Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014        Toate Articolele Autorului

CAT DE MULT TE IUBESC... ROMAN / CAP. VII - LA O BERE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

7. La o bere  

Prietenii cei buni sunt ca stelele,  

nu-i vezi tot timpul, dar ştii precis că sunt acolo!  

 

După ce a servit masa împreună cu mama sa, Mircea a început să dea câteva telefoane în oraş. Încerca să-şi regăsească prietenii care se împrăştiase şi ei ca şi păsările cerului după cum fuseseră repartizaţi.  

Nu i-a găsit decât pe trei dintre ei. Ceilalţi nu erau poate acasă la acea oră, însă a lăsat mesaj cu cine i-a căutat şi unde să vină dacă doresc şi au timp. Cu cei trei a stabilit să se întâlnească la o bere în oraş, la şapte seara, în berăria Cazinoului.  

Întâlnirea a avut loc într-un separeu aranjat în stil baroc, cu tapiţerie din catifea în culori alb-roşu. Era o revedere destul de voioasă şi zgomotoasă. Se depănau amintiri şi se puneau la cale proiecte. Între timp au mai apărut şi alţi amici. Parcă retrăiau viaţa din timpul studenţiei. Unii dintre băieţi au venit şi cu prietenele lor, doar nu trebuiau să amâne întâlnirile stabilite înainte de a da Mircea telefonul.  

Se vedea că nu mai sunt tinerii cu plete, blugi jegoşi sau găuriţi şi mintea zburdalnică din timpul studenţiei, ci oameni ajunşi la maturitate, cu responsabilităţi, unii dintre ei deja căsătoriţi şi în aşteptarea primul lor copil.  

Seara s-a desfăşurat într-un mod plăcut, însă parcă bucuria lui Mircea era de suprafaţă. Nu era atent la ce se discuta şi, când prietenii îi tot repetau întrebarea, dădea vina pe gălăgia din berărie, nu pe faptul că el nu era atent la conversaţia lor. Gândurile sale au plecat cu cea mai mare rapiditate spre Dobrogea şi spre acea fată care va fi cât de curând lângă el, în atmosfera montană, atmosferă pe care o adora mai mult decât orice. Ar fi preferat, dacă se ivea ocazia, să-şi abandoneze din nou familia şi chiar iubita, pentru a trăi rupt de lume, pe un colţ de munte, aşa era de îndrăgostit de munte. Câte Dunări ar schimba pentru un vârfuleţ din Bucegi sau Ceahlău? Simţea că trebuie fie porţile Raiului. Ai trecut de această treaptă, înseamnă că deja eşti cu mâna pe ivărul uşii Dumnezeieşti.  

După convorbirea telefonică, Săndica a aprins din nou fitilul bombei cu ceas apărute subit în sufletul său. Mai avea oare şansa să oprească ceasul înaintea exploziei? Nu ştia deocamdată. Poate când se vor întâlni la telefon sau la Sinaia va afla rezultatul acestei frământări.  

Liniştea din sânul familiei i-au lăsat gândurile libere. Până să ajungă la Galaţi, avea o singură preocupare: ce se va întâmpla când se va întâlni cu familia sa. Acum când totul a intrat în normal şi pericolul a trecut, avea timp să zburde cu gândul pe unde nici nu se aştepta.  

Încercând să se scuze faţă de colegi şi să plece acasă, a întâmpinat reacţii negative din partea acestora:  

– Tu ne inviţi la o bere şi vrei acum să fugi?  

– Nu se pune problema cine plăteşte când eu v-am dat o întâlnire, dar aş dori să-l prind pe tatăl meu înainte să meargă la culcare. Am ceva urgent să vorbesc cu el.  

– Poţi vorbi şi mâine dimineaţă cu tatăl tău, aşa că te rugăm să stai jos şi să nu fugi ca un dezertor ce eşti.  

– Nu avem aceeaşi oră de deşteptare. El pleacă foarte de dimineaţă la spital.  

– Nu te mai scuza! Vrei să fugi că ai vreo întâlnire cumva şi nu vrei să se culce doamna?  

– Nici vorbă, nu mai am pe nimeni de acest gen prin oraş.  

– Bine atunci, poţi pleca, lasă că facem noi cinste, tu cu invitaţia şi buna intenţie, noi cu restul.  

– Nici nu se pune problema.  

Mircea se ridică şi aruncă pe masă trei sute de lei şi îşi luă la revedere de la amicii săi.  

– Ai descoperit vreo comoară prin Dobrogea de arunci aşa cu banii?  

– Nu am salariul mai mare ca al vostru desigur, însă puteţi să mai beţi un rând, două până vă hotărâţi să plecaţi. Vă pup. Ne mai vedem poate peste vreo două săptămâni.  

– Iar pleci?  

– Da, dar de data aceasta la munte şi de aceea vă părăsesc să nu pierd şansa de a pleca luni la munte.  

