Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Aspiratii > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011        Toate Articolele Autorului

STATUL TEOCRATIC ÎN PERICOL SAU EPOPEEA JUDECĂTORILOR
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Nicio victorie nu este definitivă pe un câmp de bătălie în care protagoniştii se schimbă mereu, iar principiile antagonice rămân în continuare libere să îşi manifeste influenţa lor asupra lumii. Astfel, cucerirea Palestinei de către evrei şi înfiinţarea primului stat teocratic monoteist nu au reprezentat un stadiu final în lupta împotriva politeismului universal al naţiunilor acestei lumi. Opoziţia dură a popoarelor vecine cu evreii însoţită de frecventa pierdere de identitate a naţiunii alese, prea puţin interesată de idealul spiritual pus înaintea ei, au condus inevitabil la degradarea condiţiei de învingători pe care o moşteniseră de la Moise şi de la Iosua. De aceea, trebuia învăţată dureroasa lecţie că biruinţa asupra naţiunilor politeiste presupunea veghere atentă şi menţinerea capacităţii de luptă pentru a face faţă unui climat politic schimbător. 
  
De fapt, orice sistem social în care identitatea proprie nu este cultivată, va ajunge ca după un timp să îşi piardă memoria originară, ceea ce va conduce inevitabil la reducerea considerabilă a capacităţii de rezistenţă în faţa presiunilor culturale ale popoarelor sau grupurilor sociale învecinate. Cu referinţă directă la evrei, aceştia erau înconjuraţi de naţiuni ostile, fapt în principal cauzat de opoziţia ireconciliabilă dintre monoteism şi politeism. De aceea, profitând de slăbirea motivaţiei spirituale a evreilor, aceste popoare au început să îşi exercite dominaţia nemiloasă, caracterizată prin opresiune şi subjugare economică. Astfel, canaaniţii, moabiţii, amoniţii, edomiţii, madianiţii sau filistenii au reuşit să învingă şi să stăpânească naţiunea aleasă, de fiecare dată ajungându-se la accentuarea uitării în ceea ce priveşte chemarea specială din partea lui Dumnezeu. 
  
Metoda de contracarare a acestei situaţii nefericite a constat în a lăsa consecinţele să se producă până la capăt, astfel încât naţiunea evreiască să înţeleagă în final că numai întoarcerea la Dumnezeu putea să le aducă prosperitatea. Din fericire, ori de câte ori se ajungea la conştientizarea acestei situaţii, naţiunea începea să strige după intervenţia divină într-un mod similar ultimei generaţii de evrei din Egipt din timpul lui Moise. Ca răspuns la acest apel disperat, cartea Judecători menţionează răspunsul lui Dumnezeu prin ridicarea unor persoane special desemnat în calitate de conducători, care să aducă eliberarea de vrăjmaşul nemilos, dar deopotrivă şi de necredinţa ce provocase această evoluţie nefastă. Numele atribuit lor a fost cel de judecători, pornindu-se de la principala atribuţie a unui conducător şi anume aceea de a face dreptate şi judecată în societate, de a orienta grupul social către standardul dreptăţii şi echităţii între oameni, precum şi faţă de Dumnezeu. 
  
Prin preluarea atributelor lui Moise şi ale lui Iosua, aceşti judecători au reprezentat soluţia divină pentru supravieţuirea statului teocratic. Fiind inspiraţi de Dumnezeu în mod direct şi beneficiind de anumite daruri spirituale, judecătorii au reuşit să menţină cunoştinţa de Dumnezeu pe o perioadă de patru sute de ani, similară ca durată cu timpul petrecut de evrei în Egipt. 
  
Având o origine socială diferită, judecătorii apăreau în mod neaşteptat în momentele cele mai critice ale istoriei naţiunii alese. Prin soluţia propusă, prin semne supranaturale, precum şi prin charisma proprie, aceştia reuşeau să unească naţiunea în jurul idealului sfânt. Astfel de persoane erau alese după criteriile lui Dumnezeu, fără consultarea prealabilă a factorului uman, iar de primirea sau respingerea lor depindea salvarea sau distrugerea naţiunii alese. Din acest punct de vedere, putem spune că experienţa judecătorilor a fost o bună recapitulare a aşteptării lui Mesia, pe care sub o formă sau alta aceştia îl reprezentau. 
  
Pentru început, cartea Judecători ne prezintă situaţia ingrată în care a ajuns Israel din cauză că nu a fost dusă până la capăt lupta în care erau angajaţi şi au permis existenţa multor focare de rezistenţă politeistă în Palestina. Drept urmare, aceste nuclee formate din populaţii ostile aveau să devină adevărate pietre de poticnire pentru Israel atât politic, cât şi spiritual. În continuare, este menţionat de mai multe ori scenariul sumbru al decăderii prin părăsirea monoteismului de către evrei ca urmare a influenţei corupte a acestor rămăşiţe politeiste.  
  
Ori de câte ori se întâmpla o astfel de situaţie, urma inevitabil invazia străină a popoarelor din jur, fapt ce conducea la pierderea independenţei politice şi practic avea drept principală consecinţă suspendarea statului teocratic pe o durată nedefinită. În această perioadă situaţia economică a evreilor ajungea de nesuportat, străinii domnind după bunul lor plac şi reprimând brutal orice pretenţii, indiferent cât de justificate ar fi fost. Să nu credem însă că din cartea Judecători vom putea să obţinem toate detaliile acelei epoci, însă multe repere importante ne-au fost oferite prin alcătuirea cu totul deosebită a acestei cărţi şi prin modalitatea specifică a argumentării ce avansează progresiv de la o etapă la alta către expunerea situaţiei fără ieşire în care se ajunge în cele din urmă. 
  
