Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Ştefan Popa         Publicat în: Ediţia nr. 1205 din 19 aprilie 2014        Toate Articolele Autorului

HRISTOS A ÎNVIAT!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Învierea Domnului este cea mai mare sărbătoare a creştinismului, dogma fundamentală a credinţei creştine. Este o sărbătoare a bucuriei depline, a luminii divine, a comuniunii, a sufletului. În noaptea Învierii creştinii se bucură de o stare harică deosebită, de o părtăşie specială cu semenii şi cu Dumnezeu. Putem vorbi de o ţâşnire deplină a vieţii dumnezeieşti în sufletul nostru, în existenta noastră creştină.  

Pe de o parte, această bucurie amestecată cu o uimire desăvârşită o putem percepe cel mai bine privind cu atenţie la două din icoanele ortodoxiei şi anume cele care se numesc "Coborârea de pe Cruce" şi "Plângerea de Îngropare". De ce aceasta? Pentru că nu putem înţelege deplin bucuria ucenicilor fără a cunoaşte drama lor, fără a pătrunde în atmosfera acelor zile întunecate, când "mirele s-a luat de la ei".  

Pe de altă parte, Învierea este bucuria sufletului care nu e nici trecătoare, nici ne-deplină. E bucuria prin excelenţă, pentru că e bucuria eternă şi deplină. De aceea, În noaptea Învierii nimeni nu ar trebui să fie trist. Nimeni nu ar trebui să plângă. Căci toate motivele de întristare apar acum fără însemnătate faţă de biruirea morţii.  

Învăţătura centrală şi pivotul de susţinere a religiei creştine este, fără îndoială, Învierea Domnului. De aceea, Apostolul Pavel spune: "Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică şi credinţa voastră" (I Cor. 15, 14). Fără Înviere n-ar fi fost nici altar, nici preoţi, nici credinţă, iar botezul nu ar fi avut nici o semnificaţie.  

Mare taină este această dogmă, cu greu se poate pătrunde în înţelesurile adânci ale Învierii. "Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm de voi mai mult decât de Dumnezeu: noi nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut şi am auzit. Dumnezeul părinţilor noştri a înviat pe Iisus pe care voi l-aţi omorât, spânzurându-L pe lemn. Noi suntem martorii acestor lucruri" (F. Ap.), aşa le răspundea apostolii membrilor tribunalului evreiesc de atunci.  

Cu greu au înţeles ucenicii lui Hristos, deşi, unii dintre aceştia au fost martori oculari la eveniment. Cu o şi mai mare greutate au pătruns în tainele dogmei cei care au primit darul iubirii şi au văzut Învierea cu “ochii credinţei”.  

Majoritatea creştinilor acceptă taina Învierii, l-au primit pe Iisus ca mântuitor personal, dar puţin sunt cei care şi vieţuiesc creştineşte, care îl iau drept model în viaţă pe Hristos. În schimb, sunt mulţi oameni care nu acceptă adevărurile Învierii, iar unii dintre aceştia, în special iudeii, nici nu vor să comunice pe această temă.  

Or, Învierea este, fără doar şi poate, un fapt istoric, real şi irevocabil, o siguranţă absolută a creştinilor că Iisus a murit, luând cu el păcatele lumii, a înviat şi este în Ceruri de-a dreapta Tatălui. Învierea devenind temelia de nezdruncinat, piatra de temelie a unei noi concepţii despre lume şi viaţă, sâmburele viu din care s-a născut uriaşul copac al creştinătăţii în lume.  

Redescoperirea şi retrăirea de către fiecare generaţie de oameni a acestui fapt colosal şi irevocabil al Învierii Domnului explică durata creştinătăţii de acum două mii de ani şi până astăzi şi care va dura până la sfârşitul veacurilor.  

Dar Învierea Domnului nu este numai un adevăr irevocabil. El este totodată "un semn al semnelor lui Dumnezeu " tot atât de real în faţa lumii întregi. Cu alte cuvinte, Învierea este semnul puternic, evident şi clar pentru toţi, că Dumnezeu cel viu a intervenit în iconomia şi istoria omenirii.  

Mai mult, acest lucru capătă o semnificaţie aparte, pentru faptul că Învierea Domnului nu este numai o simplă readucere a unui mort la viaţă, aşa cum a fost cazul lui Lazăr, prietenul Domnului, cu fiica lui Iair sau cu fiul văduvei din Nain. Este vorba de o altfel de moarte, pentru păcatele lumii şi o altfel de înviere, de un altfel de trup al lui Iisus, de un trup transfigurat.  

Învierea Domnului este modelul şi forţa învierii tuturor oamenilor, la a doua venire a Sa: “Eu sunt Învierea şi viaţa, în adevăr, a zis El” (In, 11, 25). Învierea face referiri nu numai la fiinţa umană, ci este vorba de toată creaţia lui Dumnezeu: "Iată, Eu toate le fac noi…, şi va fi un cer nou şi un pământ nou", zice Mântuitorul.  

“Mântuitorul a refăcut chipul divin din om, lepădând în mormânt, în dimineaţa Învierii, trăsătura pătimitoare. Din momentul morţii şi a Învierii Domnului, istoria omenirii intră în perioada eshatologică, iar Împărăţia, aflată deocamdată în transcendent, tinde să înglobeze treptat toată creaţia. În Hristos cel înviat începe transfigurarea lumii, dar aceasta transfigurare nu se descoperă decât prin mijlocirea acelora care au atins culmile sfinţeniei”, ne spune Sfântul Maxim Mărturisitorul.  

Învierea Domnului ne dăruieşte, pe de o parte, o victorie asupra păcatului, pe de altă parte, o biruinţă asupra morţii însăşi. Mai mult, această mare taină ne aduce la o stare harică de trăire cu Dumnezeu care este fără de păcat şi fără de moarte. Cu Hristos, noi păşim în veşnicie!  

Hristos a Înviat!  

Ştefan Popa  

Referinţă Bibliografică:
HRISTOS A ÎNVIAT! / Ştefan Popa : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1205, Anul IV, 19 aprilie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ştefan Popa : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ştefan Popa
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!