Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorie > Mobil |   



Ştiinţa de carte la Rucăr în secolul al XVII-lea (II)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Documentul scris de dascălul Zaharia mai pezintă încă o importanţă. El a fost scris pe o hârtie care poartă filigranul fabricii de hârtie, al "morii de hârtie"întemeiată de voievodul Matei Basarab la Câmpulung-Muscel în jurul acelui an, desigur aceeaşi calitate de hârtie din care s-a tipărit în acest oraş cărţile: Molitevnic , în anul 1635; Învăţături preste toate zilele alese pre scurt ... , tipărită în anul 1642; Antologhion slavonesc , în anul 1643 şi Psaltirea slavonească din anul 1650. 
  
Numărul însemnat de ştiutori de carte în acest sat în secolul al XVII-lea, existenţa vameşilor, a preoţilor, numărului mare de acte redactate duc la concluzia că în această perioadă, la Rucăr a existat o şcoală oarecum organizată. Meşteşugul scrierii este fără doar şi poate, operă de şcoală, are caracter obiectiv şi procesual, organizat şi ordonat. Alte documente reliefează o limba română în care se scria şi care era deja formată în strucuturile ei morfologico-sintactice şi stilistice, foarte apropiată de limba modernă de astăzi. Câteva exemple sunt concludente în această privinţă: "Adică eu, unchiaş Stoica din Bădeni şi cu frate-meu Dragomir şi cu frate-meu Micul şi cu feciorii noştri scris-am zapisul nostru ca să fie de mare credinţă la mâna lui Şerb din Rucăr, precum să se ştie că i-am vândut un munte anume Boteanul cel Mare". Actul de vânzare-cumpărare este scris în 27 mai 1645 de acelaşi popa Bratu. În document sunt arătate cu precizie şi într-o expunere clară hotarele muntelui. Într-un alt document datat 1646 se arată că s-a vândut un loc în Drăgan care "se hotărăşte cu "Vâlcul Ţintii"şi cu "Valea Ursului"şi "Valea Zârnii"cât este, cu secături cu tot". În zapisul scris în 1664 se precizează că am vândut o livadă care se cheamă "Valea Arşiţei"şi că "i-am vândut-o cu ştirea tuturor vecinilor din sus şi din jos”. În 1665, Niţu logofătul scrie între altele: "Şi am scris din cuvânt în cuvânt, după cum am găsit zapisul cel vechi, nici n-am scăzut, nici n-am adăugat".  
  
Într-un zapis scris de logofătul Radu în 1668, se menţionează că vânzarea s-a făcut "şi din sat şi din apă şi din uscat şi din munte cât se va alege partea de moşie şi delniţa casei". Este interesant de observat că, deşi în actele din secolele al XVII-lea, în unele cazuri şi în secolul al XIX-lea, întâlnim unele cuvinte slavoneşti ca ot=din; I=şi; sin=fiu; zet=ginere; napisah=a scrie, etc., în cele din secolul al XVII-lea lipsesc. Dintre "scriitorii"rucăreni mai des întâlniţi pentru această perioadă menţionăm pe popa Bratu(1645), poa Mihai(1664), Niţu logofătul(1665), Radu logofătul(1668), popa Stanciu(1668), Ţintea logofătul(1669), Neculae Calu(1672).Chirca logofătul(1679), Badea(1682), Şerb(1685), popa Radu Şendroiu(1685), dascălul Zaharia1686), Mihai diac(1688), Lăudat diac(1688), popa Bran(1691), Stanciu logofătul(1601) etc. 
  
În general, documentele scrise la Rucăr arată că autorii lor sunt atât clerici cât şi laici şi că şi-au însuşit într-un mod coerent şi superior meşteşugul scrierii, cu o caligrafie frumoasă şi lizibilă. Este de reţinut faptul că multe documente rucărene au fost scrise înainte de anul 1660, data înfiinţării şcolii de la Câmpulung. Aceasta ne arată că scriitorii au fost produsul altei şcoli decât cea de la Câmpulung. Cum scrisul nu poate fi decât operă de şcoală este de presupus că încă din prima jumătate a secolului al XVII-lea a existat o şcoală la Rucăr pe lângă vama domnească, pe lângă biserica locală, sau chiar la casa unui dascăl particular. 
  
