Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Portret > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014        Toate Articolele Autorului

Stela Enache. Vocea, ca o liră
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Orice cuvânt care nu poartă în el o cât de subtilă rază elegiacă, dacă e adresat cântăreţilor nerepetabili de muzică uşoară românească, ai generaţiei din care face parte Stela Enache, se încadrează în zona prohibită a lexicului românesc şi configurază o încercare de expresie lipsită de sens. A vorbi despre Stela Enache înseamnă a desface un buchet de flori al cântecelor ei şi a investi istoria acestor cântece care este parfumul lor; a acuarela substanţa cântecelor Stelei Enache înseamnă a întrezări în oglinda repertoriului ei pastelurile fulguraţiior poeticii muzicale româneşti; a asculta cântecele Stelei Enache înseamnă a apropia urechea sufletului de deplasamentul unui ocean care îşi închide vuietul într-o scoică şi comorile din adânc, în perle.  

Cântecele Stelei Enache sunt alternative între modalităţile de condensare în superbitate a vocii dăruite artistului să edifice muzicii obeliscul propriu, sunător liric, sensibil, ca un clopoţel de floare, ca un clopoţel de argint, ca un clopoţel de porţelan cu clinchet fin de iubire şi dor, aluvial de melodii, ca avalanşa miracolelor din pieptul pianului.  

Dacă încetează a fi auzite un timp cântecele Stelei Enache - pentru că nici lămpile cerului nu ard zi şi noapte, ci, numai când reveria imită pe înger - tăcând, cresc un dor în inima celor care, ascultându-le cândva, nu le mai uită niciodată.  

Stela Enache are, în actul notarial, numele Steriana Aurelia Bogardo. Dar Stela e un nume de scenă, un nume preluat de la pilaştrii închinaţi unui erou, sau unui act, un nume predestinat a fi închinător vieţii, ardoarei vieţii, eroicului vieţii, iubirii, muzicii! S-a născut pe 24 ianuarie, necând, în faptul real al timpului, pentru că nicio viaţă de artist nu vine în umbra pământului cândva şi nu iese din conul ei decât fizic, spiritul pe care îl întrupează venind din mister şi contopindu-se în veşnicia vieţii sufleteşti, translat nesfârşit în generaţii după generaţii, prin puterea memoriei.  

Aşezământul natal e Reşiţa, în judeţul Caraş Severin. Sunt locuri în care înţelegerea profundă a sensului vieţii are drept paradigmă înţelegerea şi trăirea prin muzică. Sub fruntea Reşiţei a răsunat, răsună şi va răsuna glasul Stelei Enache!  

Stela Enache, acestă iubită interpretă de muzică uşoară românească a început să studieze baletul, la trei ani şi a continuat cu studiul la pian, de la vârsta de şase ani. În familia sa a fost însădit harul artistic. Tatăl, cânta la vioară şi făcea parte, alături de mama artistei, din Corul Sindicatelor, de la Reşiţa.  

A urmat clasele primare, între 1956-1963, la Reşiţa, şi tot aici liceul, între 1963-1967. Cultivarea vocală şi-a început-o unde mulţi interpreţi români au făcut-o, ca la şlefuitorul de diamante, la Şcoala de Muzică, între 1956-1963, iar între 1963-1967, la Şcoala Populară de Artă, în paralel cu liceul. Tot în această perioadă urmează şi cursurile Şcolii Sportive (Stela Enache a mai fost pasionată, pe lângă muzică, de sport, limba engleză, actorie - a frecventat un cerc extraşcolar de teatru). Pe perioada frecventării cursurilor la Şcoala Populară de Artă a cântat cu formaţia liceului şi a participat la multe concursuri. În 1966 a debutat la Televiziune, reprezentând Banatul, la emisiunea „Antena este a dumneavoastră”.A venit timpul să-şi purifice corzile glasului, să-şi netezească drumul spre splendorile spectacolului muzical. După descătuşarea tracului debutului are loc eliberarea frumuseţii şi harului spre rampa muzicii uşoare româneşti, la Conservatorul „Gheorghe Dima”din Cluj, secţia Pedagogie, unde, în perioada 1967-1972 a studiat cu Romeo Ghircoiaşu (istoria muzicii), Ioan Husti şi Constantin Râpa (teorie-solfegiu), Tudor Jarda (armonie), Dorin Pop (dirijor coral). În perioada studenţiei a fost solistă în Corul de Cameră al Conservatorului, dirijat de Dorin Pop.  

