Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Ştefan Popa         Publicat în: Ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014        Toate Articolele Autorului

Părintele Elefterie – tămăduitorul fără de arginţi
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Cine nu a auzit de Părintele Elefterie? Cine nu a fost blagoslovit de monahul Elefterie? Cine nu a fost vindecat sufleteşte şi trupeşte de tămăduitorul, Elefterie de la Agapia Veche. În plin comunism, monahul Elefterie, sub ameninţările permanente ale securităţii, de atunci, mai precis, anii ’70 - ’90, îndrăznea să facă pe doctorul, ajutând mii de oameni să se vindece de nenumăratele boli trupeşti şi fără a cere vre-o răsplată. Zilnic, zeci, uneori, sute de oameni cu diferite neputinţe omeneşti urcau dealul Mănăstirii Agapia Veche, cu scopul de a ajunge la chilia monahului Elefterie pentru a-i vindeca.  

Părintele Elefterie era mare specialist în oase, dar tămăduia, în aceeaşi măsură şi boli de rinichi, ficat, fiere, plămâni, ochi şi chiar şi inimă. M-am nimerit acolo când a vindecat pe o persoană care avea problem cu vederea: i-a citit, mai întâi nişte rugăciuni de dezlegare după care a luat o licoare în gură şi a stropit ochii bolnavului. Foarte mulţi bolnavi veneau la Părintele în cârje şi plecau fără acestea. Aşa ajunsese Părintele să umple o încăpere de 25 metri pătraţi, cu tot felul de cârje, glumind, adeseori că nu mai are nevoie să cumpere lemne pentru iarnă. Părintele ajuta şi persoanele aflate în diferite nevoinţe, cu bani, în special tinerii, unii seminarişti şi studenţi la Facultatea de Teologie Ortodoxă aveau “abonament” la acesta. Recunosc că şi pe mine m-a ajutat Părintele Elefterie, dar şi mai multe cunoştinţe de-ale mele, au beneficiat de ajutorul acestuia.  

Machedonean de origine, din Leaskova (judeţul Filipopoli), în Bulgaria. La data de 11 noiembrie 1900, printre cei cinci copii ai familiei Mihail, se năştea, cel ce avea să devină monahul Elefterie. Mai târziu, ca urmare a deportărilor, familia lui s-a stabilit în satul Sinoe, comuna Mihai Viteazul, judeţul Constanţa. De mic, drumul vieţii sale a fost rânduit, atunci când, la vârsta de 3 ani paralizează, iar mama sa, Aristiţa, auzind de minunile săvârşite la Dervent, îl duce pe fiul sau la „Crucea de Leac”, rugându-se pentru acesta. După o noapte în care doarme sub o icoană a Maicii Domnului din interiorul barăcii de scânduri, copilul se însănătoşeşte, iar mama făgăduieşte că îl va face doctor: „pentru că s-a vindecat şi preot că să-i mulţumească lui Dumnezeu permanent”.

După absolvirea cursurilor învăţământului primar, la Adrianopol, la frumoasa vârstă de 32 de ani îşi începe urcuşul său duhovnicesc la Mănăstirea Balaciu, lângă Urziceni, un an mai târziu, fiind călugărit cu numele Elefterie. În anul 1936, Dumnezeu rânduieşte venirea sa în ţinutul în care Sfântul Andrei propovăduise creştinismul, în urmă cu aproape două mii de ani. Preasfinţitul Gherontie, Episcopul Tomisului, hotărăşte aducearea sa în Dobrogea, la schitul Dervent, la „Crucea de Leac”, acolo unde simţise pe propria piele lucrarea lui Dumnezeu. Doi ani mai târziu, râvna de bun monah i-a fost observată şi a fost numit stareţ. Astfel, începe lucrarea să misionară în ţinutul dintre Dunăre şi Mare.

În calitate de stareţ, aduce o serie de îmbunătăţiri, coordonează lucrările de construcţie a chiliilor şi imprimă obştei monahale principiul „roagă-te şi munceşte”, care, de altfel, stă la baza vieţii monahale autentice. Rânduielile mănăstirii sunt împărţite pe trei sectoare: cultural-bisericesc, administrativ şi economic. Toate problemele, învăţământul, biserica, masa obştii, igiena, infirmeria, şi tot ceea ce ţinea de Mănăstire vor fi administrate într-un mod constructiv de cei aproximativ 20-22 de monahi aflaţi sub coordonarea părintelui Elefterie. Acesta este atent şi la formarea teologică a tinerilor monahi. În anul 1955, pe vremea păstoririi Preasfintitului Chesarie, pe atunci Episcop al Dunării de Jos, la mănăstirea Dervent este înfiinţată o şcoală monahală cu durata de trei ani.

În anul 1959, o ispita cruntă îl zguduie pe Părintele Elefterie. Sub presiunea securităţii, stareţul este obligat să demisioneze şi să părăsească mănăstirea în schimbul obţinerii promisiunii că biserica nu va fi demolată. Până în 1962, fostul stareţ al mănăstirii Dervent munceşte ca portar la Ferma horticolă ,,9 Mai” din Tulcea, de unde se şi pensionează. În anul 1970, împreună cu părintele Nicodim de la Peştera Sfântului Apostol Andrei, reuşeşte să se stabilască pentru scurt timp la mănăstirea Sihla, apoi merge la mănăstirea Agapia Veche unde, mai mult de 15 ani, este preot şi duhovnic. Părintele Irineu Bălan, stareţul Mănăstirii Secu, obţine transferul monahului la mănăstirea pe care o conduce.

După Revoluţia (Lovitura de stat) din decembrie 1989, părintele Elefterie revine la Dervent, locul în care şi-a lăsat visul neîmplinit. Părintele ştia foarte bine că cea mai mare înfrângere pentru un om este renunţarea la vis. A reuşit, în scurt timp, să adune o mică obşte şi să pună mănăstirea pe picioare. Aşadar, în ziua de 12 mai 1990, Părintele Elefterie, doctoral fără de arginţi se mută la Domnul, fiind înmormântat lângă biserica pe care a ridicat-o şi a slujit-o cu râvnă şi loialitate.  

Luni, 12 mai 2014 s-au împlinit 24 de ani de la trecerea sa la Domnul.  

Părinte Arhimandrit Elefterie, de acolo de unde eşti, roagă-te pentru noi! Amin!  

 

 

 

Referinţă Bibliografică:
Părintele Elefterie – tămăduitorul fără de arginţi / Ştefan Popa : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1229, Anul IV, 13 mai 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ştefan Popa : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ştefan Popa
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!