Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Povestiri > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011        Toate Articolele Autorului

SUZANA - partea a II a
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Romanul IUBIRILE UNUI PESCAR 
  
CAP. 7 - SUZANA 
  
Revenisem de pe munte, obosiţi, însă satisfăcuţi de ceea ce văzusem. Fusese ceva deosebit şi special. Traseele spre cabanele de munte erau pline de turişti şi indicatoare de orientare, cu scări din lespezi din beton sau plăci din piatră brută şi balustrade cu mână curentă solid consolidată, montate în zonele periculoase. Nu riscai niciun accident, decât dacă doreai voluntar să-l faci!  
  
Zone stâncoase şi golite de orice vegetaţie se succedau cu altele, pline de arbori, umbră şi ciripit de păsărele. Pe stâncile înalte vedeai ciurde de capre negre sărind din piatră în piatră, căutând printre stânci smocuri de iarbă hrănitoare. 
  
Camera noastră din hotel avea vederea spre un peisaj de poveste. O poiană plină cu flori montane, sprijinită de un pâlc de pădure din mesteceni şi brazi seculari se întindea în faţa ochilor. Seara, când se liniştea forfota turiştilor prin zonă, apărea la păscut o familie de ciute cu puii lor pestriţi, ca ouăle de prepeliţă. Cred că erau obişnuite, totuşi, cu prezenţa turiştilor, de îşi serveau liniştite cina, aşa de aproape de hotel. 
  
Stăteam la fereastră şi admiram priveliştea din faţa ochilor, gândindu-mă că pentru ceea ce am văzut în această ţară, a meritat să fac sacrificii. 
  
Mi-am întors privirile de la fereastră şi-am văzut-o pe Suzana ieşind de sub duş. Se apropia de mine într-un compleu format dintr-o cămăşuţă scurtă, ce abia îi acoperea chilotul şi un capoţel subţire, toate din mătase de un roz pal. Pe nesimţite mi se alătură la privit, sprijinindu-se de umărul meu şi urmărind la fel de încântată familia ciutelor.  
  
Mi-a cuprins mijlocul cu un braţ şi-a aşteptat cu buzele tremurânde să primească un sărut. In faţa ferestrei larg deschise, stăteam îmbrăţişaţi ca într-un tandru tablou idilic, pregătiţi să ne consumăm prima întâlnire de dragoste şi să absorbim toată aroma naturii în plină floare, din care făceam şi noi parte. 
  
Era pentru prima dată, când nimeni şi nimic nu ne mai reţinea de la intimitate, amândoi ne doream acest moment mai mult decât orice. Acesta era de fapt şi scopul excursiei pe care o începusem la multe sute de kilometri de casă. Fiecare dintre noi trecuse printr-o căsnicie mai mult sau mai puţin reuşită, iar acum ne întâlneam, într-o încercare de a ne regăsi unul pe altul. 
  
Când s-a întors cu faţa spre mine, am observat mişcarea sânilor ei mici şi tari, fremătând de nerăbdare. Mi-a prins gâtul într-o îmbrăţişare tandră şi am simţit-o imediat lipindu-se toată de mine, cu sfârcurile micuţe, pe care mi le închipuiam de o roşeaţă delicată, produsă de apa fierbinte a duşului, cu şoldurile ei impecabile, genunchii frumoşi, curbura atletică a pulpelor şi curba delicată a stomacului, care se sfârşea în triunghiul blond acoperit de chiloţelul minuscul şi transparent. 
  
Când a simţit pe pulpele ei calde protuberanţa adamică, a scos un geamăt de plăcere şi m-a strâns şi mai mult în îmbrăţişarea ei... Îi simţeam dorinţa de a se abandona iubirii, de a sta cât mai mult lipită de trupul meu.  
  
Se lăsa cu voluptate îmbrăţişată şi strânsă la piept, emanând un parfum discret folosit la duş şi un flux ciudat al corpului, care mă ameţeau. 
  
O simţeam răscolită de mâna mea, care i se insinuase între picioare, palpându-i pisicuţa şi fesele, trăgându-i chiloţelul cu mişcări abia simţite în jos. Picioarele ei lungi şi delicate, erau de o albeaţă neobişnuită, care se potrivea de minune cu culoarea corpului şi a tenului.  
  
Pe neaşteptate, ele au început să se mişte ritmic, ajutând la alunecarea petecuţului de mătase ce anina deasupra pisicuţei încinse de dorinţe. Mângâierea părului ce acoperea setea sa atât de puternică de plăceri, îi transmitea fiori, care-i cutremura întregul trup, frumos sculptat de mama natură. 
  
Am abandonat fereastra larg deschisă spre splendoarea naturii, pentru a ne dedica altei splendori, aceea a naturii umane şi ne-am îndreptat spre imensitatea patului matrimonial, ce trona în mijlocul camerei. 
  
Am aşezat-o cu grijă şi în extaz pe somiera elastică a patului, alăturându-mă acestei fiinţe dornice să savureze deliciul amorului liber. Buzele mele fierbinţi o atinseră pe gât şi apoi pe gură, iar ea se pierdu cu totul, răspunzându-mi la sărut. 
  
Am coborât sărutul între sânii rotunzi, aplicând picături de răscolitoare transfigurări, plimbându-mă cu limba pe mameloanele rigidizate de fiorii plăcerii şi înnebunite de poftă. Mi-am continuat drumul apoi spre ombilic, unde desenam circumferinţa acestuia, cu migală şi pasiune.  
  
O simţeam secătuită parcă, de acel amestec straniu de fragilitate şi hotărâre, acea duritate a gingăşiei care o făcea să plutească în alte lumi. 
  