Dovedind existenţa unei învăţături de carte în limba română dată unor mireni şi clerici din acest sat, trebuie privită cu circumspecţie ideea care afirmă că în 1818, Gheorghe Lazăr este fondatorul primei şcoli în limba română. 
  
Departe de a ne demola precursorii - ale căror merite incontestabile nu pot fi umbrite de nimeni şi de nimc - trebuie să afirmăm, pe bază de probe indubitabile că documentele scrise, nu doar la Rucăr, ci în atâtea sate din leagănul trăirii româneşti fac dovada că dascăli umili şi anonimi, dieci, grămătici şi logofeţi făceau operă de şcoală în limba română cu două veacuri înainte de Gheorghe Lazăr. Şcoala lui Gh. Lazăr a însemnat, desigur, altceva. 
  
El este cu adevărat întemeietorul unei şcoli superioare în limba română. După cum spune în a sa "Înştiinţare", el urma să facă o academie în care tineretul român să înveţe în "limba maicii sale". 
  
În afară de documentele înscrise pe hârtie şi pergament, în Rucăr stau mărturii ale ştiinţei de carte inscripţiile de pe crucile de piatră. Amintim pe cele din "Valea Poienii", "Valea Cheii", pe cea de la "Baştea", pe cea de pe "Ulicioara Ivancii", etc. Vorbind despre şcoala din Rucăr observăm că ea nu este singura existentă în secolul al XVII-lea.  
  
Am văzut că numai în Muscel s-au găsit în această perioadă "scriitori"de documente în limba română în 48 de sate. Tot în acest secol au funcţionat şcoli în mediul rural la Cozia, Govora, Hurez, Bistriţa (Vâlcea), Târgşor (Prahova), Mărgineni (Dâmboviţa) ,Menedic (Buzău) etc. 
  
Amintind de şcoala rucăreană din secolul al XVII-lea, trebuie să facem referiri şi la alte aspecte legate de ea şi anume la conţinutul învăţământului. Fiind legat în special de probleme practice locale, conţinutul şcolii se va fi rezumat în special la cunoştinţe despre scris şi citit. Pentru nevoile bisercii tinerii învăţau şi cântările bisericeşti, se deprindeau şi în practica serviciului religios. Slujbaşii vămii de la Rucăr vor fi învăţat şi diferite operaţii aritmetice, valorile de schimb ale monedelor, precum şi cunoaşterea mărfurilor care tranzitau prin vamă. 
  
Deoarece către sfârşitul secolului asistăm la întocmirea de hotărnicii şi având în vedere că avem"boieri hotarnici"şi din Rucăr, rezultă că ucenicii luau cunoştinţă şi de minime elemente de geometrie. Hotarnicii trebuiau să ştie să măsoare o moşie, să delimiteze delniţele aflate în devălmăşie. De asemenea unii dintre ei trebuiau să cunoască şi elemente minime de limbă slavonă, deoarece actele vechi de proprietate, hrisoavele domneşti, se redactau în limba slavonă. 
  
Dar de unde îşi însuşeau dascălii de şcoală sătească aceste cunoştinţe superioare ? Fireşte, că de la învăţătorii-conducători ai şcolii de la Câmpulung. Aici, în această perioadă, erau vestiţii dascăli Dimitrie şi Radu, cunoscuţi ca îndreptători(corectori) ai manuscrisului alcătuit de Nicolae Milescu, manuscris care cuprindea Biblia lui Şerban Cantacuzino, tipărită în 1688. Dascălii câmpulungeni cunoşteau limbile greacă, slavonă şi română. La ei vor fi învăţat viitorii dascăli ai şcolii rucărene. Pentru deprinderea scrisului şi cititului se făceau mai multe lecţii. Astfel, mai întâi ucenicii treceau la învăţarea după denumirea slavonească a literelor(az, buche, vede, glagolii, etc.). Se făceau apoi lecţii pentru citirea pe silabe. Se memorau silabe compuse din două-trei litere, combinând succesiv toate consoanele din alfabet cu toate vocalele. De exemplu, pentru silaba "ba"se combinau literele în pronunţie slavoneacă "buche"cu "az", pronunţându-se "buche-az", egal silaba "ba"sau, pentru "va"- vede-az, etc. Se memorau apoi silabe de trei litere după care se rosteau silabe sau cuvinte. Exemplu: pocoi-om-mislete egal pom. 
  
