Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Marturii > Mobil |   



Ştiinţa de carte la Rucăr în sec. XIV-XVI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
P 
  
rima etapă în evoluţia şcolii rucărene pe care o avem în vedere, atipică şi neinstituţionalizată corespunde, fără ca limitele cronologice să fie inflexibile şi riguros trasate, perioadei de mijloc a epocii feudalismului românesc fixat, potrivit istoriografiei moderne de referinţă, între secolul al XIV-lea şi până pe la 1716, anul instaurării regimului fanariot în Ţara Românească. Ea urmează multisecularei stăruinţe a feudalismului timpuriu pe aceste meleaguri, o perioadă marcată de predominarea economiei naturale, de lentoare a încropelilor instituţional-statale, de legislaţie, de cultură materială şi spirituală. 
  
Odată întărite structurile politice statale s-au cristalizat şi instituţiile prin intermediul cărora societatea şi-a difuzat cu precădere valorile culturale : şcoala şi cartea, manuscrisă sau tipărită. Ele au fost precedate de dezvoltarea statală, a vieţii economice şi de habitat, de simţitoare creştere demografică dar şi stratificare socială, de intensificare a comerţului şi a relaţiilor diplomatice în spaţiul extra şi intra - carpatic. 
  
Toate aceste transformări, cu tot ce presupun ele impun preocupări elementare privind procesul cunoaşterii, al învăţării şi deprinderii bucoavnelor şi cifrelor cuantificate în cuvânt şi-n operaţiuni aritmetice trebuincioase. Ele presupun preocupări minime de alfabertizare cu caracter ceva mai general, iniţiative ca la curtea domnească sau pe lângă instituţiile monahale să existe oameni care să ştie să scrie şi să citească documente, să întocmeacă scrisorile diplomatice, să conceapă diferite hrisoave, să alcătuiască corespondenţa comercială, să pregătească slujbaşi pentru punctele vamale ale ţării, pentru diferitele dregătorii, etc. Biserica avea de asemenea nevoie de elemente bine pregătite spre a ţine piept, a contracara campaniile propagandei catolice, care începuse să se infiltreze şi la noi, mai ales prin călugării franciscani şi dominicani. Este de menţionat că la Câmpulung aceştia îşi făcuseră mulţi prozelţi care ridicaseră şi două biserici.  
  
Tocmai din acest considerent biserica ortodoxă trebuia să aibă un păstor sufletesc, un mare ierarh, să întemeieze lăcaşuri de răspândire a învăţăturii creştin ortodoxe, să se preocupe de răspândirea personalului ecleziastic necesar a conduce bisericile. 
  
Toate acestea cereau ca pe lângă curtea domnească şi cea mitropolitană să existe oameni care să instruiască pe diferiţii slujbaşi şi clerici, să-i înveţe în primul rând să scrie şi să citescă. 
  
Situat în apropierea Curţii domneşti de la Câmpulung, el însuşi fiind o vreme, sub Vlad Tepeş, chiar reşedinţă domnească, Rucărul a cunoscut de timpuriu aceste frământări, a fost din vechime preocupat pentru învăţătura de carte. Dovezi incontestabile ale vechimii scrierii în această regiune avem din timpuri îndepărtate. Săpăturile arheologice făcute pe la anul 1900 de către Gr. Tocilescu, repetate ceva mai târziu de lingvistul şi arheologul rucărean Dumitru (Tache) Băjan au dat la iveală cărămizi ale castrului roman de pe vechiul drum al limesului transalutanus, în punctul numit "Scărişoara", aflat în imediata apropiere a satului. Cărămizile descoperite poartă pe ele inscripţia "Cohors II Flavia". Avem deci dovezi ale scrierii pe teritoriul satului nostru încă de acum 18 secole. 
  
Trecând peste timpuri, încă din primele decenii ale secolului al XIV-lea, strămoşii noştri care vor fi luptat la Posada (marele istoric Nicolae Iorga localizând Posada independenţei noastre aici) vor fi avut imaginea unui document scris scris în pergamentul-scrisoare pe care solul voievodului muntean Basarab l-a înmânat regelui ungur angevin, document prezentat în miniatură în "Cronicus Pictum". 
  