Buzele mele explorau fiecare porţiune din frumosul său trup, nu lăsam niciun centimetru pătrat de piele nesărutat, coboram din ce în ce mai aproape de scobitura dintre pulpe, în timp ce degetele ei fremătau nerăbdătoare prin frizura mea ciufulită. 
  
Suzana, cu capul lăsat pe spate, cu gura larg deschisă, ajunsese aproape de agonie şi, cu o voce tot mai slabă, şoptea din când în când: „dotkni sa ma, prenikajú me, pobozkať me , înfigându-şi călcâiele în spatele meu.  
  
Simţeam cum se învălmăşeau în trupul ei şuvoaiele fierbinţi ale dorinţelor, dezlănţuirea simţurilor necontrolate de tumultul ce o înfiora. Pătrunsă de nesăţiosul oaspete sosit de la malul mării, se zbătea să-şi descătuşeze întreaga energie reţinută de prea mult timp pentru o femeie tânără. 
  
Degetele ni se împleteau, corpurile noastre erau unul singur, aveau aceeaşi formă, memorând pentru eternitate îmbrăţişări de neuitat. Cu zvâcniri puternice, îmi strângea cu picioarele mijlocul, îmi înfigea mâinile în umeri, apăsându-i, abandonându-se pe sine în final, întinsă pe spate, lăsând orgasmul să stârnească în ea valuri de senzaţii, care deveneau cu timpul tot mai slabe şi mai îndepărtate.  
  
După un timp, a desfăcut încet picioarele, lăsându-mă să mă desprind din această încleştare a două trupuri tinere şi pline de vigoarea pasiunii şi a dorinţelor.  
  
Era prima noastră întâlnire intimă şi amândoi am rămas surprinşi de similitudinea potrivirilor în timpul desfăşurării ei. Ne dăruiam reciproc senzaţii şi sentimente puternice, iar asta ne făcea să ne simţim deosebit de bine împreună, cu toate că eram din două naţii diferite, cu tradiţii culturale şi religii diametral opuse. Dar noi nu simţeam că ne desparte ceva, era între noi o uniune trainică, pe care o doream să rămână veşnic aşa, care ne apropia sufleteşte şi fizic, dorind să fim mereu unul lângă celălalt.  
  
Cele trei zile de basm au trecut ca o clipă. Doream cu ardoare să nu ne mai despărţim de intimitatea camerei noastre de hotel, să rămânem în acel peisaj de basm şi să ne plimbăm îmbrăţişaţi ca doi îndrăgostiţi. Suzana se transformase într-o iubită şi amantă perfectă, iar la sfârşitul acestei mini-vacanţe a hotărât ca la plecarea mea din Košice să mă însoţească în România, la Constanţa, pentru a mai sta câteva zile împreună. 
  
Ajunşi din nou la Košice, mi-am petrecut timpul cu plimbări prin oraş şi la cumpărături, atunci când Suzana era la serviciu, iar seara ieşeam amândoi la restaurant sau la plimbare.  
  
Undeva, la marginea oraşului, exista un fel de sătuc unde îşi petreceau slovacii weekendul, care era un weekend normal, ca în occident, nu ca la noi, care lucram sâmbăta normal şi uneori mai trebuia să mergem la serviciu şi duminica până la ora 12.  
  
Numele acestui sătuc era Dacia, care pentru mine avea cu totul altă semnificaţie, era marca maşinii noastre naţionale, tot aşa cum koda era reprezentativă pentru ei şi marcă naţională. Mai târziu am aflat că de fapt „škoda” însemna în slovacă „păcat”, expresia „aka škoda!” însemnând „Ce păcat!”  
  
Dacia era întreaga aşezare, unde anumiţi cetăţeni deţineau mici suprafeţe de teren, atribuite de către stat, sau mai bine spus de către municipalitatea oraşului, pe care ei şi-au construit căsuţe pentru petrecerea weekendului în natură, în mijlocul grădiniţelor cu legume şi flori amenajate pe lângă ele. 
  
Era o frumuseţe să priveşti cât de îngrijite şi frumoase erau acestea, mai ales că zona unde era amplasat acest sătuc de weekend, se bucura şi de prezenţa unui pâlc de copaci stufoşi, cu alei asfaltate şi puternic iluminate, pe care ne plimbam şi noi seara. 
  
Cele două săptămâni de vacanţă în Cehoslovacia, au trecut nespus de repede şi eu trebuia să mă întorc acasă. Nu pot spune că regretam prea mult plecarea, căci îmi era dor de casă şi de ai mei. Parcă tot la noi era mai bine, lângă oamenii cunoscuţi sau necunoscuţi, însă de acelaşi grai.  
  
Respectând promisiunea pe care mi-o făcuse, Suzana a mers la agenţia de bilete, unde şi-a luat bilet de drum, plătind şi diferenţa pentru biletul meu.  
  
Iată-ne pe drumul de întoarcere, intrând în Ungaria prin Miskolc, al treilea mare oraş din această ţară, după Budapesta şi Debreţin. Aici am schimbat trenul după câteva ore, timp în care am vizitat şi oraşul, aşa cum s-a întâmplat şi la Budapesta. Am parcurs acest traseu cu plăcere, fără să ne obosim, căci de la Košice până la graniţa cu Ungaria erau doar 20 de kilometri.  
  
Am fost bucuros să vizitez cele două părţi ale capitalei Ungariei, Buda şi Pesta, unite printr-un pod care traversa Dunărea. Cădirea Parlamentului de pe malul Dunării m-a impresionat puternic, dar în rest, oraşul vechi semăna cu Bucureştiul, având nişte clădiri mari şi solid înfipte în pusta ungurească, de secole întregi.  
  
