Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Ion Nălbitoru         Publicat în: Ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013        Toate Articolele Autorului

Sub semnul blestemului
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!


A doua zi, oaspeţii se treziră pe la orele prânzului. Până mâncară şi mai turnară câteva ulcele de vin pe gât, ca să le treacă durerea de cap, se făcură ceasurile amiezii. În cele din urmă, câţiva călăreţi se furişează pe drumeagul din pădure către munţi, urmează poteca ce şerpuieşte printre stânci şi ajung pe firul unei ape repezi şi zgomotoase ce se prăvăleşte furioasă la vale. O traversează când pe o parte, când pe alta, apoi, fiindcă râuşorul e străjuit de pereţii abrupţi, înaintează prin vad. Pesemne, iscoada rătăcise calea, iar acum încearcă să-şi repare greşeala. Locuri sălbatice, dar în acelaşi timp încântătoare, se desfăşoară în faţa ochilor. Nimeriră între nişte cheiuri înguste prin care se zăreşte doar un petic din cer. Cu cât se apropie, cu atât răzbate până la ei un zgomot asurzitor. De după o stâncă privirile descoperă o privelişte încântătoare, de basm. O cascadă tumultoasă îşi revarsă apele de undeva de sus, în hău, se loveşte zgomotos de stânci şi se prăvăleşte vijelioasă la vale. Din acest loc înaintarea călăreţilor este blocată.
- Ai greşit drumul, nemernicule! se răsti principele la iscoadă. Dacă, până la lăsarea nopţii nu am vrăjitoarea la picioarele mele, trupul îţi va atârna în ştreang, în bătaia vântului din munţi.
Se întorc din cale până la o răscruce unde sluga descoperă poteca spre ţinutul zgripţuroaicei. Se strecoară printre hăţişuri şi stâncării şi ajung în faţa grotei. Din interior îşi face apariţia o arătare gârbovită, cu părul vâlvoi, ochii ieşiţi din orbite şi un nas coroiat. Cu un glas piţigăiat întreabă:
- Cine îndrăzneşte să-mi calce împărăţia ?
- Apropie-te, cotoroanţo, să discut cu scârboşenia ta!
- Plecaţi din regatul meu, altfel vă blestem să rătăciţi pribegi printre stânci până ce fiarele sălbatice vă vor sfâşia de vii!
- Îţi vom face plăcerea să plecăm paşnici dacă-mi dezvălui locul unde fratele meu, Pătru Valdescu, a ascuns comoara.
- Ha, Ha, Ha! hohoti piţigăiat baba. Domnia ta cauţi aurul!? Ha, ha, ha! Există un legământ cu diavolul care nu poate fi rupt! E zadarnică încercarea ta, fiule! Poartă-ţi paşii pe unde ai venit, că dacă te prinde noaptea, te vor ajunge dracii din urmă! Ha, ha, ha!
Enervat de obrăznicia babei principele dădu pinteni calului şi se opri în faţa ei.
- Ascultă afurisit-o, dacă refuzi să-mi îndeplineşti porunca, te voi arde de vie.
- Nu înţelegi, nepricopsitule, că există un pact cu diavolul! Tu eşti stăpân peste pământurile tale, dar vrăjile mele depăşesc poruncile tale. Dacă îndrăzneşti să-mi treci pragul grotei, te blestem să putrezeşti pe veci lângă ascunzătoarea comorii!
- Legaţi-o, băgaţi-o în peşteră şi daţi-i foc! porunci însoţitorilor trântind-o cu piciorul la pământ.
Doi tineri vânjoşi săriră de pe cai, o prinseră de braţe, o legară fedeleş cu o frânghie, în timp ce zgripţuroaica ţipa cât o ţineau plămânii. O târâră în peşteră şi-i dădură foc. Flăcările izbucniră ca dintr-o căpiţă de fân uscat, pârjolindu-le faţa şi părul. Oştenii ţâşniră din grotă tăvălindu-se printre pietre să stingă focul de pe haine. Noaptea se lăsă pe nesimţite, iar focul cuprinse întreaga grotă şi pe dinăuntru şi pe dinafară. De usturimea arsurilor vrăjitoarea urla de răsunau văile. În chinurile morţii implora diavolii s-o salveze de la condamnarea păcătoşilor. Însă dracii, eliberaţi de puterea zgripţuroaicei pe care o slujiseră cu credinţă zeci de ani, îşi începură dezmăţul. Chiote de bucurie şi râsete străbat din adâncul grotei, iar şopârle uriaşe ţopăie de pe o stâncă pe alta.
