Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   



Tăierea porcului
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Oricât ar părea de barbar iubitorilor de animale, tăierea porcului este, încă, un prilej de bucurie în familiile românilor. Nu doar apropierea Sărbătorilor de iarnă ori producerea şi consumarea de alimente proaspete şi bune ne înveselesc, cât mai ales acea zi, acele ore în care se reuneşte familia şi toate disensiunile dispar, căci fiecare membru al casei are câte ceva de făcut...să menţină focul, să ajute măcelarul, să aducă vase, apă...etc. 
  
Chiar dacă mai e până la Ignat, în lumea noastră, modernă, m-am înscris şi eu pe o listă de aşteptare, la un verişor, care creşte porci şi îi taie, prepară caltaboşi şi cârnaţi (reţete tradiţionale), face jumere, pachete de carne, mărunţite/tăiate după pofta fiecărei gospodine, numai bune de pus direct în congelator. Pentru că ieri l-a sărbătorit pe fiul său cel mic, Andrei, în cinstea căruia a sacrificat un râmător, am avansat pe listă...Ei au pregătit pentru musafiri o jumătate de porc...eu, pentru congelatorul meu gol...şi pentru burtica mea pofticioasă...cealaltă jumătate. 
  
-Unde eşti, madam? se auzi vocea mustăcioasă a vărului-măcelar de weekend, la celular. Asta-i ora 9? 
  
-Vin! Stai liniştit, că ajung. De o jumătate de ceas sunt în maşina unui taximetrist-rechin (de cei care practică la negru transportul de persoane) şi nu vrea să plece...că mai caută unul. 
  
-Vezi, e rău când n-ai lucrul tău! mă înţelege o altă călătoare, care a deschis geamul şi fumează în maşina îngheţată. 
  
Ne-am luat fiecare câte o cafea şi aşteptam să plecăm. 
  
-Hai, nene, că-ţi dau în plus, numai du-mă odată! îi strig îngrijorată pentru soarta jumătăţii mele de porc. 
  
-Îţi las un jambon pentru afumat? mă întreabă, la al doilea apel, vărul meu. 
  
-Da, lasă-mi! 
  
-E bun la vară, cu roşii... 
  
-Seo, du-te tu până ajung eu, şi fă-l aşa cum zicea taicu când trăia! o rog pe soră-mea, aflată deja la sat, pentru petrecerea lui Andrei. 
  
Atât i-a trebuit! În câteva minute se afla deja „la locul faptei”. 
  
-Vrei să-ţi lase din cap şi pentru răcituri sau pui tot la fiert, pentru caltaboşi? mă sună ea acum. 
  
Deşi distanţa de parcurs până la sat nu e mare (aproximativ 30-40 de minute), drumul mi s-a părut...nesfârşit. 
  
-Prinţesă bălană, sărut mâinile! mă ia direct cu glume şi reproş vărul-măcelar, echipat...ca la televizor (halat, cizme, chiar bonetă...albe toate...stopite puţin cu sânge, de la vreun vas buclucaş din spintecarea cărnii. 
  
Pachetele cu carne...cresc în lădiţa mea. Soră-mea (care declarase că nu mai vrea porc în viaţa ei, de la accidentul cerebral de acum doi ani) se amăgeşte cu un şoric în colţul gurii. 
  
-Spune-i să ţi le taie mărunt, că tu n-ai bardă şi cuţite ascuţite la oraş! 
  
-Lasă, că de-acum proprietăreasa dictează! schimbă vărul stăpânul comenzilor. 
  
Trăiesc un sentiment de fericire...nu ştiu de ce. Mi-am dorit ziua aceasta! Şi când eram copil, fugeam printre picioarele bărbaţilor care-l ajutau pe tata, mai luam câte una după ceafă de la mama, că-i încurc, dar mereu eram favorita măcelarului (unchiul meu, tatăl verişorului-măcelar), care-mi strecura câte o bucată de şoric subţire, cu un strat fin de sare, când ai mei nu erau atenţi. Tata insista mereu să mănânc doar lucruri preparate termic, nu crudităţi, căci le moştenisem colonul iritabil şi aceste mici nebunii erau mai întotdeauna urmate de zile obligatorii “de post”, ca să-mi pot reveni până la Crăciun şi să particip şi eu, „ca toţi oamenii”, la masa festivă...nu, într-un colţ, cu pâine prăjită şi ceai. 
  