Mircea şi-a luat la revedere şi, ieşind pe uşa localului, se urcă în primul taxi, alergând acasă, să se întâlnească cu tatăl său. Era interesat dacă prima ofertă cu hotelul Păltiniş mai este valabilă, să ştie ce să-i spună Săndicăi şi despre ce trenuri să se informeze la agenţia C.F.R. Ştia că doctorul nu-i va da maşina să plece cu ea la munte. Nu a mai făcut acest lucru niciodată, de aceea nici nu avea curajul să-i propună. Ţinea prea mult la bijuteria sa pe patru roţi ca să o împrumute cuiva.  

Doctorul Trăistaru era în chioşc unde îşi savura pipa sa cu tutun oriental, în faţa unui pahar cu vin alb sec, înainte de culcare. Acesta era tabietul său de seară: un pahar cu vin bun şi bine răcit şi o pipă în timp ce îşi citea ziarul sau o revistă de specialitate.  

– Seară bună, papa. Singur? Unde este mama?  

– S-a simţit obosită şi a preferat să se culce. Tu pe unde ai fost?  

– M-am întâlnit cu o parte dintre colegi şi am fost nevoit să-I abandonez, dorind să te prind pentru o discuţie.  

– Da? Mă bucur că am prioritate în faţa prietenilor pe care nu i-ai mai văzut de atâtea luni.  

– Nu de priorităţi este problema, tata, când este vorba de familie. Aici trebuie să recunosc că am fost şi eu un pic interesat.  

– Da? Despre ce este vorba?  

– Ţi-ai manifestat dorinţa de a mă ajuta să ajung la munte. Cum la vizita de la O.N.T. nu mi-au plăcut ofertele, te întreb dacă mai este valabilă cea făcută de tine?  

– De a merge la Păltiniş? Desigur. Nu ai vorbit cu şefa de agenţie, nu ai spus cine te trimite?  

– Nu puteam să o fac de faţă cu mama. Dacă apoi mă întreba de unde o cunoşti pe doamna, ce explicaţie trebuia să-i dau?  

– Mda, mai bine, desigur, stai să-l sun pe director şi se rezolvă.  

– Tată, este trecut de ora zece seara, omul are şi el alt program poate.  

– Nu-i nimic, îl sun acasă că doar nu se culcă de la această oră. Când doreşti să pleci şi pentru câte zile?  

– De lunea viitoare, şapte nopţi de cazare.  

– Aşteaptă că merg să-l sun, sper să fie acasă.  

Doctorul Trăistaru îşi lăsă pipa rezemată de scrumieră şi plecă la telefonul din bucătărie, să nu-şi deranjeze soţia din somn. Reuşi să discute cu prietenul său de la munte, rezolvând problemele fiului său, inclusiv cu masa în cele şapte zile de cazare, pentru două persoane.  

– Aşa repede? Sau nu era acasă? întrebă Mircea impacientat de cât de repede a revenit tatăl său în chioşc.  

– Era şi s-a bucurat că te duci. Ai asigurată cazarea şi masa de luni până luni dimineaţa. Este bine?  

– Papa, eşti genial! Mulţumesc mult! Sper să se bucure amica mea când îi voi spune că totul este rezolvat cu sejurul nostru la munte.  

– Şi nu o aduci şi pe aici să vedem cine ţi-a frânt inima dacă ţi-ai abandonat prietenii tăi vechi pentru a afla dacă o poţi duce la munte?  

– Nu ştiu câte zile de concediu va avea aprobate. Ştii poate cum este în agricultură şi mai ales la C.A.P.?  

– Nu ştiu, dar intuiesc. Ne-ar bucura să o cunoaştem, mai ales că ai lăudat-o că este o femeie deosebit de frumoasă.  

– Nu numai frumoasă, ci şi inteligentă. Este fermecătoare, încerca Mircea să-i stârnească interesul tatălui său.  

– Cât entuziasm! Mircea, tu te-ai îndrăgostit?  

– Nu ştiu tată, ce pot să-ţi spun decât că îmi place?  

– Vom afla acest lucru mai târziu, însă prevăd faptul că nu sunt departe clopotele care s-ar putea să bată a nuntă. Ai grijă că acest lucru la noi în neam, şi aici vorbesc şi despre cel al mamei tale, s-a făcut de fiecare dată pentru toată viaţa. Nu a divorţat niciodată nimeni. Te rog să nu fie începutul de la unicul nostru fiu!  

– Nu se pune problema căsătoriei deocamdată, papa. Abia ne-am cunoscut.  

– Ştiu, ştiu cum sunt aceste începuturi vulcanice. Pot lăsa în urma lor dezastre precum uraganele sau cutremurele.  

– Nu fi pesimist. Nu vreau să-ţi stric atmosfera de bună dispoziţie. Din nou îţi mulţumesc şi fug la culcare. Mâine vreau să merg la plajă, aşa că te las cu pipa ta la răcoarea nopţii. Noapte bună!  

– Noapte bună, fiule !  

 

 

 

 

 

Referinţă Bibliografică:
CAT DE MULT TE IUBESC... ROMAN / CAP. VII - LA O BERE / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1262, Anul IV, 15 iunie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!