Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014        Toate Articolele Autorului

DESTINE PARALELE - ROMAN - partea I a
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Enigme

 

 

La despărţirea de Andrada, Cristian a stabilit cu ea să se întâlnească în după-amiaza zilei următoare în acelaşi loc de pe bulevardul Republicii, pe terasa restaurantului Olimpic, apoi vor vedea încotro să meargă.  

Trebuiau să lase maşina la bunici, aşa că Deea a preferat să meargă şi ea să-i vadă. Nu-i mai văzuse de la petrecere şi-i era dor de ei.  

- Sărut mâna, buno, îşi întâmpină ea bunica aflată în salon unde răsfoia foarte concentrată o revistă de modă. Îi sări de gât ca un copil alintat şi răsfăţat ce era şi la douăzeci şi unu de ani de către bunici şi o sărută de zor pe obraji, pe care apoi îi şterse să nu rămână urme de ruj. Unde este bunul?  

- A ieşit un pic să se plimbe prin parc. Trebuie să sosească de acum, are o oră de când a ieşit din casă.  

- Ce mai faceţi voi?  

- Ca doi pensionari, la televizor, o carte şi uneori câte o scurtă plimbare prin parc. Mai departe nu ne încumetăm să plecăm.  

- Uite ce vreme frumoasă. De ce nu ieşiţi la o plimbare în afara oraşului sau să plecaţi la munte în weekend?  

- Nu ne mai arde de ieşiri în aer liber la vârsta noastră. La munte trebuie să avem şofer, bunicul vostru nu se mai încumetă să conducă pe distanţe aşa lungi, oboseşte, nu mai vede bine...  

- Da, aşa este. Noi am fost la Gârboavele, vreme frumoasă, pădurea înfrunzită. Am făcut şi un pic de plajă...  

- Cum! V-aţi despuiat în pădure în văzul lumii?  

- Nu, buno, am scos doar hanoracele de pe noi şi am stat în maieuri. Băieţii au stat la bustul gol. Nu-l vezi pe Cris ce roşu este pe braţe şi pe obraz?  

În acel moment doctorul Ştefan Trăistaru tocmai păşea pe veranda de la intrare. Deea fugi repede să-l întâmpine şi-i sări de gât bucuroasă, mai, mai să-l dărâme pe bătrân.  

- Hei, ştrengăriţo, stai că mă dărâmi, o apostrofă el. De unde veniţi?  

- Cum de unde? Nu tu i-ai dat Fordul lui Cris?  

- Ba da, dar nu mi-a spus unde merge şi nici eu nu l-am întrebat.  

- Am fost la Căprioara în pădurea Gârboavele să ne plimbăm în aer curat şi în natură, să culegem brânduşe. Nu vezi ce frumos este afară? Mai este vreme de stat între betoane?  

- Bravo, sunteţi tineri şi vă arde de plimbare. Eu mă mulţumesc cu turul meu prin parcul Traian şi atât. Obosesc, mai stau pe o bancă, privesc copiii cum se joacă şi mă relaxează. Şi numai voi doi aţi fost?  

- Nu, bunicule. Am fost cu partenerii noştri de la petrecere. Îi cunoşti pe părinţii lui Robert. Au lucrat cu tine în spital.  

- Cine sunt părinţii lui?  

- Doctorul Ajoiţei de la interne şi soţia lui de la obstretică. Nu-i ştii?  

- Aa..., despre ei este vorba? Cum să nu-i cunosc? Am lucrat atâţia ani împreună. Chiar dacă eram în secţii şi etaje diferite, ne întâlneam la şedinţe. Erau medici buni şi apreciaţi în spital. Şi cum, ne facem rude cu familia Ajoiţei?  

- Ei, bunicule! Suntem colegi de grupă şi acum am mers ca să nu-l lăsăm pe Cristian singur cu Andrada. Ştii cum este să laşi mielul în apropierea unui lup flămând!  

- Aşa-i de periculos fratele tău? râse cu poftă bătrânul doctor.  

- Parcă tu nu ştii? Oare cu cine o semăna?  

