Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014        Toate Articolele Autorului

DESTINE PARALELE - ROMAN
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Durere şi extaz

 

 

Andreea era aşteptată la Universitate atât de Robert, cât şi de Andrada care sosise din întâmplare în acelaşi timp cu Roby. Când s-au văzut, s-au îmbrăţişat şi sărutat ca şi când nu se întâmplase nimic între membrii grupului lor de prieteni.  

- Dadi, am să-ţi dau o veste care sper să te bucure, aşa cum m-a bucurat şi pe mine.  

- Da? Şi care ar fi aceea ca să încep o nouă săptămână cu dreptul?  

- Cristian este îndrăgostit pe bune de tine.  

- Hm! Ce glumă mai este şi aceasta?  

- Nu glumesc. Mi-a povestit ce s-a întâmplat între voi şi vrea să-şi ceară scuze personal.  

- Cum adică, ţi-a povestit? Ce ţi-a povestit de fapt că s-a întâmplat? întrebă ea pe un ton iritat.  

- Multe nu prea mi-a spus motivând că amănuntele vă privesc personal, răspunse Deea pe un ton conciliant sesizând nervozitatea din glasul prietenei sale. A recunoscut că s-a comportat ca un mojic când a plecat fără să-şi ia la revedere şi să-ţi propună o nouă reîntâlnire.  

- Aha, răsuflă ea uşurată. Din acest punct de vedere are dreptate. Credeam că ţi-a povestit altceva.  

- Ce anume?  

- Lasă, să trecem peste amănunte. Şi ce ţi-a mai spus?  

- Că te roagă să-l ierţi şi să vă vedeţi astăzi după amiază la patru jumătate la locul vostru de întâlnire. Uite Roby, ei au deja un loc al lor de întâlnire şi noi nu avem, se adresă Deea iubitului parcă cu ciudă.  

- Noi ne întâlnim unde ne convine de fiecare dată, a răspuns Robert atent la discuţia fetelor.  

- Şi altceva nu ţi-a mai spus? iscodi curioasă în continuarea Andrada.  

- Ce să-mi mai spună decât că te iubeşte şi este nerăbdător să te întâlnească ca să-l poţi ierta pentru comportamentul lui incalificabil.  

- Chiar că este o noutate din partea lui să-l auzi făcând declaraţii de dragoste. Cine stă să-l creadă pe Cristian? La câte fete a spus-o ca să le atenueze vigilenţa? A şi uitat-o pe cea de la stadion?  

- Dadi, după cum îl cunosc eu pe Cris de data aceasta vorbea serios. Chiar şi lui Marian doreşte să-i ceară scuze.  

- Lui Marian? De ce? El ce-a mai făcut? intră ea în panică.  

- Pentru că l-a bănuit de trădare. I-am explicat că de fapt tu te-ai folosit de Marian să-l faci gelos, să-i arăţi pericolul în care se află prietenia voastră. Modul cum ai fost primită în grupul lui de prieteni l-a exasperat cel mai mult. Cred că şi-a dat seama că te iubeşte sincer şi că există pericolul să te piardă.  

- Aşa să fie oare? întrebă ea mai liniştită.  

- Pe bune, crede-mă că-l cunosc destul de bine. Vezi tu nu rata întâlnirea şi ai să te convingi singură de adevăr din propriile lui declaraţii.  

- Bine, vom vedea. Haideţi în aulă că încep cursurile.  

A doua zi când a ajuns la facultate, Cristian şi-a întâmpinat destul de jovial cei doi prieteni care îl aşteptau să vină cu noutăţi. Andrei nu a avut timp să-l descoasă pe Marian despre episodul stadion.  

- Salut, măi şacalilor. Ce faceţi, staţi la pândă să vedeţi ce victime noi apar? Ca să începeţi săptămâna cum trebuie, vă fac o propunere care să vă umple de satisfacţie.  

- Ete te, mă! A coborât zâna cea bună printre muritorii de rând. Hai dă din tine mai repede, nu ne mai încerca curiozitatea. Ce vrei să ne propui aşa de excitant? Simt că am început să am deja erecţie. Gata s-a rezolvat cu pariul?  

- Nu, băi handicapat congenital. Vreau să vă duc la Club Traian pe cheltuiala mea cum ne-am înţeles.  

- Ce-i atâta grabă? Mai sunt trei zile până atunci, timp în care se pot întâmpla multe, replică Andrei. Ce, te dai deja învins? Sau ai comis-o? Când dracu că pe stadion parcă eraţi mâţa şi buldogul?  

- Şi eu aveam de gând să-ţi propun să renunţăm la pariu, interveni şi Marian.  

- Măi, voi chiar v-aţi bolânzit? Ce v-a apucat dintr-o dată? Ori v-aţi îndrăgostit amândoi de fată?  

- Acum sunt altele datele problemei. Simt că îmi place fata şi nu mai am chef să pun pariul în practică. Consideraţi-l că l-am pierdut şi gata. Mă dau învins. Doar nu vreţi să mi-o fac duşman pe soră-mea. Nu mai mă spăl cu toată apa din Dunăre o viaţă întreagă după aceea.  

