Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Atitudini > Mobil |   


Autor: Gheorghe Funar         Publicat în: Ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013        Toate Articolele Autorului

STEAGUL UNGURESC AL ARDEALULUI !
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Pe tema extremismului naţionalist ungar şi despre doctrina ungaristă au fost scrise numeroase cărţi, dar puţin probabil să fi fost citite, măcar unele dintre ele, de către cei care, după 22 decembrie 1989, s-au aflat în funcţiile de Preşedinte al României, prim-ministru, miniştri, Preşedinţi ai Senatului şi Camerei Deputaţilor, conducători ai partidelor politice. Dacă ar fi citit doar două dintre cărţile profesorului Raoul Şorban, respectiv “Fantasma Imperiului Ungar şi Casa Europei” (apărută în anul 1990) şi “Chestiunea maghiară” (editată în anul 2008) sau cartea profesorului Petre Ţurlea cu titlul “Români şi unguri, 1940-2011”, ori cartea doctorului Gheorghe Raţiu intitulată “Calvarul. Ardealul românesc şi extremismul naţionalist maghiar”, apărută în anul 2012, ar fi înţeles uşor viclenia ungurească şi modalităţile extrem de diversficate, diabolice, de acţiune ale Ungariei şi activităţile naţionaliste revanşarde vizând dezmembrarea teritorială a României şi anexarea Ardealului, pentru refacerea Ungariei Mari. Aceiaşi conducători vremelnici ai României ar fi aflat adevărul despre pericolul unguresc dacă ar fi citit numeroasele articole care au apărut în revista “România Mare”, în ziarul “Tricolorul” şi în presa românească din judeţele din Ardeal, mai ales din Covasna, Harghita şi Mureş.  
  
Profesorul Raoul Şorban arată că “Doctrina ungarismului este o realitate a ţelurilor ungare de-a lungul vremii ... Fantasma Imperiului Ungar străbate şi azi toate proiectele de lucru ale politicii ungare. Culorile politice pe care le-a schimbat statul ungar, între timp, nu au modificat, în nici un fel, conţinutul ungarismului ... ” 
  
Acum un an, în februarie 2012, academicianul Dinu G.Giurescu a declarat: “Am sentimentul că sunt în 1940, în preajma prăbuşirii hotarelor noastre. E de spus numai că fiecare om trebuie să-şi dea seama că soarta lui personală, afară de beneficiarii regimului, depinde de ce se joacă acum. Se joacă integritatea teritorială a României, se joacă stabilitatea ei, se joacă identitatea sentimentului că eşti român, se joacă apărarea ţării. Statul de azi nu mai apără România ! Statul de astăzi apără pe altcineva, dar nu obştea românească ! De aceea fiecare dintre noi, cu mijloacele pe care le are trebuie să spună “NU”, “NU” la ceea ce se pregăteşte în momentul de faţă şi să revenim la tradiţiile noastre, să revenim la puterea noastră dintotdeauna.” 
  
Având certitudinea că, prin Diktatul de la Bruxelles pregătit pentru anul 2014, Ungaria împreună cu numeroasele organizaţii ale minorităţii ungare din România va reuşi să obţină autonomia teritorială a Ardealului, extemiştii unguri îşi dau, aproape zilnic, arama pe faţă. Au făcut-o şi în trecut, profitând de lipsa de reacţie şi complicitatea autorităţilor de la Bucureşti. Sub pretextul asigurării unei majorităţi parlamentare şi a stabilităţii politice, preşedinţii alogeni ai României, Ion Iliescu, Emil Constantinescu şi Traian Băsescu, împreună cu conducătorii partidelor şi alianţelor politice care s-au aflat la Putere în perioada post-decembristă, au permis apariţia, existenţa şi acţiunile U.D.M.R. îndreptate împotriva Poporului Român şi a integrităţii teritoriale a României. În perioada 1996-2012, organizaţia neguvernamentală şi antiromânească numită U.D.M.R. a fost cooptată la guvernarea României, fiind susţinută în realizarea politicii paşilor mărunţi de către majoritatea partidelor politice româneşti, cu excepţia Partidului Unităţii Naţionale Române (P.U.N.R.), Partidului România Mare (P.R.M.) şi Partidului Socialist al Muncii (P.S.M.). 
  
