Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Stelian Gomboş         Publicat în: Ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014        Toate Articolele Autorului

Recenzie - Drd. Stelian Gomboş; Prof. Cristian Şerban, Omul: Subiect actual al dragostei lui Dumnezeu: Părintele Profesor Dumitru Stăniloae (1903-1993) omagiat prin şase studii teologice...
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Recenzie - Drd. Stelian Gomboş; Prof. Cristian Şerban, Omul: Subiect actual al dragostei lui Dumnezeu: Părintele Profesor Dumitru Stăniloae (1903-1993) omagiat prin şase studii teologice. Editura Cristimpuri, 2013, 128 pagini ...  
 
Însumând şase studii teologice referitoare la teologia filocalică a Părintelui Profesor Dumitru Staniloae - Teologul (1903-1993) lucrarea distinşilor autori omagiază 110 ani de la naşterea pământească a Părintelui Dumitru Stăniloae şi 20 de ani de la naşterea să în ceruri.  
 
Cititorul are în faţă o lucrare excepţională, perfect structurată şi excelent axată pe toate reperele importante, reuşind să reprezinte pe de o parte modul de trăire teologico-filocalic al părintelui şi pe de altă parte prin exemplificări relevante raportate la principiile şi curentele de bază ale ortodoxiei sub forma unor explicaţii corecte şi clare - se constituie la lecturare într-un prim abecedar pentru cei aflaţi la un stadiu duhovnicesc de început, cât şi într-un mini-tratat de morală şi asceză creştin-ortodoxă.  
 
Îndrăznind să afirm că deţin cunoştinţe pe nivelul de bază, personal am beneficiat de un adevărat curs de ortodoxie la cea mai înaltă cotă de rigurozitate şi cu cele mai ridicate cote, de atingere a dezideratului dorit de toţi trăitorii autentici, o relaţie corectă, concretă şi permanent - în fond mântuitoare cu divinitatea - adică Sfânta Treime.  
 
Încă din studiul 1 – Domnul Drd. Stelian Gomboş ne precizează că teologia Părintelui Stăniloae este o teologie filocalică, ceva ce nu se găseşte la alţi teologi într-o asemenea consistenţă şi intensitate. Conform precizărilor autorului, Părintele doreşte să descrie experienţa iubirii şi comuniunii cu Dumnezeu, pentru că şi alţii să pătrundă pe drumul pe care se află Sfinţia Sa.  
 
Operă Părintelui Dumitru Stăniloae se remarcă şi prin conţinutul ei autentic, fiind în acest sens o teologie hristologică şi hristocentrică.  
 
Pentru interpretarea la adevărata ei valoare opera Părintelui Dumitru Stăniloae - impune celui ce se dedică spre studiere, o experienţă mistică şi duhovnicească pentru a putea pătrunde şi înţelege teologia să atât de variată şi de profundă.  
 
Această prentru că, aşa cum aflăm din cuprinsul cărţii, Părintele Profesor Dumitru Stăniloae este “cel mai mare teolog ortodox al secolului XX” Studiul al doilea, realizat sub aceeaşi atentă îngrijire a Drd. Stelian Gombos copleşeşte cititorul prin literature relativ commune unor scrieri de bază teologice: Sfântă Treime - Structură supremă a supremei iubiri; Dumnezeu Tatăl - temei al unităţii, Unitatea intertreimică - unitate în iubire; etc.  
 
În fond şi în fapt, toate titlurile, deşi fireşti că şi formulare, prin modul în care sunt explicate, poate mai corect este a spune “explicitate” ideile conţinute în titluri, ne oferă cu adevărat posibilitatea de a înţelege pe deplin şi la dimensiunea reală, teme majore ale Ortodoxiei, cum ar fii - relaţia persoanelor Sfintei Treimi între ele şi în raport cu omul; - relaţia specială a Fiului că Logos al Tatălui, precum şi relaţia de comuniune desăvârşită între tatăl şi fiul, care structurează întreaga existent creată, orientând-o eshatologie spre împărăţia comuniunii veşnice, dacă este să ne referim la acest al doilea studiu.  
 
La studiul 2 - acelaşi autor ne avertizează că “divinitatea” este o realitate peste care nu se poate trece şi însăşi Ortodoxia o cuprinde în conceptual ei de “sobornicitate”- (pag 36).  
 
Suntem încunoştinţaţi că în concepţia ortodoxă viaţă supranaturală a harului izvorăşte din experienţă trăirii duhovniceşti fiind “profund umană şi Dumnezeiască, sau cu atât mai deplin umană cu cât este mai Dumnezeiască, o viaţă teandrică, de om îndumnezeit” (pag37).  
 
