Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014        Toate Articolele Autorului

CAT DE MULT TE IUBESC... ROMAN / CAP. IV - VISUL
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

4. Visul  

MOTTO:  

Dragostea constă în dorinţa de a da  

ceea ce este al tău altuia  

şi de a simţi fericirea acestuia  

ca şi cum ar fi a ta.  

 

După noaptea petrecută la Mircea, Săndica s-a îndurat abia spre seară să-l părăsească şi să se întoarcă la gazda sa. A fost o noapte şi o zi furtunoasă, cu multe reluări al scenelor de dragoste. Mircea a fost fenomenal, ca şi ea, desigur. S-au dăruit unul celuilalt cu toată dragostea, ca doi tineri dornici de nebunii.  

Cine ştie când vor mai putea repeta această întâlnire de vis? De fapt nu se putea repeta niciodată. Totul a avut loc într-un context deosebit, când doi necunoscuţi, dispuşi să facă dragoste cu orice preţ s-au întâlnit pe un pat confortabil, terenul desfăşurării unor lupte corporale, din care nu a ieşit nimeni învins. Doar fiara flămândă şi sălbatică din ei s-a dezlănţuit pentru a-şi descărca întreaga energie ce mocnea latent în trupurile lor tinere.  

Ajunsă acasă, Săndica încerca să-şi pună în ordine gândurile despre ce voia să facă în viaţă. I-a plăcut de Mircea şi a văzut că are potenţial. De ce să nu-l păstreze pentru mai mult timp? Pe parcursul relaţiei va vedea ce hotărâre are de luat. Viorel era un foc ce-i aprinsese fantezia. Nu o lăsa să trăiască liniştit. Devenise coşmarul vieţii sale de când l-a văzut prima dată şi, mai ales, când a aflat că este soţul şefei de fermă. Cu Ramona nu a avut niciun conflict până acum, însă, ştiindu-i pe amândoi tineri şi frumoşi, mai ales pe Ramona, care I se părea mai atrăgătoare decât ea, cu o fizionomie mai fină, mai graţioasă şi cu un corp de viespe, s-a trezit în ea monstrul invidiei şi al geloziei. Ea trebuia să se mulţumească cu ce găsea şi ce putea la rândul său să ofere acelui ales. Încă nu a întâlnit persoana despre care putea spune că i-a răscolit sentimente de iubire, să-i dispară pofta de mâncare şi să-i pună inima pe jar, să o facă să se perpelească şi să nu o lase să se odihnească noapte în patul său de ţară.  

Acum îi era somn după noaptea şi ziua ce a urmat, destul de zbuciumată. S-a pregătit pentru o nouă săptămână de muncă în sectorul său, mai ales că trebuia ca luni să însămânţeze o grupă de scroafe aflate în perioada optimă montei artificiale. Şi-a adus aminte că mai avea pe cap şi un control de la Regiune privind modul în care folosea materialul seminal repartizat şi implementarea rasei ameliorate a brunei de stepă în şeptelul C.A.P.-ului.  

A intrat în camera de baie să se răcorească un pic la chiuvetă şi, după o toaletă sumară, şi-a scos tot ce avea pe ea, luându-şi doar cămăşuţa scurtă de noapte, ce abia îi acoperea fesele sale tari şi frumos curbate. Nu-i plăcea să doarmă în chilot şi sutien. Se simţea de parcă toată noaptea era strânsă într-un corset. Dorea să-şi simtă întregul corp liber, aşa cum l-a făcut mama natură. Dacă ar fi putut să meargă şi la serviciu fără aceste obiecte de îmbrăcăminte ar fi fost fenomenal, însă cum era vară şi rochiţele subţiri şi, în general, transparente, nu putea să apară aşa printre muncitori sau chiar printer săteni, fie bărbaţi, fie femei. Cum ar fi stat sânii săi obraznici fără sutien nu-şi făcea probleme. Erau zvelţi şi frumos ridicaţi cu vârfurile mugurilor împungând în materialul rochiţelor.  

Familia la care era găzduită era o familie tânără, puţin mai în vârstă ca ea, dar nu cu mai mult de cinci-şase ani. Nu aveau copii şi acesta era un avantaj: nu se trezea prin camera ei cu vreun copil curios şi nici gazdele nu obişnuiau să-i viziteze camera. Era autonomă din acest punct de vedere. Dacă dorea să mănânce, îşi gătea ceva la bucătărie şi avea, desigur, şi acces la frigider. Îl folosea mai ales vara, când nu rezistau alimentele gătite mai mult de o zi – două.  

Carnea nu-i lipsea niciodată, însă prefera să-şi aducă doar cât putea consuma în două, trei zile maximum. Ce prisosea o dăruia gazdelor, de aceea nici nu şi-a auzit vorbe că aduce de mâncare de la fermă.  

