Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Ştefan Doru Dăncuş         Publicat în: Ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012        Toate Articolele Autorului

Ştefan Doru DĂNCUŞ - TAINA SCRISULUI (6): OSÂNDA DE A FI SCRIITOR
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Scrisoare deschisă către George Roca  
 
Dragul meu prieten George,  
m-am tot gândit cum să scriu ceva ce să fie pe placul Domniei Tale. Se pare că osânda aceasta ce se numeşte "Să fie scriitor!" (ca şi cum o căpetenie de oşti ar ordona: "Să fie ucis!", "Să fie pus în ştreang!" ori "Să fie împuşcat!") ne face pe noi, scriitorii, tare invulnerabili. Ne-au băgat prin închisori, ne-au ucis, ne-au făcut de râsul societăţii moderne şi uite că specia noastră n-a dispărut, ba mai mult, s-a înmulţit în contradicţie fermă cu opiniile sociologilor.  
 
Dragul meu George,  
scriitorii şi artiştii în general - se nasc cu o doagă lipsă: cu doaga bocitului nemotivat, mai limpede spus. Ei pot dormi şi sub poduri şi pot scrie sau face artă şi alungaţi prin păduri. Acum că am început să scriu, că voi spune una-alta. Câteva taine, evident:  
 
Dragi cititori,  
în cazul meu n-a fost necesară instrucţia, deşi am citit vreo 10 biblioteci şi azi, când sunt „un nume" (nu-i aşa?), nu mai fac faţă cantităţii volumelor pe care le primesc prin poştă. Aşa că citesc în continuare - uneori scriu despre autori şi cărţi.  
 
Prima mea carte: „Dormi în pace Doamne. Antidiavolul" nu este rezultatul uceniciei pe lângă nişte mentori (deşi am avut parte de nişte profesori de ARTĂ TOTALĂ de excepţie; unii din ei m-au părăsit, Dumnezeu să-i odihnească în pace!) ci este fulgerul mental ce-ţi dă identitate. De atunci am înţeles cine sunt (chit că abia după 2 ani de la debut s-a dezlănţuit şi „critica de specialitate").  
 
Dragul meu George şi iubiţii mei cititori,  
Ceea ce reprezint azi în literatura şi cultura română este rezultatul unei investiţii pe care Dumnezeu a făcut-o în mine, nu oamenii. N-am făcut „şcoli înalte" pentru că pe vremea lui Ceauşescu eram considerat fiul unui "trădător al cauzei partidului". După '89 am început 3 facultăţi; pe toate le-am părăsit pe rând şi îmi pare bine că am fost aşa deştept şi nu mi-am irosit timpul în zadar. Poate Dumnezeu, în marile Sale planuri, m-a absolvit de goana după diplome şi m-a reorientat pe drumul corect.  
 
(Scuze: revin acum în alt registru ideatic, după 3 ore în care am vorbit la telefon cu autorii care apar la Editura SINGUR).  
 
Am putea spune amândoi, dragă George, că ACESTA este începutul meu în scris. Extrapolând - în ARTĂ, căci devin din ce în ce şi pregnant în lumea asta - şi ambiguu până la descompunere fiinţială:  
 
Unde începe şi când ar trebui să înceteze revolta omului? Cum s-ar putea repara incredibila greşeală a celui care, neputând face faţă responsabilităţii de Dumnezeu, a căutat salvarea în sclavie şi a găsit şi instrumentul prin care să o pună în practică? Ca să am perfectă dreptate în ceea ce voi spune aici şi mai ales pentru ca acuzaţiile pe care le aduc omenirii să fie perfect justificate ar trebui să ofer şi rezolvarea jalnicei prestaţii a societăţii de azi dar nu mă simt deloc dator să lucrez la elaborarea unui nou cod de manifestare a tendinţelor umane. Şi chiar dacă aş face-o, cine îmi garantează că „rezolvarea” mea n-ar produce, prin aplicarea ei, alte conflagraţii mondiale?  
 
