Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014        Toate Articolele Autorului

ZBORUL SPRE STELE - ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR.
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Dalia a început să se obişnuiască cu sculatul de dimineaţă.  

La ora opt trebuia să fie la redacţie. Şi când era la facultate se scula de dimineaţă pentru a ajunge la cursuri. Cum stătea cu chirie pe lângă Universitate, îşi încropea micul dejun din ce găsea prin frigider, în general produse aduse de la firma familiei, prânzul şi cina, le servea de regulă la vreun bistro sau fast food. Avea un cont financiar pe card suficient pentru a-şi permite acest lucru.  

Acum, mama Gloria pregătea micul dejun, apoi plecau cu toţii la locurile fiecăruia de muncă, părinţii spre sediul firmei, ea la redacţia ziarului. Începuse să se acomodeze cu ce trebuia făcut la ziar. Cât de curând îi va apărea şi primul articol. Ideea de a pleca în weekend la Neptun se cristaliza tot mai bine în mintea ei. Dorea să-l revadă pe Ştefan. I se făcuse dor de el. Spera ca această revedere să-l bucure. Nici nu-i trecea prin gând câtă furtună trezise în sufletul bărbatului de care se simţea legată, vestea că s-ar putea să fi rămas însărcinată. Multe speranţe pentru viitorul lor erau legate de această reîntâlnire.  

Numai ei doi singuri-singurei, nu au fost decât două-trei ore în noaptea când au făcut dragoste. Restul s-au aflat numai sub atenta şi vigilenta observare a mamei Gloria. Parcă era o copilă care se pregătea să facă cine ştie ce pocinog, nicidecum să se iubească cu cel pe care inima îi spunea că-i este alesul. Era destul de mare să-şi poarte singură de grijă. Nu înţelegea prea bine grija ei exagerată. Nici cât a fost elevă la liceu sau în facultate nu i-a descoperit un asemenea interes faţă de prieteniile sau iubirile sale. Îl sună pe Ştefan:  

- Alo! Bună iubitule! Nu-ţi este dor de puştoaica ta? încerca ea să-şi modeleze glasul cât mai plăcut.  

- Cum să nu-mi fie dor, mai ales după furtuna pe care ai produs-o pe litoral. Credeam că o să se declanşeze un tsunami pe Marea Neagră.  

- Cum aşa?  

- Glumeam şi eu.  

- Vream să-ţi spun că tata mi-a luat o nouă maşină? Ştiai?  

- Nu, de unde să ştiu. Nu s-a dat pe posturile televiziunilor naţionale. Ce bolid ţi-a mai luat?  

- Iar ai chef de glumă? Cu tine nu poate vorbi cineva serios? Mi-a luat o maşină de oraş numai bună pentru o ziaristă care trebuie să meargă în deplasare prin judeţ pentru documentare. Un Peugeot gama 107, cu trei uşi.  

- Aşa mai merge. Credeam că iar a aruncat cu banii pe fereastră să-ţi facă cine ştie ce mofturi.  

- Şi ce dacă îmi lua? Câţi copii are?  

- Da, ai dreptate. Câţi copii are care zboară cu maşina în prăpastii din teribilism?  

- Eşti un rău, asta eşti. Ştii ce culoare are?  

- Nu, de unde să ştiu? Nu-ţi cunosc încă gusturile. Dacă ar fi după cea a îmbrăcămintei purtată pe litoral, ar trebui să fie albă.  

- Nu ai ghicit. Este un albastru metalizat precum ochii tăi.  

- Nu ştiam că am ochii metalizaţi.  

- Iar mă superi. Aşa este culoarea maşinii mele, ochii tăi sunt ca marea când este limpede şi liniştită. Aşa era şi culoarea din garsoniera pe care ne-ai oferit-o.  

- Atunci înseamnă că este o maşină frumoasă, dacă ţi-a plăcut culoarea camerei.  

- Urâciosule! Mi-au plăcut ochii tăi.  

- Şi! Este frumoasă?  

- Desigur, ca mine, nu-i aşa?  

- Ca tine? Cine ţi-a spus că eşti o femeie frumoasă? o tachină el în continuare.  

- Mi-o fi spus şi mie cineva în ultimii ani ai vieţii. Crezi că eşti singurul bărbat care a pus ochii pe mine?  

- A, nu, nici nu m-am gândit la aşa ceva. Desigur că şi alţii au făcut-o, numai că eu am fost singurul fericit care a fost răsplătit cu atâta generozitate şi nici măcar nu ţi-am declarat cât de frumoasă eşti.  

- Asta mi-o amintesc cu siguranţă şi voi ţine cont, fii sigur, îl avertiză ea veselă. Ce faci în weekend? trecu ea direct la subiectul care o interesa.  

- De ce? Ai vreun gând?  

- Da, să fac rodajul maşinii în drum spre mare. Ce zici? Te bucuri?  

- Las la aprecierea ta când vei veni să vezi cum vei fi primită.  

- Sună interesant şi promiţător.  

- Atunci aşa rămâne, ne vedem sâmbătă.  

- Ce, deja mă şi expediezi? Credeam că-ţi fac plăcere discuţiile noastre lungi.  