După deprinderea silabelor şi a cuvintelor se trecea la lecţii de citire pe diferite cărţi religioase. Se făceau des exerciţii de memorizare a diferitelor rugăciuni ca şi lecturi în grup din istorioare ale moralei religioase. Multe lecţii aveau un caracter practic - cele pentru măsurarea pământului, pentru cunoaşterea banilor, a mărfurilor, pentru redactarea unui zapis, a unei hotărnicii, a unei adiate, a unui pomelnic. 
  
În general, conţinutul învăţământului era religios, rezultând acest caracter chiar din unele hrisoave domneşti. Astfel, în documentul de întemeiere a şcolii de la Câmpulung, dat de Antonie voievod la 1669, se menţionează între altele că în şcoală ucenicii se vor "înţelepţi din Sfânta Scriptură". 
  
În ce priveşte manualele folosite amintim că în acest secol au existat preocupări pentru alcătuirea de lexicoane slavo-române, ca de exemplu cel întocmit de Mardarie Cozianul sau de Mihail logofătul de la Târgovişte. Nu cunoaştem să se fi folosit lexicoane în şcolile din Muscel. 
  
În aceste părţi ucenicii poate vor fi folosit ca manual pentru învăţături morale cartea tipărită de Melchisedec, egumenul mânăstirii Câmpulung, la 1642, intitulată "Învăţături pentru toate zilele". De asemenea trebuie să fi făcut exerciţii de citire pe Ceaslov, Faptele Apostolilor, Psaltire, etc. 
  
Pentru însuşirea învăţăturii învăţăturilor, dacălii vremii foloseau diferite metode cunoscute atunci. Literele se învăţau după denumirea lor în slavonă şi nu după metoda sonării, care era mult mai uşoară. Pentru citirea cuvintelor se proceda mai întâi la desluşirea literelor care formau cuvântul. 
  
De exemplu, pentru citirea cuvântului pom se citeau mai întâi literele pecoi, on, mislete şi apoi acestea se întregeau în cuvântul pom. Citirea se însuşea cu greutate pentru că se rosteau într-un fel literele şi altfel compusul lor, cuvântul. 
  
În vederea însuşirii de cât mai multe cuvinte pentru îmbogăţirea vocabularului, cum am zice astăzi, se întrebuinţa metoda"psihigogică”. Peste un cuvânt se scriau 4-5 sinonime care se învăţau pe de rost. Alfabetul se învăţa de la început până la sfârşit, sau de la sfârşit la început ori pe sărite. Memorizarea textului se făcea mecanic. Se citeau şi se răsciteau până se învăţau pe de rost. Această metodă era mult apreciată încât elevilor li se dădeau de memorizat psalmi, versuri sau cuvinte în desele plimbări în aer liber - modelul antic al şcolii peripatetice. Erau apreciate de asemenea metodele modelului şi ale exerciţiului. După modelul prezentat de dascăl, ucenicii, prin dese exerciţii, îşi însuşeau deprinderea scrisului, a cititului, etc. 
  
Aruncând o privire de ansamblu asupra perioadei secolului al XVII-lea, se poate observa că a existat o instituţie şcolară în Rucăr, care a necesitat o organizare şi griji sporite din partea puterii domneşti sau a cârmuirii locale, că se poate infirma ceea ce s-a afirmat într-unul din volumele de Istoria României, ediţia 1962 a Academiei R.P.R., sau în Istoria pedagogiei, ediţia 1958, cum că, nu se poate vorbi de un învăţământ în mediul sătesc înainte de secolul al XIX-lea. 
  
Cu riscul de a ne repeta, trebuie să întărim concluziile trase în primul capitol al cărţii. 
  
(din cartea Monografia Şcolii generale "Nae A.Ghica"din Rucăr-Argeş, autori Gheorghe Pârnuţă şi George Nicolae-Podişor, ediţia a II-a, adaptată, revăzută şi adăugită) 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Ştiinţa de carte la Rucăr în secolul al XVII-lea (II) / George Nicolae Podişor : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 262, Anul I, 19 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podişor : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Nicolae Podişor
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!