Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Viorel Darie         Publicat în: Ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014        Toate Articolele Autorului

Steaua Albastră - pentru copii
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Steaua Albastră 
  
Seara, târziu, când păsările jucăuşe aţipeau în culcuşul lor, când greierii începeau să ţârâie de zor şi când broaştele din pârâu se întreceau în a scoate fel şi fel de sunete - şi mai ales Oak-Oak! Oak-Oak! - o fetiţă frumoasă, Corina, ieşea în faţa casei de la ţară a bunicilor ei şi se uita cu nostalgie spre bolta cerului, admirând fascinanta cupolă plină de constelaţii. Iar printre atâtea mii şi mii de stele, mai mari sau mai mici, mai albe sau mai galbene, una singură era albastră, cea mai strălucitoare, cea mai frumoasă de pe cer. 
  
Tot privind-o astfel, seară de seară, Corina o îndrăgi şi ar fi vrut tare mult s-o atingă cu mâna şi să se joace cu ea. 
  
Pisoiul ei favorit, văzând că ea întârzie mai mult ca de obicei pe afară, se strecură uşor din casă şi se porni s-o caute. O găsi, se apropie torcând şi începu să se joace pe lângă ea, mângâindu-i picioarele cu blăniţa lui albă şi pufoasă, zburdalnic şi bine dispus. O văzu pe Corina îngândurată şi-i zise: 
  
- Fetiţă frumoasă, de ce eşti tristă?... De ce te uiţi aşa de mult spre cer? 
  
Corina îşi luă în braţe pisoiul ei pufos, îl mângâie şi-i răspunse: 
  
- Pisoiule drag, vezi tu acolo, pe cer, steaua aceea frumoasă, mare şi albastră? Aşa de mult aş dori să o pot atinge, să o am în mâini şi să mă joc cu ea! Ai putea tu, oare, pisoiule, să te duci să mi-o aduci? 
  
- Desigur, cum să nu! Aşteaptă numai un pic!... 
  
Plecă pisoiul tiptil de lângă ea şi se opri lângă un stâlp înalt, urcă pe el până sus, în vârful lui. De acolo se uită cu sfială în jur, privi cu ochii săi lucioşi către cer, apoi începu să coboare de îndată. 
  
- Fetiţă frumoasă, îmi pare rău, nu pot urca mai sus de atât, şi mai e mult până la steaua cea frumoasă!... 
  
- Nu-i nimic, pisoiul meu! Îţi mulţumesc, totuşi, că ai încercat!... 
  
În seara următoare, fetiţa continuă să privească cu aceeaşi nostalgie bolta cerească, pe care scânteia din nou steaua albastră. În acest timp un porumbel, trezit nu se ştie cum din somn, zbură pe deasupra casei şi se aşeză în vârful unui pom din grădină. Văzând-o pe fetiţă aşa de îngândurată, veni şi se aşeză pe o creangă mai aproape de ea.  
  
Corina, descoperind porumbelul, cel cu aripile albe fâlfâind în noapte, se bucură nespus de mult şi-i zise : 
  
- Porumbelule drag, alb şi frumos! Vezi, tu, steaua cea albastră, pe cer? Tare fericită aş fi de-ar putea cineva să mi-o aducă, să mă joc cu ea!... 
  
Porumbelul, auzindu-i dorinţa, îşi ridică aripile imediat, zbură uşor pe deasupra fetiţei în semn că înţelesese misiunea, apoi se ridică în sus, tot mai în sus. Zbură, rotindu-se în văzduh, micşorându-se ca un fulg, apoi ca un punct alb şi, în cele din urmă, dispăru de tot pe înaltul cerului. 
  
Trecuse mult timp de când plecă porumbelul, iar Corina îl mai aştepta încă, cu înfrigurare şi nerăbdatoare. Porumbelul, după un zbor îndelungat, începu să simtă că nu mai are putere în aripi. Aerul, acolo sus, era rece, iar aripile îi îngheţau. Ca să ajungă la steaua albastră nu ar fi putut. Aşa că, hotărî să se întoarcă. Apăru iar pe cer, mai întâi ca un punct, apoi din ce în ce mai mare, până coborî şi se aşeză pe aceeaşi creangă de mai înainte. 
  
