Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Interviuri > Mobil |   


Autor: Stelian Gomboş         Publicat în: Ediţia nr. 574 din 27 iulie 2012        Toate Articolele Autorului

Ţara Sfântă – locul cel sfânt spre călăuzirea la desăvârşire a pelerinului de la Vechiul Testament la Noul Legământ – Interviu cu P.Cuv. Părinte Arhim. Dr. Ieronim Creţu ...
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Din seria: „Pelerinaj la locurile sfinte”  
  
Ţara Sfântă – locul cel sfânt spre călăuzirea la desăvârşire a pelerinului de la Vechiul Testament la Noul Legământ – Interviu cu P.Cuv. Părinte Arhim. Dr. Ieronim Creţu – Superiorul Aşezămintelor Ortodoxe Româneşti de la Locurile Sfinte – Ierusalim şi Ierihon, realizat în luna februarie anul 2011 ...  
  
Cu ajutorul Marelui Dumnezeu – Cel în Treime lăudat, am ajuns să vizitez Israelul şi Iordania, timp de nouă zile, în compania unui grup deosebit de preoţi şi credincioşi în fruntea cărora a fost Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei Andreicuţ – Arhiepiscopul Alba Iuliei şi cu alţi părinţi duhovniceşti şi oameni deosebiţi... Nu pot să exprim în cuvinte atmosfera profund duhovnicească în care s-a desfăşurat tot pelerinajul, itinerariul pastoral – spiritual de mare încărcătură sufletească şi culturală pe care l-am parcurs, cuvintele şi sfaturile foarte ziditoare de suflet pe care le-am primit de la Î.P.S. Părinte Arhiepiscop Andrei şi de la alţi părinţi, calitatea impecabilă a organizării, amabilitatea, dragostea şi seriozitatea organizatorului şi coordonatorului acestei excursii în persoana P.C. Pr. Florin Croitoru de la Centrul Misionar al Arhiepiscopiei Alba Iuliei, armonia şi prietenia deosebită care s-a instaurat între noi pe parcursul acestei săptămâni, emoţiile şi stările interioare pe care le-am trăit în timpul acestei călătorii!... 
  
De aceea, am convingerea că aceste pelerinaje au un rol sacramental şi iniţiatic care-i pot procura omului o stare şi o încărcătură deosebită, mergând până la convertirea sa!... Şi asta deoarece creştinul aşteaptă foarte mult de la trecerea sa prin aceste locuri binecuvântate de paşii, de misiunea şi de faptele sau minunile Mântuitorului nostru Iisus Hristos care a luat fire şi trup omenesc în acest pământ ales, coborând în această stare chenotică a pătimirii, răstignirii, morţii pe Cruce şi, mai ales, a învierii Sale din morţi pentru noi şi pentru a noastră mântuire!... 
  
Şi fiindcă, vorbele mele sunt mult prea sărăcăcioase în a exprima starea şi mulţumirea sufletească la care am ajuns în urma săvârşirii acestui pelerinaj, m-am gândit că mai bine este să fac un scurt excurs, o scurtă trecere în revistă a momentelor şi a locurilor cele mai relevante sau mai semnificative pentru a informa şi, în acest fel, a convinge şi a determina şi pe alţii să parcurgă acest drum iniţiatic spre folosul şi spre desăvârşirea lor sufletească şi spirituală!... 
  
Cu alte cuvinte, aşadar, Sfintele Locuri au atras de-a lungul vre murilor numeroşi creştini, care şi-au împli nit, une ori prin sacrificii, dar întotdeauna cu negrăită emoţie şi bucurie, gândul de a peregrina pe urmele Celui ce ne-a descoperit, “la plinirea vremii“, iubirea lui Dumnezeu şi ne-a dăruit prin Învierea Sa belşugul vieţii veşni ce. Nici dragostea credincioşilor ro mâni n-a slă bit vreodată pentru aceste locuri bine cuvân ta te, pe care le-au iubit şi le-au susţi nut, cer ce tându-le din vremuri străvechi şi până în modernitate. Această râvnă a pe le rinilor ro mâni a dus la temeluirea primelor repre zen tări româ neşti şi apoi la construirea Aşe zămintelor de la Ierusalim şi Iordan, dar şi la realizarea, la “cumpăna” mileniilor, a noului Aşezământ Românesc de la Ierihon. 
  
