul apare acum într-o cu totul altă perspectivă, iar strălucirea sfinţeniei începe să locuiască în sufletul ce fusese stăpânit de păcat. Aceasta este cea mai mare dintre minuni.  
 
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.  
Viaţa creştină este caracterizată de aşteptarea revenirii lui Hristos, manifestată printr-o dorinţă plină de iubire de a-L întâlni pe Mântuitorul nostru. Dar această aşteptare nu este pasivă, ci presupune o pregătire personală pentru a putea trece în Împărăţia cerurilor. Cu o bucurie negrăită şi cu fiecare clipă care trece, cel credincios este tot mai aproape de împlinirea făgăduinţei revenirii lui Isus, şi de aceea motivaţia de a-L sluji pe Maestru se dezvoltă tot mai mult. Prin studierea Cuvântului, ca dealtfel şi prin experienţa vieţii, el acumulează tot mai multă putere spirituală în suflet, iar Duhul Sfânt îl conduce pe înălţimi tot mai mari. La fiecare pas el biruie împotrivirea Celui Rău, iar lumina de la tronul lui Dumnezeu străluceşte tot mai puternic în jurul său, pe cărarea vieţii.  
 
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.  
Garanţia separării depline de păcat este dată de jertfa lui Hristos pentru îndreptăţirea noastră. Rezultatul este o viaţă evlavioasă, bogată în fapte ce onorează pe Dumnezeu. Răscumpărarea de sub vinovăţie reprezintă fundamentul sfinţirii noastre. Faptele bune sunt rezultatul vizibil al acestei lucrări, şi acestea se manifestă în mod spontan, fără un efort de voinţă ieşit din comun, deoarece ele izvorăsc din inimă, din suflet, din locul în care a început deja să domnească Hristos. Acolo unde era păcat şi răutate, Duhul lui Dumnezeu stăpâneşte acum. Bucuria a luat locul plânsului, şi lauda a înlocuit tulburarea inimii.  
 
15 Spune lucrurile acestea, sfătuieşte şi mustră cu deplină putere. Nimeni să nu te dispreţuiască.  
Autoritatea unui predicator al Evangheliei derivă din chemarea pe care a primit-o de la Dumnezeu. Îndemnul şi mustrarea sunt deopotrivă instrumente în mâna slujitorului lui Dumnezeu pentru corectarea celor greşiţi, sau pentru călăuzirea în urmarea căii lui Hristos. Slujitorul Evangheliei nu trebuie să se lase intimidat de împotrivire sau de contestarea autorităţii sale, ce ar putea veni din partea celorlalţi, ci cu deplină încredere în Dumnezeu, el trebuie să facă lucrarea sa până la capăt.  
 
Nu este simplu să călăuzeşti pe alţii în a merge pe calea cea sfântă, dar asigurarea deplină a biruinţei te însufleţeşte privind la finalul istoriei acestei lumi, când Îl vei întâlni pe Hristos. Această privelişte aduce bucurie în suflet şi dă tărie în a merge înainte, către ţinta pusă chiar de Dumnezeu.  
 
Referinţă Bibliografică:
CARTEA PROFETULUI ŢEFANIA - Capitolul 2 / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 278, Anul I, 05 octombrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!