A fost singura mea vizită la Budapesta, şi iată că au trecut aproape 40 ani de atunci, fără a mai avea posibilitatea s-o revăd. Eu preferam excursiile în fosta URSS, unde mă descurcam mai bine cu vorbirea şi mai funcţionau şi micile afaceri comerciale de stradă, ca să am şi eu un ban pentru suveniruri. 
  
Pentru Suzana, vizita la Constanţa a fost mai incomodă decât o excursie cu servicii asigurate. Locuiam într-un cartier de blocuri din apropierea Satului de Vacanţă de la periferia oraşului, situat pe malul Ghiolului Mic. Cum era aproape de Mamaia, ea a învăţat repede traseul, traversând Satul de Vacanţă pe unde ajungea foarte repede la plaja de lângă Teatrul de Vară din Mamaia.  
  
Nu era departe nici campingul, unde stăteau de obicei turiştii cehi, veniţi pe cont propriu, care, alături de nemţi, englezi, scoţieni, polonezi, unguri şi mai ales ruşi, erau omniprezenţi în Mamaia.  
  
A stat la mine două săptămâni, iar nopţile noastre de intimitate au fost deosebite, fiind tineri şi dornici de nebunii. Dăruirea ei era totală, se lăsa furată de pasiune şi se dedica iubirii cu voluptate. O strângeam mereu în braţe, uimit de fragilitatea corpului ei şi de pielea catifelată şi fină. 
  
Suzana era o femeie care punea mare preţ pe îngrijirea corpului şi a pielii. Avea tot felul de borcane şi borcănele cu pomezi şi creme, tuburi cu alifii şi unguente, unele pentru corp, altele pentru ten şi altele pentru mâini.  
  
Mă distram privind-o cât de concentrată era asupra acestui program pe care îl desfăşura în fiecare dimineaţă şi mai ales seara. Dimineaţa, când se pregătea să meargă la plajă, întâi se ungea pe corp cu o soluţie antisolară, apoi se machia cu tot felul de culori la ochii ei albaştri, ca cerul senin de vară. Folosea în continuare un pămătuf cu mâner de abanos, cu care începea să se fardeze, depunând straturi fine de fard pe obraji. 
  
Urma operaţiunea de parfumare. Camera mea se încărca, de fiecare dată, cu un miros suav şi dulceag, iar uneori, în glumă, mă împresura cu pulberea parfumului său din pompiţa de sticlă albastră de Bohemia, de mă luaseră colegele de birou la ochi, din cauza miresmelor ce le împrăştiam în jurul meu. 
  
Şi toate acestea, pentru a merge la plajă, nicidecum la teatru sau la vreo recepţie de gală! Observasem că acest machiaj, potrivit mai mult la alte ore ale zilei, nu dimineaţa, nu se strica sub acţiunea soarelui la plajă, pentru că se apăra cu o pălărie cu boruri mari, care o fereau de razele solare şi de sub care răsărea mereu o feţişoară minunată şi strălucitoare, care mă fascina. 
  
Seara, înainte de culcare, operaţiunile erau inverse. Întâi, începea ritualul demachierii. Îşi curăţa tenul cu meticulozitate, apoi se ungea cu o cremă numai de ea ştiută, urma partida de jocuri erotice şi sex, după care aveau loc alte operaţiuni de ungere cu tot felul de pomezi, înainte de culcare. 
  
După epuizarea celor două săptămâni de vacanţă în România, Suzana a preferat să plece cu un autocar, negociind cu şoferul şi şeful de grup un loc până la Košice, pentru a scăpa de oboseala mersului cu trenul şi schimbarea lui în trei staţii, în ţări diferite.  
  
De la acea dată, relaţiile noastre s-au răcit, fără ca vreunul dintre noi să dorească asta. Ea îşi petrecea vacanţele în Austria, unde eu nu aveam posibilitatea să o însoţesc, iar România devenise neinteresantă, probabil, pentru ea. 
  
Din când în când, ne mai trimeteam câte o ilustrată de pe unde ne plimbam, apoi nu am mai ştiut nimic unul despre celălalt şi care a fost evoluţia vieţii fiecăruia.  
  
Ce s-a mai întâmplat cu ea nu am mai aflat niciodată. Viaţa şi-a urmat cursul său normal, în bine sau în rău, cum şi-a avut-o fiecare sortită, nu ne-am mai întâlnit de-atunci, eu fiind într-o ţară de unde nu se puteau face excursii în Occident, decât cu aprobări speciale şi cheltuieli mari. 
  
Astfel, excursia pe care am avut plăcerea s-o fac în ţara ei, a rămas în amintirea mea pentru totdeauna ca ceva deosebit, chiar dacă mult timp după asta, am „tras” din greu să acopăr cheltuielile cu excursia la Košice şi cu găzduirea Suzanei pe litoral, timp de două săptămâni. 
  
ROMANUL CAT DE MULT TE IUBESC ...  
  
3. Noaptea de dragoste 
  
Motto: 
  
Trăieşte clipa. Nu fugi înainte. 
  
Mai sunt multe de gustat 
  
în viaţa prezentă. 
  
Mircea stătea în gazdă la o văduvă în vârstă, pe o stradă în apropierea şoselei principale, nu prea departe de şcoală, 
  
primărie sau căminul cultural. 
  
Bătrâna locuia într-o cămăruţă, în care intra prin uşa casei din interiorul curţii principale, iar Mircea intra în camera sa prin uşa dinspre stradă. Nu putea fi auzit de gazdă decât atunci când aceasta se afla din întâmplare într-o cameră alăturată. Până la Săndica nu a mai adus femei în locuinţa pe care o ocupa de aproape un an. Dormitorul era confortabil, iar la baie şi bucătărie se intra printr-un hol. 
  