Somnul i-a fost destul de zbuciumat. În vis se vedea mereu în braţele lui Viorel şi nu în cele ale lui Mircea, bărbatul de care abia se despărţise şi care îi alintase cu atâta dragoste şi atâta pricepere întregul său corp, doar cu puţine ore în urmă. Visa că parcă erau într-un lan de grâu prin care florile de mac sălbatec îşi legănau petalele sub mângâierea brizei vântului de dimineaţă. Se tăvăleau prin lan, iar florile macilor îi atingeau şi îi gâdilau goliciunea trupului său fierbinte. Viorel repeta mereu cuvinte de dragoste şi alint şi o săruta pe obraz cu buzele sale crăpate de soarele verii. Când a deschis ochii, a rămas complet dezamăgită de faptul că sărutările aspre primite în vis nu erau de la Viorel, ci de la pisicuţa ce o adoptase cu ceva timp în urmă să-i ţină de urât şi acum se cerea să fie trimisă afară.  

Dimineaţa, fără chef, a pornit pe drumul prăfuit de ţară, spre locul de muncă, destul de departe de locuinţa sa. Trebuia să treacă şi pe la biroul Ramonei, să primească informaţii asupra activităţilor din acea zi şi a următoarelor. Ramona nu obişnuia niciodată să întârzie la serviciu. Când Săndica a ajuns la birou, aceasta încă nu îşi făcuse prezenţa. Nu s-a impacientat nimeni, cu toate că toţi muncitorii fermei erau obişnuiţi ca la ora şapte să vină la şedinţa de început de săptămână, să primească sarcinile întregii zile. Abia când timpul se scurgea şi şefa de fermă nu-şi făcea apariţia, grupul de personal sosit la şedinţă a început să se întrebe ce s-a întâmplat. Săndica, fiind numărul doi ca ierarhie în fermă, a trimis un ţăran la biroul inginerului agronom să afle de la soţul Ramonei de ce nu a ajuns. Aseară, când a părăsit căminul cultural împreună cu Mircea, familia Axinte era bine, încă dansau pe scenă.  

Până la aflarea veştilor, Săndica a trimis toţi muncitorii la lucru, informându-i că, dacă apar noi dispoziţii faţă de cele de săptămâna trecută, le vor afla în timp. Nu a trecut mult şi a apărut inginerul-şef, care a anunţat că Ramona a fost luată cu salvarea şi deja este internată la Spitalul din Mangalia.  

Ajunsă acasă după banchet, Ramona a început să se simtă din ce în ce mai rău, culminând cu un început de hemoragie, pornită, se presupune, în urma dansului. Viorel a alergat la primărie şi a dat telefon la salvare, care în mai puţin de jumătate de oră era în faţa căminului cultural. La spital, după intervenţia de la urgenţă, i s-a comunicat că a avut o sarcină extrauterină pe care a pierdut-o şi că trebuia să mai stea internată sub control medical câteva zile. Viorel, care a însoţit-o cu salvarea la spital, aflând că nu mai este în pericol, şi-a luat la revedere, îndreptându-se spre staţia de autobuz, urmând să revină după-amiază cu ce era necesar pentru Ramona. Avea obligaţii profesionale ce nu puteau fi amânate. Controlul celor de la Regiune putea sa nu-l ocolească şi pe el, chiar dacă era vorba în general despre zootehnie. Puteau să se intereseze de furajarea acestui sector, deci era şi el implicat în sistem.  

Inginerul-şef i-a trasat Săndicăi obligaţiile de serviciu pentru toată ferma, în perioada imediat următoare, nominalizând-o provizoriu şef de fermă pe timpul cât Ramona era bolnavă.  

Totul a intrat în normal, chiar dacă unii dintre săteni mai făceau comentarii între ei asupra cauzelor îmbolnăvirii subite a şefei de fermă.  

Vizita lui Viorel prin fermă nu a trezit nicio bănuială. A trecut ca din întâmplare prin sectorul unde avea treabă Săndica şi i-a solicitat acesteia o întrevedere privată, ferită de ochii persoanelor curioase. Au stabilit să se întâlnească în biroul Ramonei.  

– Bună Viorel. Cum se simte şefa?  

– Bine deocamdată.  

– Ce s-a întâmplat de fapt?  

– Medicii spun că ar fi fost însărcinată, având o sarcină extra uterină pe care a pierdut-o.  

– Mai bine că s-a întâmplat aşa la început decât să se complice mai târziu când fătul începea să se dezvolte şi era necesară o intervenţie chirurgicală mai complicată.  