Iniţiativele Bisericii Ortodoxe Române s-au materializat, cu voia Bunului Dumnezeu şi prin eforturile actualului Delegat Patriarhal al Bisericii Ortodoxe Române la Locurile Sfin te şi Superior al Aşezămintelor Româ neşti în Ţara Sfântă, în persoana Preacuvioasului Părinte Arhim. Dr. Ieronim Creţu, pe care l-am şi rugat, cu prilejul săvârşirii acestui sfânt pelerinaj, să ne prezinte, în câteva cuvinte aceste frumoase şi binecuvântate locuri  
  
Înaltpreacuvioşia Sa, Părintele Arhi mandrit Ieronim Creţu, s-a născut în comuna Bră ieşti, judeţul Buzău, la data de 21 noiembrie anul 1959. A urmat cursurile Institutului Teologic Universitar din Bu cureşti. S-a dedicat vieţii monahale, ime diat după terminarea Institutului, în luna Iulie anul 1986 închinoviindu-se la Mănăstirea Bistriţa, judeţul Neamţ. La 2 ianuarie 1987 a depus voturile monahale. A fost hirotonit ierodiacon şi apoi iero mo nah, fiind totodată hirotesit şi duhov nic, toa te acestea pe seama Mănăs tirii Bistri ţa - judeţul Neamţ. Din 29 aprilie 1988 a fost numit pre ot slujitor la Cate drala Patriar hală din Bucu reşti şi res pon sabil al Bibliotecii Centrale Pa-tri ar hale, iar de la 2 martie 1990 i s-a rânduit ascultarea de Ecle si arh al Catedralei Patriarhale. În 25 decembrie 1990, Preafe ricitul Părinte Teoctist, Pa tri arhul Româ niei, l-a hirotesit întru Protosin-ghel, iar în 10 aprilie 1994 a primit Crucea Patriarhiei Române şi hirotesia de arhimandrit. În data 5 august anul 1994, ziua prăznuirii Sfântului Cuvios Ioan-Iacob Ho ze vitul de la Neamţ, a fost numit Delegat al Patriarhiei Române la Sfintele Locuri şi Superior al Aşezămintelor Româneşti de la Ie rusalim şi Iordan. În noua cali tate, continu ând activitatea înaintaşilor, a purces la reorganizarea activi tă ţilor de asistenţă religioasă şi pelerinaj. A fost distins în această perioadă cu Crucea Pa triarhală a Pa tri arhiei Ecume nice, de către Patriarhul Bar tho lo meu I al Constantino-polului, cu Crucea Ieru sa li mului, devenind “Cavaler al Sfântului Mor mânt” al Învierii Domnului, din Ierusalim, prin de cizia Patriarhului Diodor I al Ierusali mului, cât şi cu Crucea Patriarhală Rusă, de către Pa tri arhul Alexei al II-lea al Moscovei şi a toată Rusia. 
  
- Înaltpreacuvioase Părinte Superior, v-aş pro pu ne să ne oprim mai întâi la Aşezământul Românesc din Ierusalim. Vă rugăm să ne vorbiţi despre acesta. 
  
- Încă de prin sec. 16, ierarhii, voievozii şi pe lerinii români au făcut danii generoase Lo cu-rilor Sfinte, iar Patriarhiei Ierusalimului i-au fost închinate în Ţările Române peste 30 de mănăstiri. Ideea Aşezămintelor româ neşti la Locurile Sfinte a început o dată cu în fiin ţarea Schitului Românesc de pe Mun tele Taborului (1859-1862), cu hramul Schim bării la Faţă, zi dit de arhimandritul Irinarh Rosetti, dimpreună cu ucenicul său Nectarie Banu. Dorinţa ar himandritului şi strădania s-a transmis urmaşilor ca un adevărat testament. Astfel, prin sec. 19, Biserica Ortodoxă Ro mâ nă a pus problema înfiinţării aici a unor locaşuri de închinare pentru credincioşii români. Promotorul mişcării a fost renumitul om de cultură Teo dor Burada, care, după adu na rea banilor strânşi prin co lectă publică (1906), a închi riat o casă în Ierusalim pentru paraclisul românesc (1908), iar la 21 martie 1912 s-a însemnat locul pentru a se pune temelia Sfân tului Locaş, dar lucrările au fost oprite. 
  
În anul 1914, un nou comitet de organizare, în frunte cu Regina Elisabeta, şi având ca mem bri pe arhitectul N. Ghica-Bu deşti, pe stareţul Mănăstirii Sinaia, arhimandritul Dionisie, şi dimpreună cu Teodor Bu ra da, a înaintat Patriarhului Damianos al Ierusa li mului epistola Mitropolitului primat Konon. Acesta a aprobat ridicarea Aşezământului Româ nesc, fapt care nu s-a finalizat însă, din cauza războiului. La anul 1927, Patriarhul Miron Cristea (1925-1939) a vizitat Locurile Sfinte şi a dispus ridicarea a două biserici, una în Ierusalim şi cealaltă la râul Iordan; pentru întocmirea planurilor celor două biserici, în anul 1933 au sosit în Ierusalim arhitecţii Ioan Berechet şi Andony Baramki. La 28 martie 1935 s-a pus piatra de teme lie a Aşezământului din Ierusalim, cu un sobor de ierarhi. Lucrările s-au terminat în anul 1938, Patriarh al Ierusalimului fiind Preafericitul Timotei. Tot în acel an, 150 de pelerini români au parti cipat la slujba Învierii din Ierusalim. Între anii 1939-1945, lucrările s-au oprit din cauza Răz boiului al II-lea Mondial.  
  
