Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Ştefan Popa         Publicat în: Ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014        Toate Articolele Autorului

Iulian versus Gregorian
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

De-a lungul istoriei omenirii, au fost folosite mai multe tipuri de calendare: lunare, solare sau lunaro-solare. Obiceiul calculării anului eclezial, numit şi Indiction (“Indiction" la romani însemna: poruncă şi arătare), începând cu prima zi de toamnă, vine din antichitate, unde existau două sisteme de determinare a timpului unui an: unul al egiptenilor de 365 zile, care era mai corect, dar nici el perfect şi altul al romanilor de 355 zile. Cu toate acestea, rămânea anual o diferenţă de timp, de zece zile, între aceste două sisteme, şi chiar între fiecare dintre ele şi calendarul solar.  

Ca urmare, se impunea ca o necesitate îndreptarea şi punerea lor în acord cu calendarul ceresc. Cel care a avut această idee a fost astronomul egiptean Sosigene, la anul 46 î.d.H. , pe vremea împăratului Iulius Cezar, de aceea a fost numit "Calendarul Iulian", fiind şi primul calendar al omenirii. După acest calendar a mers apoi întreaga creştinătate timp de 15 secole. Şi tot de Calendarul Iulian s-a folosit şi Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325) pentru calcularea datei Sfintelor Paşti, alegând ziua de 21 martie, zi care, la acel moment, corespundea cu echinocţiul de primăvară.  

Un aspect tulburător al creştinătăţii ortodoxe este faptul că unele jurisdicţii (şi unele parohii şi mânăstiri individuale) din Biserică urmează vechiul Calendar Iulian în slujbele lor liturgice, în timp ce alţii urmează Calendarul Gregorian, sau nou, care este acelaşi calendar folosit de lumea apuseană seculară. În cele ce urmează, vom încerca să explicăm pe scurt diferenţa dintre cele două calendare, dar şi motivele nepotrivirii lor în uzul contemporan.  

Calendarul Iulian (cel vechi) s-a dezvoltat în timpul domniei lui Iuliu Cezar, în primul secol î.d.Hr. El se baza pe presupunerea că anul este lung de 365.25 de zile, aşa încât calendarul avea 365 de zile cu un an bisect la fiecare 4 ani. Din nefericire, anul are de fapt aproximativ 365.2422 de zile, astfel încât calendarul pierdea aproape 11 minute pe an, sau o zi la aproximativ fiecare 128 de ani. La anul 325, când a avut loc primul Sinod ecumenic de la Niceea, echinocţiul de primăvară (ziua în care noaptea şi ziua sunt egale) a căzut pe 21 martie în loc de originalul 25 martie. La acest sinod Biserica a hotărât să primească Calendarul Iulian cu imperfecţiunile lui cunoscute şi să aşeze data echinocţiului la 21 martie.  

Apoi, în sec. XVI, s-a ajuns în punctul în care echinocţiul a căzut pe 11 martie, iar oamenii au realizat că dacă lucrurile continuau în această direcţie, îşi vor semăna recoltele prin ianuarie. Astfel papa Grigorie VII a însărcinat o comisie de învăţaţi pentru a corecta Calendarul. Ei au făcut aceasta prin a hotărî că în trei din fiecare patru ani seculari nu va mai fi nici un an bisect. Aceasta duce la o discrepanţă anuală până la o medie de 20 de secunde, astfel încât Calendarul să fie precis pentru următorii 40 000 de ani. În scopul acordării cu situaţia reală de la început, în 1582 ei au sărit de la 5 august la 15 august, eliminând 10 zile calendaristice. (Calendarul Iulian este astăzi cu 13 zile în urma celui Gregorian deoarece are ani bisecţi în 1700, 1800, şi 1900, când Calendarul Gregorian are ani obişnuiţi. Ambele calendare au avut an bisect în 2000.)  