Între stratagemele folosite de Ungaria şi U.D.M.R. împotriva Poporului Român şi a României se numără, după anul 1989, cele privind aşa-zisul ţinut secuiesc şi steag secuiesc. Acţiunile Ungariei şi ale extremiştilor naţionalişti unguri sunt bine pregătite şi au ca obiectiv final anexarea Ardealului. Pe tema aşa-zisului ţinut secuiesc s-au derulat numeroase etape dintre care este bine ca românii să-şi amintească de următoarele: 
  
- La 16 iunie 2004, la Oradea, s-a înfiinţat Consiliul de autonomie al maghiarilor din Bazinul Carpatic cu scopul de a acţiona în faţa instituţiilor Uniunii Europene şi Organizaţiei Naţiunilor Unite (O.N.U.) pentru obţinerea autonomiei teritoriale numai pentru comunităţile de unguri din graniţele fostei Ungarii Mari. Nu au curajul în Israel, S.U.A., Franţa şi Germania ! 
  
- La 15 martie 2006, la Odorheiul-Secuiesc, s-au adunat circa 20.000 de unguri care au cerut autonomia aşa-zisului ţinut secuiesc. Participanţii au purtat drapele ale Ungariei, steaguri ale Ungariei Mari şi ale aşa-zisului ţinut secuiesc, de unde au dispărut secuii, prin maghiarizare. 
  
- La taberele de vară de la Tuşnad organizate de Ungaria şi U.D.M.R., precum şi la adunările antiromâneşti desfăşurate în multe localităţi din Ardeal, de 15 martie, s-a insistat asupra dreptului la autodeterminare a poporului unguresc care este invocat în baza Tratatului internaţional privind drepturile politice şi cetăţeneşti, adoptat de O.N.U. şi intrat în vigoare din anul 1976. Acest Tratat prevede că în conformitate cu dreptul la autodeterminare, popoarele îşi hotărăsc în mod liber sistemul politic, îşi asigură în mod liber dezvoltarea economică, socială şi culturală, dispunând liber de propriile bogăţii naturale şi propriile resurse energetice.  
  
- La adunarea naţională a ungurilor, ţinută la Ditrău, în 18 iunie 2008, participanţii au declarat dreptul la autodeterminare a celor 400 de secui, parte a etniei ungare, în aşa-zisul ţinut secuiesc. Participanţii unguri au adoptat pricipiile autoguvernării interne a aşa-zisului ţinut secuiesc (cu limba oficială maghiară) şi au cerut Guvernului de la Budapesta să-şi exercite rolul protector asupra ungurilor din România. 
  
- În ianuarie 2011, când Ungaria a preluat preşedenţia semestrială a Uniunii Europene, Guvernul de la Budapesta a amplasat în holul Consiliului Europei un covor de 200 de m2 cu harta Ungariei Mari, care include şi Ardealul. 
  
- În 1 iunie 2011, la Bruxelles, în “Casa regiunilor” din Ungaria a fost deschisă şi activează o ambasadă (reprezentanţă) a aşa-zisului ţinut secuiesc, care pledează pentru obţinerea autonomiei teritoriale. Locul unde a fost amplasată reprezentanţa aşa-zisului ţinut secuiesc arată că acest teritoriu aparţine Ungariei. Acţiunea a fost organizată cu participarea europarlamentarilor unguri Ladislau Tőkes, Sogor Csaba şi Iuliu Winkler. Cu excepţia europarlamentarului Corneliu Vadim Tudor, europarlamentarii din România au minimalizat consecinţele acestei noi acţiuni provocatoare a Ungariei şi extremiştilor naţionalişti maghiari. 
  
Parlamentul, Preşedintele şi Guvernul României au fost, ca întotdeauna, surprinşi de acţiunea Ungariei şi, din nou, nu au reacţionat cu fermitate.  
  