Vorbind despre anii cristalizării preferinţelor pentru viitor, niciuna în asincronie cu fascinaţia muzicii, Stela Enache mărturisea pentru „Formula AS”,(nr. 608/2004): „...a venit şi momentul admiterii în facultate. Eu mă pregăteam deja pe sub plapumă, cu lanternă, pentru Teatru. Numai că m-au prins, şi mama mi-a zis să mă orientez pentru altceva. Îmi mai rămâneau muzica şi sportul. Şi-am zis: «Fac muzică, la Bucureşti». Răspunsul a fost : «Bine, dar la Cluj»! Ne-am suit toţi trei în tren şi am pornit către Conservator. Am dat examen, m-am descurcat şi-am intrat la pedagogie. Că nu aveam încă 18 ani şi nu aveau voie să mă primească la canto. Apoi, pentru că mirajul scenei mă tot «chinuia», m-am dus la Casa de Cultură a studenţilor, am dat o probă, am fost acceptată şi lucrurile au început să se lege. Am început să cânt şi, uite-aşa, am devenit o mică vedetă şi la Cluj. Ce mă mai umflam în pene! În ’68 am mers la primul festival studenţesc: am luat un premiu. Apoi a urmat festivalul de jazz - că aveam şi astfel de veleităţi -, unde am luat iar premiu, am mers şi la «Steaua fără nume»... Peste tot unde se cânta, hop şi eu! Am cântat până şi în corul de cameră (al Conservatorului n.n.), până când m-au dat afară. Din cauza muzicii uşoare pierdeam aer şi nu mai mergea. Gestul acesta m-a impulsionat şi am decis să mă pun pe învăţat. Din punct de vedere al importanţei, una e muzica clasică şi alta e muzica uşoară. Aşa a început lunga mea navetă Cluj-Bucureşti”.  

Pe seama unui examen, în perioada studiilor la Conservator, de acum remarcata voce sensibilă a Stelei Enache, etalată cu succes tot mai frecvent şi pe scenele din ce în ce mai reprezentative în spectacolul muzical, va fi integrată în echipa Casei de Cultură a Studenţilor din Cluj. Începând să fie foarte apreciată, va cânta şi cu formaţia „Cromatic”. În anul 1986 i s-a decernat o Menţiune la Festivalul Studenţesc de la Iaşi. Marele pas spre consacrarea absolută şi încununarea viitoare ca interpretă aparte între aurorarele glasuri ale anilor ’70, ’80 care au încărcat muzica uşoară românească cu o constelaţie de stele, va fi făcut la întâlnirea cu maeştrii George Grigoriu şi Fromi Moreno. Urcarea spre bolta cu stele ale universului sonor românesc nu e pas, e zbor, paşii sunt numai cei făcuţi în călătorii fără sfârşit, pe ruta Reşiţa-Bucureşti-Cluj. Ajungerea providenţială la compozitorul George Grigoriu se datorează unchiului Stelei Enache, scriitorul Ion Hobana, care l-a avut drept mentor pe George Grigoriu, la rândul său un admirator al scriitorului, reciprocitate admirativă din care s-a fructificat şlagărul „Pentru un sărut”.  

Cu sugestia şi încurajarea din partea profesorului de canto Fromi Moreno, în 1970, Stela Enache răzbate prin, nu peste obstacolul din calea vocilor valoroase ale muzicii uşoare româneşti, în acel timp cernute, nu aduse de torent: trece prin proba „de foc” de la microfonul postului Radio România, înregistrând în Studioul 8, piesa „Prieten drag”, compusă de Radu Şerban, pe textul scris de Constantin Cârjan şi lansată de Pompilia Stoian. Interpretarea este favorabil audibilă, după înregistrare, ceea îl determină pe George Grigoriu să propună pentru Stela Enache întâlnirea pe calea undelor cu George Enache (numele este comun, fără a exista între ei vreun grad de rudenie), întâlnire care are ca finalitate lansarea unui single la „Electrecord”, cu piese compuse de George Grigoriu.  

Anul 1970 deschide în evoluţia sa artistică a Stelei Enache, drumurile confirmării. Câştigă Premiul III la Festivalul Studenţesc din Timişoara şi Premiul III la Festivalul Studenţesc din Târgu Mureş, iar în 1971, ulterior preselecţiilor pe care le trece, la concursul TV „Steaua fără nume” şi Festivalul Internaţional „Cerbul de Aur”, obţine Premiul al II-lea la secţiunea „Interpretare” a Festivalului Naţional de Muzică Uşoară „Mamaia ’71” (22-25 iulie 1971), cu o piesă compusă de George Grigoriu şi alta de Radu Şerban.  

