Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1200 din 14 aprilie 2014        Toate Articolele Autorului

ZBORUL SPRE STELE - ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR.
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Zilele de weekendau trecut repede şi Dalia a fost nevoită cu tot regretul să-l părăsească pe Ştefan duminică după prânz, ca să ajungă mai devreme la Focşani. Avea nevoie de ceva timp să se odihnească pentru o nouă săptămână de lucru. Va pleca luni dimineaţa până la Odobeşti să ia un interviu directorului podgoriei, referitoare la recolta de struguri şi pregătirile pentru vinificaţie.  

Plăcându-i redactorului şef articolul despre Ziua recoltei, s-a gândit să-i dea şansa ca alături de Pavel Ignat, un alt tânăr reporter, dar cu ceva mai multă vechime în redacţie, să se ocupe de ştirile din economie şi agricultură.  

Pavel Ignat terminase facultatea la Iaşi şi lucra de doi ani în redacţie. Era de fel din Mărăşeşti dar, de când se angajase ca reporter la Ziarul de Vrancea, locuia cu chirie într-o garsonieră din oraş iar în weekend mergea acasă la familie. Uneori o mai făcea şi în cursul săptămânii dacă avea vreo deplasare prin zonă.  

Era cu trei ani mai mare decât Dalia, un bărbat subţirel, şaten, cu ochii verzi şi cu o faţă rotundă. Avea buzele mari, de ziceai că sunt injectate cu botox, cum au obiceiul să procedeze anumite tinere. Uneori când Dalia îl privea pe furiş, se gândea fără să vrea, cum ar fi să săruţi un bărbat cu asemenea buze. Ce efect ar avea asupra sărutului? Tânărul era simpatic, volubil şi un bun camarad. Nu era căsătorit şi nici nu se ştia în redacţie dacă are sau nu iubită. De fapt, în redacţie, toţi colegii se rezumau doar la relaţiile strict profesionale. Nu-şi făceau unii altora ochi dulci şi nici nu-i interesau viaţa colegilor din afara redacţiei.  

Timpul se scurgea repede, avea mult de alergat cu maşina prin tot judeţul, iar redacţia îi deconta consumul de benzină. Mai tot timpul se afla în preajma lui Pavel, de dimineaţa până seara târziu. Între ei s-a legat o prietenie sinceră. Pavel îi vorbea frumos, era mereu cel care îi sărea în apărare dacă mai greşea cu ceva sau uita să facă ceva, uneori chiar îşi asuma el vina, numai s-o scoată pe colega lui din încurcătură.  

Într-o zi i-a vizitat familia. Dalia a fost până la Bacău la o colegă de facultate şi cum se întorcea la Focşani duminică spre seară, Pavel a rugat-o să treacă să-l ia şi pe el de acasă, să meargă împreună. Locuia cu părinţii la bloc. Mai avea un frate mai mare ca el cu şase ani, care era căsătorit şi plecat cu familia să lucreze în Norvegia, unde se stabiliseră. Veneau doar în vacanţele de vară.  

Când a ajuns la blocul său, aflat chiar pe artera principală, dar la etajul trei, nu a lăsat-o până nu a urcat să-i cunoască familia. El le povestise ce colegă drăguţă are şi părinţii erau nerăbdători să o vadă. Întâlnirea cu părinţii tânărului a fost la început jenantă. Nu dorea să dea impresia că între ei doi ar exista o anumită relaţie, mai mult decât cea de serviciu.  

Părinţii lui Pavel i s-au părut foarte cumsecade. Mamă-sa pregătise nişte prăjituri de casă şi nu a lăsat-o până nu a gustat din ele. Erau delicioase. La fel şi soţul, care era cam de vârsta tatălui ei. Credea, după cum apăreau cei doi, că sunt de aceeaşi vârstă. Din discuţii a aflat că mama lucra contabilă la Secţia financiară a oraşului, iar tatăl lucra la o societate privată ca meseriaş, om bun la toate.  

Vizita la părinţii lui Pavel i-a lăsat o bună impresie despre aceştia. Oameni simpli, ospitalieri şi cu mult bun simţ. Acum înţelegea pe cine moştenea fiul, de era aşa de săritor şi de bun coleg. A început să-l privească cu alţi ochi. Ajunşi la Focşani, l-a dus pe băiat până la garsoniera unde locuia şi când şi-a luat bagajul din portbagaj, la despărţire, luându-şi la revedere, s-au sărutat ca doi buni prieteni pe obraz. Era pentru prima dată când se întâmpla acest lucru. Poate că acest gest de minimă intimitate s-ar fi datorat şi atmosferei întâlnite în familia lui, unde s-a simţit nespus de bine şi de relaxată.  