Până aici nimic rău. Nimeni nu avut vreo problemă cu acurateţea noului calendar (numit Gregorian după papa Grigorie). Din păcate, când papa Grigorie a înştiinţat Răsăritul Ortodox despre noul Calendar, el a adăugat un set de inovaţii teologice cum ar fi: purgatoriul, vânzarea indulgenţelor, filioque etc. – ce erau cu totul inacceptabile de către Biserica Ortodoxă. Ierarhii ortodocşi nu au putut găsi nici o cale de acceptare a noului Calendar fără a-i face pe oameni să creadă că ei n-au primit odată cu el toate schimbările teologice mai sus menţionate. Astfel încât ei au spus „cu iertăciune, rămânem cu calendarul Iulian”. Calendarul nu era în sine o problemă teologică; acesta era numai singurul răspuns posibil în situaţia ecleziastico-politică din acea vreme.  

Numai că în 1923, patriarhul Meletie al Constantinopolului a convocat un sinod pentru a discuta trecerea Bisericii la Calendarul Gregorian. În acea vreme situaţia politică era din nou foarte precară, Grecia încercând să-şi câştige independenţa de sub Turcia. Din nefericire, sinodul nu a fost cu adevărat reprezentativ pentru întreaga ortodoxie. Unii nu au participat de loc, iar alţii l-au părăsit când au realizat care era agenda lui Meletie. Se pare că el încerca să repete istoria şi din nou să împăneze Calendarul Gregorian cu o mulţime de inovaţii apusene – astfel încât să primească sprijin financiar şi politic din partea bisericilor anglicană şi papistaşă (romano-catolică). În cele din urmă un sinod de numai nouă ierarhi au hotărât în numele întregii Biserici să adopte Calendarul Gregorian.  

Acum, din cauza hotărârii Sinodului de la Niceea de a primi Calendarul Iulian, un nou calendar nu putea fi adoptat cum se cuvine decât de către un sinod ecumenic sau un sinod local cu o corectă reprezentare, ceea ce n-a fost cazul. Astfel, din cauza neregularităţilor implicate în hotărâre, patriarhiile Moscovei, Ierusalimului şi Antiohiei au respins-o. (Antiohia s-a răzgândit mai târziu şi a acceptat noul calendar.) Ei nu aveau nici-o problemă cu însuşi calendarul, ci numai cu felul în care a fost luată hotărârea. Problema trebuia discutată în cadrul unui sinod ecumenic, dar din cauza revoluţiei ruse etc., acest lucru nu a fost posibil.  

Din aceste motive, nu toate Bisericile Ortodoxe şi-au îndreptat Calendarul. Între acestea se numără: Patriarhia Ierusalimului, Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Ortodoxă Sârbă, Biserica Lipovenească şi mânăstirile din Muntele Athos, cu excepţia Vatopedului. Aceasta a încurajat apariţia mişcării religioase stiliste în cadrul Bisericii Ortodoxe (care continuă să folosească Calendarul Iulian), în special la greci şi la români. La noi, stiliştii au sediul la Mânăstirea Slătioara din Moldova, iar lipovenii au mitropolia la Brăila.  

Calendarul Gregorian este standardul temporal folosit peste tot în lume ca punct de referinţă în măsurarea timpului. Scopul său iniţial a fost pur ecleziast (legat de sărbătorile religioase), dar a devenit calendarul standard pentru întreaga lume civilizată. Cu toate acestea, există culturi şi religii care nu folosesc acest sistem de măsurare a timpului.  

Biserica Ortodoxă Română, foloseşte, în prezent, un dublu calendar: Calendarul Iulian, îndreptat la Constantinopol, pentru sărbătorile cu dată fixă, şi Calendarul vechi neîndreptat, pentru sărbătorile Sfintelor Paşti, a cărui dată este însă rotită după stilul nou.  

Este adevărat că nu calendarul, fie că este cel vechi sau cel nou, ne mântuieşte, dar totuşi, bine ar fi ca întreaga lume ortodoxă să folosească acelaşi calendar în actele lor liturgice. În prezent, aproximativ 90% din Ortodoxie foloseşte Calendarul Iulian.  

Ştefan Popa  

 

Referinţă Bibliografică:
Iulian versus Gregorian / Ştefan Popa : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1214, Anul IV, 28 aprilie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ştefan Popa : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ştefan Popa
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!