- Ia să văd eu dacă nu cumva ai fierbânţeli la cap! Andrei mimă luarea temperaturii lui Cristian la frunte, dar acesta i-a îndepărtat mâna violent.  

- Gata, mă. Să-mi spuneţi când doriţi să vă duc la Club.  

- Eu nu merg mai departe. Mi se pare o mizerie ce am făcut noi. Nu că ar fi vorba de Andrada, dar oricare fată ar fi fost în locul ei, nu merită un asemenea tratament din partea noastră.  

- Bine, mă, dacă voi renunţaţi, atunci mă mulţumesc cu câte un coniac, o bere şi cinci mici cu muştar din partea fiecăruia, să nu scăpaţi chiar aşa fără nicio cheltuială. Şi eu care îmi făcusem atâtea planuri cu seara de la Club Traian! S-au dus dracului pe apa sâmbetei toate visurile mele de împerechere cu vreo fufă de pe acolo. Îmi luasem şi prezervative.  

- Păstrează-le pentru altă dată, poate îşi face şi de tine milă vreo paraşută să-ţi facă o pomană de Paştele Blajinilor.  

- Face pomană pe dracu să le ia de fomiste. Haideţi la cursuri că m-aţi dezumflat de tot. Balon de săpun, ce mai. Neserioşilor.  

După amiază Cristian era nerăbdător să vadă pe viu reacţia Andradei după ce se întâlnise cu Deea. Ştia ea soră-sa să dreagă busuiocul în locul lui. Doar îi era frate şi i-a promis că va fi cuminte în relaţiile cu fata. Când a venit ora întâlnirii parcă era un adolescent cu tulei deasupra buzei superioare, aflat la prima lui întâlnire. S-a dus direct în piaţa de flori şi a cumpărat cel mai frumos buchet de trandafiri roşii. Ştia că-i plac trandafirii roşii, aceasta fiind culoarea sa preferată. De aceea Andrada s-a îmbrăcat şi la petrecere în roşu.  

Ajuns pe terasa de la Olimpic, nici nu a mai cerut obişnuita bere, mulţumindu-se doar cu o cafea. Nu ştia ce program să-i propună pentru seara respectivă. Cu buchetul ascuns pe un scaun de vederea fetei, tremura de emoţie, lucru ce se întâmpla cu el pentru prima dată. Oare acesta să fie semnul apariţiei iubirii, fenomen încă necunoscut lui?  

Mai era un sfert de oră până când trebuia să înceapă să-şi facă probleme dacă Andrada a acceptat să vină sau nu. Sorbea din cafeaua de acum rece şi se uita când la ceas, când dea lungul bulevardului. Spera să-l ierte şi să vină. Se aşezase la masă cu faţa spre Universitate de unde spera să apară. Nici nu s-a gândit la faptul că putea să vină şi din sens invers, lucru ce s-a şi întâmplat când i-a auzit glasul cald, ca o adiere a brizei de la malul Dunării, în spatele său.  

- Bună ziua, Cristian. Mi-a spus Andreea...  

De bucurie Cristian a luat buchetul de trandafiri în mână şi-a luat iubita de gât strângând-o, gata, gata să o sufoce. În ochi avea lacrimi de bucurie. Ce ciudat. Sentimentele care îl încercau erau copleşitoare. Acum putea să trăiască la întreaga intensitate aceste mişcări tectonice ce au mocnit latent în sufletul său. A fost nevoie doar de o scânteie care să genereze explozia.Şi-a strâns iubita în braţe prins de vârtejul propriilor trăiri.  

- Ce faci? Mă sufoci?  

- Aaa, scuză-mă. Nu ştiu ce mi-a venit. Îmi era teamă că nu vei accepta întâlnirea şi poate că m-ai luat prin surprindere sosind din sens invers, de unde nu te aşteptam...  

- Numai pentru atât trebuia să mă strângi de gât? glumi fata. Pot apare în sufletul cuiva drag de pretutindeni, nu numai dintr-un sens anume.  

- Din dragoste şi nu din alt motiv te-am strâns în braţe.  

- Să te cred? Mulţumesc pentru frumoşii trandafiri. Este al doilea buchet pe care îl primesc de la tine.  

- Dar nu va fi şi ultimul.  

- Chiar aşa? Mi-ar face plăcere să fie adevărat şi să primesc măcar un singur trandafir de fiecare dată, ştiind cât de mult îmi plac florile. Când eram la ţară aveam o grădiniţă în faţa apartamentului plin cu trandafiri de toate culorile puşi şi altoiţi de tata care este inginer agronom.  

- Şi bunicii mei au la fel. Nici nu ştii ce vilă şi grădină frumoasă deţin. Au şi un chioşc unde să stai vara la răcoare la un pahar cu vin sau o bere.  

- Pentru aceasta m-ai chemat? Să-mi povesteşti de vila bunicilor şi chioşcul din grădină?  

