Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 675 din 05 noiembrie 2012        Toate Articolele Autorului

TAINA CELUI DE-AL PATRULEA ELEMENT
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Nu este vorba despre un scenariu al unui film de anticipaţie, ci mai degrabă de o secvenţă profetică descoperită în urmă cu peste 2300 de ani. Având la bază evenimente petrecute undeva în îndepărtata cetate a Babilonului, această relatare ne conduce în mijlocul marilor conflagraţii ale antichităţii, care sub o formă sau alta se proiectează către viitor traversând veacurile până la sfârşitul istoriei. Într-o manieră dinamică şi folosind elemente fantastice aparţinând literaturii apocaliptice a vremii, profetul Daniel ne schiţează o dramatică succesiune a puterilor ce aveau să stăpânească vremelnic în bazinul Mării Mediterane.

DUHURI MALEFICE ŞI FIINŢE CREATE PRIN MAGIE NEAGRĂ

În cuprinsul capitolului al 7-lea putem să observăm cum patru „duhuri” malefice aduc la existenţă patru fiinţe înspăimântătoare, care urmau să terorizeze pământul şi să ţină în captivitate pe cei credincioşi lui Dumnezeu. Printr-o „incantaţie” ce scapă percepţiei omeneşti, aceste „duhuri” aveau să dea naştere unor creaturi monstruoase şi violente de o talie uriaşă, care aveau să spulbere orice împotrivire în calea lor de dominaţie totală asupra lumii. Povestea lor este succint relatată, dar implicaţiile se pot urmări cu uşurinţă din cărţile de istorie ce consemnează cele patru mari imperii ale antichităţii târzii, mai precis: Babilonul, Persia, Grecia şi Roma.

Această surprinzătoare asemănare a unor structuri statale „devoratoare” cu nişte creaturi monstruoase nu este însă lipsită de însemnătate, fiindcă toate aceste imperii au fost rezultatul lăcomiei, violenţei şi lipsei de respect faţă de alte popoare sau naţiuni. Fiind folosite procedee stilistice specifice literaturii apocaliptice, suntem astfel călăuziţi către înţelegerea resorturilor intime ce se află în spatele cortinei evenimentelor istorice.

O MARE CONTROVERSĂ COSMICĂ ŞI VICTIME INOCENTE

Construcţia profeţiilor apocaliptice reflectă o anumită dinamică a luptei dintre puterile întunericului din această lume şi cea a lui Dumnezeu proiectată luminos din ceruri. De aceea, în încleştarea profundă şi ireconciliabilă dintre aceste forţe cosmice se află o patimă şi o ură reciprocă duse până la extrem. Izvorâte din tumultul şi haosul unei lumi mereu răscolite de patimi nestinse, structurile ei de organizare tind să reproducă la nivel global tendinţele egocentrice ale indivizilor ce o compun.

În mijlocul controverselor terestre nesfârşite se află însă prinsă o grupare de oameni care se încred în Dumnezeu, dar care de fiecare dată ajung să fie victime inocente strivite sub picioarele ambiţiilor nelegiuite sau să fie persecutaţi pentru credinţa lor vie în Cel Veşnic. Dramatismul respectivei situaţii atinge însă apogeul atunci când forţa irezistibilă a acestor „creaţii” monstruoase avea să fie îndreptată direct împotriva celor sfinţi, rezultatul sigur fiind nimicirea. Aceste simţăminte au fost experimentate din plin de către evreii deportaţi în Babilon, iar ulterior rămaşi sub stăpânirea imperiilor care au urmat printr-o prădalnică succesiune generatoare de tulburări care au durat uneori secole, iar alteori milenii.

CEL DE-AL PATRULEA ELEMENT

În succesiunea dramatică a evenimentelor ce evoluează către o perfecţionare progresivă a răului, cel de-a patrulea element deţine supremaţia realizând saltul malefic spre dimensiunile spirituale în încercarea disperată, dar supremă, de a atinge cerul şi de a-L detrona pe Dumnezeu. Acest atentat împotriva autorităţii cerului a îmbrăcat diferite forme de-a lungul timpului, astfel în timpul dominaţiei Romei, împăratul ajungând să fie deificat şi adorat, acest lucru slujind drept simbol pentru puterea antihristică de la finalul istoriei.

Cel de-al patrulea element este deopotrivă puternic din punct de vedere militar, sau statal, şi bine înzestrat în plan spiritual impunând coordonatele unei noi religii, care anulează prin înşelăciune, dar şi prin fraudă directă, adevărata credinţă în Dumnezeu. Proferând cele mai absurde blasfemii, dar sub o formă inteligentă, care înşeală chiar şi pe cei cunoscători, Antihristul ajunge să domine scena întregii lumi în fruntea unei coaliţii globale împotriva autorităţii cereşti, demascând încă o dată intenţia malefică ascunsă în tipologia „turnului Babel”. Această expansiune verticală însă nu este posibilă decât după realizarea unei extinderi „orizontale” la scară mondială, care realizează un fundament de susţinere suficient de puternic pentru a „zgudui” cerul.