Pornind maşina, l-a privit prin oglinda retrovizoare cum se uită după ea şi-i face cu mâna. A scos şi ea mâna prin portiera cu fereastra deschisă să intre aerul curat de toamnă şi i-a răspuns cu acelaşi gest. Se simţea ciudat. De ce oare nu-l mai considera doar ca pe colegul ce o însoţea cinci zile pe săptămână prin tot judeţul, sau lucrau la birou împreună să redacteze materialul adunat? Parcă devenise sufleteşte mai apropiat de ea.  

Cu Ştefan vorbea la telefon săptămânal. Nu a mai avut timp să fugă până la mare să se întâlnească şi nici el nu a venit la Focşani cum a promis la despărţire. Şi aşa a avut o discuţie pe această temă cu mama Gloria. Nu ştia cum de a observat după kilometrajul maşinii că ea nu a fost doar la Soveja, ci undeva mai departe de aceasta. Să se fi uitat înainte de plecare la kilometraj? Să o suspicioneze că îi minte referitor la petrecerea weekend ului? Nu-şi dădea seama cum s-a întâmplat, dar când Gloria i-a zis aşa ca în treacăt "şi cum a fost la mare?" ea a îngheţat şi a început să se bâlbâie:  

- Ce mare?  

- Credeam că ai dat o fugă la mare în weekend, să vezi cum mai este vremea pe acolo, o făcea mama Gloria pe misterioasa.  

- Nu am fost la nicio mare, de unde ţi-a venit ideea aceasta?  

- Mă rog, tu ştii mai bine ce faci. Mi s-a părut cam prea lungă distanţa dintre Focşani şi Soveja după bordul maşinii.  

- Ne-am mai plimbat prin zonă şi am făcut excursii cu prietena mea.  

- Treaba ta. Faci cum vrei. Nu eu sunt cea care să-ţi ţină contul dar mă gândeam că Ştefan totuşi nu-i omul potrivit pentru tine. Ai timp suficient să-l găseşti pe cel care îţi este cel mai potrivit vârstei tale.  

- Dar, nu am nimic cu Ştefan, se bâlbâia ea vădit încurcată de interogatoriul mamei. Ce-ţi veni cu el?  

Gloria s-a gândit la un moment dat să-l sune pe Ştefan şi să-l atenţioneze că este cazul să o lase pe fată în pace. Şi-a dat seama că el este bărbatul interesat doar de aventura în sine cu o femeie şi nicidecum de o altă relaţie mai serioasă. Ce s-a întâmplat între ei doi a fost o relaţie de moment, care chiar dacă atunci i s-a părut interesantă şi s-a simţit deosebit de bine în braţele lui, revenită în sânul familiei şi lângă Laurenţiu, dorea să dea uitării cât mai repede această rătăcire ocazională. Se simţea vinovată faţă de soţul său pe care nu l-a înşelat niciodată în cei şapte ani de când s-au cuplat şi-i părea rău că s-a întâmplat asta la  

mare. O enerva cel mai tare faptul că Ştefan după ce s-a culcat cu ea, dorea să o facă şi cu fiica, aceasta evidenţiind un caracter discutabil, de aceea dorea s-o protejeze pe fată de el. Nu ştia sigur dacă cei doi s-au culcat sau nu împreună, dar nici nu dorea să detalieze acest subiect cu fiica, să nu-i trezească suspiciunea că la rândul său este sau a fost interesată de el, aşa că nu mai insistă asupra subiectului.  

Pavel se purta din ce în ce mai familiar cu fata, iar Daliei nu i se părea nimic deosebit în asta. Nici nu dădea importanţă faptului că se simţea tot mai bine lângă el, iar telefoanele spre Ştefan deveneau din ce în ce mai rare. Nici Ştefan nu se omora cu sunatul. De fapt ea era cea care îl căuta. El nu a făcut-o niciodată, mai ales după ce a aflat că nu este însărcinată. I se luase parcă o piatră de pe suflet. Se împărţea între Gina şi Felicia pe care o conducea la vila din Mangalia să nu se întâlnească întâmplător cu Gina.  

A venit iarna şi a trecut la fel cum a venit. Pe timpul iernii cei doi tineri făceau deplasările din ce în ce mai anevoios prin judeţ din cauza troienelor. Acum se ocupau cu reportajele despre înzăpezire. Era la modă şi prezente pe toate canalele de informare media. Pavel era umbra ei peste tot. Se simţeau din ce în ce mai bine împreună. Pe un ger năprasnic când nu au mai putut înainta spre un sat înzăpezit, Dalia era îngheţată bocnă, cu toate că era bine îmbrăcată. Stăteau în maşină şi aşteptau să intervină drumarii să deszăpezească şoseaua mai departe, să poată ajunge la satul respectiv. Cât au stat pe loc cu motorul pornit şi climatizarea de asemenea să fie cald în maşină, benzina era pe terminate, aşa că nu mai aveau curajul să menţină motorul pornit şi să funcţioneze climatizarea. În maşină se făcuse tot mai frig. Pavel văzând cum tremură Dalia a luat-o în braţe să o încălzească cu trupul său. Fata se simţea spre surprinderea ei foarte plăcut la pieptul lui.  