În anul 1948 începe războiul de doi ani şi în această situaţie, după înfiinţarea noului Stat Israel, când fostele proprietăţi ale inamicilor, rechiziţionate de autorităţile britanice, au trecut în custodia noului stat, Aşezământului i s-a dat destinaţia de a găzdui pe mai departe diferite instituţii publice, situaţie care a persis tat până în anul 1962. Reparaţiile şi îmbunătăţirile s-au reluat după anul 1948, multe piese de mobilier şi obiecte religioase fiind refăcute în atelierele Patriarhiei Române, şi s-au terminat în anul 1975, de părintele superior Lucian Florea. 
  
După refacerea picturii de către Gheorghe Popescu şi Niculina Dona din Bucureşti, la 28 mai 1975, Biserica Aşeză mân tului Românesc de la Ieru salim, cu hramul Sfântul Gheor ghe, a fost sfinţită de către vrednicul de pomenire Patriarh Justinian, cu participarea a mulţi ierarhi şi a Patriarhului de atunci al Ierusalimului, Benediktos.  
  
Încă de la venirea noastră aici, ne-am propus iniţierea unor lucrări de restaurare şi înfrumuseţare a lui. Obiectivul următor a fost redimensionarea lui, căci după 60 de ani de vitregii şi de folosire, se cerea regândit ca funcţionalităţi interioare şi extins. În conse cinţă, primind binecuvântarea patriarhală, din anul 1994, am început studierea acestui proiect, mai întâi cu un arhitect local, iar apoi, după in cluderea zonei în centrul administrativ al oraşului, dimpreună cu Prof. Univ. Arh. Dr. Sorin Vasilescu de la Universitatea de Arhitec tură şi Design „Ion Mincu” din Bu cureşti, şi cu proaspăta absolventă a acestei universităţi, arh. Cristina Cârciumărescu. Astfel s-a rea lizat proiectul aripii noi a Aşe ză mântului, luat sub tutela arhitectului ierusali mi tean David Cassu to şi promovat spre aprobare autorităţilor municipale. Proiectul a fost inaugurat cu prilejul vizitei Delegaţiei Patriar hiei Române la serbarea jubiliară a două milenii de la Naşterea Dom nu lui nostru Iisus Hristos, în ziua de duminică, 9 ianuarie 2000. Între timp, pe parcursul acestor zece ani, s-a făcut tot ce vedeţi în momentul de faţă, altfel spus, ne apropiem de finalizarea tuturor lucrărilor, de încheierea şi de binecuvântarea lor, fiindcă ele au fost încheiate deja, în proporţie de cel puţin 80% ... Acum suntem la finisarea şi finalizarea tuturor corpurilor – de chilii şi de arhondaric, precum şi de dotare a Bisericii mari (Katolikonul) cu strănile şi cu restul de mobilier specific ... De reţinut faptul că pictura întregului edificiu bisericesc a fost efectuată de către renumiţii pictori şi zugravi români Daniela şi Constantin Moldoveanu din Bucureşti, cărora le mulţumesc pentru tot efortul! ...  
  
- Ce ne puteţi spune despre Schitul Ro mânesc „Sfântul Ioan Botezătorul“ de la Iordan, despre care mulţi români nici nu ştiu că există? 
  
- Aşezarea românească de pe malul Iorda nu lui se află la o distanţă de cca 45 km de Ie ru-salim şi la 8 km est de istorica fortăreaţă a Ie ri honului. Datorită sfinţeniei locului, s-au stabilit pe malul Iordanului, de-a lungul timpului, mulţi me de pustnici, care au format apoi obşti, înce pând încă din sec. 15, cu Cuviosul Iosif de la Bisericani, astfel că la sfârşitul sec. 19 se aflau în peşterile de pe Valea Iordanului peste 20 de pustnici. Văzând râvna acestor asceţi ai pustiei, în anul 1927, Patriarhia Română a cumpărat un teren pe malul râului Iordan, nu departe de locul unde Mântuitorul primise Botezul de la Sfântul Ioan, loc ce aminteşte şi de trecerea lui Iosua cu Chivotul Legii, de înălţa rea la cer în car de foc a Sfântului Prooroc Ilie Tes viteanul, de nevoinţele Sfintei Maria Egip tean ca, de Cuviosul Zosima, de Sfântul Ghera sim şi de alţi sfinţi care s-au nevoit pe valea râului sfânt Iordan. 
  