Cititorul este efectiv absorbit de întregul capitol, prin modul cu care autorul îi prezintă realităţi de maxim interes dintre care intenţionăm câteva:- fiecare om este este conceput de Dumnezeu că o minune.  
 
-Valoarea persoanei umane rămâne intangibilă în raport cu manifestarea omului în cadrul posibilităţii de mântuire  
 
-Relaţia celor trei persoane din cadrul Sfintei Treimi  
 
-Fiinţă umană ca persoană este o existenţă dăruitoare şi primitoare de iubire în raport cu alta şi aici gândul ne conduce automat la porunca a 2-a: să iubeşti pe aproapele tău că pe ţine însuţi -“o şansa reală, singura viabilă de înplinire a omului spre mântuire, după formula primondială de a-L iubi pe Dumnezeu.  
 
În studiul 3 suntem încunoştinţaţi despre energiile necreate ale lui Dumnezeu conferite omului (pag 46), despre relaţia Dumnezeu-om şi om-Dumnezeu raportată la om care înţelege potrivit doctrinei ortodoxe deosebirea între fiinţă şi energiile divine.  
 
Se integrează aspectul important că Părintele Profesor Dumitru Staniloaie, citându-l pe teologul grec Panayotis Nellas, şi de accord cu aceasta se aliază la idea că: ”Omul a devenit desăvârşit când s-a înălţat la treapta de “Dumnezeu-om”.  
 
Tot cu acest studiu găsim un alt aspect foarte important de reţinut şi anume: Fiul ne face Hristoforii; Duhul sfânt ne face pnevmatori, aşa după cum Tatăl ne face teofori.  
 
La pag 56 aflăm că Părintele Staniloae este de accord cu ideea că Dumnezeu “se arată celui bun, favorabil, iar celui rău plin de mânie” idee acreditată de la vechii filosofi greci - şi nici cu unele teorii din Dogmatica Bisericii Ortodoxe Răsăritene referitoare la Dumnezeu, raportat la om.  
 
Potrivit teologiei Părintelui Dumitru Stăniloae în Treimea Persoanelor Sale Sfinte-Dumnezeu se face accesibil omului, care este şi el persoană.  
 
Dumnezeu fiind Persoană, este iubire, şi atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că pe Fiul Sau l-a dat să se întrupeze ca om şi astfel şi iubirea Sa imensă să facă şi mai accesibilă relaţia om-Dumnezeu.  
 
Studiul 4 - În cadrul acestui studiu de Prof. Cristian Şerban, ne ”provoacă” la aflarea sensului creaţiei şi apoi a sensului final al existenţei observând cum ”licăreste în întuneric lumina sensurilor”.  
 
Se reaminteşte că primul om creat de Dumnezeu avea o putere sacerdotală asupra lumii şi vieţuitoarelor.  
 
Nu este prezentată ideea foarte importantă şi interesantă - anume: că oamenii restabiliţi harică (sfinţii), pot ajunge să cunoască gândurile celor pe care îi întâlnesc.  
 
Tot din acest studiu, desprindem două concluzii finale importante:  
 
- Din imensa dragoste faţă de om, Iisus Hristos Mântuitorul rămâne într-o continuitate de natură cu succesorii lui Adam.  
 
- Iisus Hristos Mântuitorul a realizat recapitularea întregii făpturi; ca adevărat Dumnezeu şi Om al întregii creaţii.  
 
Studiul 5 - Autorul, Drd Stelian Gomboş ne introduce în zonă câţiva termini, consacraţi teologic, în raport cu nevoinţa şi aspiraţia umană spre îndumnezeire, vorbindu-ne, despre o (via) media între teologia dogmatică şi cea morală. Conform Părintelui Dumitru Stăniloae, cercetarea asupra vieţii spiritual se împarte în trei etape:  
 
- faza activă  
 
- faza contemplaţiei naturale  
 
- faza contemplaţiei mistice a lui Dumnezeu.  
 
Altfel spus avem trei trepte:  
 
-a purifericării  
 
-a iluminării  
 
-a vederii lui Dumnezeu  
 
Este punctat şi actul iniţiator, realizat prin har. Nu este prezentată stăruinţa în lucrarea binelui care ne deschide -€prin iubire spre Creator - care ne umflă cu har şi energie necreată -conferindu-ne puteri spirituale fortificate la maxim, generând adevărate virtuţi ce converg spre “starea de înviere”.  
 