Gazda avea doi copii, un băiat şi o fată, care locuiau la oraş, unul la Mangalia şi celălalt la Eforie Nord, unde şi-au construit case, amândoi fiind căsătoriţi, şi părinţi a câte unui copil. Casa de la ţară avea patru camere, destul de mari, plus cea în care stătea bătrâna, un pic mai mică. 
  
Cei doi copii împreună cu familiile lor veneau destul de des să o ajute pe mama lor la muncile grădinii. Împreună au investit destul de mult în casa bătrânească, reparând toate încăperile. Le-au dotat cu mobilă nouă, au adus frigider, radio, televizor, tot ce trebuia unei locuinţe moderne. 
  
Au construit o încăpere ataşată casei, pentru baie, cu tot 
  
necesarul din ea, comuna având apă curentă şi lumină electrică de vreo şase – şapte ani. 
  
Săndica a rămas plăcut impresionată de condiţiile de locuit ale acestuia, faţă de ale sale, unde plătea o chirie mai mare. Noroc că îşi mai aducea de mâncare din fermă, în general carne, câte o pasăre tăiată, zarzavat, aşa se descurca mai uşor cu banii primiţi de la C.A.P., mai puţini ca ai lui Mircea din învăţământ. 
  
Apă curentă avea şi ea la gazdă, însă duş prefera să facă la serviciu înainte de plecare spre casă. Vara era mai simplu. Gazdele montase un butoi din tablă de două sute litri pe bucătăria de vară din curte şi cu o pâlnie de stropitoare sub butoi, îl utilizau ca duş. Se încălzea apa de la soare şi aşa se mai spăla când nu mergea la serviciu sau se răcorea când căldura de afară devenea insuportabilă. 
  
– Nu mai are o cameră bătrâna şi pentru mine? Sau poate locuim împreună, că uite ce pat larg ai. Plătim chiria pe jumătate şi aşa mai facem economie la salariu, glumea fata veselă. 
  
– Despre camere numai copiii gazdei pot hotărî, ei au investit în dotările casei, nu mama lor. Ea doar locuieşte aici să nu rămână casa nelocuită, pot intra hoţi prin casă sau curte să fure ceva, că au de toate. Cât despre camera mea... te primesc cu plăcere. Poftiţi vă rog domnişoară, treceţi cu mersul domniei voastre suplu, umilul meu prag, glumi şi Mircea la rândul său, făcând o reverenţă. Nu cred că ar fi probleme de împărţit camera. Nici acum nu este gazda acasă. A plecat astăzi cu autobuzul de ora două la Mangalia, la fiu. Vine peste 
  
trei zile. Începe luni un control medical general. Spunea că nu se simte prea bine în ultimul timp, aşa că suntem singuri-singurei în toată casa. Simte-te ca la tine acasă, dragul meu oaspete, până merg la frigider după o sticlă cu cel mai bun vin băut de mine de când sunt în Dobrogea. 
  
Săndica îşi plimba curioasă privirea prin interiorul camerei lui Mircea, rămânând plăcut impresionată, apoi aflând, că sunt doar ei în toată casa, a luat camerele la inspectat. Era uimită de condiţiile confortabile din întreaga locuinţă, de mobilă nouă şi modernă, de dotări. Însemna că moştenitorii aveau câştiguri bune de îşi permiteau acest confort la ţară. 
  
Între timp, Mircea a mers într-un hol unde era un frigider mare rusesc marca Zil şi a adus o sticlă cu vin din grădina bătrânei, de culoare roz, limpede şi plăcut la miros. 
  
– Ca oaspete preţios, venit pentru prima dată în bârlogul meu de urs singuratic, te cinstesc din acest pahar, cu vinul cel mai natural şi deosebit de aromat pe care l-am băut în comună. Sper să-ţi placă. Noroc şi bine ai intrat în camera şi viaţa mea. 
  
– Noroc şi mă bucur că sunt în camera ta. Sper să mă simt atât de bine, încât să doresc să revin. 
  
– Cu plăcere. Oricând vă pofteşte inimioară, domniţă, veţi fi bine primită şi, desigur, întâmpinată cu toată dragostea de care sunt capabil. 
  
– Mulţumesc. Sună destul de promiţător. 
  
Parcă visând, cu privirea pierdută în gol, Săndica îşi lipi buzele sale senzuale de marginea paharului cu picior, din care se împrăştiară stropi de rouă, din cauza acidităţii vinului vechi, ţinut de bătrână în sticle smolite şi îngropate în pământul galben din fundul beciului. 
  
Savură cu plăcere aroma vinului, gustându-l cu înghiţituri mici. Când îndepărtă paharul de la gură, aşezându-l pe noptiera de lângă pat, Mircea se aplecă spre fată şi încercă să-i culeagă de pe buze picăturile de rouă tomnatică a boabelor de strugure, ce parfumară cu aroma lor sărutul delicat al fetei. O luă cu o mână de după gât şi cu cealaltă o prinse de mijloc. Îşi împreună apoi mâinile, prinzând-o ca într-o menghină, culegând cu nesaţ savoarea vinului împrăştiată în frăgezimea guriţei sale dulci, iar cu limba îi desfăcu buzele şi îi invadă gura cu o precizie de expert. 
  
Făcând o mutare a mâinilor, începu să-i atingă sânul pe care îl frământă fin şi insistent prin materialul rochiţei sale subţiri de vară, apoi îi desfăcu fără grabă nasturii din dreptul sânilor şi pătrunse uşor sub cupele sutienului, începând să-şi plimbe degetele peste muguraşii ce începură să prindă viaţă, ridicându-se precum corniţele melcilor primăvara, când simt umezeala picăturilor de rouă la ivirea zorilor răcoroase. 
  