Lucrările de zidire ale schitului au început în anul 1935 şi s-au terminat în anul următor, când a fost sfinţit şi deschis pentru cult. Învecinat fiind cu alte câteva aşezări monahiceşti (o mă-năstire greacă, una etiopiană şi una a ritului siriac), a fost populat cu personal monahal, iar între anii 1947-1953 a fost condus de către egumenul Ioan Iacob, care, într-o viaţă retrasă de lume, şi-a împodobit sufletul cu florile virtuţilor şi ale nevoinţei monahiceşti. Urmaş în egumenie al Sfântului Ioan Iacob a fost ales Schimonahul Iuvenalie Stre i nul. Ulterior, conflictele militare apărute în zonă au adus multe pagube materiale mă năs tirii româneşti cu hramul „Sfântul Ioan Bo-tezăto rul”, însă, cu toată această stare de lucruri, vieţuirea de la acest schit românesc nu s-a întrerupt. Spre sfârşi tul anului 1969 situaţia avea să se înrăută ţească în aşa măsură încât personalul monahal a fost nevoit să se retragă la Ierihon. Moartea tragică, dar martirică, în ascultare, a Cuviosului Părinte Dami an Stogu, în acelaşi an, a făcut să fie întreruptă complet viaţa mo nahală românească la Aşezământul de la Iordan, iar din anul 1970, căzând în zona dintre Israel şi Iordania, a fost închis şi a rămas nelocuit, ca şi celelalte mănăstiri din această zonă, în prezent minată. 
  
- Înalt Preacuvioase Părinte Ieronim, aţi amintit de Sfântul Ioan Iacob Hozevitul - Românul... 
  
- Da, şi aş vrea să mă opresc puţin asupra vieţii lui. Acest mare sihastru român, cu numele de botez Ilie, s-a născut în satul Crăi ni ceni, comuna Horodişte (judeţul Botoşani) la 23 iulie anul 1913, într-o familie de ţărani evlavioşi, Maxim şi Ecaterina Iacob. Rămas de mic orfan, a fost crescut de bunica sa, care l-a deprins cu rugăciunea şi l-a povăţuit pe calea slu jirii lui Dumnezeu. La 11 ani bunica sa a mu rit, iar el a rămas în grija unchiului său. După terminarea şcolii în satul natal, a urmat gimnaziul “Mihail Kogălniceanu” din Lipcani şi Liceul “Dimitrie Cantemir” din Cozmeni, Cernăuţi. Firea sa profund religioasă, precum şi educaţia primită, l-au determinat să îmbră ţi şeze viaţa monahală la Mănăstirea Neamţ. A făcut ascultare la farmacia şi apoi la bi-blioteca mănăstirii, în care a descoperit comorile scrierilor patristice şi teologice. Dorind să cunoască mai amănunţit viaţa chinoviilor româneşti, a vizitat câteva aşeză min te monahale din Oltenia, ajungând în cele din urmă şi la Mănăstirea Turnu din Episcopia Argeşului. Aici a rămas pentru scurtă vreme, întrucât a fost chemat înapoi la Neamţ. După terminarea stagiului militar la Dorohoi, în anul 1936 a fost tuns în monahism, primind numele de Ioan. Dând dovadă de ascultare de pli nă, s-a arătat un iubitor al postului, rugăciunii, prive gherii şi singurătăţii. Doritor de a călca pe urmele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, a plecat în Ţara Sfântă. După ce a vizitat cele mai importante localităţi biblice, Cuviosul Ioan a pustnicit doi ani în deşertul de lângă Iordan. De aici a intrat în Mănăstirea Sfântul Sava, unde a vieţuit mulţi ani, îngrijind pe bolnavi şi fiind socotit de preoţi drept „doctorul” acelei lavre mile na re a monahismului ortodox. A primit schima mare în anul 1945. 
  
În anul 1947 a fost numit egumen al Schitului românesc „Sfântul Ioan Botezătorul” de la Ior dan. A primit Taina Preoţiei în Biserica Sfân tului Mormânt şi apoi a condus schitul românesc până în anul 1952. Îmbolnăvindu-se, a fost silit să părăsească această oază pe care o iubea imens, unde virtuţi le sale au înflorit în întreeaga lor splendoare şi unde dorea să-şi aibă locaşul de odihnă veş nică. Cuviosul Ioan a petrecut ultimii opt ani de viaţă pământească (1952-1960) în cea mai severă pustnicie, lângă Mănăs ti rea Sfântul Gheorghe Ho ze vitul. Aici vorbea cu Dum nezeu, compunând imne şi poezii religioase, şi se ruga pentru lume, prefăcând pustia în rai duhovnicesc. 
  
