Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Versuri > Omagiu > Mobil |   


Autor: Ştefan Dumitrescu         Publicat în: Ediţia nr. 875 din 24 mai 2013        Toate Articolele Autorului

Ştefan DUMITRESCU - BĂLCESCU FLUTURÂND (3) POEME

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

SENS

mergem pe o câmpie albă şi pe abis
şi vorbim cu Tine în vis
vremea noastră, Doamne, când mai vine
se sleieşte cerul de Tine
de când aşteptăm sub deal
a ruginit în noi orice mineral
şi dealurile s-au zbârcit
şi şi-au dat drumul în zenit
mergem rupţi şi sfâşiaţi prin pustie
poate dincolo de zare să fie
Doamne şi de atâta drum
ni s-au făcut sufletele scrum
o dată vom ajunge dincolo de zare
puţină lumină puţin cer şi puţină sare
de mii de ani mergem spre el necontenit
şi el se retrage în infinit
parc-ar fi vânat şi noi vânători
ne-am revoltat de mii de ori
când să punem mâna pe el
ne-am trezit în mână cu-n fier
când l-am văzut la faţă
era de gheaţă
când l-am văzut în fundul lumii
avea chipul genunii
când s-a apropiat pe dealuri şi pe afară
era primăvară
şi-am strigat cât am putut de sus din coastă
Doamne, aceasta e ţara noastră!
şi-apoi a pierit
în ceaţă şi-n argint
ce lume o fi aceasta în care
n-ai cer n-ai timp şi n-ai zare?
Înalte vino de acolo din viitor
şi ia-ne de mână uşor
şi du-ne în lumină în pustiu
să nu mai fim să nu mai fii să nu mai fiu
să ne mai rătăcim prin pustie şi prin timp
ai nimănui fără chip
ni s-a urât, Doamne, şi-am obosit
de atâta mers şi negăsit
şi de atâta căutat
ne-am săturat ...


MÂINILE RIDICATE

Mâinile ridicate prin copilăria lumii
ca o candelă faţa lui agăţată de-un deal
la poalele ei un oraş eretic arzând
într-un veac prea târziu ideal

Prin gura măştii lui curge un fluviu
pe care aisberguri se văd lucind în soare
şi pe ţărmuri coborând un schelet de femeie
cu un crin în mână râzând în gura mare!


ŢĂRÂNA CĂLĂILOR

E-n pământul Ţării, Doamne,
O ţărână care zbiară
Pe care-o scuipă sălbatic
Toată ţărâna din ţară

Cum ar vrea ţipând pământul
s-o arunce-n altă parte
cum ar vrea şi ea să plece
dar nimic nu se mai poate

Odihnesc călăii Ţării
În biata ţării ţărână
Pe când osul lui stă, Doamne,
Singur în zare străină

N-o fi crezut că nu-l vindem
De s-ar mai fi întors iară
Sau nu-i mai avu loc crucea
De călăii lui în ţară?

Sau i-a fost atât de silă
Că în loc să ne mai vadă
Şi-a-ntors faţa de la neamu-i
Şi s-a s dus în lumea-ntreagă


N-are râu-n vaduri pietre
N-avu ţara asta zei
Câţi trecură peste dânsa
De nemernici şi mişei

Din adânc de vremi şi până
În tăriile albastre
Blestemaţi să fi-ţi de-apururi
Negurile mamii voastre!

Şi pentru urmaşii voştri
Ce-ar dori în veci să vină
Le strigăm din veac s-audă
Că nu mai avem ţărână!


INVENTAREA LUI

Nu cumva el Bălcesu a fost trimis anume
Şi intra în cetate un fel de cal troian
Eu l-am văzut pe dealuri trist ca o schelărie
Cum îl trăgeau popoare icnid prin subteran

Căci cum putea poporul acesta să mai meargă
Nepedespit prin veacuri de prea atâta vină
Lumina chiar lumina nu mai intra în ţară
Mucegăiau şi munţii de-atâta nelumină

Atâta laşitate ca un văzduh duhnind
În care păsările cad ca fulgerate
Şi-atât de multă, Doamne, într-un popor pitic
Atâta ură egoism şi laşitate!