Imaginea încropirii unui proces organizat de învăţământ poate fi relevată nu departe de Rucăr, la Curtea de Argeş, pe zidurile bisericii Sf. Nicolae domnesc, unde, un zugrav anonim a pictat trei şcolari împreună cu grămaticul care îi învăţa carte. După cum am mai arătat, odată cu întemeierea statului feudal Ţara Românească s-au dezvoltat şi legăturile comerciale. Pe drumurile ţării circulaţia mărfurilor devenise mai consistentă, una din căile comerciale cele mai cunoscute şi accesibile fiind drumul care lega Târgoviştea de Câmpulung şi Braşov şi care trecea prin Rucăr. Acest sat este menţionat ca punct de vamă încă din primele documente ale secolului al XV-lea. Între cele 527 documente istorice slavo-române, editate de Gr.Toccilescu, sunt câteva care ne interesează şi din punct de vedere al învăţăturuii de carte. 
  
Din primele decenii ale secolului al XV-lea avem dovezi că în Rucăr existau slujbaşi ai domniei care aveau sarcina să păzească vama din sat, aşezată o vreme chiar în imediata apropiere a fostei Prmării şi pe locul căminului lui Niţă al Cosmii. De asemenea erau păzite diferitele ieşiri din sat (pe Râuşor, spe Piscul Jugii şi apoi pe Dâmboviţa, pe Valea Cheii sau Ghimbavului, spre Fundăţica-Moeciu-Bran). Toate aceste plaiuri şi poteci trebuiau bine păzite pentru a nu se strecura mărfuri de contrabandă. Slujitorii vămii trebuiau să ştie să citescă răvaşele de drum ale chirigiilor care treceau cu carele de mărfuri, diferitele privilegii domneşti acordate mai ales braşovenilor, făgărăşenilor şi sibienilor. 
  
Asigurarea condiţiilor de bună funcţionare a vămii domneşti, dezvoltarea comerţului, etc. cereau oameni cu ştiinţă de carte, mai ales pentru slujitorii aflaţi în serviciul vămii; un prim privilegiu acordat negustorilor braşoveni a fost acordat în anul 1368, conţinutul lui a trebuit să fie cunoscut de către vameşii de la Rucăr . În zona oraşului Câmpulung se găsesc mai multe mărturii că unele privilegii acordate acestora oraşului datau încă din anul 1215, de pe vremea lui Radu Negru voievod: "... Aşijderea orăşenii cămpulungeni să nu dea vamă din ce vor vinde, să scrie în hrisov, după cum au fost iertaţi de răposatul Radu voievod, cănd au fost leatul 6723 (1215). Aşa se scrie şi pe Crucea de piatră existentă şi astăzi în piaţa oraşului Câmpulung, cunoscută sub numele de Crucea Jurământului". 
  
Avem aici dovada sigură că la Câmpulung se cunoştea scrierea, desigur în limba slavonă, încă din primul sfert al secolului al XIII-lea. Din secolul al XIV-lea avem în această zonă şi alte mărturii ale cunoaşterii scrisului şi ale cititului. Ne referim astfel la : 
  
- Inscripţia din anul 1300 de pe mormântul lui Laurenţiu, comes de Longo-Campo de la biserica catolică, 
  
- Scrierea papei Ioan al XXII din anul 1327, trimisă lui Basarab voievod 
  
- Cronica Pictată de la Viena, care aminteşte de lupta de la Posada din anul 1330 
  
- Hrisovul dn 1352 prin care mânăstirea Câmpulng a fost înzestrată cu moşia Bădeşti 
  
- Lespedea de pe mormântul lui Nicolae Alexandru voievod din Câmpulung din anul 1364 
  
(Gheorghe Pârnuţă şi George Nicolae-Podişor, Monografia Şcolii generale Nae A. Ghica din Rucăr-Argeş 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Ştiinţa de carte la Rucăr în sec. XIV-XVI / George Nicolae Podişor : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 260, Anul I, 17 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podişor : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Nicolae Podişor
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!