- Hm, hm. Eu ştiu cu cine să semene? Tatăl tău era un bărbat liniştit, iar despre mama ta nu ştim ceva de rău.  

- Ei or fi fost, bunicule, dar mai ştii cu cine poate semăna din neam? mai spuse fata râzând. După cum am mai auzit câte ceva, era cineva în familie care mai călca în străchini câteodată, după cum spunea bunica .  

- Tu te iei după vorbele lui bunică-ta? Aşa sunt femeile. Ştii cum este proverbul cu vulpea şi cu strugurii. Dacă nu se poate înfrupta ea din struguri, i se pare că altul o face mai mult decât trebuie. Doar vorbe fata bunicului, nu le băga în seamă.  

- Aşa am să fac, bunicule, ştii că te iubesc şi eu te cred pe tine.  

- Păi cine să mă mai creadă dacă nu tu? Nu eşti tu doctoriţa mea dragă?  

Andreea îşi lua bunicul de după gât şi-l săruta tandru pe frunte, strângându-l la piept.  

- Ia spune, şoferule, cum se comportă bătrânica mea la drum? Mai merge? îl întrebă el pe nepot să schimbe discuţia despre presupusele sale aventuri amoroase din tinereţe.  

- Mai bine ca multe second-hand-uri de marcă aduse de prin Europa, bunicule. Este silenţioasă, nici nu i se aude motorul. Îţi imaginezi cum se uita lumea la noi cu admiraţie când treceam cu ea decapotată pe lângă alte maşini. Am mers uşor, nu i-am forţat amortizoarele pe unde mai apăreau gropi.  

- Să ai grija ei cum am avut şi eu mai bine de treizeci de ani de când ne-a dat-o străbunicul vostru. Vezi şi acum zici că este nouă.  

- Este bunicule, dar nu prea mai are benzină şi cum eu nu am fonduri speciale...  

- Bine, bine, uite ia de aici banii ăştia şi fă-i plinul, răspunse bătrânul scotocindu-se prin pormoneu. Îţi mai rămâne şi pentru tine de o bere. Sau te subvenţionează bunică-ta ca de obicei?  

- Nu ştiu, bunicule, ce are de gând să facă. Acum după petrecere nici la ai mei nu am curajul să le mai cer. Poate mai mă împrumută soră-mea din economiile sale.  

- S-o crezi tu, spuse fata când îl auzi, chiar dacă comenta împreună cu bunica paginile revistei, mai ales unde era prezentat ultimul trend al modei feminine.  

- Ce zici, buno, îţi place ţinuta aceasta? Iată ce bine se mulează pe corpul manechinului. Ce, eu nu pot fi manechin la aşa corp? Am şi înălţimea potrivită...şi fata începu să se plimbe prin faţa bunicii mimând mersul manechinelor.  

- Ţie îţi stă mai bine în halat alb ca medic, scumpo. Lasă alte fete să facă această profesie. Poate ele nu au posibilitatea să termine o facultate şi mai ales de medicină ca tine.  

- Am glumit, buno, vorbeam aşa în principiu dacă m-aş hotărî să particip la un casting pentru fotomodele, spuse fata râzând veselă. Frumoasă sunt, suplă nu mai vorbesc, ce ar mai trebui ca să devin model?  

- Ştiu că ai glumit. Şi ce am auzit? schimbă vorba bunica. Ai fost cu un prieten la pădure?  

- Da, bunico, cu un coleg de grupă, care are şi el părinţii medici la spitalul judeţean.  

- Şi-ţi place de el? Până acum nu te-am mai auzit că ieşi cu un băiat în oraş în afara de colega ta din Dobrogea. Aveţi voi ce aveţi cu Dobrogea asta.  

- De ce, bunico?  

- Tatăl tău, când a terminat facultatea, şi-a început cariera de profesor în Dobrogea. Mama ta de asemeni, doar acolo s-au cunoscut. Acum tu ai o prietenă care după cum am văzut la petrecere, era mai mult cu fratele tău decât cu tine, fiind şi ea din Dobrogea.  