Săndica simţi un gol în stomac după sărutul lui pasional. De fiecare dată când Mircea îi atingea pielea fierbinte, era pătrunsă de ceva ca o ameţeală în partea inferioară a abdomenului şi i se înmuiau genunchi. Toate simţurile îi erau treze, şi neliniştea de dinaintea furtunii începea să o cuprindă. Limba lui activă, dar nu ameninţătoare, penetră încet şi delicios cavitatea gurii sale, mângâind-o cu tandreţe. Ea scoase un scâncet care însemna plăcere, în timp ce Mircea începu să exploreze noi zone, la încheietura dintre cele două superbe picioare, zvelte ca de căprioară. Stăteau înlănţuiţi în mijlocul 
  
camerei, sub lumina difuză a veiozei aprinsă în locul luminii 
  
puternice degajată de lustra cu trei braţe. 
  
Mircea conduse fata spre marginea patului, prinzând-o cu o mână pe sub genunchi şi cu cealaltă de după talie, o ridică cu uşurinţă şi o aşeză pe pat, lăsându-i capul pe perna albă. 
  
– Sărută-mă, sărută-mă, şopti Săndica, ridicându-şi buzele ţuguiate spre Mircea. 
  
Alăturându-se cu plăcere partenerei, îşi plimba necontenit mâinile pe obrazul său, coborând pe corp şi ajungând în zonele sensibile ale petecuţului de mătase cârlionţată, tresăltând de emoţia primei lor întâlniri, în liniştea nopţii de vară. Mircea îi oferi gura, pornind cu limba într-o incursiune sălbatică, jucându-se cu buzele sale, sărutându-le cu pasiune, în timp ce ea îi răspundea cu aceeaşi dăruire, culegând magia senzaţiilor ce-i invada corpul său tânăr. 
  
Mircea o ajută pe Săndica să scape de rochiţa scurtă, în timp ce fata îl ajută să-şi scoată pantalonii şi tricoul. Cu mâinile tremurând de excitaţie, Mircea desfăcu capsele sutienului, lăsând liberă frumuseţea sânilor, ce fremătau de nerăbdare. 
  
– Ce frumos miroşi! Parcă ai adunat toată mireasma florilor de primăvară de pe câmpie, spuse Mircea explorându-i lobul urechii, coborând apoi pe gât şi pe sânii ce se legănau jucăuşi în timp ce ea se frământa continuu prin patul larg, mişcându-şi cu frenezie într-un ritm alert şoldurile lângă trupul atletic al tânărului. Doamne, ce dor îmi era să ating o femeie frumoasă ca tine, să o mângâi şi să o sărut. 
  
Cât de mult te iubesc în clipa aceasta. Eşti perfectă, scumpo, şi ai cei mai delicioşi sâni pe care i-am întâlnit vreodată la o femeie. Cred că aşa trebuie să arate o femeie fermecătoare, care să încânte privirile unui bărbat dornic de a avea lângă el cel mai divin corp feminin. 
  
Oare cum ţi-ar sta cu aceşti sâni superbi plini cu lapte matern şi cu un prunc micuţ alăptându-se la ei? 
  
– Nu vorbi de „funie în casa spânzuratului”. Atât mi-ar mai trebui acum, să rămân gravidă. 
  
– Nu asta ar fi cea mai mare problemă. 
  
– Mai bine precauţie decât bebeluşi la douăzeci şi cinci de ani, necăsătorită şi prin casa altora. Sper să-şi facă efectul pilulele luate mai devreme, când tu erai plecat după sticla cu vin. 
  
Cu mâinile sale abile, Mircea a cuprins fata de şolduri 
  
atrăgând-o spre el, să-i simtă pasiunea declanşată de sărutările sale fierbinţi, împrăştiate cu dărnicie pe tot corpul. Cobora lin, pipăind cu buzele şi limba dintre superbii săi sâni, desenând adevărate geometrii, în jurul ombilicului, continuând apoi căutările sale înfrigurate din ce în ce mai jos, până ce capul se scufundă între şoldurile fetei, în timp ce aceasta îl mângâia pe creştet ca în transă, răsfirându-şi degetele printre pletele sale, cu ochii scânteind de sclipiri vicioase. 
  
Cerul se mai curăţă de nori, iar lumina lunii pătrundea pe fereastră, scoţând în relief forma plină a sânilor tinerei partenere. Mircea îşi reluă jocul său cu sânii fetei, ajunsă la un moment de exaltare nemaitrăită de luni de zile. Ultima sa experienţă cu un bărbat a fost un coşmar de care nu mai dorea să-şi amintească. 
  
Nu s-a mai văzut cu acel „cunoscut” din facultate, când spre surprinderea sa, l-a întâlnit ultima dată instantaneu sau nu, pe plaja din Constanţa, unde, după defilarea cu prezenţă obligatorie de la 1 Mai, a vrut să se răcorească cu o baie în mare, la plaja „Modern”. Cineva a bătut-o uşor pe umăr şi a rostit: 
  
– Ce faci aci, Săndica? 
  
– Bine fac, rostise fata întorcându-se spre cel ce o atenţionase aşa pe umăr. După câteva secunde de sinceră nedumerire a recunoscut în bărbatul înalt şi brunet ce o abordase, pe cel care i-a creat coşmaruri în timpul facultăţii. I se înmuiaseră picioarele şi ar fi căzut dacă nu se sprijinea de chioşcul unde aştepta la rând să-şi ia o îngheţată. 
  