- Scuze, nu fi răutăcioasă. Era vorba despre trandafiri şi aşa m-a dus gândul la grădina bunicilor. Te-am invitat în oraş ca să-mi oferi posibilitatea de a-mi cere scuze pentru comportamentul meu incalificabil de data trecută. Nu iei loc?  

- Ba da, un pic. Nu am chef să stau pe terasă astă seară.  

- Unde doreşti să mergem?  

- Îmi este indiferent, undeva unde să nu fie multă lume. Să fie un cadru natural, cu verdeaţă şi aer curat.  

- Pentru pădure este târziu şi nici maşina nu o am. Dar putem merge să o luăm de la bunici.  

- Stau departe bunicii tăi?  

- Pe Traian, dar cu un taxi facem zece minute. Aşa vezi şi tu vila bunicilor.  

- Dacă nu durează prea mult....  

- Hai să mergem.  

Cristian îşi luă prietena de mână şi o luă prin parcul din faţa magazinului Universal spre staţia de taxi. Când au ajuns la bunici, aceştia nu erau acasă.  

- Avem ghinion. Văd că nu sunt acasă. Ştiu unde este cheia de rezervă, aşa că hai să intrăm.  

- Nu se supără pe tine?  

- Cum să se supere? Ce, este prima dată când vin singur aici? Avem şi noi cheie, dar este acasă, aşa că ne folosim de cea a menajerei pe care ştiu unde o lasă. Nu o ia cu ea ca nu cumva să o piardă şi apoi să intre cineva în vilă. După ce o vei vizita, ai să-ţi dai seama ce s-ar întâmpla să intre un nepoftit în vilă.  

- Noi nu suntem ca nişte vizitatori nepoftiţi acum?  

- Lasă asta. Vino, Andrada, să-ţi prezint Pelişorul buni-cilor.Hai să începem cu grădina, că tot trebuie să mergem după cheie în spate.  

Şi fără să mai aştepte încuviinţarea fetei, cu ea de mână, porni pe trotuarul din jurul vilei prin curte. Trandafirii despre care apucase să-i amintească Cris erau mari şi frumoşi, gladiolele crescute, iar daliile completau spectrul divers al grădiniţei bine îngrijite de o mână pricepută. Lămâiul de lângă chioşc era plin de fructe şi de flori albe şi mărunte ca nişte fulgi de zăpadă. Era un adevărat paradis plin şi cu alte flori de primăvară şi de miresme. Albinele scotoceau curioase prin adâncul pistilului şi stigmatului polenul ce se depunea pe picioruşele lor harnice ca şi nectarul din care făureau adevărate comori dulci.  

Andrada era uimită de atâta frumuseţe, dar Cristian nu o lăsă să se dezmeticească că şi deschise uşa vilei boiereşti. De la intrare fata nu mai avea cuvinte să se exprime când a luat contact cu luxul ce domnea în interior. Băiatul din nou o luă de mână şi porni din cameră în cameră prezentându-i vila. Andreea a rămas perplexă văzând în ce casă locuiau bunicii lui Cristian.  

Această vizită a avut acelaşi impact asupra ei ca cel asupra Săndicăi cu mai bine de douăzeci şi cinci de ani în urmă. A rămas stupefiată câtă bogăţie puteau să ascundă nişte pereţi de piatră ai unei vile cu o arhitectură deosebită. Şi când se gândea că toate acestea într-o zi îi vor aparţine lui Cristian şi Andreei... Doamne, cine se gândea că sunt aşa de bogaţi bunicii lor?  

Când au ajuns în dormitorul destinat oaspeţilor, aceeaşi imagine care pe Săndica a speriat-o pe Andrada a fascinat-o.  

- Doamne, câtă măreţie şi frumuseţe!!! Oare cum este să dormi într-un asemenea pat?  

- Nu numai să dormi? Dar cum ar fi să faci dragoste în el?  

- Cris, ţie numai la prostii ţi-e gândul. Da, este fantastic să-ţi trăieşti prima noapte de dragoste într-o asemenea încăpere. Vezi, arhitectul când a ales acest armăsar cabrat să troneze ca imagine dominantă deasupra patului, cu pieptul lui puternic şi plin de spumă, cred că tocmai virilitatea şi forţa a dorit s-o reprezinte. Nu-l vezi cât de puternic este?  

- S-ar putea să ai dreptate.  

- Să ştii că nu am vrut să dau la medicină prima dată, ci la arhitectură, însă nu să devin arhitect, ci designer de interioare. Pictez foarte bine şi fără să mă laud pot spune că am talent. Am terminat şi şcoala populară de artă concomitent cu liceul secţia reală, am prezentat tablouri şi la expoziţii colective locale. Făceam naveta de la Mangalia la Constanţa de trei ori pe săptămână ca să urmez cursurile Şcolii Populare de Artă, secţia de designer de interioare.  

- Ia auzi ce noutăţi aflu despre tine. Deci îţi place dormitorul?  

- Nu numai dormitorul care este deosebit, ci întreaga vilă.  

- Dacă te căsătoreşti cu mine ai şansa să-l foloseşti în dimineaţa de după nuntă. Să ai armăsarul deasupra ta.  