Cel de-al patrulea element are înţelepciunea lui Solomon, autoritatea lui Moise şi darul de vorbire al lui Hristos, fiind un conducător care ştie să instige, acţionând din umbră sau la vedere după caz, prin alţii sau direct, după cum îi impune interesul. Mascat în spatele unei structuri politice ambiţioase, cum a fost imperiul Roman, el se „întrupează” în multe alte organisme ulterioare, pentru ca la finalul istoriei să îşi atingă apogeul în marea putere ce va fi atunci dominantă.

CICLURILE ORGANIZĂRII STRUCTURILOR COLECTIVE UMANE

Dar de ce tocmai imperiul Roman a fost ales pentru a oferi o astfel de „pildă istorică”? Raţiunile sunt multiple, dar un argument suficient rezultă din faptul că acest stat a parcurs întregul „ciclu” al evoluţiei unei structuri colective, cunoscând toate formele de organizare: tribală, regală, republicană şi despotică. Cel de-al patrulea element are nevoie de o astfel de evoluţie, iar ceea ce s-a întâmplat în perioada antichităţii târzii la scara bazinului Mării Mediterane, când evreii şi creştinii au fost persecutaţi până la dispariţie, iar cultul „împăratului” a ajuns să fie impus peste tot, se va repeta la finalul istoriei la scară mondială.

Organizarea tribală era primitivă, dar avea cel mai bine încorporate în ea principiile „echităţii”, sub o formă sau alta toată obştea participând la deciziile ce implicau destinul ei. Însă o astfel de structură a fost vulnerabilă în faţa ambiţiilor micilor grupuri de interese, care ulterior s-au erijează ca elite conducătoare şi care au impus inevitabil o organizare „feudală”, eventual chiar regală. Aşa s-a întâmplat şi în cazul Romei, însă spre deosebire de alte state şi sub influenţa principiilor democraţiei antice cu ramificaţii în lumea elenistică, această ordine avea să fie înlocuită cu o organizare republicană, în care întreaga putere avea să fie concentrată în mâna unui grup de nobili numit Senat, sub o formă sau alta având acordul maselor chemat să îşi dea votul lor. Roadele conducerii colective aveau să se vadă imediat, Roma devenind invincibilă pe toate teatrele de război, într-un timp relativ scurt punând în funcţiune o adevărată „maşinărie” capabilă să spulbere chiar şi cele mai puternice armate ale timpului.

Însă acumularea de bogăţie şi putere avea să înscrie traiectoria Romei pe un nou ciclu despotic, fapt realizat prin instaurarea imperiului, mai precis prin concentrarea întregii puteri în mâna unei singure persoane. Urmând modelul faraonilor egipteni, împăratul avea să fie deificat, cultul său să devină obligatoriu, de acest lucru depinzând prosperitatea sau deposedarea de bunuri, ba chiar viaţa sau moartea. Acest ciclu istoric era inevitabil, fiindcă în spatele cortinei se afla puterea celui de-al „patrulea element”, care are nevoie de „corpuri” instituţionale în care să se materializeze şi prin care să acţioneze.

CARE SUNT DE FAPT CELE PATRU ELEMENTE?

Urmărind secvenţa istorică din capitolul al şaptelea al cărţii lui Daniel, dar corelând şi cu ansamblul cărţii, primul element s-a concretizat prin manifestarea puterii malefice din imperiul Babilonian, care a întrunit cerinţele de violenţă şi despotism ieşite din comun pentru impunerea unei noi ordini regionale. Acesta a fost un element cu o reactivitate puternică, însă nu pe termen lung, forţa sa fiind limitată de capacitatea poporului de origine să o susţină, mai precis de resursele relativ reduse ale populaţiilor din Mesopotamia.

Al doilea element a utilizat forţa mult mai întinsă a mezilor şi a perşilor, care deşi a fost mult mai lentă în manifestarea ei, totuşi a realizat o extindere mai întinsă a dominaţiei globale. Pe de altă parte, tendinţa accentuată către „lâncezeala” orientală a fost necorespunzătoare pentru ambiţia construirii unui imperiu suficient de puternic în impunerea unei noi ordini mondiale, fapt pentru care proiectul avea să eşueze.

