Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Cezarina Adamescu         Publicat în: Ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012        Toate Articolele Autorului

SUNT UN ARLECHIN - tabletă meditativă - CEZARINA ADAMESCU
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
SUNT UN ARLECHIN 
  
N-am să ştiu niciodată cine a inventat sărbătorile. Pentru cei mai mulţi, prilej de beţie, de distracţie (mă rog, fiecare se distrează în felul său, unii ţipând isteric şi dănţuind drăceşte) – de întâlniri şi prea puţin, de odihnă. 
  
Pe mine m-au deprimat totdeauna. Cred că e o moştenire maternă. Mama plângea la fiecare sărbătoare. Avea inima neagră, sufletul sfâşiat, era cât se poate de tristă. Pentru că era singură în această ţară, iar părinţii şi fratele ei Leonida, fuseseră deportaţi în Siberia, în primul val din iulie 1940. N-a mai ştiut nimic de ei şi i-a căutat toată viaţa. Nici mormintele lor nu se ştia unde sunt. Aşa a petrecut zeci de revelioane, de aniversări, de sărbători naţionale. Cu lacrimi amare. Cu obrazul schimonosit de durere. 
  
Nu-mi aduc aminte să fi petrecut vreo sărbătoare frumoasă. Doar tristă, tristă de tot. 
  
Prilej de introspecţie, de bilanţuri negative, de numărat greşelile proprii, de scăldat în propria stare. 
  
De ce? Nu ştiu. Nu-mi priesc. Mi-e şi groază de ele, mai ales atunci când se apropie. Apoi, pe toată durata lor, (uneori nesfîrşită) – şi puţin după ce a trecut nebunia sărbătorilor. Ca în carnavalurile veneţiene sau de la Rio, unde toată lumea pare foarte fericită, dar de fapt, oraşul ascunde, sub straiele scumpe şi luminile puzderie – nefericiri şi drame adânci, incomensurabile. Festivalul măştilor. Foarte bine sunt ascunse durerile, ca să nu răzbată sub mască. Arlechinii sunt personajele cele mai triste şi cele mai apropiate de inima mea. Eu sunt un arlechin, făcând giumbuşlucuri la carnaval. Un ochi râde şi celălalt plânge, în timp ce o lacrimă neagră se prelinge pe obrazul vopsit în alb. 
  
Mă suspectez că nu sunt normală, la fel ca toţi ceilalţi din jur, care sunt cât se poate de fericiţi şi abia aşteaptă să vină câte o sărbătoare ca să se ducă la petrecanie. Şi sărbătorile curg, în lanţ şi ţin, cel puţin 3 zile şi 3 nopţi, fiecare. Dacă nu cumva se înnădesc şi-şi împrumută zilele una alteia. Atunci, totul devine o sărbătoare continuă. Aşa cum ar trebui să fie viaţa. Dar nu e. 
  
Am petrecut zeci de revelioane singură, şi tot atâtea nopţi de Crăciun şi de Paşti, ori zile onomastice (până şi la 50 şi la 60 de ani – cele mai triste din viaţa mea). 
  
Praguri de trecut. Anevoie.  
  
Abia după ce trec, îmi revin treptat şi intru în propria matcă. Adică tot acolo unde am fost toată viaţa. 
  
De ce se acutizează stările de nefericire în preajma sărbătorilor? 
  
De ce nu pot să mă bucur? 
  
Atâţia „de ce?” mă împovărează. 
  
Vorba lui Păunescu: „Mai avem, mai avem / scurtă vreme de dus/ povara acestui apus. / Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer. / Se vor împuţina cei ce n-au şi ne cer. / Şi abia într-un trist şi departe târziu / Când vom şti disperaţi / veşti ce azi nu se ştiu / Vom începe şi noi a simţi / că povară suntem / pentru-ai noştri copii...” 
  
Asta e. Viaţa ar fi cum ar fi...Dar, ce ne facem cu sărbătorile? 
  
30 aprilie 2012 
  
CEZARINA ADAMESCU 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
SUNT UN ARLECHIN - tabletă meditativă - CEZARINA ADAMESCU / Cezarina Adamescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 486, Anul II, 30 aprilie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Cezarina Adamescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Cezarina Adamescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!