Festivalul de la Mamaia va fi o ocazie de „complicitate” a unei căsătorii fulger a artistei, după cum a fost şi iubirea care a încolţit acum şi a înfrunzit în treizeci şi opt de ani petrecuţi împreună cu soţul ei, Florin Bogardo. I-a făcut cunoştinţă cu viitorul soţ, George Grigoriu. S-au logodit pe 15 august 1971, iar pe 8 septembrie, în acelaşi an, s-au căsătorit. Aşa a început clădirea unei familii în care au venit doi copii, întâi, pe 24 octombrie 1976, fiica Laura Maria, apoi, pe 2 iulie 1979, fiul Anton Marin.  

1971 este pentru viaţa personală şi artistică a interpretei Stela Enache anul crucial. Compozitorul Florin Bogardo va compune de acum, cele mai multe dintre cântecele sale pentru soţia sa, cuplul muzical Stela Enache - Florin Bogardo fiind de referinţă pentru longevitatea şi succes în muzica uşoară românească.  

Primul turneu internaţional al Stelei Enache se efectuează în anul 1973. Artista va cânta împreună cu Gelu Solomonescu şi Cristian Popescu, în Republica Federală Germania, ocazie de a intra în raza de interes a formaţiei „Electrecord” şi chiar va deveni, după aceasta, solistă a formaţiei conduse de Alexandru Imre, apoi de Doru Danciu care i-a schimbat denumirea în „Electric-cord”, iar şi mai târziu, în Sunshine Band.  

Urmează, în 1974, alături de formaţia „Romanticii”, condusă de Mircea Drăgan, un turneu la Viena, după care Stela Enache este invitată la „Cântecele prietenilor”, în URSS, prelungindu-şi cu această ocazie pentru şase săptămâni turneul în ţara comunistă răsăriteană. Alături de „Electric-cord”, interpreta a străbătut cu melodiile sale întreaga Europă dar şi America: Austria, Danemarca, Elveţia, Republica Democrată Germania, Republica Federală Germania, Grecia, Italia, Norvegia, Portugalia, Spania, SUA, Suedia... Împreună cu „Electric-cord” a cântat pe toate continentele. Participă, în 1977, alături de această formaţie, la Festivalul „Orfeul de Aur”.  

Între 1986-2005, Stela Enache va susţine recitaluri alături de „Electric-cord”, redenumită „Sunshine Band” - pe vapoare de croazieră ale liniei de vase de croazieră „Royal Viking Sky” (m.s. Berlin, m.s. Europa). Ca solistă de croazieră, Stela Enache a înconjurat globul de patru ori. Cu aceste ocazii a cântat alături de Al Bano, Gilbert Becaud, Roberto Blanco, Tony Christie, Buddy de Franco, Gloria Gaynor, Rex Gildo, Lionel Hampton, Heino, Hugo şi Nicole, Anna Maria Kaufmann, Vicky Leandros, Peggy March, Milva, Red Norvo, Jennifer Rush, Sister Act, The Platters, Top Four ş.a.  

Cu „Electric-cord”, interpreta Stela Enache înregistrează trei albume de melodii din repertoriul internaţional, la Casa de discuri Electrecord. Imprimările făcute, nu puţine la număr, ca şi difuzarea melodiilor artistei la radio ori apariţiile filmate la Televiziunea Română, continuă o prezenţă a Stelei Enache în inimile românilor, deşi ea a fost plecată din ţară de multe ori şi pentru perioade mari de timp, câteodată, mai ales când era solistă pe vasele de croazieră.  

Până în prezent, se adună în repertoriul interpretei Stela Enache nu mai puţin de şaptezeci şi şase de piese compuse de Florin Bogardo. Se pot aminti între ele: „Ani de liceu”, „Apari iubire”, „Balada pescăruşilor albaştri”, „Ca un tren ne pare viaţa”, „Cândva, o luntre albă”, „Ce simţi când eşti îndrăgostit”, „Cum pot să te conving şi ce să fac”, „Dansul e ca o vrajă”, „Dăruieşte-mi acest ceas de iubire”, „Dimineţile mele”, „Dorul, flacără nebună”, „E o poveste de amor”, „Extemporal la dirigenţie”, „Hai vino şi stai lângă mine”, „În numele iubirii”, „Întâia oară”, „Întrebare, întrebare”, „La steaua”, „N-ai să mă poţi uita”, „Printr-un sărut”, „Să pot”, „Trandafirul”, „Vraja sărutului” ş.a. Coloana sonoră a unor filme româneşti dintre care seria „Liceenii” este celebră, păstrează înregistrat glasul Stelei Enache interpretând compoziţii de Florin Bogardo. Este vorba despre filmele „Declaraţie de dragoste” (1985), „Liceeni” (1986), „Extemporal la dirigenţie” (1988).  

