Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   


Autor: Marin Bunget         Publicat în: Ediţia nr. 510 din 24 mai 2012        Toate Articolele Autorului

Sunt vinovat doar pentru primăvară ... (file de biografie 3)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
Dreptul la viată…  
Aşezate în capătul rândului, cele două cuvinte, sună pompos… dar adevărul din ele ar trebui să fie ca un panaceu universal.  
De la firul de iarbă şi până la păsările cerului, omul… sau minusculul bacil Koch, tot ce a fost zămislit vieţii, are dreptul la acest dar. Poate că în cazul unui copil, aşa cum eram eu, această frază ar trebui reformulată;  
Dreptul la dragostea de mamă.  
Indiferent de natura omului, fată de această fiinţă firavă numită copil, nu există decât manifestări de dragoste… dar “dragostea de mamă” nu poate fi înlocuită. Într-una dintre pildele sale, sclavul-filozof Eshop dădea cel mai elocvent exemplu despre ceea ce înseamnă dragostea de mamă. Întrebat, de ce buruiana de lângă gard, nemuncita şi neudata, creşte mai bine şi mai viguros decât cea pe care o cultivăm şi o îngrijim noi ? Eshop a dat următorul răspuns;  
Între cele două plante nu este decât o diferenţă de dragoste, aceea a unei mame adevărate şi cea a unei mame vitrege. Pământul este mamă pentru amândouă, pentru buruiană este mamă adevărată… iar pentru planta pe care i-am dat-o noi să o crească este mamă vitregă.  
Oricât de mult m-ar fi iubit cei în grija cărora am rămas, acest sentiment nu-mi mai putea fi oferit. La început nu aveam cum să înţeleg, timpul însă l-a adus din ce în ce mai aproape. Îl simţeam în copiii de lângă mine, în posibilitatea lor de a avea cui plânge un necaz, în felul în care erau înţeleşi. Respins şi apostrofat de prea multe ori, cu timpul am început să mă resemnez, să accept această situaţie care oricum era fără ieşire. Ajunsesem la vârsta la care mulţi copii nu au nici un fel de griji sau nevoi. La cinci ani şi jumătate eu aveam suficiente responsabilităţi. Dimineaţă, trebuia să duc la păscut două vaci şi câteva oi, iar dacă doream mai mult spaţiu liber în miezul zilei, trebuia să iau cu mine şi porcii. La început a fost greu, cu timpul a trebuit să mă obişnuiesc. În timpul prânzului aveam de adunat rezervă de hrană pentru gâşte şi porci, până la prânzul din ziua următoare. O bună parte a prânzului o pierdeam însă cu o problemă care pentru mulţi ar părea ruşinoasă, dar nevoile s-au născut fără ruşine. Scoteam mărăcinii din picioare, “adunaţi” în după amiaza zilei precedente şi dimineaţa zilei respective. De multe ori îmi înfăşurăm picioarele în cârpe sau mergeam pe varfete sau călcâie, după cum era situaţia. Încălţămintea mea se rezuma la o pereche de opinci din piele de porc, pe care aveam voie să o încalţ numai pe vreme friguroasă sau la sărbătorile Pastelui. Sâmbăta după amiaza şi duminica, atunci când sora mea nu mai avea scoală, era spaţial meu liber. Principala mea preocupare, (şi distracţie) în acest spaţiu liber era cititul, iar în timpul verii uneori mergeam la scăldat şi pescuit. Nu este nici o glumă, învătasem să citesc înainte ca sora mea să ajungă la sfârşitul abecedarului, îmi plăcea atât de mult încât adunam şi ţineam într-un loc al meu orice hârtie tipărită pe care o găseam. Cum într-un sat asemenea lucruri nu pot fi un secret, directorul şcolii din sat mi-a făcut cadou prima mea carte. Destin sau nu, “Esopia &Alexandia” (sau, “Din pildele şi învăţăturile lui Eshop”) căci despre ea este vorba, avea să imprime în mintea mea o mare parte din criteriile după care mi-am călăuzit ulterior viaţa. Învăţătura acestei cărti a fost pentru mine învăţătura pe care un copil o primeşte de la părinţi. Născut pe malul Cernii, (Cerna de Vâlcea) ca orice copil aveam şi eu pasiunea scăldatului. Dar cum acolo unde este baltă, mai tot timpul este şi peşte, am căpătat şi pasiunea pescuitului, pasiune, care de multe ori mă mai salva de la muncile casei. În sărăcia de atunci, o mână de peştişori de mărimea amziilor de azi, putea fi hrana (de lux) a unei zile întregi pentru toată familia. Era o modalitate de a înlocui o ciorba de verdeturi sau nelipsitul lapte, (atunci când era) dar şi norocul meu de a scăpa o după amiază de mărăcini. Ca în orice sat al acelor timpuri erau şi anumite lucruri rare. Unul dintre ele era “Autobuzul” sau “Rata” cum se spunea atunci, unicul mijloc de transport care aducea acasă “orăşenii” odată pe săptămână, joia. Joia, era ziua când, cu mic cu mare, străbăteam cei aproximativ patru sute de metri până la drumul principal să vedem cine mai vine. Dacă aveam norocul să fie cineva care ne cunoştea, de multe ori aveam şansa să căpătăm câte o bomboană sau două. Această “joie” avea să fie pentru mine o alta durere… (va urma)  
 
 
Referinţă Bibliografică:
Sunt vinovat doar pentru primăvară ... (file de biografie 3) / Marin Bunget : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 510, Anul II, 24 mai 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Marin Bunget : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marin Bunget
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!