Deodată, dinspre creasta muntelui, o rază de lumină cerească străpunge negura luminând cărarea.
- Tată, să lăsăm aurul şi să ne salvăm viaţa, imploră Tudor în disperarea sa. Îngerii păzitori ne luminează calea!
- Nici prin gând, fiule!
- Te implor! Eşti legat la ochi? Nu vezi că Dumnezeu ne dă o şansă de salvare din calea furiei duhurilor întunericului? Ăsta-i un semn divin!
- Fiule, în cer hotărăşte Domnul, dar aici pe pământ doar voinţa noastră contează! Fără aur suntem neputincioşi în faţa vrăjmaşului de la hotare! Niciodată aurul nu trebuie sacrificat, chiar dacă te abaţi de la calea cea dreaptă.
În acel moment de refuz total din partea principelui, raza de lumină dispare, iar negura învăluie din nou împrejurimile cu aripile sale îndoliate. Doar în zona grotei jocul diabolic al limbilor de foc se ridică deasupra stâncilor împletindu-se cu ţipetele disperate ale vrăjitoarei şi dansul balaurilor ce o scoseseră afară din grotă, pârjolind-o cu flăcările ce le ieşeau din gură. Prin norul de fum apare o alură de om cu corniţe, o coadă stufoasă, picioare hidoase ca nişte copite de cal şi braţe ca de maimuţă în care ţine o furcă din care ţâşneşte foc. Din gâtleju-i răguşit articulează cuvintele:
- Nu mai suntem supuşii tăi!... Puterea ta asupra noastră dispare, iar sufletul tău intră în posesia întunecimii sale, stăpânul nostru! Te-am slujit destul pe pământ! Este rândul tău să fii roabă pe veci în fundul împărăţiei noastre: iadul!... Acolo vei zace pe veci în flăcări şi smoală!... Ha, ha, ha!... Pentru pretenţiile pe care le-ai avut de la noi şi pentru miracolele făcute în slujba şi folosul tău, te trimitem sub talpa iadului!... Ha, ha, ha!...
Apoi necuratul sare din stâncă-n stâncă până în faţa lui Radu Valdescu şi-i zice:
- Iar tu, pentru că ne-ai scăpat de jugul zgripţuroaicei, devii aliatul nostru! Pune-ţi orice dorinţă şi ţi-o îndeplinim în schimbul sufletului tău!
- Vreau aurul fratelui meu! rosti din instinct principele.
- Nu pot să ţi-l dau! În schimb, dacă pătrunzi în adâncul pădurii, îţi dezvălui ascunzătoarea comorii. Ha, ha, ha!... Te vei sătura de aur! Ha, ha, ha!... Acolo îţi vor putrezi oasele. Ha, ha, ha!...
- Tată, nu te pune cu dracul!
- Ha, ha, ha!... rânji împieliţatul şi se transformă într-un balaur fioros şi aruncă asupra lor o flacără care-i răsturnă de pe cai. O parte din însoţitori îşi pierdură viaţa în chinurile sălbatice ale focului.
În disperarea lor, cei rămaşi în viaţă, încălecară armăsariisperiaţi pe care abia îi mai struneau şi o luară la vale orbecăind prin întuneric pe drumul de întoarcere.
Coborâră din munţi pe drumeagul ce duce spre codru. Negura nopţii şi urletele sinistre ale duhurilor rele îi înspăimântară, iar îngerii păzitori, îngroziţi de hazardul îndrăcit al principelui, părăsiră sufletele din trupurile oştenilor, ridicându-se disperate la cer, implorând îndurare puterii Divine să-i salveze pe tinerii nevinovaţi.
Alergau nebuneşte de ceva vreme dar nici urmă de castel. Parcă intrase în pământ!
- Am rătăcit drumul! Unde-i călăuza? răcni stăpânul ca turbat de furie.