Cel de-al treilea element a îmbinat acţiunea fulgerătoare a primului element şi întinderea extinsă a celui de-al doilea, rezultând un compus cu o acţiune explozivă, detonând trei continente într-o singură generaţie, dar fiind instabil pe termen lung şi descompunându-se imediat după moartea lui Alexandru Macedon, cel ales pentru realizarea acestui deziderat.

A urmat o „pauză” istorică, până când al patrulea element, mult mai bine realizat decât primele, avea să fie pus în acţiune. Astfel, preluându-se forţa celui de-al doilea element, perfecţionată pe baza unei avansări relativ mai încete, dar irezistibile, având multe elemente „tehnologice” adăugate prin inventarea unor maşinării de tot felul, Roma avea să servească mai bine scopului de impunere mondială. Încorporând o conducere colectivă, mult mai eficientă, Roma avea să fie mult mai stabilă pe termen lung. Însă la momentul oportun această conducere aparent democratică urma să fie înlocuită cu o formă despotică prin care Antihristul să se poată manifesta mascat, dar nemijlocit, cu intenţia precisă de a înfrânge pe Dumnezeu în plan terestru, iar ulterior ceresc.

„Aurul” primului element era strălucitor, dar nu suficient de dur. „Argintul” folosit la cel de-al doilea era mult mai bun, dar tăria lui era prea slabă. „Bronzul” s-a dovedit a fi interesant, dar „fierul” a fost ales în cele din urmă ales datorită performanţelor sale de excepţie. Această alegorie se regăseşte în capitolul al doilea al cărţii lui Daniel, iar cei interesaţi pot să o citească şi să o înţeleagă imediat.

JUDECATA DIVINĂ CARE RESTABILEŞTE ORDINEA PE PĂMÂNT

Însă „perfecţiunea” celui de-al patrulea element este la final anulată de judecata cerească, ce pune în funcţiune „elementul” ceresc irezistibil: focul, care topeşte orice alt element creat pe pământ. În urma acestei judecăţi, cei care au rămas credincioşi lui Dumnezeu sunt răzbunaţi, iar elementele „malefice” sunt distruse pentru totdeauna. În plus, ordinea pe pământ este restabilită, iar cei sfinţi primesc dreptul de a stăpâni întreaga lume pentru totdeauna. Noua „eră” devine o realitate, iar tot trecutul tenebros devine o pagină a unui trecut de care nimeni nu îşi va mai aduce vreodată aminte.

Astfel, tema judecăţii celor patru „elemente” devine centrală în dinamica evoluţiei cosmice a luptei dintre Mesia şi Antihrist, dintre lumină şi întuneric, dintre cer şi pământ, deznodământul strălucind dincolo de întunericul prezentului. Tocmai de aceea, declaraţia „manifest” a cărţii lui Daniel, reprezentativă pentru întreaga literatură apocaliptică evreiască şi creştină, este de a rămâne credincios lui Dumnezeu până la capăt, biruinţa fiind sigură, chiar dacă o aşteptare se impune.

DE CE O ALEGORIE ÎN LOCUL UNEI RELATĂRI ISTORICE?

Cartea lui Daniel foloseşte procedee literare care „ascund” anumite detalii din raţiuni de protecţie a mesajului, dar şi pentru a stimula căutarea în vederea înţelegerii acestuia. Dacă lucrurile de valoare ar fi spuse explicit, atunci nu ar mai trebui să se depună nici un efort de pricepere, fapt care le-ar banaliza şi le-ar face lipsite de viaţă. În plus, prin căutare şi adâncire, cel credincios devine mult mai puternic, adevărul descoperit devenind o parte integrantă a vieţii sale. De aceea, literatura apocaliptică se adresează celor dispuşi să investigheze, să caute şi să investească chiar şi cele mai preţioase resurse pentru a înţelege adevărul pe care Dumnezeu doreşte să ni-l comunice în diferitele perioade ale istoriei pe care o trăim. Numai „cine caută găseşte”, iar acest principiu rămâne valabil până la sfârşitul timpului acestei lumi, fiindcă întotdeauna „un mărgăritar de mare preţ” este dat ca răsplată a tenacităţii efortului depus în cunoaşterea adevărului.

În continuare vă invit să ascultaţi un material audio, care expune pas cu pas un anumit mod de înţelegere al capitolului al 7-lea din cartea lui Daniel. Ca de obicei fac precizarea că această expunere nu face parte dintr-o predică sau vreo slujbă religioasă şi nici nu promovează o anumită biserică sau organizaţie religioasă, ci doar reprezintă un demers logic şi de bun simţ de înţelegere a acestei străvechi scrieri aramaice.

Octavian Lupu
Bucureşti
04.11.2012  
Video:
 
Referinţă Bibliografică:
TAINA CELUI DE-AL PATRULEA ELEMENT / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 675, Anul II, 05 noiembrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!