Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   



Tante Aurore
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

 

 

 

TANTE AURORE 

 

 

În a treia zi de Crăciun, oncle Serge se întorsese la Bucureşti. Tante Aurore, care acuza o indispoziţie, preferase să rămână la conac împreună cu noi. Nici la tradiţionala slujbă de la miezul nopţii din ziua de Ajun nu luase parte. Soţul îi promisese că se va întoarce la timp pentru a fi împreună de réveillon. N-ai putea să rămâi, totuşi, Seriojka, se alintase ea la micul dejun. Mi-ai promis că-mi arăţi împrejurimile!... 

Ştii prea bine că nu, comoara mea, îi răspunsese el cu blândeţe, aşa cum te-ai adresa unui copil. De când Varna a fost bombardată, e fierbere la minister. Czernin i-a vorbit lui Brătianu în termeni ultimativi, iar ruşii l-au trimis pe Şebeko la Bucureşti. Cunoşti doar că fac parte dintre cei care tratează cu el!... Dar voi fi aici în 31, aşa cum ţi-am promis. Ce vrei să-ţi aduc? 

Şi cu împrejurimile cum rămâne? făcuse ea botişor. 

Păi, ştiu eu? îşi încreţise fruntea oncle Serge. Poate îşi găseşte timp Alec, dacă îl vei ruga frumos!... 

Mâncarea îmi rămăsese în gât, auzind cuvintele lui. Bineînţeles! Bineînţeles! fusesem în stare să îngăim în cele din urmă. 

Ei, ce zici? îl întrebase apoi, cu puţin înainte de a pleca, oncle Serge pe tata. Punem la punct casa aia ori nu? Lucrul care îl interesa cu adevărat îl lăsase la urmă, aşa cum femeile îndeobşte procedează în postscriptele scrisorilor lor. 

Tata avea încă ezitări. 

Hotărăşte-te cât încă se mai găseşte mână de lucru, insistase frate-său. Şi încă ieftină. Ştiu eu ce zic. Omul deştept îşi face iarna car şi vara sanie. 

 

În după-amiaza acelei zile, tante Aurore se simţise complet restabilită. 

Se ivise în pragul odăiţei mele de lucru îmbrăcată în ţinută ceva mai lejeră, adică într-un pulover de mohair verde şi fustă de bucle neagră mulată pe coapse. C´était magnifique! Pentru tânărul de numai 19 ani care eram atunci!... Îţi dai seama! 

Voisem să mă ridic numaidecât, dar ea mă obligase cu ambele mâini, foarte viguroase, surprinzător, să rămân aşezat. Apoi mi se aplecase peste umăr, cu faţa aproape lipită de a mea, interesată chipurile de ceea citeam. Tot Ovidiu, tot Ovidiu?... Ah, nu! Atala, par M. le Vicomte de Chateaubriand! Ia te uită, o carte din 1857, de unde o ai? 

Îi simţeam răsuflarea caldă într-o ureche şi o şuviţă de păr îmi gâdila obrazul. 

Din biblioteca tatei, îi spusesem cu glas tremurat. O puteţi vizita… 

O poţi vizita, mă corectase ea. Doar ne-am împrietenit. Dar aş prefera o ieşire, mi-ar prinde bine, ah, puţin aer proaspăt e tot ce aş dori! Te-ai supăra dacă ţi-aş răpi puţin din preţiosul tău timp?...  

Peste circa o jumătate de oră ne urcam în sania care fusese trasă la peron. Îi propusesem mătuşii mele să vizităm schitul din apropiere, ctitorie a strămoşilor noştri, dar ea nu fusese de acord. Nu, nu, nu, e sărbătoare încă, miros de fum, de mojici care se adună la vecernie… Prefer doar puţin aer curat, nimic mai mult! 

Rostise acele cuvinte cu voce suferindă, dar avea o faţă veselă, de om bine dispus, bucuros că i se satisface un capriciu. Era înfofolită în bunda cam largă a mamei, care o sfătuise să se îmbrace cu ea, ca să n-o cuprindă cumva frigul. Şi, Doamne, fereşte!, în loc de mai bine, plimbarea să-i facă mai rău!... Tante Aurore nu contenea din zâmbet, faţa i se îmbujorase curând şi buzele îi deveniseră zmeurii. 

Ne instalaserăm într-o sanie încăpătoare, joasă, nu mult diferită de cele ţărăneşti, dar ceva mai scurtă, cu tălpoaie late, potrivite pentru zăpadă neaşezată. O mai deosebea de vehiculele rustice bancheta foarte comodă, acoperită cu blănuri, pentru a-i ocroti pe ocupanţii ei de frig. Argatul nostru ne prinsese la sanie doi cai pintenogi de povară, ca nu cumva să rămânem împotmoliţi pe undeva. Mama ieşise după noi, Alec, îmi spusese, vezi, nu te îndepărta, dragă, că sunt lighioane, zic oamenii că mişună de ele pe coclauri. Şi nu uita că noaptea cade repede, Alec, o mai auzisem pe mama strigând. Eu îi făcusem din mers semn cu mâna să stea liniştită că aveam în vedere asta. 

O luasem în direcţie sudică, pe unde drumul era mai circulat, dar tante Aurore nu s-a arătat dispusă să bată iarăşi calea spre gară, ştiută deja, şi mă îndemnase să o luăm pe ruta secundară ce urca uşor către o margine de pădure, de unde vederea se deschidea mai larg asupra locurilor. Mă îngrijorasem puţin, pentru că iarna nu obişnuiam să merg în direcţia aceea, mă puteam împotmoli în troienele adunate de vânt pe lizieră, în schimb vara apucam ades călare pe acolo, fiindcă aveam facilitatea de a umbla ocrotit de umbra copacilor. La vreo trei kilometri de unde ne aflam, drumul se bifurca, o ramificaţie urca spre munte, ajungând până la schitul Ponoarele, iar cealaltă cobora spre satul Baloteştilor, lângă care dăinuia din vechime curtea familiei Muste. 

De la înălţimea deluşorului pe care urcasem, în pofida temerilor mele, fără mare dificultate, graţie cailor puternici, cu nările expirând şuvoaie lungi de aburi, admiraserăm imaginea văii lăsate în urmă, bătută de soarele care ne venea din spate, cum ne întorseserăm amândoi ca să privim îndărăt. Tante Aurore îşi lovise încântată palmele, parcă o văd şi acum, cu ochii mijiţi, precum ai popoarelor mongole, cu gura uşor deschisă de plăcere… Într-un elan de recunoştinţă, îmi dăduse pentru moment să înţeleg, ea mă îmbrăţişase îndelung, iar eu îi răspunsesem cu un sărut stângaci, depus undeva îndărătul urechii. Ea îmi întorsese sărutul cu o zvârcolire pătimaşă, ca o amantă cu simţurile dezlănţuite, şi în cele din urmă mi se dăduse acolo, pe banchetă, în mersul săniei pe sub copacii pădurii în care abia intrasem. Ceea ce mă uimise de-a dreptul, făcându-mă să cred că ea anticipase moment cu moment desfăşurarea lucrurilor, a fost faptul că pe sub bunda largă şi călduroasă a mamei tante Aurore nu purta pe sine decât ciorapii, în rest era cu desăvârşire goală. 

(Fragment din romanul Întoarcerea din larg

 

 

Referinţă Bibliografică:
Tante Aurore / Dan Floriţa Seracin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 217, Anul I, 05 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Dan Floriţa Seracin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Floriţa Seracin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!