La 5 august anul 1960 şi-a dat sufletul în mâinile Dom nu lui, adormind cu zâmbetul pe buze, la doar 47 de ani. Trupul său a fost aşezat în peştera „mormintelor”, în locul pe care şi-l pregătise el însuşi de mai înainte. La moartea lui mulţimi de păsări s-au adunat la mănăstire, plân gân du-l parcă pe cel ce le-a părăsit. Timp de 20 de ani cinstitul trup al cuviosului părinte s-a odihnit în mormântul din peştera Sfânta Ana. În luna august anul 1980, prin pronia dumnezeias că, deschizându-se mormîntul, trupul său a fost găsit întreg şi răspândind miros de bună mireasmă. Moaştele sale au fost strămutate cu mare procesiune în Mănăstirea Sfântul Gheorghe Hozevitul şi aşezate în paraclisul acesteia. De atunci marele sihastru este cu nos cut sub numele de „Cuviosul Ioan cel Nou Românul” sau „Hozevitul”. 
  
Mare nevoitor în cele ale desăvârşirii, Cu vio sul Ioan s-a dovedit întotdeauna un fiu cre-dincios al Bisericii Ortodoxe şi un mărturisitor al credinţei celei drepte şi adevărate. El însuşi se simţea mereu cel mai nevrednic dintre toţi, mărturisindu-şi puţinătatea credinţei şi a ostenelilor duhovniceşti. De aceea, prin întreaga moştenire pe care ne-a lăsat-o, Cu viosul Ioan Iacob se dovedeşte un mare trăitor al credinţei, o reală personalitate duhov ni cească şi un îndrumător plin de înţelepciu ne sfântă pe calea mântuirii, ridicat din neamul nostru românesc. 
  
- Înalt Preacuvioase Părinte Superior spuneţi-ne câteva cuvinte despre Aşeză mân tul românesc din oraşul biblic Ieri hon. De unde ideea şi cum s-a ajuns la con cretizarea ei? 
  
- Râvna pelerinilor români a dus la teme luirea primelor reprezentări româneşti la locurile sfinte între anii 1843 şi 1906 şi apoi la construirea Aşezămintelor de la Ierusalim şi Iordan, între anii 1935-1938, dar şi la realiza rea, la „cumpăna“ mileniilor, a noului Aşeză mânt Românesc de la Ierihon. Încă din anul 1994, Reprezentanţa Patriarhiei Române la Sfintele Locuri, a făcut susţinute demersuri, pentru întemeierea unui Aşeză mânt românesc la Ierihon, atât de necesar pentru nevoile spirituale şi de cazare tot mai crescânde în ultimul timp. Membrii familiei Samoilă, veniţi la Ierihon în anul 1933, au lăsat Patriarhiei Române, după decesul lor un teren de cca. 1000 mp. şi două rânduri de case, „cu scopul de a servi ca metoc“ al Aşezămintelor româneşti. 
  
După o muncă administrativ-diploma tică de aproape cinci ani, s-a obţinut aprobarea de principiu din partea autorităţilor, iar în 27 martie 1999, în pragul pornirii lucrărilor, s-a dat binecuvântarea de început. După orga nizarea temeinică a şantierului, lucrările au debutat efectiv la 21 iunie 1999, cu Para cli sul, şi au avansat destul de repede, în pofida numeroaselor greutăţi întâmpinate. Astfel, a fost posibil ca, o dată cu Serbările Jubiliare Panortodoxe, dedicate Bimileniului Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, la 5 ia nuarie anul 2000 să se pună piatra de temelie la casa de pelerini şi tot atunci, la 8 ianua rie 2000, să se sfinţească prestolurile bisericii mari şi paraclisului, având hramurile „Naş te rea Dom nu lui şi Toţi Sfinţii Români“ şi, respectiv „Toţi Sfinţii din Palestina“, printr-o slujbă paralelă. Altarul principal a fost sfinţit de Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist, înconjurat de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitro po lit - Daniel al Mol do vei şi Bucovinei, actualul Părinte Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, şi de către Mitropolitul Ni-colae al Banatului, totodată şi de către Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos. Altarul Paraclisului a fost sfinţit în ace eaşi zi, de către Preasfinţitul Părinte Teofan Si na i tul, actualul Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. 
  
- Aşa cum l-am văzut, în două rânduri, Aşezământul Ro mânesc de la Ierihon este o bijuterie de arhitectură şi un complex bisericesc mult mai eficient şi mai generos decât cel de la Ierusalim. Cât mai aveţi până la final? 
  