- Păi cu ea am fost la pădure.  

- Nu spun eu? Aveţi Dobrogea în sânge, cu toate că sunteţi moldoveni prin naştere.  

- Da, dar mama este ialomiţeancă.  

- Aşa este, ea este venetică în Moldova, răspunse ca un reproş bunica. Mai aveţi ceva combinaţii prin sânge, nu-i pur moldovenesc din tată în fiu cum avem noi.  

Deea îşi luă de gât bunica şi-o sărută pe obraz şoptindu-i la ureche:  

- Ce zici, bunico, îmi dai bani să-mi cumpăr compleul acesta? şi fata îi arăta ţinuta care îi plăcuse aşa mult. Vine întâi mai, se organizează un bal de către Liga studenţească, aşa că aş dori să mă înnoiesc cu ceva.  

- Tu nu ai cu ce te îmbrăca? Nu ai văzut că erai cea mai elegantă dintre toate fetele de la petrecere?  

- Da, bunico, dar pe acelea le-am mai purtat şi altă dată şi nu vreau să apar la bal cu ele. Câte nepoate ai tu? se alintă ea pe lângă bunică tot sărutând-o pe obraz.  

- Bine, linguşitoare şmecheră ce eşti. Stai puţin că-l vezi şi pe fratele tău cum dă târcoale acum ca ursul la stupul cu miere. Vrea şi el bani desigur.  

- De unde să avem noi nişte studenţi pârliţi bani, bunico? Doar din burse? Ştii cum este şi apoi nici de ciorapi nu-ţi mai rămân, dar de un fard, un parfum, sau mai ştiu eu câte nu trebuiesc unor tinere. Noroc că avem bunici cu potenţial ca voi, altfel...  

- Bine, bine, am să-ţi dau. De bunicul nu te lipeşti cu nimic?  

- Săptămâna viitoare, răspunse fata râzând veselă că şi-a înduplecat bunica să-i cumpere compleul. Astăzi îl iert, am văzut că i-a dat bani lui Cris pentru benzină.  

- Hai, nu rămâneţi cu noi la cină?  

- Sărut mâna de invitaţie, dar suntem aşteptaţi acasă cu masa. Hai, Cris, ia-ţi la revedere de la bunica şi să mergem că-i târziu şi se supăra iar mama pe noi că nu suntem acasă la ora cinei.  

- Bine, bine. Sărut mâna, bunico, la revedere bunicule.Ne mai vedem când vin să iau maşina să-i fac plinul.  

- Vezi poate cheltui banii până atunci. Alţii nu-ţi mai dau pentru benzină.  

- Este ok, bunule, am grijă de asta. Pa, la revedere.  

- La revedere, copii, şi aveţi grijă de voi.  

- Avem, avem, că doar nu plecăm din Galaţi aşa curând. Se apropie examenele şi avem mult de învăţat.  

A doua zi la facultate când s-a întâlnit cu cei doi prieteni, Cristian a fost asaltat cu întrebări despre modul cum s-a desfăşurat plimbarea la pădure.  

- Ia zi, barosane, cum s-a comportat mieluţa. A zburdat pe imaş la iarbă verde? era curios Andrei.  

- Da, s-a simţit bine şi chiar mi-a plăcut dezinvolturaei. Şi nu era, măi, imaş, ci cărări umbroase de pădure, am fost la Gârboavele, nu pe lunca Dunării.  

- Am zis şi eu metaforic, craiule. Hai..., intră în amănunte, dă din casă. S-a lăsat şi ea pipăită pe ici pe colo prin părţile esenţiale? făcu mai departe pe curiosul Andrei.  

- Ce pot să-ţi spun decât că suntem pe drumul bun. Doar nu ai fi dorit să mă comport în aşa fel încât să sperii vânatul. Eu trebuie doar să-l stârnesc, să-l aduc în cătarea puştii. Tu vezi, Mariane, şi fă rost de bani până atunci. Sper să te descurci cu paraii pentru o seară la Club Traian. Dacă nu,...vii la taica şi te împrumută. Doar nu s-a obosit băiatul ăsta să taie degeaba.  