– Aici ai dreptate. Sper să-şi revină repede şi totul să fie ca înainte.  

– De ce m-ai invitat aici? Ce trebuia să-mi comunici aşa de urgent? Ai ceva important de transmis pe linie profesională de la Ramona?  

– Nu ea avea ceva de spus, ci eu.  

– Ce anume ai de spus tu? Nu te înţeleg.  

– Ce a fost cu exuberanţa etalată la banchet la braţul profesoraşului?  

– Care este problema ta, Viorel? Ai început să-mi controlezi viaţa? De când şi cine îţi dă acest drept?  

– Nu-i vorbă să-ţi controlez viaţa. Parcă am început o discuţie la Constanţa în restaurant şi chiar dacă nu am reuşit să o finalizăm, ai lăsat de înţeles că nu îţi sunt indiferent.  

– Viorel, mai importantă pentru tine ar trebui să fie acum sănătatea soţiei tale, nu discuţia noastră din restaurant. Ce fac eu cu viaţa mea mă priveşte personal. Nu trebuie să-ţi dau ţie socoteală lângă cine mă simt eu bine şi ce fac în timpul meu liber. Poate sunt atrasă de tine, însă tu ai alte priorităţi acum, nu cum mi-am petrecut eu timpul la banchet.  

– Spune-mi, aţi plecat împreună? Te-ai culcat cu el?  

– Nu ai văzut că am plecat cu el? Doar nu ne-am ferit. L-am rugat în faţa tuturor să mă conducă acasă. Restul nu te priveşte pe tine, cum nici pe mine nu mă priveşte dacă faci sex acasă cu Ramona sau nu.  

După cum ea este la spital cu sarcina extrauterină se dovedeşte că faceţi. Alţii de ce nu ar avea acest drept?  

– De ce o bagi pe Ramona în discuţie?  

– Pentru că Ramona va fi mereu în discuţie. Ea este soţia ta legitimă. Nu uita niciodată acest lucru foarte important! Profesoraşul, cum îi zici tu, nu are nicio obligaţie de acest fel, deci poate fi o partidă mult mai interesantă decât o eventuală aventură cu tine, la care nu m-am gândit serios încă. Aşteaptă să se liniştească apele şi vom vedea cum se rânduiesc lucrurile.  

– Săndica, dar parcă era vorba de sentimente, de ce simţim noi, unul faţă de celălalt.  

– Ce simţi tu, Viorel, faţă de mine? Gata, nu o mai iubeşti pe Ramona? Ai lăsat în urmă cei şase-şapte ani de când sunteţi împreună?  

– Cu Ramona este altceva.  

– Ce este, Viorel? Ea este viaţa şi viitorul tău alături de o femeie care te iubeşte.  

– Tu nu mă iubeşti?  

– Nu ştiu ce simt pentru tine. Trebuie să recunosc că mă răscoleşti când te întâlnesc şi noaptea îmi dai fiori. Te visez numai făcând dragoste şi mă trezesc udă toată. Dar acest lucru poate să dispară la fel de uşor cum a apărut. De ce să ne complicăm viaţa? Îmi place de Mircea, să ştii că aşa îl cheamă. Este inteligent, manierat, frumos, şi cel mai interesant şi de reţinut, este faptul că nu-i căsătorit, pe când tu eşti.  

În uşa biroului s-au auzit ciocănituri insistente. Cei doi nu ştiau dacă cel sosit a stat să asculte sau nu discuţia lor destul de aprinsă.  

Era un îngrijitor care o chema pe Săndica la hala în care trebuia să aibă loc însămânţările la taurine. Sosise echipa de specialişti de la Direcţia pentru Protecţia Resurselor Genetice Animale Palas să vadă dacă se aplică corect în fermă nouă metodă de montă artificială, folosind materialul institutului de cercetare.  

Săndica şi-a luat la revedere spunând un „mai vorbim” şi a plecat spre locul în care era aşteptată de toată comisia în frunte cu preşedintele şi inginerul şef al C.A.P.-ului.  