- Astăzi, Aşezământul Românesc din ora şul Biblic Ierihon, după cum v-am mai spus, este în mare măsură finalizat, însă aşteaptă în continuare sprijin financiar pentru terminarea instalaţiilor şi finisajelor, mai cu seamă cele interioare. Ca valoare, precum este cunoscut, ele depă şesc cel puţin o dată costul structurilor. Ast fel, Aşe ză mântul de ja construit, va aş tepta ca, numai prin aceeaşi ge ne rozitate, carac te ris tică ro mâ nilor, să-şi încheie îmbrăcarea cu toate veş mintele sale interioare şi exterioare, res pectiv finalizarea pla cării cu piatră a tuturor pereţilor, pictarea bisericii şi a paraclisului, după cum puteţi vedea, a fost finalizată în întregime, mai avem ceva de lucru (şi) la celelalte dotări şi amenajări necesare, astfel încât, în foarte scurt timp pelerinii ro mâni, ce pot veni aici nu numai din ţară, ci şi din toată lumea pe unde i-au împrăştiat aspiraţiile, să se poată ruga şi întări duhovniceşte în cele mai bune condiţii, lăudând cu glas de bucurie pe Domnul Iisus Hris tos, Cel ce a binecu vân tat prin prezenţa şi lucrarea Sa aceste locuri, şi feri cind totoda tă pe cei ce au pus într-un fel sau altul o pia tră la temelia acestei minunate lucrări, să-i zicem „divino-umane“.  
  
Drept urmare, cre dem că iniţiativele noas tre şi participarea concretă a românilor de pretutindeni la această nouă ctitorie de la Sfintele Locuri ale mântuirii neamului ome nesc, reprezintă în primul rând, nu nu mai o speranţă şi un pas înainte, ci chiar: realizarea! Căci, o mobilizare aparte, erijată într-o bună, conjugată şi susţinută coope ra re, dă şanse maxime de a duce la bun sfârşit lucrările începute şi de a inaugura cât mai curând Noul Aşezământ pentru pelerinaj organizat, din oraşul biblic Ierihon, încredinţându-l celui căruia îi este destinat – Poporul Român!... 
  
- Poate s-ar cuveni să-i pomenim aici şi pe înaintaşii sfinţiei voastre care s-au ostenit pentru Sfintele Aşezăminte ro mâ neşti de la Locurile Sfinte. Spuneţi-ne câteva cuvinte despre ei. 
  
- După întemeierea şi fondarea celor două biserici şi Aşe zăminte româneşti la Locurile Sfinte, Pa tri ar hia Română a delegat pentru săvârşirea sluj belor bisericeşti mai întâi pe ieromo na hul Gherasim Luca, care venise de la Mânăs ti rea Neamţ la Ierusalim încă din anul 1930. Însă nici Sfinţia Sa, şi cu atât mai puţin ie ro monahul Damaschin Trofin, şi nici mo na hul Inochentie Moisiu, care i-a fost trimis ul terior ca ajutor, tot de la Mânăstirea Neamţ, n-au avut şi calitatea de Delegaţi Patriarhali, ca Reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Româ ne, sau de Superiori ai Aşezămintelor româ neşti din Ţara Sfântă. Abia prin decizia Patri arhului Nicodim, Sfintele Aşezăminte de la Ie-rusalim şi Iordan, pe lângă misiunea lor statutară, au primit şi rolul de Reprezentanţă a Patriarhiei Române de lângă Patriarhia Ieru salimului, Superiorul pomenind întotdeauna la slujbe atât pe Patriarhul Ierusalimului, cât şi pe Patriarhul României. 
  
A urmat apoi Arhimandritul Victorin Ursa che, Superior al Aşezămintelor româneşti de la Locurile Sfinte, prin Decizia Patriarhală nr. 480 din 10 octombrie 1946, şi care a a juns mai târziu (1966) episcop al Epis co piei Orto doxe Române din America şi Ca nada, ridicate la rang de Arhiepiscopie în anul 1973. 
  
La 5 martie 1963 a fost numit Superior Pă rintele Lucian Florea, ridicat la rangul de Arhimandrit în acelaşi an. Vreme de 12 ani va osteni, cu sârg şi devotament, la repara rea şi înfrumuseţarea bisericii şi a căminului de la Ierusalim, oferind pelerinilor tra di ţio na la ospitalitate românească. Totodată, a edi tat publicaţia „Învierea“, cuprinzând arti cole şi studii teologice. 
  
Spre sfârşitul anului 1974, a fost numit un nou Superior al Aşezămintelor româneşti de la Locurile Sfinte în persoana Arhimandri tu lui Vasile Costin. Ulterior, în urma alegerii acestuia ca Episcop Vicar Patriarhal, în anul 1980, la conducerea Aşezămintelor româneşti, s-au succedat rând, pe rând, ca superiori: Arhim. Vasile Cornilă (1980-1982), Arhim. Teofil Panait (1982 –1985), Arhim. Irineu Ilie (1986-1988), Arhim. Irineu Chiorbeja (1988-1989) şi Arhim. Irineu Pop (1989-1990). 
  