Desigur, deţin structura unei alte “rezolvări”, altfel nu mi-aş permite să arunc vorbe atât de grele cum sunt cele din această intervenţie scrisă. Ceea ce mă oripilează este punerea în practică: mereu se vor găsi nişte descreieraţi charismatici cu pretenţii de salvatori ai speciei, doar că mijloacele lor sunt limitate de conceptul conform căruia, pentru a crea ceva nou, trebuie distrus ceva vechi.  
 
În replică, diverse personalităţi ale momentului mă vor acuza de impertinenţă; din păcate, nu mai e vreme pentru a mă adresa lumii cu respect: când ştii că mai ai de trăit doar câteva zile, nu-i cazul să te comporţi cu mănuşi, or eu tocmai asta vreau să se înţeleagă. Ca o ultimă remarcă, te previn, dragă George, şi îmi previn cititorii asupra faptului că următoarea mea carte, "Eliberarea", nu trebuie percepută doar ca o sinteză de observaţii ci şi ca depozitara unor soluţii viabile pentru nelămuririle viitorului, deşi acestea sunt în totală contradicţie cu “mersul lumii”.  
 
Ar fi absurd să mă pretind nevinovat. Sute de legi veghează sârguincioase asupra condiţiei mele de permanent infractor. Despre frumuseţea acestui statut au vorbit extaziaţi toţi marii gânditori ai lumii, aplaudând din inimă spontana graviditate a justiţiei omeneşti care a devenit un fel de punct culminant al civilizaţiei. Nu poţi face un pas fără a fi împroşcat cu noroiul unei legi, nu poţi bea o gură de apă fără a fi sancţionat de nu ştiu ce instituţie care distribuie apa, nu poţi lega două cuvinte fără a fi tras la răspundere pentru conotaţia lor care aduce atingere nu ştiu căror interese generale. Orice acţiune normală comportă un risc pe care nu şi-l mai asumă aproape nimeni. Puşcăriile sunt pline ochi de nevinovaţi dar asta nu mai scandalizează, faptul acesta nu mai produce panică, nu mai atrage atenţia şi nu mai este luat drept eveniment periculos pentru “libertatea” speciei umane. Nici convingeri normale nu mai există, ne aflăm în plină epocă a demolării umanităţii, în plină re-formare a individualităţii ce trebuie cu orice preţ nivelată. Din punct de vedere al producătorilor lor, legile ar fi soluţiile rezonabile în ceea ce priveşte “bunul mers al societăţii”. Înainte? Înapoi? Nu mai contează şi nu mai are nimeni chef să-şi pună problema asta.  
 
Au fost stinse în faşă toate firavele răzvrătiri, „soluţiile” legiuitorilor au omogenizat totul, suntem spectatorii celui mai umilitor sărut – cel al lui Iuda: sub pretextul protejării lui, omul este vândut zilnic pe tarabă. Admise de toate ţările pământului, sclavia şi traficul legal cu înşelăciunea au devenit o obişnuinţă. Ar fi nimerit să ne întrebăm cine este partenerul de afaceri al justiţiei. Pentru că nimeni nu are curajul să răspundă, o voi face eu: diavolul. Cine a reuşit incredibila performanţă de a cumpăra judecătorii şi „făcătorii de legislaţii în vigoare”? Şi cu ce preţ? Nu mai e mult până când „sistemul” (o noţiune invizibilă) va îngenunchia definitiv omul, o expresie materială, palpabilă, vie. Pe altarele hidoase ale „sistemului” arde zilnic jertfa incomozilor, băgaţi la grămadă în crematoriu, incineraţi pentru că au avut naivitatea de-a crede că vor fi judecaţi corect.  
 
Acesta e începutul meu în ale scrisului, dragul meu.  
Dacă merită - publică, dacă nu - nu.  
 
Să ai pace,  
 
Ştefan Doru DĂNCUŞ  
Târgovişte  
22 iulie 2012  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Ştefan Doru DĂNCUŞ - TAINA SCRISULUI (6): OSÂNDA DE A FI SCRIITOR / Ştefan Doru Dăncuş : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 570, Anul II, 23 iulie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ştefan Doru Dăncuş : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ştefan Doru Dăncuş
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!