După noaptea petrecută în compania frumoasei tinere şi cum tot era în vacanţa de vară, Mircea îşi petrecea zilele făcând naveta la Mangalia la plajă. Se gândise să profite de buna dispoziţie pe care i-o dădea prezenţa Săndicăi în viaţa sa, ca să încerce o reconciliere cu familia. În definitiv, nu avea ce să le reproşeze. Fiecare părinte dorea ca fiul sau fiica să ajungă cât mai bine. Dacă el le-a refuzat ajutorul privind repartiţia la terminarea facultăţii era doar problema sa, nu şi a părinţilor. Ştia că mamă-sa va fi mai vehementă în a-l determina să părăsească postul de la ţară şi să revină în oraşul natal, dar va găsi el o metoda să o refuze elegant şi să rămână în relaţii cordiale cu părinţii săi. Sau, de ce nu, putea să le accepte oferta dacă se dovedea tentantă. Doar nu-l lega nimic de Dobrogea şi şcolile sale. A gustat din aventura de a trăi printre necunoscuţi şi mai ales la ţară. Elevi sunt pretutindeni ca şi colegi noi de catedră. Cu Săndica va vedea ce-i de făcut. Era prea nouă relaţia ca să-i creeze frisoane, să nu poată dormi noaptea de grija sa. S-au simţit bine împreună în noaptea de pomină de după banchet, dar câte nopţi nu a trăit el în ultimii ani la fel de pline de pasiune şi plăceri carnale?  

Zis şi făcut. A rămas să o întâlnească pe Săndica şi să discute cu aceasta despre programul său pe timpul ce a mai rămas din vacanţă.  

Mai erau două luni până se reluau cursurile. Se gândea să-i propună fetei o fugă cu el cel puţin o săptămână pe undeva la munte. Va vedea unde găseşte bilete la O.N.T. sau la B.T.T. Galaţi şi atunci vor stabili cum, unde, şi când se vor întâlni, aceasta dacă şi Săndica dorea şi putea să-şi ia zile de concediu în plină vară.  

Făcându-şi de lucru prin comună la ora la care ştia că ar trebui să vină de la muncă, a luat magazinele la colindat, puţine ce-i drept, a trecut pe la bibliotecă să se intereseze de o carte, s-a mai întâlnit cu o cunoştinţă, până a văzut-o pe Săndica pe podul dinspre şcoala veche, venind spre casă.  

Existau telefoane la sediile importante ale comunei ca şi la birourile C.A.P.-ului, însă nu dorea să fie cunoscut încă interesul său faţă de fată. Se putea întâmpla ca Săndica să nu fie în birou în acel moment, aşa că a preferat să o aştepte şi să-i iasă în cale ca din întâmplare. Când a ajuns fata în dreptul căminului cultural, a plecat şi el din faţa bibliotecii cu o carte în mână şi i s-a alăturat ca „din întâmplare”.  

– Sărut mâna, domnişoară! Gata cu munca pe ziua de astăzi?  

– Aaa, bună Mircea, ce bine-mi pare să te văd. Chiar începuse să-mi fie dor de tine. Ce mai faci?  

– Am ieşit un pic prin comună, mi-am luat o carte de la bibliotecă să citesc în tren.  

– Da? Unde pleci aşa de grăbit? Parcă nu te-am auzit că ai în plan o plecare atât de urgentă?  

– Parcă noi am avut timp de discuţii în puţinele ore petrecute împreună? spuse Mircea zâmbind cu înţeles.  

– Aici ai dreptate şi tu. Totuşi, unde te grăbeşti să pleci?  

– La Galaţi, la părinţi. Încerc o împăcare, dacă se poate spune aşa.  

– Interesant. Şi când ţi-a venit această idee?  

– Ieri pe plajă la Mangalia. După cum vezi m-am bronzat suficient, apoi este plajă şi la Dunăre la Galaţi, poate ai auzit. Nu plaja mă interesează. Chiar m-am gândit să-ţi fac o propunere.  

– Ce propunere? Ia să te auzim! Mi-ai trezit curiozitatea dintr-o dată.  

– Da, se referă şi la tine. Ce zici de câteva zile petrecute împreună la munte?  

– Unde şi când? Sună tentant, spuse fata veselă şi curioasă dintr-o dată.  

– Deocamdată nu ştiu. Când ajung la Galaţi, mă informez la birourile de turism şi te sun la serviciu ca să stabilim o oră sau să mă suni tu la Galaţi. Părinţii mei au telefon acasă.  

– Ar fi minunat. Aici nu prea mai am treabă în această perioadă, mai ales că a revenit şi Ramona din concediul medical, apoi mai este şi medicul veterinar. Nu stau ei în loc de o tehniciană.  

– De ce zici aşa? Am înţeles din discuţia cu alţi factori de răspundere că tu eşti specialistă în însămânţări şi nu numai în acestea.  

– Asta aşa este, dar acum nu avem perioadă de însămânţări în niciun sector, aşa că pot să te însoţesc pe cărări de munte. Unde mă duci?  

– Să vedem ce preferi. Valea Prahovei sau la Soveja?  

– De ce Soveja? Că este mai aproape de tine?  

– Nu, pentru că Soveja este o staţiune deosebit de frumoasă şi nu aşa de aglomerată ca Valea Prahovei.  

– Mie îmi este indiferent unde mergem dacă sunt cu tine.  