- Ce bine este, spuse fata. Parcă nu-mi mai este aşa de frig.  

- Pentru că am sufletul care-ţi transmite căldură şi o inimă ce bate din ce în ce mai mult pentru tine de ceva vreme.  

Dalia se uită curioasă la el. Oare şi Pavel să fi simţit ace-  

eaşi apropiere, acea legătură nevăzută ce a apărut între sufletele lor?  

- Da? De când? se manifestă curioasă fata.  

- Nu ştiu de când. Poate din prima zi de când ai venit în colectivul nostru, sau cine ştie de când.  

- Şi mie mi s-a părut că am depăşit bariera relaţiilor colegiale dar nu am avut curajul să iau în serios acest sentiment. Eram preocupată de altceva.  

Cum stătea cu bărbia rezemată de umărul său şi încă mai tremura uşor în braţele bărbatului, se îndepărtă un pic de el, îl privi în ochi şi spre surprinderea lui, îl sărută. Era prima data când făcea acest lucru cu un alt bărbat de când l-a cunoscut pe Ştefan. Constata că lângă acest tânăr se simţea bine şi că ia naştere un sentiment de iubire, de care nu credea că mai este capabilă în afara celei pentru Ştefan, care fusese cu adevărat primul său iubit şi amant.  

Bărbatul nu aşteptă ca fata să se răzgândească, aşa că-i răspunse la acest neaşteptat semn de apropiere dintre ei prin alte sărutări. Parcă se făcu dintr-odată cald în habitaclul maşinii. Tremurul era mai mult produs de emoţia momentului. Era dovada că amândoi se îndrăgostiseră unul de celălalt şi perioada petrecută împreună pentru culesul ştirilor nu a făcut altceva decât să le întărească acest sentiment de apropiere sufletească.  

- Ştii Dalia, cred că mă îndrăgostisem de tine de când ai intrat pe uşa redacţiei împreună cu Şefu’ când te-a adus să ni te prezinte. De atunci mi-ai părut o fată drăguţă care captează atenţia oricărui bărbat.  

- Da? Nu m-am gândit la asta.  

- Am avut norocul că după ce ţi-ai făcut ucenicia cu neica Nicolau în ziaristică, ne-a repartizat să lucrăm împreună. Poate că Şefu’ a intuit faptul că ne plăceam unul pe celălalt.  

- Posibil. Să fiu sinceră cu tine, nu am dat importanţă relaţiei nu numai cu tine ci cu toţi colegii, în afara celor de serviciu. Ştii, atunci aveam alte preocupări, alte obligaţii…  

- Nu-i nevoie să spui mai mult decât este de spus. Şi părinţilor mei le-a plăcut de tine. Mi-au spus că eşti o fată pe care le-ar plăcea s-o aibă ca noră.  

- Mulţumesc. Nu m-am gândit că scurta mea vizită la voi a lăsat loc de comentarii.  

- Eu le povesteam alor mei despre cum umblăm împreună peste tot şi cum ne scriem reportajele şi atunci şi-au dat seama că te plac mai mult decât ca pe o simplă colegă, de aceea mi-au sugerat să te invit la noi acasă. Cum s-a ivit ocazia, nu am făcut decât să le îndeplinesc dorinţa de a te cunoaşte.  

- Da, acesta a fost scenariul? Mă bucur că le-am lăsat o impresie frumoasă.  

- M-au întrebat când te invit la o masă în familie.  

- Eu ştiu când? Nu vezi că stăm înzăpeziţi aici între nămeţi? Şi ăştia de la Drumuri Judeţene nu mai apar cu utilajele. Cine ştie când vor veni. Ne vor găsi aici congelaţi gata.  

- Ei, mai departe nu reuşim noi să ajungem, însă să ne întoarcem cred că reuşim cu ceva efort.  

- Mai stăm o jumătate de oră şi dacă nu apar cu deszăpezitul, ne întoarcem cum putem spre Focşani. Scriem şi noi ce putem scrie, ne mai uităm la ştirile de la TV, ne descurcăm noi. Mai bine, mai ia-mă în braţe să mă încălzesc.  

- Cu plăcere. Poate mă lipesc şi de un pupic.  

- Poate de mai mult dacă mă încălzeşti un picuţ.  

- Eu vreau să te încălzesc mai mult. Am o inimă aşa de mare, pe care vreau să ţi-o dăruiesc cu dragoste cu tot, să pot să-ţi dau şi “foc” nu numai să te încălzesc un picuţ cum spui tu, răspunse vesel băiatul că această înzăpezire i-a adus o mare bucurie – apropierea de sufletul fetei din braţele sale.  

 

 

Referinţă Bibliografică:
ZBORUL SPRE STELE - ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1200, Anul IV, 14 aprilie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!