Pe Halil, student sirian, l-a cunoscut în ultimul an de facultate. El era la medicină veterinară, ea la zootehnie, secţii ale aceleaşi facultăţi. Cum Halil nu se văita de bani, iar ea trăia din ce puteau să-i trimită părinţii săi C.A.P.-işti, a fost foarte uşor ca sirianul să-şi găsească loc în sufletul său disponibil de studentă săracă, dar „zburdalnică şi darnică cu nurii săi”. 
  
Halil, cu apucăturile sale arabe, era atât de gelos încât fata nu 
  
putea să stea de vorbă cu niciun coleg că imediat începea scandalul când o vedea sau dacă acesta era informat prin spionii săi bine plătiţi. Chiar a ameninţat-o cu moartea. 
  
Cum în facultate erau suficient de mulţi „binevoitori” care informau securitatea imediat ce un student român se „apropia” de un străin, mai ales fetele, a început să fie monitorizaţi de securitate şi orice pas al lor era cunoscut în cele mai mici amănunte. Atunci când Halil a pus deja stăpânire pe viaţa ei şi a început să o bată din senin, reproşându-i infidelitatea, Săndica s-a trezit cu omul securităţii pe o alee. Individul şi-a declinat apartenenţa şi i-a spus că va fi protejată, 
  
dacă va da informaţii despre activitatea străinilor în facultate, iar dacă nu, va fi anchetată pentru relaţii subversive cu cetăţeni arabi împotriva statului. 
  
Speriată de situaţia creată şi de pericolul că viaţa i se va încheia la o altă „facultate” din cauza nesăbuinţei sale, a fost de acord să semneze adeziunea de cooperare. Halil avea dreptate când o bănuia de infidelitate. Devenise sclava sexuală a conferenţiarului de care se îndrăgostise lulea, mai ales că multe examene depindeau, în general, de acesta. Cum era monitorizată de securitate în relaţia cu sirianul, se ştia tot ce făcea în facultate şi, neprezentând rapoartele lunare despre studenţii străini, fata a fost dată în vileag la rectorat printr-o sesizare anonimă că întreţine relaţii sexuale cu un conferenţiar al facultăţii, ca apoi, după ample anchete şi investigaţii, să vină şi eliminarea sa de la examenul de stat, cu toate că a reuşit să termine ultimul an de studii, cu medii de trecere. 
  
În timp ce Mircea se lupta cu slipul încercând să-l scoată, Săndica, ridicându-şi funduleţul pentru ca acel petec de material să nu mai stea în calea fericirii sale, îşi umezi buza de jos pe care o simţea umflată din cauza sărutului. I-a lăsat un gust minunat acea avalanşă de săruturi. 
  
Urcându-se deasupra lui Mircea îşi permise, în răgazul dintre două sărutări, să-i studieze construcţia atletică, în bătaia lunii prin fereastră şi a luminii slabe de la veioza ce abia sclipea sub abajurul mat. Avea un corp perfect flăcăul, musculos, mâini păroase, bicepşi frumos conturaţi, nasul drept şi lung, maxilarul puternic, iar pe faţa sa se citea virilitatea bărbatului tânăr şi sportiv. Poziţiile lor se succedeau continuu, când bărbatul era între şoldurile fetei, când fata încerca tăria virilităţii masculine, savurând plăcutele senzaţii transmise de atacul oaspetelui drag spre poarta sa primitoare şi doritoare. 
  
Mircea a pus stăpânire pe corpul superb al tinerei fete cu 
  
ajutorul abandonării totale a acesteia în braţele sale. Buzele îi alergau pe întregul corp, în căutările frenetice de senzaţii noi, urcând sau coborând pe gâtul zvelt şi dornic de plăcerea sărutului pătimaş. Nu îi ocolea nici ochii frumoşi, apoi explora cu dibăcie şi savoare bărbia, urcând insistent spre lobul urechii, mişcare ce o electrocută de parcă a fost curentată la intensitate maximă. Tresărea din tot corpul şi rămase pierdută printre cearceafurile albe şi scrobite ale patului. 
  
Coborându-şi capul spre splendoarea sânilor, el îşi frecă obrazul de aceştia şi îi adulmecă adâncitura dintre ei cu nasul şi cu buzele sale groase ca de arap. O muşca uşor de muguraşi, după care săruta cu tandreţe locul muşcăturii. 
  
– Eşti îngrozitor de sexy, iubito, şi cât de mult te iubesc, îi şoptea tânărul la ureche. Buzele lui îi alintau mugurul sânului cu fineţe, făcându-l să se întărească. Ea gemea de plăcere şi îşi cabra trupul divin, când limba lui începu să-i deseneze cerc după cerc în jurul mamelonului întărit şi excitat, crescând intensitatea furnicăturilor transmise, ce-i zguduiau întregul corp. 
  
Săndica scotea scâncete de dorinţă – excitarea era peste puterile sale de acceptare. Dorea împlinirea actului cât mai grabnic. Dorea cu toată fiinţa să-l simtă adânc pătruns în trupul său dornic de un asemenea oaspete drag şi atât de mult timp aşteptat. 
  
Era adevărat că aşteptarea a fost deosebit de lungă pentru tinereţea sa, iar acum era momentul să se răzbune pe acest timp nemilos. Să se răzbune pentru toate aceste luni de abstinenţă, de lipsă a oricărei legături sentimentale sau intime cu un bărbat. Poate din acesta cauză îi căzuse cu tronc să se culce cu Viorel care i s-a părut cel mai accesibil. Acum gândurile sale erau foarte departe de imaginea lui. Nu-l uitase, însă era undeva ascuns gândurilor prea ocupate cu ce se va întâmpla în această deosebită noapte. 
  