Românul are o vorbă înţeleaptă: „calul de dar nu se caută la dinţi”, aşa că unde vei găsi bilete, acolo mergem, numai să nu fie prea departe, să pierdem prea mult timp cu drumul.  

– Mă bucur că ţi-a plăcut propunerea mea. Şi aşa nu am mai fost la munte din anii de facultate, când mergeam în tabere cu colegii.  

– Şi altceva nu ai ce să-mi mai propui? Ceva mai de actualitate, mai aproape de zilele noastre, înainte de a te pierde printre moldovencele voastre focoase.  

– Ei, lasă că nu sunt mai deosebite decât ialomiţencele, sunt deja convins de acest lucru. Ştiu eu o ialomiţeancă pe care... nu ai mai lăsa-o să se dea jos din pat când ai norocul să o ai lângă tine în pat.  

– Chiar aşa? Ţi-a căzut cu „tronc” cineva?  

– Da, am şi acum emoţii când sunt în prezenţa ei. Simt nevoia s-o duc direct în pat şi nu i-aş mai da drumul să plece. Aş vrea să o ţin sechestrată câteva zile.  

– Şi cine te opreşte să faci cum doreşti? Ai făcut această propunere tentantă pentru orice femeie şi ai fost refuzat? Nu cred că te-ar refuza nimeni, văzând cât de bine arăţi ca bărbat.  

– Oo… ce de laude. Chiar aşa să fie? Mi-a fost, sincer, teamă să nu fiu refuzat, mai ales ziua când circulă atâta lume pe străzi.  

– Şi care-i treaba? Sătenii numai de oaspeţii tăi se preocupă?  

Crezi că altceva nu au de făcut? Au grădini de săpat, animale de hrănit, nu stau cu ochii pe stradă să vadă pe cine duci tu la gazda ta.  

– Dacă acesta este punctul tău de vedere, destul de diferit faţă de cel de acum câteva zile în urmă când ziceai că te fereşti de gura mulţimii rurale...  

– Lasă că acum oamenii mai au şi alte preocupări, nu numai să vadă ce face profesorul de franceză cu tehniciana C.A.P.-ului la ora patru după amiaza.  

– Înseamnă că nu mă refuzi să-ţi ofer o cafea în umila mea cameră de burlac.  

– Aşa cameră umilă mi-aş dori şi eu, însă văd că vrei să fii modest şi te las în pace.  

– Mai avem puţin şi am ajuns. Noroc că stau aproape de centru şi tuşa Saveta uite că trebăluieşte prin grădină. Cum nu stă prea bine cu vederea la anii săi, nici nu bagă de seamă când intrăm în casă.  

– Mircea, deja mă uimeşti. Parcă eşti unul dintre elevii tăi care se fereşte să nu fie prins cu ţigara în gură.  

– Pentru tine m-am gândit că este bine să-ţi treacă neobservată vizita în casa unui bărbat în faţa sătenilor, nu pentru mine.  

– Ce plăcere ar mai avea viaţa, Mircea, dacă nu-i dai şi un pic de senzaţional şi de suspans? Lasă-i şi pe ei să aibă o bucurie. O temă de bârfă locală. Aşa ne mai pigmentăm şi noi existenţa în acest mediu lipsit de vreo satisfacţie şi culoare.  

Mircea scoase cheia din buzunar, nu înainte de a culege din grădiniţa tuşei Saveta câteva flori proaspete pe care să le dăruiască lui Săndica la plecare. A căutat o vază în hol şi a aşezat florile în apa proaspătă, pe noptiera din camera sa. A dat drumul radioului Bucium să cânte în surdină până face el cafeaua. Săndica a mers la baie să se spele pe mâini şi să se răcorească un pic de pe drumul destul de lung de la fermă până în centru, unde locuia Mircea, şi să-şi aranjeze un pic ţinuta în oglindă. Privi cu ochi critici imaginea ce se reflecta din oglindă, trăgând concluzia că este o imagine atrăgătoare şi pregătită să repete prima noapte împărţită cu Mircea în camera de alături.  

Simţea nevoia de a-l mai avea o dată înainte de plecarea sa precipitată la Galaţi. Ideea i-a apărut cum l-a auzit că pleacă pentru o perioadă mai lungă. Poate că nici nu se mai întoarce după întâlnirea cu părinţii săi.  

Revenind în dormitor, se aşeză comod pe marginea patului frunzărind cartea împrumutată de Mircea de la biblioteca comunală.  

Ce putea să fie decât o carte de aventuri Pasagerul clandestin de Ion Aramă, o carte uşoară şi plină de suspans, caracteristică stilului acestui autor.  