Rod al colaborărilor artistei, cu alţi compozitori, în afară de soţul ei, dintre care Dan Dumitriu, Mişu Iancu, Ion Cristinoiu, Marcel Dragomir, Vasile Veselovski, Jolt Kerestely, Vasile V. Vasilache, Dan Stoian, Octav Firulescu, Edmond Deda, George Grigoriu, Ionel Tudor se îmbuchetează pe imprimări, melodii de altădată şi de azi, ca „Ani fericiţi”, „Când mi-e dor de tine”, „Cântec pentru mama”, „Cântecul muzei”, „Ceasul”, „Dacă m-ai iubi”, „De iubire”, „Din atâtea iubiri”, „Grea e dragostea”, „Nu pleca”, „Până-n cea din urmă zi”, „Pentru un sărut”, „Pianul meu”, „Plimbare prin ploaie”, „Romanţa”, „Spună lumea ce o vrea”, „Te iubesc numai pe tine”, „Vom trăi şi vom vedea”... Din repertoriul internaţional, piesele preluate de Stela Enache, cu texte traduse, aşa cum o impuneau vremurile, au devenit şlagăre de succes: „Ce-i iubirea”, „Doar mama”, „Ding-Dong”, „Să vii cu noi”, „Te cheamă iubirea”...  

Casa de discuri „Electrecord” i-a înregistrat interpretei vocea în optsprezece compilaţii Este o interpretă întocmai aşa: „stelă” pentru muzica uşoară românească, pe când muzica, la rându-i e stelă, coloană a glasului de dor şi de iubire al Stelei Enache!  

Cel care a prezentat-o pe Stela Enache în spectacol, de atâtea şi atâtea ori, indiscutabil un prezentator fără de care spectacolul de altădată ar fi fost doar un ecou fără cuvinte, inegalabilul Octavian Ursulescu o portretizează pe artistă asfel:  

„Posesoare a unei voci de o muzicalitate aparte, Stela Enache, «Cetăţean de onoare» al Reşiţei, este una din vedetele noastre de o discreţie pe care i-am reproşat-o nu o dată. A crescut sub «aripa» marilor compozitori, mai întâi George Grigoriu, naşul ei de cununie dacă nu mă înşel, care i-a oferit primul său hit, apoi Florin Bogardo, care i-a fost soţ şi cu care are doi copii minunaţi. Alături de Bogardo a dăruit muzicii noastre uşoare câteva adevărate bijuterii, binecunoscute marelui public. Dacă publicul mai tânar o cunoaşte mai putin (în afară de «Ani de liceu», fireşte), asta-i din cauza faptului că vreo trei decenii a cântat mai mult peste hotare, colindând lumea alături de orchestra Electrecord, devenită apoi Electric-Cord. Sigur, aproape în fiecare an revenea acasă, mai imprima câteva piese, apărea la TV, dar firea sa retrasă, delicateţea au împiedicat-o să «se bage în faţă», aşa cum fac alţii. Mă bucur că e solicitata în continuare de compozitorii de vază, de curând înregistrând două piese ale lui Jolt Kerestely, pe care le-a cântat cu mare succes la festivalul «Te-aştept pe-acelaşi drum - In memoriam Valer Ponoran» de la Zlatna. Probabil mulţi vor fi fost sceptici în faţa proiectului primarului Silviu Ponoran, cu Stela Enache preşedinte de juriu şi recital la un festival de romanţe, dar ideea s-a dovedit genială. După care am «testat-o» din nou pe Stela Enache la marele spectacol «Ziua muzicii uşoare româneşti de altădată», organizat de Casa municipală de cultură din Sibiu: şi aici triumf absolut, alături de alţi opt colegi de breaslă, la rândul lor corifei ai genului. Cu Stela Enache retrăim nu numai noi anii frumoşi de liceu ai tinereţii noastre, dar o fac şi copiii, şi nepoţii noştri şi o vor face şi generaţiile viitoare, pentru că solista reprezintă cu nobleţe casta aristocratică a muzicii noastre uşoare”.  

(Aurel V. ZGHERAN aurel.vzgheran@yahoo.com)  

 

 

 

 

Referinţă Bibliografică:
Stela Enache. Vocea, ca o liră / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1103, Anul IV, 07 ianuarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!