Pe tema aşa-zisului steag secuiesc, acţiunile Ungariei şi ale U.D.M.R. se înmulţesc şi se amplifică anual, trimestrial, lunar şi săptămânal. În luna februarie a.c., Ungaria a declanşat un “război al steagurilor”, prin dispoziţii date pentru arborarea aşa-zisului steag secuiesc pe instituţii publice din România şi la Budapesta. Apoi, conducătorii Ungariei au dispus arborarea cârpei respective pe toate primăriile din ţara vecină şi neprietenă. În ziua de 16 februarie a.c., cu ceremonial şi în prezenţa deputaţilor unguri din Baziunul Carpatic, aşa-zisul steag secuiesc a fost arborat pe clădirea Parlamentului Ungariei. Prin această acţiune, fără precedent în Uniunea Europeană, Parlamentul Ungariei a sfidat şi umilit Parlamentul României şi celelalte instituţii ale Statului Român. 
  
Arborarea de către preşedintele Parlamentului Ungariei pe clădirea legislativului de la Budapesta a steagului unguresc al Ardealului a fost înţeleasă de unguri astfel: “Vă luăm Istoria, Pământul Strămoşesc şi Bogăţiile pe care Bunul Dumnezeu le-a lăsat în Ardeal, în Grădina Domnului. Românii vor fi maghiarizaţi ca după Diktatul de la Viena.” În vederea grăbirii procesului de maghiarizare a românilor din Ardeal, U.D.M.R. negociază cu liderii U.S.L. pentru modificarea procentului din Legea nr.215/2001 a administraţiei publice locale, în sensul diminuării lui de la 20% la 10%, pentru obţinerea privilegiilor de către minoritarii unguri.  
  
La această adevărată declaraţie de război din partea Ungariei la adresa României au răspuns astfel primii patru din ierarhia de conducere a ţării noastre: 
  
a) preşedintele Băsescu a primit lista şi s-a dus la cumpărături, în sfânta zi de duminică, la un mare magazin din Bucureşti. 
  
b) preşedintele Senatului, Crin Antonescu, consideră că nu este cazul ca Parlamentul României să dezbată pe tema acţiunilor antiromâneşti ale Parlamentului Ungariei şi nici nu trebuie adoptată vreo hotărâre. 
  
c) preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea a declarat, abia după două zile, că a fost o reacţie emoţională a Parlamentului de la Budapesta, la care nu trebuie răspuns. Emoţiometrul dânsului nu era în priză. 
  
d) premierul Victor Viorel Ponta s-a eschivat, fiindu-i teamă de întrebarea: ce legătură are steagul unguresc al Ardealului cu Parlamentul de la Budapesta ? 
  
Faptul că Parlamentul, Preşedintele şi Guvernul României, Academia Română şi partidele politice parlamentare nu se pronunţă în privinţa steagului unguresc al Ardealului înseamnă complicitate la acţiunile Ungariei, U.D.M.R. şi extremismului revanşard unguresc vizând dezmembrarea teritorială a ţării noastre şi anexarea Grădinii Domnului, Vatra Strămoşească, la Ungaria Mare ! 
  
Se ştie că, adevăratul steag secuiesc (din secolele XII-XIII) este piesă de muzeu. Pe steagul respectiv apar trei simboluri heraldice preluate de la cel mai vechi popor din lume, de la geto-daci, respectiv: soarele, semiluna şi lupul dacic. În anul 2011, în România s-au declarat secui, la recensământul populaţiei, sub 300 de persoane. Prin Legea nr.282/2007, Parlamentul României a stabilit că în ţara noastră nu există minoritatea secuilor şi nici limba secuiască. Pe cale de consecinţă, nu există legal steag secuiesc şi nici ţinut secuiesc. 
  