- Cris! îl atenţionă ea pe un ton dojenitor.  

- Metaforic vorbind la cel de pe perete, nu la cel de lângă tine, o întoarse el râzând şmechereşte. Hai să mergem mai departe. Dar până te vei bucura de plăcerile şi confortul acestei camere, poţi începe prin a-mi acorda un avans printr-un sărut de iertare?  

- Nu prea meriţi, dar fiind generoasă din fire şi bine dispusă că am primit trandafirii mei preferaţi, fie.  

Cristian nu aştepta o altă invitaţie, că imediat luă cu asalt guriţa fetei dornică de dezmierdări şi alintări. Cum sărutul se prelungea şi neastâmpărul degetelor lui Cris luă la inspectat bustul fetei, de data aceasta partenera lui de hârjoneală nu mai era atât de ocupată cu acţiunile de prevenţie, ci se lăsa cu plăcere în vraja dulcelui joc al dragostei.  

Cristian începu să-i sărute gâtul centimetru cu centimetru, apoi îşi îndreptă atenţia asupra lobului urechii. În acelaşi timp mâinile sale harnice mângâiau cu delicateţe merişoarele coapte ale fetei. Melcişorii şi-au ridicat imediat corniţele. Andrada gemea de plăcere şi se lăsă furată de starea momentului în braţele tânărului. Savura jocul dragostei şi abia acum îi simţea fiorii. Când deschise ochii şi văzu pieptul puternic al pursângelui de pe perete, parcă se excita şi mai tare.  

- Cris, te rog, vreau să fiu iubită cu adevărat, nu să fiu minţită sau doar amăgită, pentru că simt că te iubesc cum n-am iubit pe nimeni.  

- Iubito, pe stadion am simţit pentru prima dată că te iubesc cu adevărat. Când te-am văzut că ai venit pe terasă aveam lacrimi de bucurie în ochi.  

Andrada îl strângea în braţe şi cu guriţa sa micuţă îi muşca buzele până la sânge. Durerea ce-o simţea în buze şi gustul firişorului de sânge se transformară la Cris în plăceri pe care nu le-a primit de la nicio fată ce i-a desfătat orgoliul său de armăsar.  

Încet, încet pierzându-se în îmbrăţişări şi sărutări pasionale, cei doi tineri se apropiau de impozantul pat atraşi ca de un magnet. Andrada când simţi marginea patului lovindu-se de gleznele sale, se lăsă să alunece uşor pe spate ca într-o plutire.Salteaua din fulgi de gâscă primi cele două trupuri încleştate scufundate acum în moliciunea ei. Atenţia lui Cris se mută de pe sânii fetei pe pulpele ce tresăreau nervoase ca electrocutate la orice atingere fină a mâinilor. Cu dinţii începu să deschidă nasture după nasture ai bluzei ce acoperea sutienul cu prea micuţele cupe pentru generozitatea sânilor. Apoi urmă eliberarea lor din strânsoarea sutienului. Andrada nu mai schiţa nicio împotrivire. Aparţinea total visului nemărturisit încă din pubertate de a trăi la intensitate maximă primele clipele de dăruire în braţele iubitului. Cristian îi murmura cuvinte dulci de dragoste, menţinând aprinsă vâlvătaia focului ce i-a cuprins întregul trup virgin. Erau primele mângâieri adevărate de dragoste, primele sărutări pline de patima unei iubiri necenzurate. Feciorelnicia neprihănită până acum şi-o apăra din ce în ce mai slab. Era sau nu conşti-entă de ce face sau de ce va urma? Cine să mai ştie acest lucru? Se pierduse în plăcerea senzaţiilor şi a frumuseţii momentului divin. Visa şi ca visul să ţină cât mai mult ţinea ochii închişi. Simţea că dacă i-ar deschide s-ar risipi mirajul ce o învăluia.  

Cristian coborî cu sărutările printre sânii fetei aco-perindu-i cu furnicături ca o trecere a mii de ace subţiri ce străbat sensibilitatea pielii sale fine. Încet, încet cobora spre ombilic lăsând pecete lângă pecete pe pielea catifelată acoperind-o cu senzaţii ce-i aprindeau nu numai imaginaţia cât mai ales pofte de nestăpânit pe care în alte împrejurări nici nu ar fi avut curajul să le gândescă, dar să le mai şi trăiască.  

Când arătătorul tânărului s-a insinuat pe sub bikini-ul roşu ca şi trandafirii dăruiţi, mângâind cu delicateţe peţiolul ascuns de catifelata matase încârlionţată, aceasta a tresărit ca atinsă de tensiunea a mii de volţi.  

- Cris... ce-mi faci..., te rog..., nu..., nu mă chinui, ştii că nu-i bine ce facem. Nu profita de mine cât nu mai am puterea de a mă apăra. Te rog... Cris...  

- Nu, iubito, nu voi profita de tine, ţi-am promis că voi fi iubitor şi delicat cu tine. Numai ce doreşti să facem, atât vom face. Dacă vrei să mergem mai departe, tu hotărăşti.  