Mircea îşi făcu apariţia cu o tavă metalică din tablă inox, pe care tronau două ceşti aburinde de cafea şi un baton de ciocolată.  

– Aaa, ce răsfăţ. Merci, cheri!  

– De tout coeur, mon amour!  

– Cât bei tu cafeaua merg să pregătesc o gustare rece cu ce se găseşte prin frigider. Nu ştiam că voi avea un oaspete aşa de drag, să-mi diversific produsele din frigider. Eu nu prea mă omor cu hrană caldă. Uneori mă invită gazdă când găteşte şi se întâmplă să fiu şi eu pe acasă. Zice că-i este urât să mănânce singură.  

– Nu-i nevoie de nicio gustare la ora aceasta. Seara nu obişnuiesc să mănânc decât o cană de ceai sau lapte de la vacile gazdelor, rece de la frigider. Cum crezi că se menţine un trup aşa de subţire ca al meu?  

Săndica începu să se învârtă şi să se alinte în faţa lui Mircea, care o cuprinse cu braţul de mijlocelul pe care tocmai şi-l lăuda. Iar cu limba începu să-i controleze buzele şi adâncimea gurii sale întredeschisă, stăpânită de dorinţa de a o întâmpina pe a lui şi de a-I răspunde cu aceeaşi înflăcărare.  

– Unde ai fost, iubito, atâtea zile?  

– Eu? Printre animalele mele aflate în călduri. Partenerele tale de plajă erau şi ele tot în călduri?  

– Nu ştiu, iubito, nu prea am avut chef de hârjoneală pe plajă.  

Doar volei mai jucam din când în când dacă soarele nu era prea puternic. În rest, am citit şi m-am bălăcit.  

– Lasă că ştiu eu că dacă vedeai ceva apetisant nu-ţi dezlipeai ochii. Nu te-ai dus şi la 2 Mai la nudism?  

– Am fost şi acolo într-o zi, însă nu prea mi-a plăcut. Nu toţi cei care merg acolo au şi ce arăta. L-am întâlnit şi pe un profesor de-al meu din universitate. Cât era de vârstnic, îi atârnau pieile de pe el, dar tot stătea de vorbă gol goluţ lângă duşuri cu o student apetisantă. Nicio jenă nu exista între cele două generaţii, nepoata şi bunicul cum păreau a fi ei despuiaţi şi ce contrast între cele două corpuri expuse.  

– Zici că era apetisantă studenta? Săndica îi trimise un ghiont între coaste. Asta ca să te înveţi minte să te mai uiţi după trufandale apetisante.  

– Au, ce-mi faci? Mă doare! Nu ţi-am spus că doar într-o zi am mers cu un coleg, cu maşina. Era un gălăţean de al meu întâlnit pe plajă şi el mi-a propus să mergem, să vadă şi soţia sa nudismul românesc despre care se tot vorbea prin oraş. Nici nu m-am dezbrăcat de slip, cel puţin. Am fost cel mai atipic sezonist de pe plaja de nudism de la 2 Mai.  

– Te iert atunci şi, ca să vezi că te iert, vino să-ţi ofer cel mai tandru şi înflăcărat sărut ce-l poate primi un bărbat de la o femeie tânără şi „apetisantă” ca mine, nu ca studenta moşului tău.  

– Aşa ceva nu se refuză. Mircea se lăsa sedus de sărutul vulcanic al tinerei sale partenere, sărut ce-i răscolea întreaga fiinţă.  

Cu mâinile sale dibace, începu să-i descheie bluză şi să o ajute să se elibereze de aceasta, urmând acelaşi traseu şi fusta.  

Rămasă în chilot şi sutien, Săndica îşi freca pulpele de pantalonii lui şi cu mâna stângă a început să maseze umflătura din dreptul şliţului lui Mircea. Simţea cum umflătura creşte, devenind din ce în ce mai învârtoşată. Începu să tragă de cureaua pantalonilor, în timp de dinţişorii săi mărunţi savurau dulceaţa buzelor cărnoase ale tânărului şi vigurosului său partener de joacă. Slăbită cureaua şi nasturii desfăcuţi, pantalonii s-au alăturat bluzei şi fustei la picioarele patului. Corpul fetei începu să se înfierbânte. Dorinţa de a face dragoste creştea cu fiecare apropiere. Nu-şi dezlipea mâna plină de drugul lui Mircea, tare ca o bară de oţel, ce tot pulsa în mâna fetei.  

Şi-l apropia de chilot şi se apăsa în el. Muşca nervos cu dinţii din umărul tânărului. Îi transmitea toată energia care o cutremura. Parcă a fost atinsă de un fir de înaltă tensiune. Ştia de unde vine această tensiune şi abia aştepta să se bucure de zguduirile acesteia.  