Putem înţelege astfel nobleţea spirituală a isihaştilor, a duhovnicilor îmbunătăţiţi şi a pustnicilor - acele “perle” rare ale monarhismului.  
 
Sunt prezentate rugăciunea inimii, blândeţea, iubirea tuturor permanent, într-o desăvârşită smerenie, golind complet eul nostru, etapă absolut necesară pentru umplerea de har.  
 
În studiul 6 şi ultimul, acelaşi autor - Drd. Stelian Gomboş ne oferă referinţe despre concepţia filocalică a Părintelui Dumitru Stăniloae cu privire la desăvârşirea omului. Se vorbeşte apoi de “Omul ascuns în inimă” care este Duhul, ce se naşte şi creşte.  
 
Conform mediilor monastice răsăritene, ceea ce predomina cel mai mult la monarhi este plânsul, din care se naşte afecţiunea faţă de Iisus Hristos. Pentru începători şi nedesăvârşiţi, rămâne că, după chemarea dulce a lui Iisus, să spunem şi “Miluieşte-ne pe noi!” vorbindu-se in acelaşi timp cu cadrul studiilor şi despre virtuţile faimoasei “Rugăciuni a lui Iisus” care umple de bucurie negrăită şi conferă daruri Dumnezeieşti.  
 
Potrivit spuselor lui Dostoievski, prin suferinţa se isprăveşte totul. Când ajungem să dobândim cu adevărat harul lui Dumnezeu, nimeni nu ne poate face nefericiţi. Singurul rău aflăm că este păcatul şi acesta depinde numai şi numai de liberă voinţa a omului. Este prezentată în continuare acţiunea lui Dumnezeu poesis şi praxis, care raportat la un alt termen, praktikos - ce desemnează monarhul, poate cuprinde în sensul cel mai larg întreagă operă de mântuire.  
 
Mai aflăm apoi despre cunoaşterea lui Dumnezeu care cuprinde două aspecte: praxis şi theoria. Acţiunea lui Dumnezeu este folositoare “ostenelii”! Praxis este valabil pentru definire a efortului uman, a chinului. Theoria este lucrarea cu considerare a realităţii inteligenţe. Rezultă implicit că practica virtuţilor este pentru un creştin, paza poruncilor. Este folosit şi termenul askeseis - adică “practicile evlaviei” precizându-se că oamenii se impart in: Somatici, Psihici si pnevmatici.  
 
În încheiere, se desprind concluzii foarte importante: - Biserica dintru început insuflă permanent pe catehizarea şi primirea tainelor încorporate cu Iisus Hristos şi Biserica Sa Cea Sfântă.  
 
În taină nu se poate delimita mişcarea omului care lucrează la mântuirea Sa şi puterea Duhului Sfânt. Prin urmare Părintele Dumitru Stăniloae, citând de la pag 119, este autorul unei teologii mărturisitoare şi al unei teologii filocalice unice, întrucât a scris o teologie trăită, experimentată în viaţă-i proprie.  
 
Iată aşadar, o lucrare de excepţie, ce se recomanda de la sine ca una necesară bibliotecilor cu specific teologic, dar şi colecţiei de carte a celor care şi-au propus cu adevărat să conlucreze la mântuirea sufletului.  
 
Consider că prin lecturarea acestei cărţi dobândim un exerciţiu intelectual şi spiritual deosebit, chiar înainte de a fi citit vreodată lucrarea Părintelui Profesor Stăniloae, având avantajul cunoştinţei anticipate a reperelor teologice ale acestuia. Se cuvine în încheiere, un cuvânt de apreciere deosebită distinşilor autori, pentru modul cu care au reuşit, într-o prezentare concisă, concretă şi pe înţelesul tuturor, să facă din acest studiu omagial un index de referinţă al unei vieţi reale, duhovniceşti spre subiectul final de îndumnezeire şi mântuire a omului.  
 
Aşteptăm din partea autorilor, Drd. Stelian Gomboş şi Prof. Cristian Şerban şi alte lucrări deosebite, spre creşterea duhovnicească a multora.  
 
Lucian - Ovidiu Pop  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Recenzie - Drd. Stelian Gomboş; Prof. Cristian Şerban, Omul: Subiect actual al dragostei lui Dumnezeu: Părintele Profesor Dumitru Stăniloae (1903-1993) omagiat prin şase studii teologice... / Stelian Gomboş : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1197, Anul IV, 11 aprilie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Stelian Gomboş : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stelian Gomboş
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!