Şi dacă ai mei se mai certau în ajun de Sărbători (căci mama nu se zgârcea la cumpărături, ca să ne ofere de Crăciun tot ce putea visa un copil), când tăiam porcul era pace, linişte şi armonie...lucrau împreună, se înţelegeau din priviri, îşi zâmbeau ştrengăreşte la glumele deochiate ale măcelarului, luam masa toţi, cu papricaşul tradiţional...şi murăturile unice, puse de tata, la butoi. 
  
Acum, soţia verişorului meu se împărţea...la gătit pentru musafirii care urmau să sosească şi la a-l ajuta pe măcelar (ea ştia exact ce trebuie să-i dea la mână, fără ca el să ceară...şi treaba decurgea foarte repede...profesionist).  
  
Sora mea punea pachetele, cumnatul meu alimenta cu lemne cazanul...iar eu am fost solicitată să fac pregătirea pentru teză, cu sărbătoritul. 
  
„Ce copil sârguincios!”, mă gândeam...până mi-a trecut prin cap şmecheria că avea nevoie de o confirmare a răspunsurilor din planul de recapitulare...şi pentru viitoarele fiţuici! 
  
„Brîîîîîîîîî!”...mă cutremură ideea...”Dar dacă o fi un copil bun şi eu îl suspectez...ştiindu-mi elevii nărăvaşi!?” 
  
“Să ştii că eu nu copiez ... doar tocesc! O să-mi învăţ, cu virgule, răspunsurile!” mă asigură nepotul sărbătorit, ghicindu-mi gândurile ... de dascăl “învechit în zile rele“. 
  
Mă fac că nu pricep ... şi plec ... până el îşi adună foile ... ghidându-mă dupa un miros irezistibil de prajitură ... un foietaj, cu untură mare ... proaspătă, de la porcul matinal sacrificat. Mă ofer să trec prin zahăr vanilat fiecare bucată, că să am şi privilegiul de-a gusta din prima tavă. 
  
Nepotul cel mare, fratele sărbătoritului, se întoarce de la vânătoare, cu doi amici. Afară, treaba e gata. Din pământ răsar alte feţe, vesele, cu cadouri ...  
  
Bunicu, de 92 de ani, vrea ... ”o cafă” (2/3 lapte, 1/3 cafea). 
  
Ne aşezăm la masă...cunoscuţi şi necunoscuţi...gălăgioşi, ca o clasă de-a V-a în pauza mare. Toţi manâncă, râd, îşi dau castroanele... 
  
Sunt sătulă...de câte am gustat de când am venit. Îmi prăjesc o pâine pe plita încinsă şi-mi fac un ceai...Printre chipurile rumene de frig, vin, ţuică, mâncare bună şi căldură, îl zăresc, în mintea mea, într-un gest aprobator, pe tatăl meu. „Ştiu, să nu fac excese...că iar o să stau lată două zile.” 
  
Aievea apar mama mea, cu freza ei cu coc, gustând elegant, cum învăţase ea la Notre Dame, din toate bunătăţile aduse pe masă...Cu o tavă în mâini, o văd şi pe mătuşa, plecată şi ea demult, aşteptând verdictul mamei: “Nuţa, mereu îţi iese excelent friptura la tavă, cu cartofi cu tot.”  
  
În ochii mei larg deschişi, viii şi morţii vieţuiesc în deplină înţelegere: pe cei vii nu am cum să-i alung „din peisaj”, iar pe cei dragi nu mi-i poate lua nimeni, niciodată. 
  
După petrecere, ne luăm lădiţele cu...carne, caltaboşi, cârnaţi şi le punem în maşină. Lăsăm la afumat jambonul şi câţiva cârnaţi. Prin geamul aburit, familionul rămas ne face cu mâna. Stau în faţă, că sunt mai grăsuţă şi riscăm să forţăm arcul de pe roata din dreapta, spate. Adorm liniştită pe ştirile de la Radio Timişoara. Mi-e aşa de bine! 
  
Am tăiat porcul! 
  
Timişoara, 01.12.2013 Corina-Lucia Costea 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Tăierea porcului / Corina Lucia Costea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1066, Anul III, 01 decembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Corina Lucia Costea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina Lucia Costea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!