Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Ştefan Popa         Publicat în: Ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014        Toate Articolele Autorului

Originalitatea, fidelitatea şi frumuseţea Ortodoxiei
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Fie că vorbim de tradiţia şi plenitudinea sobornicităţii vechii Biserici, fie că facem referire la cultul sacramental sau la învăţătura de credinţă, Ortodoxia se deosebeşte cu mult de celelalte religii şi culte religioase, precum este, spre exemplu, fiinţa umană categoric superioară regnului animal.  

În primul rând, în Sfânta Liturghie credincioşii trăiesc mai departe, în chip nemijlocit, înţelegerea şi practica cultului divin al Bisericii vechi. Tot ceea ce Biserica veche şi bizantină a creat frumos, ca rugăciuni şi imnuri în sfera dramei liturgice, a meditaţiei şi contemplării e comentat într‑un mod unic în cultul liturgic. Conţinutul Scripturii Vechiului şi Noului Testament este mereu prezent în ea sub forma bogatelor lecturi biblice, variate după reguli precise. Întreaga tradiţie istorică a Bisericii e şi ea permanent difuzată în faţa comunităţii sub forma lecturilor din "Vieţile" marilor sfinţi şi mistici ai Bisericii. Predica îşi are şi ea locul fix în cultul sacramental: la origini, în Liturghia catehumenilor îndată după lectura Evangheliei, astăzi de cele mai multe ori într‑un alt loc de regulă după Cuminecare.  

Liturghia cuvântului şi Liturghia Sacramentală sunt organic sudate între ele, astfel că separaţia lor totală ca în creştinismul reformat al Occidentului, nu a putut apărea aici niciodată. În Liturghie e de asemenea vie în chip nemijlocit şi întreaga plinătate a învăţăturii Bisericii vechi, aşa cum a fost ea definită de cele şapte sinoade Ecumenice ale Bisericii vechi, şi anume sub forma imnurilor de adoraţie în care ideile fundamentale ale adevărului ortodox sunt propagate sub formă de rugăciune înaintea lui Dumnezeu şi a comunităţii aflate în rugăciune. Separaţia între Liturghie şi teologie, între cult şi dogmă nu s‑a putut realiza aici.  

În al doilea rând, această Biserică a păstrat o conştiinţă originală a ecumenicităţii şi catolicităţii. Conştiinţa ei de a fi Una, Sfântă, Catolică şi Apostolică nu se bazează pe o idee juridică ci pe conştiinţa de a reprezenta Trupul tainic al lui Hristos. În această conştiinţă a sa, Biserica cerească, şi cea pământească, precum şi Biserica celor adormiţi sunt unite în chip indisolubil. În Liturghie, Biserica pământească devine conştientă de apartenenţa ei la Biserica de sus: aici comunitatea pământească experimentează prezenţa Îngerilor, a Patriarhilor, Proorocilor, Apostolilor, Mucenicilor, Sfinţilor şi Drepţilor; în Sacramentul euharistic ea experimentează venirea Domnului Iisus Hristos care este deja prezent în aceasta. În interiorul acestui Trup mistic are loc o comunicare şi corelare unică: în această comunitate sunt active în mod eficient darurile Duhului Sfânt, puterile iertării, puterea comunicării mântuirii, puterea suferinţei substitutive şi a mijlocirii reciproce a unora pentru alţii, puteri eficiente până şi în Împărăţia morţii, căci Dumnezeu este "un Domn al viilor, nu al morţilor".  

Această unitate şi catolicitate a Bisericii au fost păstrate şi de legătura tipică pentru creştinismul primar între un personalism autentic, o înaltă preţuire a unităţii şi irepetabilităţii persoanei umane individuale, şi conştiinţa creştină primară a comuniunii acestor persoane între ele. Catolicitatea Bisericii Ortodoxe nu este nicidecum uniformă. Cu principiul ei de a da fiecărui popor Evanghelia, Liturghia şi Învăţătura Ortodoxă în limba lui proprie, Ortodoxia s‑a adaptat la diferenţierea naturală în popoare a omenirii şi a produs o variată deplinătate de Biserici naţionale. Această diferenţiere naţională se întinde nu numai asupra limbii, ci şi asupra Tradiţiei bisericeşti. Biserica Ortodoxă s‑a dovedit neobişnuit de creatoare, tocmai deoarece a exercitat o puternică influenţă religioasă, socială şi morală asupra culturilor naţionale ale popoarelor ortodoxe şi a luat activ şi intens parte la dezvoltarea spirituală şi politică a acestor popoare. Acest fapt a avut o influenţă binecuvântată mai ales în epocile în care existenţa politică a popoarelor ortodoxe era ameninţată sau chiar desfiinţată.  

