Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Poezie > Vremuri > Mobil |   


Autor: Marian Malciu         Publicat în: Ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013        Toate Articolele Autorului

TE CÂNT, ŢARA MEA DE DOR ŞI JALE !

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Tu, ţara mea!  
 
 
 
Te port în suflet şi în gând,  
 
Te port în inima-mi ce geme  
 
Când trec hotarele plângând  
 
Şi las în urmă doar blesteme.  
 
 
 
Tu eşti al moşilor pământ  
 
Lăsat, ca moştenire sacră,  
 
Cu obiceiuri şi-al lor cânt  
 
Statornicite-n astă vatră.  
 
 
 
Tu-mi dai putere să trăiesc  
 
În aspre vremi de sărăcie,  
 
Când peste graniţe muncesc,  
 
Lăsând în lacrimi sfânta-mi glie.  
 
 
 
Tu-mi dai chemare să revin  
 
Din lumea rece şi stupidă,  
 
Să umplu cupele cu vin,  
 
Să ard gunoi şi pălămidă!  
 
 
 
Tu-mi eşti iubirea de pământ,  
 
De munţi, câmpie şi de mare,  
 
De tot ce port în mine sfânt!  
 
 
 
Tu-mi eşti iubirea ce nu moare  
 
Nici când în viaţă nu mai sunt!  
 
 
 
 
 
 
 
Rondel pentru Ţară  
 
 
 
Sunt sacri munţii, râurile, marea,  
 
Ce poartă prin istorii numele de dac,  
 
Întreg pământul, cât cuprinde zarea  
 
Între vechi hotare, sub cer scăldat în lac.  
 
 
 
Sunt sacre cruci şi sacră e strigarea  
 
Din mănăstiri în care clopote nu tac,  
 
Sunt sacri munţii, râurile, marea,  
 
Ce poartă prin istorii numele de dac.  
 
 
 
Sunt sacre rugile ce au chemarea  
 
Divinului cu plânsul nostru cel sărac  
 
Şi sacră ni-i credinţa-n aşteptarea  
 
Acelei păci din vremi cu gust ambroziac.  
 
 
 
Sunt sacri munţii, râurile, marea…  
 
 
 
 
 
 
 
Sunt un învins?  
 
 
 
Sunt foarte trist în ţara mea frumoasă  
 
În care cenuşii sunt toate ce le văd  
 
Şi nici pământul reavăn după coasă  
 
Eu nu mai cred că, în curând, am să-l revăd.  
 
 
 
Sunt un sărac în ţara mea bogată  
 
În care nu-s stăpân pe-un petic de pământ,  
 
În care munca mea a fost furată,  
 
În care tot mai greu poţi cumpăra mormânt.  
 
 
 
Sunt obidit de legea cea nedreaptă  
 
Ce libertăţi şi drepturi false a creat,  
 
Dar a urcat pe cea mai de sus treaptă  
 
Doar nonvalori ce viaţa mi-au înveninat.  
 
 
 
Sunt urgisit în ţara mea clădită  
 
Prin muncă grea de multe generaţii  
 
Şi văd cum cinic e dispreţuită  
 
Şi sufocată prin desele inflaţii.  
 
 
 
Sunt nevoit să trec peste hotare  
 
În căutarea demnităţii ce-am pierdut  
 
În ţara mea, călcată în picioare  
 
De cei ce avuţia ţării au vândut!  
 
 
 
 
 
 
 
Te rog, Doamne!  
 
 
 
Sunt plin de-atâtea întrebări  
 
Ce-mi risipesc somnul de noapte  
 
Născând doar neplăcute stări  
 
În loc de-ale iubirii şoapte.  
 
 
 
Sunt tracasat şi obosit  
 
De circul bine pus în scenă  
 
De-aleşii noştri ce-au dosit  
 
Tot adevărul într-o ghenă.  
 
 
 
Sunt nevoit cu cap plecat  
 
S-ascult de legea lor meschină  
 
Să nu văd rodul cel secat  
 
Şi-n loc de grâu s-aleg neghină.  
 
 
 
Sunt cetăţean manipulat  
 
De vorba lor cea mincinoasă  
 
Pusă-n scenarii ce-au intrat  
 
Prin toate-antenele în casă.  
 
 
 
Sunt scârbit de stenograma  
 
Ce-i măsluită peste noapte  
 
Acut să adâncească drama  
 
Şi să vorbim pe-ascuns în şoapte.  
 
 
 
Sunt obligat la telefon  
 
Să neg cuvântul de iubire  
 
Şi-n dialog să fiu bufon  
 
Să nu-mi dea vorba ca pe-o ştire.  
 
 
 
Sunt observat şi când sunt gol  
 
Primit în braţele iubitei  
 
Când traversez din baie-n hol  
 
Dorind să mă supun ispitei.  
 
 
 
Sunt anchetat dacă-mi exprim  
 
Dorinţa de-a vota legitim  
 
Un om ori altul ce-l dorim  
 
În loc de cel cu grad maritim.  
 
 
 
Sunt un român neliniştit  
 
De soarta ţării ce mi-i mamă  
 
Căci sunt nespus de umilit  
 
La sânul ei să sug doar dramă.  
 
 
 
Sunt conştient că mi-a rămas  
 
Doar RUGA s-o invoc, o, Doamne,  
 
În casa mea şi-n sfânt locaş  
 
Cerându-Ţi liniştite toamne!  
 
 
 
 
 
 
 
Poezia patriotică  
 
 
 
În mod sigur,  
 
poezia patriotică a fost  
 
inventată…  
 
ea s-a născut la întâmplare,  
 
la indicaţii speciale,  
 
din necesitate  
 
ori, foarte rar,  
 
din patriotism…  
 
 
 
Poezia religioasă a fost,  
 
dar nu mai este  
 
plecată din iubire  
 
ori adoraţie  
 
a divinităţii;  
 
a rămas doar încercare  
 
de apropiere  
 
falsă…  
 
 
 
Poezia de dragoste a fost  
 
şi rămâne  
 
fidelă iubirii,  
 
constantă a intimei trăiri,  
 
a dăruirii  
 
născută din inimi  
 
şi niciodată  
 
lăsând goluri…  
 
 
 
A umplut şi umple  
 
visteria inimii  
 
în orice anotimp,  
 
în zi şi noapte,  
 
în spaţiu şi timp,  
 
sub cerul larg,  
 
în vorbe dulci  
 
scăpate-n şoapte…  
 
 
 
Aşa ar trebui să fie  
 
poezia patriotică  
 
adevărată!  
 
Să intre în conştiinţa  
 
Neamului!  
 
Să ţină aprinsă  
 
flacăra iubirii de Neam,  
 
flacăra iubirii de Ţară!  
 
 
 
Nu cereţi abundenţă  
 
de metafore şi stil!  
 
Cereţi doar sinceritate,  
 
sentimentul şi iubirea  
 
celui ce-şi iubeşte Glia!  
 
Cereţi dragoste de Neam,  
 
De strămoşi şi de tradiţii  
 
Şi de Sfântul Dumnezeu!  
 
 
 
 
 
LA MULŢI ANI, ROMÂNIA!  
 
LA MULŢI ANI, FRAŢI ROMÂNI DE PRETUTINDENI!  
 
 
 
Autor,  
 
Marian MALCIU  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
TE CÂNT, ŢARA MEA DE DOR ŞI JALE ! / Marian Malciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1066, Anul III, 01 decembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marian Malciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!