Văzându-l, Corina înţelesese deja că nici el nu reuşise să ajungă la steaua ei albastră. Dar rosti, totuşi, vorbe de mângâiere către el: 
  
- Nu fii dezamăgit, porumbel frumos! Îţi sunt foarte recunoscătoare că ai vrut să mă ajuţi! 
  
Corina, însă, nu renunţă să tânjească mai departe după minunata ei stea albastră de pe cer. Văzând-o astfel, într-o seară un băieţel din vecini care nu avea somn la ora aceea şi stătea pe pragul casei sale, se înfăţişă la gardul bunicilor Corinei şi, văzînd-o îngândurată, i se adresă: 
  
- Ce faci, Corina? 
  
- Ce-ţi pasă? Mă uit la cer... Tu de ce nu dormi la ora asta? 
  
- Dar ce găseşti aşa de interesant la cer? întrebă din nou băiatul. 
  
- Cum? Chiar nu vezi?... Steaua aceea albastră şi frumoasă!... Ce mult mi-aş dori să o pot atinge, să o am în palme şi să mă joc cu ea!... 
  
- Mda! E ceva!... Asta mai zic şi eu dorinţă! Dar, ia stai un pic... 
  
Şi băiatul vecinilor dispăru de la gard, dintr-odată, în mod misterios. 
  
A doua, a treia şi în următoarele câteva zile băiatul s-a închis în atelierul tatălui său şi s-a pus pe treabă. Muncea cu sârg, îi trecuse prin cap să facă o mică navă cosmică, cu care avea de gând să plece în Cosmos până la steaua cea albastră. Şi cum era priceput, nu trecu nici o săptămână şi nava sa era gata de zbor. 
  
Aşa se face că, într-o seară, Corina auzi în grădina vecinilor pornind către cer un motoraş curios, apoi văzu o navă nu prea mare, cu aripi, care se ridică în sus pe deasupra livezii şi urcă grăbită peste pomi şi peste casele oamenilor, până dispăru în văzduh, apoi în înaltul cerului. 
  
Trecuse o săptămână, poate mai mult, de când băiatul plecase în Cosmos cu nava sa şi nu se mai auzi nimic de el. Până într-o zi însă, când în ogradă ateriză o navă din care coborî eroul nostru, puţin palid, dar vesel şi radios, ţinând în mâini un obiect albastru, strălucitor şi mare cât o minge! Toţi copiii din împrejurimi s-au bucurat nespus de mult şi au fost fericiţi să se poată juca cu mingea aceea albastră şi strălucitoare. 
  
Într-o seară însă, Corina, privind iarăşi spre cer, a observat steaua ei albastră, neclintită de la locul ei, şi i-a zis băiatului: 
  
- Tu mi-ai adus mingea asta albastră, de lumină, spunându-mi că mi-ai adus steaua mea de pe cer... Totuşi, de ce steaua albastră mai este încă la locul ei? 
  
- Îţi spun de ce: când am pornit spre ea, era mică, mică, cât un vârf de ac. Apoi, pe măsură ce m-am apropiam de ea, steaua a început să crească din ce în ce mai mult, cât o minge, apoi cât un munte, cât Pământul! Şi încă tot mai creştea. După aceea a început să frigă, ca un foc puternic, de nu mă mai puteam apropia mai mult... Dându-mi seama că tu n-ai s-o poţi ţine în palme ca să te joci cu ea, am renunţat la această idee şi m-am reîntors pe Pământ. De aici ţi-am cumpărat însă ceva asemănător, dar util: mingea aceea albastră şi frumoasă cu care poţi să te joci cât vrei... 
  
Corina îi zâmbi recunoscătoare: 
  
- Abia acum înţeleg totul! Îţi mulţumesc din inimă pentru devotamentul tău! Îţi mulţumesc nespus de mult şi pentru frumosul dar pe care mi l-ai făcut!... 
  
Viorel Darie - din volumul publicat "Eternele visari" - 2010 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Steaua Albastră - pentru copii / Viorel Darie : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1099, Anul IV, 03 ianuarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorel Darie
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!