Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Versuri > Omagiu > Mobil |   


Autor: Ştefan Dumitrescu         Publicat în: Ediţia nr. 872 din 21 mai 2013        Toate Articolele Autorului

Ştefan DUMITRESCU - BĂLCESCU FLUTURÂND (2) POEME

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

CINE-ŞI BATE JOC DE NEAMURI!
(Blestem)

Blestemat să fie, mamă
Cine-şi bate joc de neamuri
Pielea să-i ajungă hamuri
Numele în veci sudalmă!

O privată fie-i ţeasta
Celui care-şi bate joc
De patrii fără noroc
Cât va ţine lumea asta!

Şi în veci de veci să fie
Blestemaţi aceia care
Ţara-mi calcă în picioare
Ajungă-le neamul piftie!

Doamne, urlu, plâng si strig
Fie-ţi milă de popoară
Prea e soarta lor amară,
Şi-n istorie e frig!
CE SE ÎNTÂMPLĂ, ŢARA MEA, CU NOI?

Ce se întâmplă ţara mea cu noi?
Ce se întâmplă neamul meu cu Tine?
Ne-am prăbuşit la pământ în noroi,
Agonizăm şi nu ne este bine!

Nimic nu merge-n ţara asta tristă,
Pluteşte-asupra noastră un blestem
Lumina însăşi este otrăvită,
Copiii-n pântece se zbat şi gem!

Ce se întâmplă Ţara mea cu noi?
Munţii Carpaţi pleznesc adânc şi crapă,
Izvoarele pe gură scot puroi,
Şi ţara toată a devenit o groapă!

Doamne, fie-Ţi milă de neamul acesta!
Ticăloşit şi cel mai păcătos,
El neştiind acum îşi duce crucea,
Căci răstignit fii-va cum Christos!

Ce se întâmplă Ţara mea cu noi?
Ce se întâmplă neamul meu cu tine?
Ne-am prăbuşit la pământ în noroi,
Agonizăm şi nu ne este bine!


ACEL MARE BĂRBAT

Tot repetăm întruna sus şi tare
Că în istorie am fi avut
Bărbaţi de seamă care ne-au ţinut
De mai putem fi azi popor sub soare

Şi e un adevăr în ce se spune,
Dar tot atât de mult e-adevărat
Că ne-a lipsit acel Suprem Bărbat,
Să ne fi dus pe-a vremurilor culme!

Se va vedea aceasta mai târziu
Acum ne bucurăm doar de succese
Tăcut destinul calea lumii ţese.
Eu plâng acel Bărbat. Ca şi un fiu!


BĂLCESCU
(doină)

Nici noi nu suntem de tot
Şi nici Oltul nu e Olt
Şi nici vântul nu e vânt
Nici mormântul de pământ
Nici faţa nu ne e faţă
În astă vale si viaţă
Nici lumina e lumină
Cât sângele lui se varsă
Într-altă mare străină

Şi nici setea nu e sete
Nici verdele nu e verde
Şi nimic n-o sa rămână
Nici ţărâna din ţărâna
S-o ţii ca un dor în mână
Pe mormânt să ţi se pună
Şi nici gerul nu e ger
Cât oasele-i înfloresc
Şi se scutură şi pier
Într-altă ţară şi-n alt cer

Sa dea Dumnezeu să dea
Să ne sece Dunărea
Şi Marea Neagră să fie
Un scuipat şi o piftie
Puturoasă şi bătrâna
Şi munţii Carpaţi ţărână
De-aruncat în patru vânturi
Nici de pus pe patru scânduri
Nici tu om ca să te bucuri
Nici tu suflet să iubeşti
De-om mai fi aşa haini
Cu cei ce vor fi Bălceşti
În veacurile ce vin!


PATRIILE PRIVIND PRIN TIMP

Ce dor le-o fi patriilor de verzile coline
Le vezi pe glob pierdute şi cuminte
Cum privesc lung în zare şi ascultă
Poate-or veni acele vremuri sfinte

Că dinspre partea şefilor de state
Şi-a indivizilor care mereu se-ngraşă
De-ar putea veacu' acesta să pleznească
Cea mai penibilă a timpului gogoaşă

Ce dor le e patriilor de vremile antice
Nu le vedeţi în zare cum palide devin
Cum încet se usucă şi cum a fi în vremuri
Chiar ţări cuminţi şi blânde este un mare chin

De multe ori la ţărmul câmpiei române
Mă-ntreb cum e posibil într-o lume grotească
Să mai fie o ţară capitalistă-n timp
Şi să nu se revolte să nu înnebunească?