- Bine, mă, bine. Adu mai întâi dovada şi apoi să te îngrijoreze bani mei. Mă descurc eu cumva.  

- Lasă-l mă că se descurcă el. Nu mai fumează până atunci şi face economie de bani. Mai scrie câteva cursuri pentru chiulangii, mai face o meditaţie la mate cu puştii de la generală, vede el ce face, altfel nu punea pariu dacă nu avea baza financiară, îşi dădu cu părerea şi Andrei.  

- Măi, ce să vă spun, fata se mişcă încet, dar sigur, spre căsuţa din pădure. Sper să-i placă şi să fie mulţumită de confortul din căsuţă pentru o primă clipă de dragoste. Mă incită spre nebunii. După cât se consideră ea de ingenuă, am observat că ştie să sărute şi să fie pasională.  

- Bravo. Atunci succes pe mai departe şi-ţi ţinem pumnii să-ţi îndeplineşti scopul.  

- Măi, vă ia dracu dacă vă apucaţi să bateţi toba după aceea. Vreau s-o mai păstrez o perioadă că-mi place totuşi fata. Mai mult, nu vreau să-mi fac din soră un duşman. Ştiţi că-i prietena ei cea mai apropiată.  

- Lasă, măi, ce dracu, nu suntem copii. Ai încredere că suntem mucles.  

- Atunci haideţi în sală. Iar intrăm după prof şi ne ia la şuturi după aceea la examen.  

După amiază la ora stabilită, Cristian aştepta nerăbdător pe terasa restaurantului Olimpic savurând o bere rece. Ştia că Andrada nu va întârzia din cochetărie, ci poate din cauza tramvaiului.  

Uitându-se de-a lungul bulevardului Republicii, o văzu pe Andrada de departe păşind apăsat dinspre Universitate, cu pletele sale negre tresăltându-i pe umeri. Se grăbea, acest lucru se putea observa de orice trecător. A intrat direct pe terasă şi căutând din priviri printre meseni, îl descoperi pe Cristian la o masă în acelaşi sector unde au fost şi ultima dată.  

- Bună, Cris. Aştepţi de mult? Nu aştepţi, răspunse tot ea în timp ce-l sărută pe colţul buzelor.  

- De unde ştii că nu te aştept de mult timp?  

- După câtă bere ai băut din sticlă.  

- Câtă perspicacitate…!  

- Ce propui?  

- Întâi să stai jos, trage-ţi sufletul, că am văzut cât de grăbită erai să nu întârzii.  

- Ştii că nu suport să nu fiu punctuală. Dacă eu vreau să-mi respect cuvântul, acelaşi lucru îl cer şi din partea celor cărora îl dau.  

- Mi se pare corect. Nici mie nu-mi plac gesturile neserioase când este vorba de întâlniri. Este altceva când apare o forţă majoră.  

Andrada se aşeză la masă şi când a sosit ospătara a comandat o citronadă.  

- Nu am mai avut timp să discutăm despre excursie. Ţi-a plăcut la pădure?  

- Desigur. Cum să nu-mi placă în mijlocul naturii? Ce-i mai frumos decât să fii înconjurat de verdeaţă, fie că eşti la munte, deal sau la câmpie. Este aerul nepoluat care îţi oxigenează plămânii şi este suficient pentru a-ţi plăcea să trăieşti în mijlocul naturii, mai ales că erau înflorite şi brânduşele prin întreaga pădure.  

- Apropo de munte. Am putea merge în weekend până la Soveja că este mai aproape. Te-ar încânta?  

- Desigur, dacă ar merge şi Deea cu Roby.  

- Nu, doar noi doi.  

- Şi noaptea am dormi în camere separate?  

- De ce să dormim în camere separate?  

- Pentru că eu nu am fost niciodată cu un bărbat singură în asemenea situaţii.  

- Orice trebuie să aibă un început. Doar nu eşti minoră şi acum nu mai cer certificatul de căsătorie sau buletinele când intră o pereche într-un hotel.  