Se lăsa uşor pe pat, atrăgându-l şi pe Mircea peste ea, apoi îl aruncă de te întrebai de unde atâta forţă într-un corp atât de suplu. Se urcă deasupra tânărului, îl ajută să-şi scoată tricoul subţire de vară şi începu să-i exploreze întregul corp bine bronzat şi armonizat, controlând cu buzele sale fierbinţi, centimetru cu centimetru. Nimic nu scăpa neexplorat de buzele sale fine.  

Mircea se strădui să elibereze din strânsoarea sutienului cei doi sâni superbi, care parcă erau făcuţi numai pentru a te juca cu ei, să-i tot acoperi cu sărutări pătimaşe şi să-i agiţi frecându-le cei doi muguraşi ridicaţi în mijlocul a două pete maronii ca două moviliţe.  

Mângâia aceste daruri ale naturii şi le acoperea cu sărutări. Prindea mugurii între dinţi apoi îi sugea ca un prunc aflat la sânul mamei sale, în timpul alăptării. Săndica tresălta aşezată comod pe sexul său mişcându-şi fesele şi gemând de plăcere. Băgă mâna sub elasticul slipului şi începu să tragă de el.  

– Nu crezi că aici nu mai este apetisanta studentă de care ţi-a fost jenă să-ţi scoţi slipul pe plajă la 2 Mai? Eu nu sunt la fel de apetisantă ca ea? îl tot tachina fata trăgând de slip să-şi elibereze partenerul.  

– Nu, tu nu eşti apetisantă, iubito. Tu eşti un deliciu al naturii.  

Ursitoarele care au asistat la naşterea ta au fost foarte generoase cu tine. Ţi-a dăruit cel mai divin trup pe care l-am putut admira în cele mai intime detalii. Ai şi un sex de care nu mă satur niciodată. O frumuseţe ce trebuie redată admiraţiei, aşa că este păcat să-l ascunzi în umbra unui petecuţ de material dantelat. În timp ce-i şoptea aceste cuvinte tandre la ureche, o ajuta să se elibereze de chilot.  

– Natura ne-a înzestrat cu tot ce trebuie să ne bucurăm de avantajele ce ni le oferă, aşa că, dragul meu, să ne înfruptăm din roadele naturii, cum au făcut înaintaşii noştri, Adam şi Eva. Nici ei în grădina Edenului nu aveau corpurile acoperite, nici măcar cu frunzele din imaginile în care sunt prezentaţi, frunze adăugate de biserică pentru a feri privirile pofticioase ale călugărilor la ofranda oferită de Eva.  

– Ai dreptate, iubire, şi de aceea voi profita de această ocazie pe care nu o are orice bărbat. Te voi admira şi voi profita de dărnicia ta ca şi de invitaţia de a mă înfrupta cât mai mult din această frumuseţe apărută în patul meu.  

– Te aştept cu drag, scumpul meu. Nici eu nu voi lăsa să-mi scape aşa uşor din mâini acest corp de zeu al mitologiei greceşti.  

Cei doi tineri se întreceau care să dăruiască mai multe senzaţii celuilalt. Oferind, profitau la rândul lor de rezonanţa firească a două corpuri descătuşate de orice inhibiţie şi pudicitate. Nu mai existau taine ale preludiului care să nu fie experimentate şi puse în aplicare.  

Întârziau cât puteau mai mult momentul cuplării, pentru că plăcerea să fie cât mai mare. Împunsăturile în pulpe, ca şi mângâierile fetei pe bastonul oţelos, îi purtau pe alte tărâmuri ale plăcerilor erotice.  

Locul neastâmpăratelor degete, ce se jucau cu mugurelul acoperit de petecuţul de blăniţă şatenă, a fost luat de vârful limbii lui Mircea care se mişca continuu în umezeala cuptorului ce aştepta un alt fel de lemn să fie introdus pentru a încinge şi mai tare interiorul şi aşa înfierbântat.  

Săndica îl trase uşor de cap, invitându-l să-i stingă arşiţa buzelor cu sărutările sale şi să încarce cuptorul cu lemnul de esenţă tare ce-i lăsa urme pe pulpele picioarelor sale fine.  

Pătrunderea în adâncuri nu se lăsa fără urmări. Simţea cum ceva se rupea în interiorul ei, dar nu era pătrunsă de durere, ci de o adevărată plăcere divină. Senzaţiile ce o cuprindeau erau de visare, de extaz şi de o deosebită dorinţă de a nu se mai mişca. Totul să rămână ca în momentul în care Mircea o pătrunse cu toată vigoare de care era capabil un bărbat ca el. Mâinile sale puternice o trăgeau şi o împingeau deasupra sa, mişcându-se în sus şi în jos, ea contribuind cu rotirile din bazin, frământând vigoarea ascunsă în adâncul tainic al corpul său.  