Aştepta cu nerăbdare ca cel de lângă ea să încerce să scape şi de bucata de bumbac ce mai stătea împotriva împlinirii descătuşării din lanţurile chinuitoare ale abstinenţei, mai ales când simţea forţa sfredelitoare a inamicului ce bătea la poarta larg deschisă, apărată de un simplu străjer nevolnic precum chilotul lui Mircea. 
  
Scăpând şi de acest obstacol împotriva împliniri nevoilor stringente ale celor doi tineri, mâna ei feminină şi foarte pricepută, aşezată pe o parte foarte masculină a trupului partenerului, îl aduse cât mai aproape de cuptorul ce dogorea în foc continuu. Un val de căldura îi cuprinse pulpele şi sânii, stârnindu-i o dorinţă violentă şi febrilă de a fi penetrată de acest impetuos zburdalnic cu poftă de joacă, prin păduricea mătăsoasă din scobitura coapselor sale neastâmpărate. 
  
Schimbându-şi poziţia, atacă curajoasă reduta, urcând călare peste trupul său atletic, încercând cu dibăcie să dirijeze inamicul pe poarta a cărei cheie o aruncase şi acum aştepta cu nerăbdare larg deschisă să-şi primească ofranda. 
  
– Nu mai pot să aştept, nu mai rezist, iubitule, te rog să mă crezi că te doresc şi că sunt de nerăbdătoare să mă pătrunzi, să-mi răscoleşti toată dorinţa de a te avea şi de a scăpa de coşmarul care m-a cuprins, că nu voi putea alunga fierbinţeala ce mi-a cuprins întregul corp. Te rog să mă răcoreşti cât mai grabnic, te rog, fii bun cu mine. Corpurile celor doi parteneri ocupaţi cu jocurile erotice se potriviră unul peste celălalt într-o rugăciune tainică, iar fata conducând cu pricepere masculinitatea bărbatului pe făgaşul făgăduinţei, umplu golul dureros, apăsându-şi fesele până pătrunse adânc în tainiţa sa feminină în mare suferinţă. 
  
– Nu te abţine, te vreau în întregime, vreau să te simt cât mai adânc, să-mi răscoleşti toată dorinţa de a fi a ta, să pătrunzi prin cele mai necunoscute şi tainice locuri ale feminităţii mele, vreau să răzbun lunile de aşteptare, acum când am cea mai mare nevoie de dragoste şi de mângâierea unui bărbat tânăr şi priceput în amor ca tine. 
  
Mircea simţi dorinţa partenerei şi o pătrunse cu totul, 
  
mişcându-şi şoldurile pentru a căuta locurile necunoscute ale fetei. 
  
– Este minunat ce-mi faci! Ah, cât de mult te iubesc, Mircea! 
  
– Speram să-ţi placă. 
  
– Cum de eşti aşa de priceput? 
  
– Antrenamentul. 
  
– Obrăznicătură. 
  
– Să ştii că mă opresc. 
  
– Dacă vrei să te sugrum... 
  
– Cum??? Sunt curios dacă nu te lauzi cumva. 
  
– Vrei să ştii? Stai că vezi tu acum pezevenghiule, şi Mircea simţea presiunea muşchilor interiori, asupra cercetaşului său. Era ca un muls, strângea, slăbea, strângea, slăbea, fără ca fata să mai facă vreo mişcare din şoldurile sale vrednice şi pricepute. 
  
– Ce-mi faci? Mă grăbeşti aşa şi nu vreau să fiu grăbit cu tine în seara aceasta. Eşti prea delicioasă să întrerupem plăcutele clipe de extaz. 
  
– Nu ai crezut că te pot „sugruma” şi am vrut să-ţi arăt că pot s-o fac. 
  
– Eşti un deliciu feminin şi un fenomen nemaiîntâlnit până acum. 
  
– Şi credeai că le ştii pe toate. 
  
Inversând din nou poziţiile, şoldurile sale se aşezară din nou mai bine peste ale fetei pentru ca aceasta să simtă toată tăria presiunii sale masculine. 
  
– Nu vei scăpa aşa uşor în noaptea aceasta de mine. 
  
– Cine a spus că ar vrea să scape? Pedepseşte-mă cum ştii tu mai bine. Etalează-ţi întreg talentul feminin. Deocamdată sunt încântat de cum te desfăşori. 
  
– Nu vreau să mă grăbesc sau să-mi etalez talentul nativ. 
  
– Nici eu. Vezi tu vreo grabă? Vreau să te ador. 
  
– Am aşteptat prea mult aceste clipe minunate ale vieţii de cuplu, încât de disperare era să comit poate greşeala vieţii mele. 
  
– Despre ce vorbeşti? Nu te înţeleg? 
  
– Nu trebuie să mă înţelegi. Este ceva legat de hormonii mei prea mulţi şi neastâmpăraţi, ce-mi răscolesc continuu corpul, încât nu ştiu ce să mai fac. Acesta este temperamentul meu vulcanic. Am nevoie de o permanenţă sau cel puţin de o periodicitate cât mai stabilă ca timp al repetării eliminării dezastrului din organismul meu. 
  
Uneori mă devastează de-mi vine să urc pe pereţi, mai ales când umblu cu mâinile mele prin locuri prin care intră şi ies noi vieţi la locul meu de muncă, când sunt taur, când berbec, când vier, numai 
  
de mine nu am grijă. Cum crezi că mă simt atunci? 
  