-Ah, Cris cât de rău poţi să fii... Te iubesc Cris...Te iubesc nespus de mult. Aşa că nu mă vei părăsi după aceea?  

- Nu iubito, vom fi mereu împreună. Voi termina facultatea curând şi ne vom căsători. Vom locui aici la bunici că ei sunt singuri. Vrei?  

- Da, dar eu ştiu...  

În timp ce se purtau aceste discuţii Cristian nu abandonase activitatea sa de mângâiere a zonei pubiene, sărutând pulpele fetei ce se zvârcolea de plăcere în braţele sale, murmurând cuvinte fără înţeles, onomatopee înşiruite fără sens ca într-un delir.  

Îngenunche lângă pat la picioarele Andradei şi în timp ce-i cobora încet bikini-ul, îi acoperea cu sărutări pulpele transfigurate de senzaţii şi plăcere. Fata ţinea cu o rezistenţă din ce în ce mai slabă de bikini-ul care cobora fără mare împotrivire spre covorul persan al dormitorului.  

- Nu, Cris, nu, nu vreau, murmura mereu fata, mângâindu-l şi răsfirându-şi degetele cu afecţiune prin părul lui, dar tânărul îi acoperi cu sărutări din nou buzele, iar limba îi inundă cerul gurii mângâindu-l cu delicateţe şi voluptate.  

Frământa neîncetat când sânii şi mugureii, când zona pubiană, trecând cu delicateţe peste micuţul său pistil nervos şi predispus la joaca erotică. Încercă o uşoară penetrare a uşiţei cuptorului fierbinte, să afle dacă este pregătită să primească ofranda. Uşiţa era încă închisă, aşa că din nou începu să-i mângâie intrarea cuptorului pentru a nu o speria pe fată. Se juca cu răbdare apoi încercă din nou cu delicateţe să pătrundă în tainele necunoscute ale divinităţii. A fost întâmpinat cu un uşor scâncet şi cu o muşcătură a umărului stâng. Simţi nu numai căldură şi înfiorare de plăcere, ci şi cum un lichid se prelinge spre prosopul de protocol al bunicii sale.  

Andrada tremura toată, însă acum tremura nu numai datorită emoţiei actului împlinit, ci şi de plăcerea împreunării cu omul de care se îndrăgostise şi îi cedase împotriva raţiunii sale de a fi fecioară până la intrarea în biserică. Totul acum era doar un vis, o senzaţie de beatitudine. Opunea instinctual o rezistenţă ritmată la miscările sale sinuoase. Nu ştia dacă visa sau totul era aevea. Când un jet puternic i-a inundat cupa ei neprihănită până atunci şi zvâcnirile lui Cristian ai cărui muşchi fesieri se încordaseră de puteai să înfigi un ac fără să simtă durerea, în tot trupul Andradei se instală liniştea. Era fericită cum nu a mai fost niciodată. A trăit extazul, a trăit nemurirea. Doamne, oare ce va mai urma?  

Când şi-au revenit din euforia actului divin, Andradaîncepu să plângă încetişor.  

- Ce-am făcut Cris? Ce s-a întâmplat cu mine acum şi ce se va întâmpla după această nebunie necugetată? Cum am să dau ochii cu părinţii mei şi cu toţi prietenii. Mă simt murdărită şi numai eu sunt vinovată de aceasta.  

- Nu, iubito. Nu eşti murdărită. Eşti plină de dragoste,de o iubire curată, de o dăruire pură. Nu se va întâmpla nimic. Viaţa noastră va merge normal înainte, iar din acest moment vom fi mereu împreună. Nu-i nevoie să spunem cuiva ce s-a întâmplat dacă nu doreşti. Singuri va trebui să ne creem de acum un viitor care să fie numai al nostru.  

- Da, dar dacă voi rămâne însărcinată? Doar nu
ne-am protejat.  

- Există şi acest risc. Putem să-l lăsăm să se nască şi să ne umple de bucurie vieţile, complicându-ne totuşi existenţa, mai ales situaţia ta cu facultatea, sau putem să mergem la un medic. Doar faci practica în spital şi mama lui Robert este ginecolog şi are cabinet particular.  

- Vai, Cris, ce prostii mai spui şi tu?  

- Iubito, eu sunt foarte fericit şi-ţi mulţumesc pentru mărinimia şi dărnicia ta de a-mi oferi feciorelnicia apărată cu atâta străşnicie timp de douăzeci şi unu de ani.  

- Apărată pe naiba. Uite ce am făcut cu ea într-o clipă de nebunie. Numai tu eşti de vină. Mai bine rămâneam pe terasă sau erau bunicii tăi acasă.  

- Apropo de bunici. Hai să profităm până la capăt de lipsa lor, să aranjăm să nu se observe că am trecut pe aici şi să plecăm până nu sosesc. Cristian strânse prosopul din setul bunicii pentru ocazii deosebite când dormeau aici musafiri de vază, prosop folosit de tineri să ferească pătarea cuverturii valoroase din colecţia evreiască  

- Cris, dar prosopul?  