- Ştiu acest lucru.  

- Nu mi-ai răspuns.  

- Ba da. Nu merg doar cu tine. Tu nu eşti cuminte pe o alee de pădure, dar într-o cameră de hotel.  

- Ha, ha, ha. Eşti aşa de fricoasă?  

- Nu-s fricoasă, ci prevăzătoare. De ce să-mi fac un rău când pot să-l evit?  

- Şi ce ţi-a plăcut cel mai mult de la excursie? Sărutările mele?  

- Nicidecum. Acea linişte a pădurii atât de profundă,încât îmi venea să plâng de bucurie. Mă copleşea cu tăcerea ei. Îmi venea să îngenunchiez în faţa măreţiei stejarilor seculari, să le ascult înţelepciunea sfaturilor, să le sărut umbra şi frunza ce foşnea neliniştită la adierea molcomă a vântului primăvăratic. Ştii ce-i lipsea?  

- Nu, te ascult cu plăcere. Parcă ai cita din Sadoveanu.Te simţeai în Livada Minunată?  

- De ce nu? Pădurea pentru mine este un colţ de Rai. Este ca o magie. Este o frumuseţe nepământeană când te afli într-o poieniţă plină de flori, pe unde poate mai susură şi un izvor cristalin, spălând pietrele ce strălucesc în razele soarelui ca nişte nestemate.  

- Acum în imaginaţia ta trăieşti ca într-un vis frumos, dar să fii chiar înconjurată de acest miraj cum îl numeşti tu? De cât timp nu ai mai fost la munte?  

- Din liceu când am fost la Timişul de Sus într-o excursie organizată de profa de geografie.  

- A trecut cam mult timp de atunci. Amintirile s-au mai estompat în memorie. Trebuiesc împrospătate cât mai curând.  

- Nu-mi permit extravaganţe cu excursiile. Ştii că şi la noi se apropie examenele ca şi la voi, chiar dacă voi mai aveţi de pregătit şi susţinut inclusiv examenul de stat.  

- Aşa este. Proiectul este gata, doar să-l susţin şi atât. Sper să fie bun. M-am documentat şi mi l-am făcut singur, nu am apelat la alţi interpuşi.  

- Ştiu că nu-ţi faci probleme. Nici dacă nu ar fi bun şi tot ai lua examenul. Crezi că s-a uitat ce a fost bunica ta în Universitate?  

- Nici nu mă gândesc să mă folosesc de acest lucru. Ce, mai sunt în liceu când mă mai prindeau fumând sau chiulind de la ore? Şi cum? Astă seară discutăm doar despre examene? Nu mai abordăm cea mai ardentă temă a tineretului şi anume - dragostea?  

- Despre dragoste sau iubire cum poţi să-i mai spui poţi vorbi la nesfârşit. Tocmai de aceea mai toţi poeţii au dezbătut în fel şi chip această temă inepuizabilă, pe care încă nu a reuşit să o lămurească. Ştii ce spunea Balzac despre iubire?  

-Nu. Sunt curios ce putea să spună mai mult decât în nemuritoarele sale opere!  

- Nu-mi mai amintesc bine citatul, însă spunea cam aşa: atunci când iubeşti, încetezi să mai trăieşti pentru tine. Tot ce ţine de om, teama, bucuria, speranţa, durerea, plăcerea, suferinţa, încep să depindă de o singură fiinţă. Nu-ţi mai găseşti limita simţirii, începi să te scufunzi în infinit, începi ca întreaga-ţi viaţă să o închini unei singure persoane. Nu trăieşti şi nu gândeşti decât la cum să o faci fericită. Dacă este îndurerată, tu îi cauţi alinarea, dacă este umilită, tu torni în sufletul ei măreţie, iar peste suferinţă aşterni plăcere. Toate acestea ca persoana iubită să poată fi cu adevărat fericită.  

Referinţă Bibliografică:
DESTINE PARALELE - ROMAN - partea I a / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1296, Anul IV, 19 iulie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!