Mircea îşi retrase bagheta magică din cuptorul fierbinte al fetei şi îi răspunse: 
  
– Nu ştiu, însă acum doresc să te simţi excelent şi îi prinse din nou între buze mugurii sânilor, mişcându-şi agale degetele pe tot corpul ei, până a ajuns cu ele în dreptul triunghiului umezit de dorinţe şi înfierbântări, unde, cu mângâieri uşoare peste ridicătura de deasupra petecuţului şaten, făcea ca tensiunea în corpul fetei să crească şi mai tare, când flăcăul în mişcarea dinamică a celor două corpuri, ce tot 
  
încercau să-şi armonizeze ritmul, se juca cu vârful degetelor în 
  
umezeala călduţă. 
  
Sfârcurile fetei erau ca nişte coloane mândre şi tentante, de aceea el le devora cu buzele şi le mângâia apoi cu vârful limbii, simţind o dorinţă de a o posedă şi mai mare. 
  
– Eşti dulce. Peste tot eşti dulce, spuse fata. Gura lui caldă şi umedă îi făcea plăcere. Limba lui se împerechea cu a sa într-un dans sălbatic, fără reguli prestabilite, un dans al simţurilor declanşate de ritmul coapselor şi a celor doi parteneri cuplaţi într-o uniune ce nu se mai dorea desfăcută. Pe unul dintre sâni era desenată o aluniţă mica maronie, pe care o tot acoperea cu mici picături de buze fierbinţi. 
  
– Iar tu eşti posesivă, îi răspunse Mircea, în timp ce trupul fetei dansa graţios deasupra lui. Buzele îi deveniseră trandafirii, umede şi iritate de atâtea sărutări. 
  
S-a smuls iarăşi de sub ea şi imediat. S-a aşezat în genunchii între coapsele sale în timp ce îi mângâia sânii ce i se ofereau dornici de alintare, în toată splendoarea frumuseţii lor. 
  
Piciorul ei delicat a apărut pe umărul partenerului, cu mâna prinzându-i braţul pentru a fi pătrunsă cât mai adânc. 
  
– Iubitule, m-ai sărutat aşa cu nu am fost niciodată atât de plăcut sărutată. 
  
– Şi încă nu ai gustat tot ce pot să-ţi dăruiesc, frumoasa mea. Ea gemu uşor de plăcere la auzul acestor tentante promisiuni, intensificându-şi ritmul şoldurilor. Mircea răscolea cu tenacitatea cunoscută toate simţurile fetei. Se retrase din nou din ea şi atacă cu sărutările sale pătimaşe trupul de zeiţă. Cobora, mângâind cu buzele şi cu vârful limbii fiecare porţiune de piele bronzată de soarele verii, până ajunse la albeaţă din adăpostul slipului. Capul se ascunse între coapsele fetei, iar limba sa se insinua spre adâncitura acoperită cu mătasea ondulată şi fină, mângâind cu insistenţă ridicătura de la baza petecuţului. Fata îşi înfipse cu tărie mâna în părul lui, grăbind ritmul soldurilor într-o mişcare frenetică. Buzele lui o ardeau de plăcere, iar neastâmpărul limbii o topea. Simţea că nu mai rezistă.  
  
Înainte ca valurile pasiunii s-o inunde, îl prinse pe tânăr de păr, trăgându-l cu putere spre ea. 
  
– Nu, nu, te rog, nu... intră din nou, vreau, când termin, să fii adânc înrădăcinat în fiinţa mea, striga fata strângându-i cu putere braţele sale viguroase. Acum Mircea, te rog, acum, nu mă mai chinui, te rog, fii dulce în continuare aşa cum ai fost întreaga noapte. 
  
Mircea îşi retrase capul dintre şoldurile sale şi cuprinzându-i buzele între dinţi, intră din nou între coapse şi o pătrunse cu toată forţa bărbăţiei sale masculine, înainte ca valurile pasiunii s-o inunde, în timp ce fata îl prinse pe tânăr de mâini cu atâta forţă strângându-i cu putere braţele viguroase, cu unghiile adânc înfipte în carne. 
  
– Acum, Mircea, te rog... acum... ajută-mă... Răule... 
  
Mircea o tortură în adăpostul secret al dragostei divine, umed şi cald. Se retrăgea din ea şi din nou o pătrundea cu vigoare, ciclul ce i-l repetă mereu, mereu, până ce fată a crezut că s-a topit complet. Se abţineau să nu declanşeze explozia de senzaţii ce le cotropeau întregul organism. Era ca o trezire la viaţă, un sentiment devastator şi, oricât ar fi dorit să mai întârzie momentul liniştirii vibraţiilor în osmoză, celor două trupuri unite ca într-un singur corp pentru eternitate nu mai aveau puterea şi răbdarea necesară s-o facă. 
  
Implozia se declanşă cu toată intensitatea de care era capabilă, în cavitatea ascunsă de fineţea mătăsoasă, devastată de lichidul ce inunda în zvâcniri cutremurătoare fierbinţeala locaşului aşa de primitor şi atât de frământat de flăcău, ascuns între şoldurile frumos proporţionate ale tinerei sale iubite. 
  
– Ai fost fantastic, Mircea! Mulţumesc, armăsarule! Ah, vino să te sărut dulce! Cât de mult te iubesc, spuse a nu ştiu câta oară. A fost nemaipomenit de plăcut. Ce zici, după o scurtă pauză, cât să mai sărutăm şi buzele paharului cu superbul vin al gazdei tale, îmi mai oferi un supliment? 
  
– De ce nu? Întotdeauna îţi stau la dispoziţie cu toată dăruirea de care pot da dovadă, scumpa mea, spuse el zâmbind. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
SUZANA - partea a II a / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 184, Anul I, 03 iulie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!