- Mă iertaţi, dar parcă mi-a înnodat dracul minţile. Pe cât îmi erau de cunoscute aceste locuri pe atât de străine îmi par acum.
- Nenorocitule, te joci cu răbdarea mea?
- Îndurare, Măria Ta!
- Singura iertare ţi-o mai poate da popa! rosti furios şi scoţând paloşul îi reteză gâtul dintr-o lovitură.
Ţeasta i se prăvăli la rădăcina unui tufan, iar calul speriat dispăru printre copaci cu trupul iscoadei balansându-se într-o parte şi-n alta până căzu ca un sac burduşit cu pământ.
Chiote de veselie izbucniră din adâncul pădurii, vuiete şi râsete răsunară în ecouri, umbre cu forme hidoase se prelinseră printre luminişuri sub sclipirea palidă a stelelor.
Deodată, la miezul nopţii, undeva în faţa călăreţilor se ivi o flacără firavă lângă un stejărel. Treptat limbile focului de un galben auriu se înălţară către bolta întunecată a cerului.
- Aici este comoara! exclamă deodată Radu Valdescu în culmea fericirii. Este ceea ce se cheamă jocul galbenilor sau flăcările aurului! După mine, voinicii mei!
Ceata de oşteni îl urmă orbeşte. Cu cât se apropiau, cu atât focul se întindea ca o dâră de lumină către adâncul pădurii apoi crescu în intensitate, în pâlpâiri fascinante.
- Acesta-i drumul spre adevărata comoară! Acolo-i îngropată lada cea mare!
Ajuns în dreptul tufanului unde fusese îngropat singurul galben, o arătare îi blocă principelui drumul. Calul necheză speriat şi se ridică în două picioare gata să-l trântească de copaci. Acelaşi demon cu chip omenesc, coadă, copite şi furcă care i se arătase la grota vrăjitoarei, i se ivi în cale rânjind:
- Ţi-am promis că-ţi arăt ascunzătoarea comorii în schimbul sufletului tău!
- N-am făcut nici un legământ cu tine! Pieri din cale mea!
- Între viaţă şi aur ai ales aurul! Dacă te întorceai de unde ai venit, nu aveam nici o putere asupra ta!
- Oricât de sinistru pare, aurul l-am găsit şi-mi aparţine! răcni din nou principele înnebunit de strălucirea metalului preţios, încât nici de dracul nu se mai temea.
- L-ai descoperit cu ajutorul meu. Deja jumătate îmi aparţine prin jurământ!
- Cu sau fără voia voastră voi lua comoara! şi plin de curaj dădu pinteni calului răsturnând diavolul.
Acesta nu se supără, ba chiar se tăvăli pe jos de râs de îndrăzneala principelui:
- Tare grăbit mai eşti să ajungi în împărăţia mea! Te aştept cu plăcere în cazanul cu smoală clocotită! Ha, ha, ha! răsună pădurea de hohotul său şi se transformă într-un balaur cu multe capete ce aruncă flăcări peste oşteni, apoi din câteva salturi dispăru în iaz.
Călăreţii se zbăteau neputincioşi cu flăcările în chinurile morţii.
- Tată!Tată! îl implora disperat fiul său Tudor. Întoarce-te, tată!
Radu Valdescu urmă dâra de foc ca să ajungă cât mai iute la comoară, dar se afundă în lac, urmat de feciorul său cel mare şi ceata de oşteni. Se împotmolesc în mlaştina cu mâluri mişcătoare, unde, de picioare, li se încolăcesc şerpi care-i trag spre fundul iazului. Se afundă până la brâu în acel noroi plutitor, apoi până la gât în urlete disperate de durere şi groază, căci dracii dănţuiesc veseli pe capetele lor. Pe rând se îneacă până la ultimul oştean în chinurile cele mai groaznice sub chiotele, dansul şi dezmăţul diavolilor.

(Fragment din romanul COMOARA BLESTEMATĂ)



 

Referinţă Bibliografică:
Sub semnul blestemului / Ion Nălbitoru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 842, Anul III, 21 aprilie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Nălbitoru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!