Anul 1989 deschide o nouă eră pentru Reprezentanţa Patriarhală Română la Locu rile Sfinte. Numărul pelerinilor români a crescut foarte mult, iar Reprezentanţa Patriar hiei din Ierusalim a devenit pentru toţi ro mânii veniţi aici un adevărat cămin, care a încercat să satisfacă nevoile lor spirituale, dar, parţial, şi de cazare. După alegerea Arhiman dri tului Irineu ca Episcop Vicar al Arhi epis copiei Vadului, Feleacului şi Cluju lui, înce pând din luna iulie anul 1990, este numit ca Superior al Aşezămintelor româneşti Ar hi man dritul Vin cenţiu Grifoni, ur mat apoi, după a le gerea sa ca Epis cop Vicar Pa triarhal, în luna ianuarie anul 1994, de Arhi man dritul Ioan Selejan, care la rândul său a fost numit în ace laşi an Epis cop al Epar hiei Co vas nei şi Har ghi tei. În postul rămas vacant am fost numit la data 5 august anul 1994, poate nu în tâm plător, chiar la prăz nuirea Sfântul Ioan Iacob Hozevitul. 
  
- Înalt Preacuvioase Părinte Superior, vă rugăm să ne adresaţi, acum, în încheierea acestui interviu de suflet, un cuvânt pen tru pele rinii români care v-au vizitat sau care vă vor vizita, şi care sunt, din fericire, tot mai mulţi... 
  
- Prin dragostea şi strădaniile acestor os tenitori, pelerinii români care vin să se în chine în Ţara Sfântă află aici, pe lângă lă caşurile de rugăciune în care pot să asculte slujbele în limba română, şi locuri de găz du ire şi de călăuzire în cercetarea Locurilor Sfin te ale Creştinismului. Bucuria tuturor este aceea de a găsi aici adevărate case căl duroase, bisericeşti, ospitaliere, ro-mâneşti, ale căror uşi se deschid larg, cu bucurie, ziua şi noaptea, drept recunoştinţă pentru toate eforturile Sfintei noastre Patriarhii, ale înaintaşilor şi nevoitorilor Sfintelor Aşeză minte româneşti de la Locurile Sfinte pe care i-am pomenit mai înainte, mai ales ale celor de ieri, dar, nu mai puţin, şi ale celor de astăzi. Pe toţi pelerinii şi închinătorii români în Ţara Sfântă îi aşteptăm cu bucurie şi cu dragoste. 
  
- Vă mulţumim, în mod deosebit, Înalt Preacuvioase Părinte Ieronim, pentru toată dragostea şi disponibilitatea, de a ne primi cu atâta căldură, atât la Reprezentaţa patriarhiei Ortodoxe Române de la Ierusalim cât şi la Aşezământul Ortodox Monahal şi Românesc de la Ierihon, dorindu-vă să aveţi parte, în continuare, de multa sanatate şi putere de muncă, de mult spor şi de multe împliniri duhovniceşti!... 
  
- Doamne ajută! Cu aleasă bucurie!...  
  
Acestea fiind zise, iată că am ajuns la sfârşitul pelerinajului nostru duhovnicesc prin acele locuri pline de har şi de binecuvântare şi, totodată, şi la sfârşitul acestei expuneri şi descrieri a locurilor, momentelor şi trăirilor de care am avut parte în acele zile!... Pentru care fapt rămâne conluzia că noi, creştinii, care nu suntem altceva decât nişte pelerini pe acest pământ, trebuie să ne închinăm lui Dumnezeu „în duh şi în adevăr” pentru că Împărăţia lui Dumnezeu nu este din lumea aceasta şi, deci, din această cauză, nu avem „cetate stătătoare aici pe pământ” ci tindem şi aspirăm la cea care va să vină care nu este alta decât „Ierusalimul cel Ceresc” pentru care Ierusalimul cel pământesc vizitat de noi nu a fost altceva decât un imbold de încurajare către lupta noastră „cu timp şi fără timp” pe care treebuie să o purtăm în continuare până la sfârşitul vieţii noastre, în vederea dobândirii acelei Împărăţii, care nu este altceva decât unicul sens autentic al vieţuirii noastre pe acest pământ ce ar trebui să fie antecamera Grădinii Raiului Celui Veşnic!... Dragă pelerinule, eşti convins de aceste realităţi şi adevăruri?!... 
  
P.S. – Epilog ...  
  