- Lasă-l că-l iau cu mine, văd eu ce-i fac. Acesta este dovada cuminţeniei tale incontestabile. Ar trebui să-l păstrăm ca pe nişte moaşte sfinte într-o raclă.  

- Mai ai chef şi de glume? Este o blasfemie ce spui. Eu sunt gata, putem pleca. Cris, mă mai iubeşti acum când am devenit amanta ta? întrebă ea făcând o mimică plângăcioasă, alintându-se.  

- Iubito, cum poţi să spui aşa ceva. Nu-mi eşti amantă,ci iubită. Eşti logodnica mea deocamdată nedeclarată public. Vei fi mereu o parte din mine şi nimic nu ne mai poate despărţi. Doar noi putem fi proprii noştri duşmani dacă nu ne controlăm cum trebuie acţiunile viitoare. Gata am închis uşa, să duc cheia la loc şi plecăm, staţia de taxi este la cincizeci de metri, mergem să cinăm şi apoi facem ce doreşti tu.  

- Vreau să merg la cămin să fac un duş.  

- Aşa vom face.  

Cei doi tineri mergând pe trotuar ţinându-se îmbrăţişaţi s-au urcat în primul taxi şi au pornit spre centrul oraşului.  

Când au ajuns la grădina Mioriţa să servească cina, Andrada disperată îl întreabă pe Cristian:  

- Cris, dar florile?  

- Care flori scumpo?  

- Trandafirii!  

- Ce-i cu ei? Nu i-ai luat?  

- Nu, i-am uitat pe măsuţa din living.  

- Ne-am ars. Cum până la această ora au sosit buniciiacasă, vor da peste ei şi vor afla că cineva dintre noi a fost acolo.  

- Ce facem acum? întrebă ea disperată.  

- Ce să facem. Nimic. Când ajung acasă le voi da un telefon să le spun că i-am căutat să iau Fordul pentru a-l alimenta cu benzină şi le-am adus nişte trandafiri drept recunoştinţă pentru bani.  

- Şi te vor crede?  

- Au altă variantă?  

- Dar dacă vor afla că am fost şi eu?  

- Cum să afle că doar nu ţi-ai lăsat niciun autograf pe acolo.  

- Cum nu l-am lăsat? Dar dacă urcă în dormitorul de protocol cum îi spui tu? Trebuie să fi rămas o urmă care să ne dea de gol.  

- Bunicii nu prea intră pe acolo fără un motiv. Doar menajera. Cu ea o aranjez mâine într-un fel.  

- Adică?  

- O să-i dau nişte bani, că şi aşa trebuie să-i duc prosopul. Aşa ceva nu se găseşte în comerţ. Sunt englezeşti şi din alte vremuri ca şi bunicii mei. Aşa ceva găseşti numai la palatele regale şi princiare. Nu ai văzut monograma de pe el, o coroană? Bunica când pleca peste graniţă avea paşaport de membru al corpului diplomatic, nu o controla nimeni la vamă. Nu ieşea pe aceeaşi poartă cu toţi călătorii. Era numărul trei pe judeţ ca importanţă, aşa că nu aducea chinăzării ieftine din delegaţii. Cred că dacă i-ar simţi lipsa din set, ar face infarct. Au altă concepţie despre bunurile materiale, nu ca noi.  

- Şi crezi că te vei descurca cu menajera?  

- Banul este ochiul dracului, cum se ştie. Nu sunt un străin. La o adică îi spun şi gata. Mă ceartă, mă iartă şi cu asta s-a încheiat episodul dormitorul de oaspeţi. Era mai rău dacă se pătau aşternuturile. Au cred că peste o sută de ani. Nu ai văzut ce brocarturi erau întinse deasupra patului? Le-au primit cadou la nuntă de la părinţii bunicului care le-au cumpărat şi ei de la evreii deportaţi în Transnistria. Nu garantez acum că au dat bani, dar aşa se ştie în familie, că sunt cumpărate. Multe din obiectele văzute în dormitor sunt din acea vreme.  

- Cris, te rog să mă ierţi. Atâtea emoţii am avut încât nu ştiam pe unde calc şi ce se întâmpla cu mine.  

- Ştiu, iubito. Nu-i nevoie să te scuzi. Dacă eu eram mai atent, atunci trebuia să observ că nu ai nimic în mână când mergeam spre taxi.  

- Aşa este. Am emoţii şi ele nu se vor sfârşi curând. De fiecare dată când mă voi întâlni cu cineva cunoscut, voi simţi remuşcarea că nu mai sunt cea de acum câteva ore, curată ca o lacrimă de copil. Nu cred că voi putea trece peste aceasta aşa curând.  

- Iubito, dar nu este vina nimănui. Dacă fiecare cetăţean care trece pe lângă noi şi-ar striga vina că a făcut sex acum cinci minute, acum o oră sau acum o zi, ar trebui sa fie un mare cor mixt, sau ceva de genul zgomotului pe care l-ai auzit pe stadion când echipa locală a marcat gol.  

- Of, Doamne. Ştiu, numai eu sunt vinovată. Te rog să mă crezi, Cris, nu am făcut deliberat acest lucru. Te iubesc atât de mult încât totul s-a întâmplat pur şi simplu.  