De plăcere Săndica parcă intrase în transă. Simţea că dacă continua va leşina. Privea tavanul cu ochii larg deschişi şi îşi continua jocul trupului său deasupra bărbatului, după legi necunoscute şi nescrise. Sânii săi dansau liberi în ritmul mişcări corpului, iar Mircea îi alinta cu mângâieri tandre pe deasupra mugurilor întăriţi ca şi instrumentul său de joacă. Primeau şi îşi transmiteau senzaţii dorite şi savurate în comoditatea patului larg şi încăpător.  

Săndica se lăsa pe spate sprijinită cu mâinile de gambele tânărului şi se ridica din bazin, continuând descrierea cercurilor sale, răspunzând la mişcările de du-te-vino ale lui Mircea. Dorea să prelungească cât mai mult aceste sublime clipe. Dacă Mircea va pleca, nu va şti când se vor mai întâlni. La discuţia avută cu Viorel cu ceva timp în urmă în biroul Ramonei nu avea timp să se mai gândească. Era convinsă că este prea riscantă aventura. Nu ştia ce reacţie va avea Viorel după prima întâlnire intimă, cum se va comporta faţă de ea şi faţă de Ramona după aceea. Nu dorea să se deconspire relaţia dintre ei dacă ar avea loc vreodată.  

Spera ca Mircea să-şi rezolve problema cu părinţii săi şi să plece în staţiune împreună cât mai curând. O săptămână – două nu era nicio problemă. Chiar că îi plăcea acum când putea să facă dragoste oricând avea chef şi Mircea era disponibil. Putea să aştepte câteva zile. Doamne, ce este şi cu nevoia unui corp tânăr şi dornic de răsfăţ în braţele unui bărbat potent. Abia aştepta să fie cu el la munte.  

Mircea o coborî de pe el şi răsturnând-o începu din nou să o acopere cu sărutări fierbinţi şi pătimaşe. Sânii erau cei mai alintaţi de buzele sale pricepute şi de limba sa neastâmpărată. Aflase slăbiciunea fetei din prima noapte de dragoste. O simţise cum se înfiora când se retrăgea din ea şi o pătrundea din nou cu tot mai multă vigoare. Zbuciumul corpului său transmitea şi dorinţa sa de a o pătrunde cât mai adânc. O vedea cum se zbate, cum se ridică şi îşi înfige unghiile în muşchi mâinilor sale. Dorea să lase ceva la care să mediteze partenera sa până se vor regăsi din nou la munte sau oriunde va fi. Mişcările tânărului de du-te-vino au adus-o pe Săndica în momentul extazului.  

– Mircea, ai grijă, nu m-am protejat că nu ştiam că te întâlnesc.  

Ai grijă, dragule, când nu vei mai rezista aşa cum nici eu nu mai rezist. Ah, acum... te-am părăsit, scuze, iubitule, dar nu mai pot să te aştept.  

– Nici eu, sunt al tău, te urmez, spuse tânărul eliberând locul de joacă imediat.  

– Îţi mulţumesc, dragule. Ai fost din nou fenomenal. Ce bine m-am simţit. Abia aştept să fim împreună pentru câteva zile, să mă satur de tine dacă se poate sătura vreodată o femeie de asemenea plăceri sublime. Vino să te sărut cu toată recunoştinţa mea.  

– Şi tu ai fost o divină prinţesă din poveşti. Frumuseţea ta şi a corpului tău lasă urme adânci asupra celui care se întâlneşte şi se bucură de plăcerile pe care le poţi oferi. Şi eu abia aştept să ne revedem cât mai curând pentru a petrece cât mai multe zile singurisingurei şi necunoscuţi de nimeni în sălbăticia naturii.  

După ce şi-a terminat cafeaua răcită de mult timp, gustând din batonul de ciocolată, Săndica l-a rugat pe Mircea să o conducă până în apropierea casei unde locuia, pe o stradă lăturalnică. Nu putea să rămână toată noaptea la el, cu toate că şi-ar fi dorit-o din tot sufletul.  

A rămas să o sune sau să-i lase vorbă că aşteaptă un telefon de la ea în caz că se întâmpla să nu fie prin zonă când el va telefona. S-au despărţit cu regret unul de celălalt, ea cu buchetul de flori în mână, el având speranţa că această despărţire nu va fi de lungă durată.  

 

 

 

 

 

 

 

 

Referinţă Bibliografică:
CAT DE MULT TE IUBESC... ROMAN / CAP. IV - VISUL / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1259, Anul IV, 12 iunie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!