Adevărul este că aşa-zisul steag secuiesc este de facto un steag unguresc, “fabricat” de unguri, arborat şi purtat de unguri. De fapt, este steagul unguresc al Ardealului ! De aceea continuă Ungaria şi U.D.M.R. bătălia pentru arborarea lui, mai ales pe instituţiile publice din Ardeal. Acest steag acolo unde este arborat este un însemn al apartenenţei de facto, a acelui teritoriu la Ungaria. În anii precedenţi, la 15 martie, cetăţenii români, mai ales cei din autorităţile Statului Român, au fost umiliţi prin arborarea şi purtarea ilegală de către etnicii unguri a multor steaguri ungureşti ale Ardealului şi ale Ungariei Mari, alături de drapelul Ungariei. Pentru 15 martie a.c., Ungaria şi U.D.M.R., împreună cu Partidul Civic Maghiar, Partidul Popular al Maghiarilor din Transilvania, cu FIDESZ, cu Partidul “Jobbik”, cu “Garda Maghiară” şi Mişcarea de Tineret a celor 64 de comitate, pregătesc mari manifestaţii antiromâneşti în numeroase localităţi din Ardeal, la care vor fi purtate mii şi mii de steaguri ungureşti. Ele au fost distribuite gratuit, de către Ungaria şi U.D.M.R., în toate localităţile din România unde trăiesc minoritari unguri. Pe surse, s-a aflat că steagul unguresc al Ardealului (aşa-zisul steag secuiesc) a fost donat de Ungaria în localităţile din România, unde există minoritari unguri, astfel:10-50 bucăţi la nivel de sat; 50-300 de bucăţi pe comună; 200-500 de bucăţi într-un oraş; 500-1.000 de bucăţi la un municipiu. Serviciul Român de Informaţii (S.R.I.) are date exacte pe localităţi în privinţa steagurilor ungureşti ale Ardealului şi i-a informat pe conducătorii României în privinţa pregătirilor pe care le face Ungaria pentru a sărbători pe pământul românesc, mai ales în Ardeal, zecile de mii de crime săvârşite în timpul Revoluţiei de la 1848-1849, precum şi incendierea a 300 de sate româneşti cu tot cu biserici, precum şi a numeroase mănăstiri ortodoxe. 
  
După Diktatul de la Viena din 30 august 1940, în Ardealul de Nord-Vest cedat Ungariei, autorităţile de ocupaţie, cu sprijinul localnicilor unguri, i-au condamnat la închisoare sau la deportări în lagărele de muncă pe românii la care au găsit drapelul românesc, iar cei care aveau tricolorul românesc pe costumul popular erau amendaţi şi batjocoriţi. 
  
Acum, în anul 2013, înaintea Diktatului pregătit la Bruxelles pentru 2014, Guvernul Ponta II şi Parlamentul României trebuie să acţioneze ferm în legătură cu steagul unguresc al Ardealului şi printr-o ordonanţă de urgenţă să stabilească următoarele: 
  
1.Arborarea sau purtarea, a aşa-zisului steag secuiesc, de fapt a steagului unguresc al Ardealului sau a steagului Ungariei Mari este interzisă. 
  
2.Încălcarea acestei prevederi se sancţionează cu amendă de la 10.000-25.000 lei, pentru organizatorii adunărilor sau manifestărilor publice. Pentru persoanele fizice amenda este de 1.000-2.500 lei. Steagurile se confiscă. 
  
Dacă Guvernul Ponta II nu adoptă o astfel de ordonanţă înseamnă că este complice şi facilitează acţiunile Ungariei vizând anexarea Ardealului. În această situaţie românii vor fi nevoiţi să iasă în stradă şi să ceară demiterea celor care nu apără integritatea României şi liniştea românilor din Ardeal. 
  
Se ştie că, ungurilor le este frică de forţa românilor uniţi şi de lege. De ce le este frică nu vor scăpa ! 
  
Dr.Gheorghe Funar 
  
Secretar general al P.R.M. 
  
Preşedintele Filialei P.R.M. Cluj 
  
Cluj-Napoca, 
  
21 februarie 2013 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
STEAGUL UNGURESC AL ARDEALULUI ! / Gheorghe Funar : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 788, Anul III, 26 februarie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gheorghe Funar : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gheorghe Funar
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!