Şcoala Doctorală de Teologie din Craiova şi-a desemnat ieri (marţi – 17.07.2012) primul absolvent. Este vorba de reprezentantul Patriarhiei Române la Locurile Sfinte şi Superiorul Aşezămintelor româneşti de la Ierusalim, Ierihon şi Iordan, arhimandritul Ieronim Creţu, care a susţinut teza de doctorat "Creştinismul în Ţara Sfântă de la cucerirea arabă la prima cruciadă (secolele VII-XI)". 
  
Sala de festivităţi a Centrului "Mitropolitul Firmilian" din Craiova a găzduit luni, 16 iulie, şedinţa de susţinere a tezei de doctorat cu titlul "Creştinismul în Ţara Sfântă, de la cucerirea arabă la prima cruciadă (sec. VII-XI)", aparţinând arhimandritului Ieronim Creţu, doctorand al Facultăţii de Teologie din Craiova, la disciplina istoria Bisericii Universale. Din comisia de susţinere au făcut parte IPS Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, în calitate de decan al Facultăţii de Teologie din Craiova, Pr. Prof. Univ. Dr. Constantin Pătuleanu, coordonatorul lucrării, şi Pr. Prof. Univ. Dr. Viorel Ioniţă, director de studii la Consiliul Bisericilor Europene din Geneva. 
  
La finalul prezentării, IPS Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Irineu l-a felicitat pe candidat pentru munca de cercetare depusă în elaborarea lucrării prezentate. "Prin Şcoala Doctorală de la Craiova am dorit să dăm un sens şi un plus de valoare teologiei noastre ortodoxe româneşti. Faptul că am început cu o lucrare despre Ierusalim, din punctul meu de vedere este o binecuvântare, fiind locul unde a trăit şi a învăţat Mântuitorul Iisus Hristos. Ne bucurăm, de asemenea, că părintele Ieronim a ales această temă şi a venit aici la Craiova pentru a o lucra şi pentru a o duce la capăt. De aceea îl felicităm şi-i mulţumim Preafericitului Părinte Patriarh, care a binecuvântat ca Preacuvioşia Sa să studieze în reşedinţa eparhiei noastre", a spus Mitropolitul Olteniei. 
  
În referatul prezentat, Pr. Prof. Univ. Dr. Constantin Pătuleanu a făcut o descriere generală asupra calităţii muncii de cercetare întreprinse de candidat, propunând în consecinţă comisiei acordarea titlului de "doctor în teologie". 
  
"Lucrarea de faţă respectă normele ştiinţifice în vigoare cu privire la alcătuirea unei teze de doctorat. Textul se întinde pe 250 de pagini, cuprinzând un aparat critic format din 750 de note de subsol şi o bibliografie alcătuită din mai multe ediţii ale Sfintei Scripturi, ediţii patristice şi cronici, cuprinse în Secţiunea izvoare. Lucrarea este împărţită în 10 capitole, fiecare capitol fiind împărţit în mai multe subcapitole, ultimul fiind dedicat concluziilor generale. Limbajul este unul cursiv, narativ, îngrijit, unul acordat temei abordate, nelipsind accentele biblice şi viziunea personală asupra faptelor istorice. Lucrarea de faţă vizează unul sau mai multe aspecte ce compun tabloul de ansamblu al modului în care s-a derulat viaţa bisericească, începând de la angajarea militară a creştinilor în luptele cu invadatorii musulmani, trecând prin evidenţierea organizării Patriarhiei Ierusalimului şi ajungând la identificarea principalelor coordonate ale relaţiilor dintre comunitatea creştină, evrei şi autorităţile musulmane", a notat pr. prof. univ. dr. Constantin Pătuleanu. 
  
În final, candidatul a declarat: "Aflându-mă în funcţia de reprezentant al Patriarhiei Române la Locurile Sfinte pentru ultimii 18 ani am ţintit să aduc mai multă lumină asupra perioadei mai puţin cunoscute istoriografiei bisericeşti. Am avut în atenţie în mod special Patriarhia Ortodoxă, literatura creştină din această perioadă, raporturile dintre creştini şi noua stăpânire şi faptul că Ţara Sfântă este un loc al pelerinajelor şi al locurilor unde pelerinii se îndreaptă". - Potrivit http://www.ziarullumina.ro/articole;2022;1;73734;0; Primul-doctor-in teologie-al-scolii-de-la-Craiova.html. 
  
Stelian Gomboş 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Ţara Sfântă – locul cel sfânt spre călăuzirea la desăvârşire a pelerinului de la Vechiul Testament la Noul Legământ – Interviu cu P.Cuv. Părinte Arhim. Dr. Ieronim Creţu ... / Stelian Gomboş : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 574, Anul II, 27 iulie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Stelian Gomboş : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stelian Gomboş
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!