În al treilea rând, unitatea Ortodoxiei în interiorul acestei divinităţi multiple e garantată de unitatea canonului biblic vechi şi neo-testamentar, de unitatea constituţiei episcopale bazate pe succesiunea apostolică, de unitatea Liturghiei, aceeaşi în toate limbile, şi de unitatea învăţăturii şi tradiţiei doctrinare. Forţa conservării în Biserica Ortodoxă e cu atât mai vrednică de admirat cu cât aceste Biserici au fost expuse la cele mai mari catastrofe istorice sub forma persecuţiilor de tot felul, mai ales din partea Islamului, persecuţii care au condus pe vaste teritorii la oprimarea din ele a Ortodoxiei. Cu toate acestea, Ortodoxia a păstrat până în ziua de astăzi cu cea mai mare fidelitate moştenirea liturgică şi dogmatică transmisă de Biserica veche.  

În acest sens, această moştenire primită nu este nicidecum, după cum se susţine adesea, o relicvă istorică muzeală, ci reprezintă o putere vie şi capabilă de evoluţie. Într‑un anume sens măreţia Ortodoxiei se bazează pe faptul că în Ortodoxie doctrina nu e exact definită şi fixată canonic în toate detaliile ei. Cu toată coeziunea ei internă, ea este încă capabilă de evoluţie. Sistemul său nu este deloc încheiat. Viaţa harismatică a Ortodoxiei nu e îngustată definitiv în forme judiciare şi instituţionale; iar în ce priveşte teologia ea etalează un important dinamism spiritual, exprimat deja şi în faptul că adeseori profesorii teologi nu sunt preoţi hirotoniţi, ci simplii laici.  

Apoi, trebuie evidenţiat universalismul ei creştin. Acesta poate fi observat atât în contemplaţia cosmosului cât şi în contemplaţia istoriei. În vreme ce în creştinismul occidental filozofia creştină a naturii a regresat în general în mod continuu, Biserica Răsăritului şi‑a exprimat înţelegerea creştină a creaţiei în proiecte mereu noi ale unei cosmologii şi filosofii a naturii creştine. Înţelegerea creştină a cosmosului se exprimă mai cu seamă în aceea că evenimentul mântuirii nu e gândit doar pentru om şi numai în interiorul istoriei şi comunităţii umane, ci ca un eveniment cosmic, în care e inserată evoluţia întregului univers. Antropologia, cosmologia şi soteriologia stau într‑o legătură indisolubilă.  

Aşa cum căderea omului în păcat a atras întreg universul în revoltă împotriva lui Dumnezeu predându-l puterilor păcatului şi morţii, aşa şi Întruparea lui Dumnezeu în Iisus Hristos şi învierea Lui au efecte cosmice. La mântuirea realizată de Hristos participă astfel "Întreaga zidire", ce "suspină" împreună cu omul, după ziua "izbăvirii". Astfel la sfârşitul timpurilor împlinirea mântuirii, cerul vechi şi pământul vechi se vor transforma şi ele împreună cu omul într‑un cer nou şi pământ nou. Transfigurarea eshatologică a creaturii cuprinde împreună cu omul întreg universul.  

La fel de clar se exprimă acest universalism în înţelegerea istoriei mântuirii. Eficienţa istoriei divine a mântuirii nu se limitează doar la tradiţia sfântă a istoriei vechi testamentare a mântuirii. Universalismul istoric mondial al gândirii ortodoxe îşi găseşte întemeierea în teoria Logosului: înainte de Întruparea Sa, Logosul divin a vorbit mai ales prin Proorocii Vechiului Testament, dar El nu a rămas fără mântuire nici în rândurile neamurilor păgâne, şi deja Clement Alexandrinul şi Origen au hotărât că urmele Logosului divin se găsesc şi în filozofia greacă, indiană, egipteană şi persană. Astfel, întreaga umanitate este integrată de la începuturi în istoria mântuirii ce‑şi află ţelul şi împlinirea ei în Iisus Hristos.  

Aşadar, Ortodoxia a păstrat caracterul originar al atmosferei comunităţii creştine primare, şi anume bucuria şi jubilaţia, descrise în scrierile neo-testamentare drept trăsătură caracteristică a atmosferei şi stării de spirit a celor mai vechi comunităţi creştine.  

Doamne ajută!  

Ştefan Popa  

 

Referinţă Bibliografică:
Originalitatea, fidelitatea şi frumuseţea Ortodoxiei / Ştefan Popa : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1227, Anul IV, 11 mai 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ştefan Popa : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ştefan Popa
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!