Le este dor asemenea unor berze pe dealuri
De la-nceputul lumii flămânde şi străine
Cu ciocurile-ntinse departe-n universul
Din care viitorul li se pare că vine

Ce dor le-o fi patriilor de Dumnezeu
Le vezi pe dealuri triste şi cuminte
Cum privesc lung în zare şi ascultă
Poate-or veni acele vremuri sfinte!


PRINŢUL DE LA OLT

Se-auzea un cer, se-auzea un vis
Şi trecea prin lume „Prinţul de la Olt”
Şi fugeau atomii mai departe-n ei
Pe-o câmpie tristă spre un fel de tot

Şi-ncepea în lume, roşu să lumine
El pierea în zarea ca o frunză-n dungă
Se vedea prin trupu-i mortul care vine
Şi la care odată el avea s-ajungă

Şi prin roşul lumii se pornea un vânt
Ca un fel de cântec straniu şi sublim
Şi vedeam atomii încolţind pe coaste
Si pe-un fel de munte focul ce-o să fim

Şi în zarea tristă a cancerului roş
Toga lui de purpuri se vedea albind
Şi ca printr-o poartă pătrunzând prin mortul
Tot venind spre lume şi nu mai venind!


JUDECATA

Nu se mai iveşte din tării judecata
Şi toţi se fac în ţară fi uitat de tot
Plină de bube-i lumea mâncată-ncet de viermii
Ce gem adânc în dealuri sătui de nu mai pot

Iată că marea crimă în loc să şteargă vina
Ce din adânc de vremuri se-adunase mereu
Ea se adaugă tristă marii vini seculare
Sporind-o fără margini până la Dumnezeu

Putrezesc negre, Doamne, dealurile pe coaste
Munţii sunt hoituri triste duhnind pe orizont
Umblă prin sate viermii acoperind pământul
Ros e pân'-n măduvă bătrânul nostru Olt

Şi iată iar nemernic se mai gândeşte-o vină
În speranţa că totuşi pedeapsa i-ar aduce
Se creşte-un nou Bălcescu pentru sacrificare
Şi-n râsul omenirii este urcat pe cruce

Nu se aude-o şoaptă cerul rămâne-nchis
Zările încuiate totul parcă e-n veci
Bubuie viermii-n lume umblând călări pe dealuri
Şi creşte-un fel de gheaţă din pieile lor reci

Nu cumva stau sub ceruri şi mă întreb mereu
Trece prin mine vântul ca cerul şi ca dorul
Ne-am ucis însăşi şansa de-a fi eliberaţi
Asasinând nemernic însuşi Judecătorul?


NE TREBUIA O CRUCE

Nu vedeţi o fiinţă pe dealuri
târându-şi crucea imensă
arborele pe dealuri
cară cerul prin trunchiul lui

Fiecare popor trebuie în
lumină să-şi aibă crucea lui
astfel el nu este încă născut
şi pierdut este în ceaţa istoriei

Brâncuşi cioplea Coloana Infinită
dar el încă nu se născuse
tot meşterea de mii de ani
ceva la lumină şi la infinit

Poporul în genunchi pe coaste
aşteaptă după orizont apariţia lui
el cântă pe partea cealălaltă a lumii
în veci n-avea de gând să vină

Ne trebuia o cruce s-o purtăm
pe dealurile însorite ale Universului
vai şi nu aveam nici un mort în neam
ce să ne facem în istorie!


CE REGRETĂM?

Nu ne venise-n minte
Fosforica idee
Ca o cascadă curge
Lumina peste creier

Nu trebuia cu pietre
Sa-l izgonim departe
Astăzi ne doare cerul
De vidul din fiinţă

Noi trebuia în lanţuri
Urcaţi pe-un fel de deal
Pe marea Europei
Să-l arătam mulţimii

Ştefan DUMITRESCU
Bucureşti
mai, 2013

 

Referinţă Bibliografică:
Ştefan DUMITRESCU - BĂLCESCU FLUTURÂND (2) POEME / Ştefan Dumitrescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 872, Anul III, 21 mai 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ştefan Dumitrescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ştefan Dumitrescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!