- Andrada, tu ştii ce prăpăstii vorbeşti?  

- Ce anume?  

- Cum poţi gândi aşa ceva? Noi am plecat pur şi simplu să-i cerem bunicului maşina. Nimic premeditat. Că s-a întâmplat să nu fie nici unul acasă, este cu totul altă poveste. Este destinul. Că s-a întâmplat ca noi doi să simţim nevoia chiar atunci să ne dăruim unul celuilalt, este de asemeni o altă poveste. Tot destinul le-a aranjat pe toate să se înfăptuiască cum noi nici nu am visat.  

- Da, Cris iubitule, dar mă simt vinovată de tot ce
s-a întâmplat...  

- Hai să mâncăm în linişte, te duc la cămin şi eu văd cum rezolv treburile aşa cum este mai bine. De acord? Nu te mai gândi la ce s-a întâmplat.  

- Dacă zici tu! Am să încerc însă dacă voi reuşi nu ştiu.  

După servirea cinei, Cris şi-a condus iubita la cămin şi apoi s-a îndreptat spre casă pe jos. Dorea să-şi limpezească gândurile. Ce s-a întâmplat în această după amiază era fenomenal. Nici dacă îşi urmărea planul de seducţie pentru a câştiga pariul nu-i reuşea atât de bine. Poate că îşi pusese prea multe speranţe în talentul său de a seduce. Infatuarea putea să-l coste. Acum chiar dacă nu mai era valabil pariul, el s-a realizat de la sine. Cine se aştepta acum câteva ore când a poposit pe această terasă prin dreptul căruia tocmai trecea, la aşa ceva?  

Oare ce a declanşat în mintea Andradei o asemenea schimbare radicală de atitudine? Vizitarea vilei? Nu-i exclus ca în gândirea fetei să existe şi o doză de mercantilism. Ce şi-o fi propus! Dacă mă culc cu el şi rămân însărcinată, trebuie să mă ia de soţie. Poate că el priveşte greşit lucrurile şi totuşi Andrada să se fi dăruit dintr-o dragoste sinceră şi dezinteresată, o dragoste curată cum a fost şi sufletul ei. Era prima virgină întâlnită şi era mândru că aceasta era Andrada, dacă se vor căsători cândva. Nu avea niciodată un motiv să-i reproşeze că s-a culcat cu altul, sau să o bănuie că poate gândi cumva la faptul că el nu este la fel de bun în pat ca alt partener întâlnit în timpul experienţelor sale sexuale.  

În timp ce tot îşi punea întrebări la care găsea sau nu răspunsuri, îi apăru în cale Andrei.  

- Salut, Barosane, de unde vii?  

- Din oraş, ocoli el răspunsul.  

- Parcă ziceai că te întâlneşti cu medicinista.  

- Da, m-am întâlnit cu Andrada, nu cu medicinista. Te rog să o respecţi atât timp cât este prietena mea.  

- Ete te, mă! De când ai devenit tu aşa de afectat de cum ne adresăm noi gagicilor tale?  

- Nu-i gagica mea, ci prietena, să-ţi intre bine în căpăţâna ta seacă. Degeaba termini o facultate că tot nu-ţi vine mintea la cap.  

- Gata mă! Ce-i atâta gargară pentru o fată.  

- Măi să fim bine înţeleşi, de astăzi să nu vă mai aud că spuneţi ceva jignitor la adresa ei că vă sparg nasul. E clar?  

- Cristiane, te-am găsit în pasă proastă astăzi. Ce s-a întâmplat cu tine de eşti aşa de arţăgos?  

- Nimic. Doar vreau să o respectaţi cum o respect şi eu. Asta să vă fie clar la toţi.  

- Bine mă, este clar. Ce ai în punga aia parcă ai veni de la plajă? Prosop? Mă, tu ai făcut ceva necurat în după-amiaza asta?  

- Nu-i treaba ta ce fac eu în timpul meu liber. Te-am întrebat eu de unde vii acum?  

- Haide mă, nu mai fi atât de ciufut. Dacă nu mai vrei să se ţină cont de pariu, este treaba ta, dar după cum văd eu, umbli cu monstra după tine ca Iliescu cu SPP-iştii.  

- Măi, parcă am stabilit dimineaţa ceva. Restul nu-i treaba voastră ce fac eu cu Andrada de acum încolo.  

- Bine, mă, bine. Văd că nu se poate discuta omeneşte cu tine. Salut. Prefer să plec şi să te las în apele tale pline de arţag.  

- Salut.  

Ajuns acasă, prima grijă a lui Cristian a fost să ascundăprosopul la el în cameră unde nu-l putea găsi nimeni şi să telefoneze bunicilor. Erau acasă.  

- Sărut mâna, Buno. Ai găsit florile?  

- Bună, Cristian. Care flori?  

- Trandafirii din living.  

- Nu am intrat pe acolo, poate i-a găsit bunicul tău.  