Şi râurile negre de sânge vinovat
Dealurile buboase de scârbă îmbălată
Totul ţipa în ţară după iluminare
Şi se rugau lui Dumnezeu de judecată

Unde mai sunt în crânguri satele văruite
Numai ţăndări de oase lucind prin hududoaie
Nu se mai văd pe-afară cei ce mai trăiesc încă
Turlele de biserici pe zări par mari buboaie

Câmpia însăşi, Doamne, e cancerul întins
Şi tot văzduhul negru e-o mare de puroi
Şi zarea-ntunecată stând ca o poartă-nchisă
În calea oricei raze a vremurilor noi

Şi pentru că nimeni nu ştia care-i vina
Ea trebuia creată imensă clară vie
Dar cum numai pustiul se-ntinde-n jurul nostru
Numai de-aici din ţară ea mai putea să vie

Şi-atunci ei născociră un fel de suflet sumbru
Un vânt ce din adâncuri bătând i-ar lua pe sus
Ceva ce i-ar distruge insinuat în toate
Căruia moartea lumii nu i-ar fi chiar de-ajuns

Şi luară din mulţime copilul cel mai pur
Şi-l trecură prin vaduri îl trecură prin piatră
Şi dăltuind statuia puseră-ntrânsa lumea
Să pară şi mai odioşi la judecată

Şi cum vedeau în minte spectacolul sublim
Ca pe cea mai înaltă a lumii sărbătoare
Cum îşi ucid profetul ca ultimele fiare
Purtând de-acum în lume chiar vina cea mai mare

Ei sunt de-acum barbarii, iudele acestei lumi
Cine i-ar ierta oare că şi-au ucis profetul
Cel care avea lumii întregi să-i dea un sens
S-o ducă sus pe piscuri şi-ceruri cu încetul

Se vedeau în apusul tomnatic canceroşi
Cum exultă pe dealuri dănţuind păgâni
Eliberaţi de chinul de-a nu avea vreo vină
Ei ce mâncau de veacuri cu bubele pe mâini

Putea să vină acum cineva să-i ucidă
Cineva de flăcări cineva de fier
Să-i judece o dată ca să se simtă apoi
În vecii vecilor curaţi sub cer

Să meargă pe sub bolţile înalte
Uşori ca fulgii şi curaţi şi demni
Să crească holdele zbierând sub lună
Şi fii lor să meargă mândri şi tari prin vremi

Plaiurile buboase să fie plaiuri line
Izvoarele să plângă atât de clar sub noi
Să fie-un fel de imn cuprinzând lumea
Pierzând-o în tării şi-n timpuri noi!


RITUAL DE JERTFĂ

Cum stăteau pietrele sub cer
Pe coastele acestei lumi
Din vecii nimeni nu venise
Şi ele tot mai aşteptau

Şi începea un fel de dor
Să-ngroape crunt această ţară
Şi se-nălţa adânc din pietre
Un urlet roşu ascuţit

Un apus negru mohorât
Curgea pe lucruri şi pe sate
Pe păsările care-n haos
Se surupau dezagregate

Materia curgea pe sânge
Oasele îi crăpau ţipând
Ca la-nceput în elemente
Căzând în haos rând pe rând

Şi începea un fel de ceaţă
Ce-nchega lumea şi-o ducea
Un fel de mână din adâncuri
Purtând o roşie lalea

Se-adunau pietrele în ziduri
Şi coastele intrau în dealuri
Şi păsările în văzduh
Şi lumile în idealuri

Şi se-nălţa un fel de Dom
Pe acest spaţiu carpatin
Un fel de muzică de schele
De răsărit şi plai divin

Şi Domul dispărea-n apus
Şi apărea pe alte mări
O pasăre-notând nemernic
În disperatele ninsori

Şi acea umbră vişinie
De linii care fulgera
Trecea încet şi lin pe dealuri
Purtând o stranie lalea

Şi-aluneca şi-aluneca
Şi se vedea un fel de poartă
Cum se deschide Domul scitic
Şi cum se culcă-n lespezi moartă

Şi zidurile cum se-adună
Şi se înalţă tremurând
Un fel de cer oglindind lumea
Adâncul cel mai din adânc

La baza cerului ca-n zidul
De sticlă al unei mănăstiri
Se vedea trupul ei zidit
Din linii şi din scânteiri

Şi cosmosul cum se lumină
Şi apele se limpezesc
Şi-apare Domul de lumină
Şi prundul lumii românesc

Şi schelele acestei lumi
Apăreau veşnice şi prinse
De bolţi înalte şi adâncuri
Şi de câmpiile antice

Imnuiau plaiurile-n cer
Ţara-n lumină ca un templu
Vizionar din temelii
O sui prin timpuri şi-o contemplu!

Ştefan DUMITRESCU
Bucureşti
mai, 2013

 

Referinţă Bibliografică:
Ştefan DUMITRESCU - BĂLCESCU FLUTURÂND (3) POEME / Ştefan Dumitrescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 875, Anul III, 24 mai 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ştefan Dumitrescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ştefan Dumitrescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!