De fapt, invaziile naţiunilor rivale nu au reprezentat decât o etapă pe drumul decăderii, următoarea consecinţă fiind trecerea la un sincretism respingător dintre monoteism şi politeism, mai precis la o deformare grosolană a învăţăturilor lăsate de Moise. Iar consecinţa finală expusă în cartea Judecători a fost rezumată prin discordia şi războiul civil dintre triburile din care era compus poporul evreu, ameninţat cu dispariţia ca stat şi naţiune. Cu alte cuvinte, putem urmări un traseu al distrugerii, ce a condus la eşecul proiectului monoteist pentru o perioadă îndelungată de timp. 
  
Ca un exemplu al decadenţei din perioada judecătorilor, a fost menţionată relatarea cu privire la desacralizarea Templului lui Dumnezeu, plasat iniţial în localitatea Şilo după intrarea în Palestina, mutarea la Ierusalim având să fie realizată mult mai târziu în timpul regelui David. Tragedia pierderii identităţii spirituale s-a concretizat prin distrugerea acestui aşezământ sacru, iar momentul de maxim a fost atins prin capturarea chivotului legământului de către filisteni. Ulterior, istoria redobândirii acestui artefact de mare valoare prin intervenţia directă a lui Dumnezeu, a exprimat mai mult decât orice altceva neputinţa în care ajunsese această mare naţiune şi confuzia care domnea la toate nivelele în societate. 
  
Revenind la personalitatea judecătorilor, aceştia erau oameni aleşi special pentru a deveni conducători militari, putându-se enumera nume ca ale lui Otniel, Ehud, Barak, Iefta, Ghedeon sau Samson. Aceste persoane îmbinau darul profetic cu aptitudini de conducere şi de influenţare a maselor cu totul deosebite. În felul acesta, criza politică în care se găseau evreii a putut fi depăşită pentru o anumită perioadă de timp, însă niciodată nu s-a ajuns la o situaţie stabilă finală. Astfel, după ce un judecător dispărea, anarhia şi decadenţa puneau din nou stăpânire pe naţiune. 
  
Din nefericire, influenţa politeistă a rămăşiţelor popoarelor din Palestina conducea mai devreme sau mai târziu la repetarea scenariului fatidic al distrugerii, iar lecţia dureroasă era reluată până când în final a fost necesară instaurarea sistemului despotic al monarhiei, ca ultimă şansă oferită naţiunii alese. Şi astfel, cartea Judecători ne prezintă trecerea de la sistemul descentralizat al teocraţiei la cel despotic al regalităţii unei dinastii, care nu a reuşit decât să întârzie dezastrul final. 
  
În privinţa sistemului de guvernare teocratic, avantajele pentru naţiune erau foarte mari în primul rând prin descentralizarea sistemului de administrare, care permitea fiecărei cetăţi să dispună de o conducere locală, care nu trebuia să depindă de structuri centralizate superioare. Principiul fundamental al guvernării divine presupunea centralizarea ideologică şi spirituală prin intermediul închinării administrate de către preoţi şi leviţi, elementul cheie fiind legat de activitatea desfăşurată la Templul lui Dumnezeu. 
  
Centralizarea spirituală şi descentralizarea administrativă au constituit elementele fundamentale ale guvernării teocratice, care în baza legilor comunicate prin Moise asigurau funcţionarea optimă a sistemului social permiţând dezvoltarea acestuia fără a fi însă alterată identitatea naţiunii. În acelaşi timp, monoteismul mozaic permitea descătuşarea energiilor latente ale comunităţii şi individului prin eliberarea de temeri nejustificate în cunoaşterea universului, oferind un fundament autentic pentru dezvoltarea cunoaşterii, artelor şi economiei. În plus, sistemul de redistribuire echitabilă a avuţiei menţionat în cuprinsul legilor mozaice realiza o extraordinară protecţie socială, iar respectarea perioadelor sabatice în agricultură permitea respectarea optimă a legilor naturale şi obţinerea unei productivităţi ieşite din comun. 
  
Din nefericire, perioada judecătorilor a fost decadentă din multe puncte de vedere, iar descentralizarea administrativă a condus la dezordine şi anarhie. În plus, abandonarea centralizării spirituale a slăbit credinţa monoteiste şi a oferit un avantaj nesperat politeismului, de data aceasta îmbrăcat sub mantia închinării la Dumnezeu. De aceea, perioada judecătorilor a marcat eşecul guvernării teocratice şi trecerea la guvernarea unei dinastii de regi, ce trebuia să fie special aleasă pentru a rămâne credincioasă lui Dumnezeu.  
  
Politeismul naţiunilor din Palestina a fost astfel perpetuat prin intermediul fărâmiţării puterii politice a evreilor şi ulterior prin preluarea lui la nivel oficial de către regii lui Israel. Centralismul politic avea să fie dezastruos pentru naţiunea aleasă grăbind evoluţia către pierderea din nou a identităţii naţionale şi intrarea într-un nou ciclu de exil. Dar despre toate aceste lucruri vom discuta cu o ocazie viitoare. 
  
Octavian Lupu 
  
Bucureşti 
  
27 septembrie 2011 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
STATUL TEOCRATIC ÎN PERICOL SAU EPOPEEA JUDECĂTORILOR / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 270, Anul I, 27 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!