- Poate. Am trecut să iau maşina să-i fac plinul cum m-am înţeles cu bunicul şi ţi-am adus nişte trandafiri frumoşi. Ştiu că-ţi plac trandafirii şi mai ales cei roşii.  

- Greşit. Mie îmi plac cei albi.  

- Vai, bunico, şi eu care mă gândeam că ai să te bucuri pentru ei...  

- Cum să nu mă bucur, puiule, mai ales când sunt de la tine. Când primesc flori nu contează prea mult culoare. Cei albi îmi plăceau să-i primesc de la bunicul tău şi apoi a luat obiceiul şi tatăl tău să-mi aducă când îmi lua flori, tot trandafiri albi.  

- Bine, bunico, am să ţin cont pe viitor. Să-i spui bunicului că am să trec mâine să iau maşina când ies de la facultate.  

- Bine, puiule, îi spun.  

- Sărut mâna şi noapte bună.  

- La revedere.  

Va vedea el dacă bunicul a luat florile sau nu şi dacă există vreo suspiciune asupra adevăratului motiv al vizitei lui la vilă. De fapt nu minţea cu nimic că s-a dus după maşină.  

A doua zi cum a ieşit de la facultate s-a dus direct la bunici. Trebuia să stea în primul rând de vorbă cu menajera. Cum Maria îmbătrânise, acum în locul ei avea grija casei o rudă în care a avut încredere că-i cinstită şi nu pune mâna să sustragă ceva din minunata comoară ce se ascundea în interiorul vilei. Ambii bunici erau acasă, însă menajera era la piaţă. S-a cam mirat bunica când a întrebat de ea, dar a uitat imediat. Se întreţinea cu bunicul în bucătărie în timp ce i se servise prânzul de către bunică.  

- Nu vrei un şpriţ, Cristian?  

- Mulţumesc, bunicule dar vreau să merg să pun benzină la Ford. Poate după amiază o scot pe Andrada la plimbare în afara oraşului. Şi ieri am venit după ea, dar nu eraţi acasă.  

- Da, am fost la o plimbare mai lungă. La ce oră ai venit?  

- Pe la vreo cinci după amiaza.  

- Doar ce am plecat de acasă la ora aceea.  

Între timp a sosit de la piaţă şi menajera. Cristian trebuia să găsească momentul când putea să stea de vorbă cu ea singuri. Cum a terminat de servit masa, bunicul s-a retras în chioşc să-şi savureze pipa şi să citească presa locală. Bunica s-a retras la ea în cameră, luându-şi la revedere de la Cris.  

- Doamna Tanţa, se adresă el în şoaptă menajerei, hai până la etaj că vrem să discutăm ceva.  

- Bine, domnul Cristian, urcaţi că vin şi eu imediat după ce aranjez cumpărăturile în cămară şi spăl vasele din care aţi mâncat.  

Când a intrat în dormitorul ce le-a fost pentru o oră cuibul dragostei, nu a descoperit nicio neregulă. Totul părea neclintit.  

- Spuneţi domnul Cris, ce doriţi de la mine? întrebă curioasă Tanţa de cum apăru în pragul camerei.  

- Tot ce vorbim, aici să râmână, să ne înţelegem de la început.  

- Aveţi toată încrederea. Ce naiba sunt femeie bătrână, nu umblu cu bârfa.  

- Ieri am fost cu prietena mea în vizită la bunici şi cum nu erau acasă, arâtându-i vila, ne-a furat peisajul în acest dormitor.  

- Fiţi fără grijă, am văzut că erau deranjate anumite perne faţă de cum le-am aşezat eu şi apoi am sesizat că lipseşte şi un prosop din sertar. Când am găsit trandafirii în living şi i-am pus în vază, m-a întrebat domnul doctor cine i-a adus şi atunci m-am gândit că ori matale ori domnişoara Deea aţi trecut pe aici.  

- Prosopul este la mine acasă, dar nu mai este curat.  

- Aduceţi-l aici, sau mai bine mi-l aduceţi acasă la mine. Îl spăl şi-l aduc eu să-l pun la loc să nu afle doamna profesoară.  

- Mulţumesc, doamna Tanţa. Luaţi de aici nişte bani să cumpăraţi detergent. Cristian i-a băgat în buzunar câteva mii de lei.  

- Lăsaţi, domnul Cris, nu-i nevoie...  

- Lăsaţi aşa, nu este nicio problemă. După amiază vă aduc corpul delict, spuse el vesel că a reuşit să rezolve fără greutate situaţia delicată în care se afla.  

A mers la garaj, a scos Fordul şi luându-şi la revedere de la bunic, a plecat liniştit spre centrul oraşului ca apoi să treacă pe la cămin să o ia pe Andrada. Dorea să o ducă la pădure, să închirieze o căsuţă şi să petreacă câteva clipe de dragoste cu iubita lui fără nicio grijă de data aceasta. Acum amândoi o vor face din plăcere, nu numai el. La ieşirea din oraş va face şi plinul de benzină la maşină.  

 

 

 

Referinţă Bibliografică:
DESTINE PARALELE - ROMAN / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1299, Anul IV, 22 iulie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!