- Cine a spus că nu-mi fac? Credeam că ai terminat ce aveai să-mi spui. Scuză-mă. Ce noutăţi mai ai despre fiul meu?  

- Fiul tău? Poate că este fiică, una brunetă ca tine şi cu ochii albaştri. Măcar culoarea părului să-l aibă de la mine.  

- Nu mi-ai răspuns la întrebare.  

- Au trecut doar trei zile de când am vorbit cu tine. Ce te grăbeşti?  

- Cum să nu mă grăbesc. Vreau să ştiu: ori este albă, ori este neagră.  

- Cu ce ar schimba asta relaţia dintre noi? Eu tot te iubesc şi sper ca şi tu să o faci. Poate fi doar o anexită, aşa cum poate fi şi o sarcină. Tu pe care o alegi?  

- Normal că pe prima. Avem destul timp pentru cea de a doua variantă.  

- Chiar Ştefan! Te gândeşti la un viitor comun, la ceva de care să ne fie legate vieţile noastre în afară de patul de pe vaporaşul tău?  

- M-am gândit destul de intens la asta în ultimele zile. M-am şi îmbătat criţă în prima zi.  

- Tu? Sper că de bucuria că vei deveni tătic. Ce poate fi mai frumos decât asta?  

- Libertatea de care m-am bucurat în ultimii ani.  

- Nu te-ai plictisit de ea?  

- Ha, ha, ha. Cine se plictiseşte de libertate? Dacă l-aş cita pe Valentin, ar trebui să spun că eu sunt ca vânturile din largul mării. Se pornesc când vor şi poposesc acolo unde găsesc să mângâie un suflet pribeag ce-şi plimbă paşii pe nisipul umed al ţărmului.  

- Nu ştiam că domnul Valentin are înclinaţii filosofice.  

- A fost profesor de filosofie în tinereţe, înainte de a se apuca de cârciumărit.  

- Frumoasă compatibilitate între cele două profesii. Eu de ce ar trebui să mă apuc mai târziu?  

- Cine ştie? Poate de turism.  

- De ce neapărat de turism?  

- Dacă te măriţi cu mine, nu-i firesc să lucrezi în acelaşi domeniu?  

- De ce nu în al părinţilor?  

- Este mai uşor de la jurnalism să treci la turism, decât la zootehnie sau industria alimentară. Nu crezi că am dreptate? Ce ţi-ar place mai mult? Să te afli printre porcii din ferma părintească, sau printre turiştii veniţi la odihnă, îmbrăcaţi în bikini sau boxeri?  

- Normal, ai dreptate. Este mai simplu şi mai uşor. Dar chiar, ai de gând să te însori cu mine?  

- De ce nu? Eşti o alternativă tentantă.  

- Alternativă?  

- Da, între burlăcie şi căsătorie, în cazul că aleg căsătoria, este destul de tentantă varianta de a-mi fi tu soţie şi nu alta. Eşti tânără, frumuşică, inteligentă şi mai ales cuminte.  

- Doar atât? Te mulţumeşti tu doar cu atât? Ce fel de om de afaceri eşti?  

- Ce, nu-i suficient? Dacă tata socru mai adaugă şi o dotă pe măsură, nu se supără nimeni.  

- Aha, ai luat şi asta în calcul. Dar la faptul că eu vin cu dragostea mea sinceră pe care ţi-o dăruiesc din tot sufletul aşa cum ţi-am dăruit şi puritatea mea trupească, nu înseamnă nimic pentru tine?  

- Ba da, altfel nu stăteam acum de vorbă la telefon. Nici măcar nu ne cunoşteam vreodată.  

- Ai uitat că eu ţi-am spus că Cineva, acolo Sus, a aranjat totul pentru noi? Poate şi această sarcină sau anexită poate fi un semn ceresc. Ne mai dă o şansă de a ne testa sentimentele. Să nu pornim cu stângul în viaţa de cuplu dacă aceasta va exista vreodată.  

- Poate fi atât de aproape cum nici nu ai visat.  

- Bine dragule, restul îl mai vorbim când ne vom întâlni. De ce să îmbogăţim societatea de telefonie mobilă cu discuţia noastră interminabilă? Să mai lăsăm şi pentru când ne vom întâlni ce să discutăm.  

- Atunci avem altceva mai bun de făcut?  

- Ce anume? Să ne plimbăm pe malul mării braţ la braţ ca doi îndrăgostiţi?  

- Nu, să facem dragoste ca doi îndrăgostiţi, nebuni după iubire. Nu-i mai plăcut?  

- Amândouă sunt la fel de plăcute dacă sunt făcute cu măsură. Avem toată viaţa în faţă, fii optimist.  

- Bine atunci, vedem noi care variantă o alegem. Te îmbrăţişez.  

- Şi eu iubitule. Te sărut şi abia aştept să te revăd. Te iubesc mult, mult de tot.  

- Şi eu, mai spuse Ştefan, antrenat în declaraţii de dragoste ca un adolescent şi închise telefonul. Nici nu-şi mai amintea când a făcut pentru ultima dată o declaraţie unei fete sau femei.  

Dalia în biroul redacţional al ziarului încerca pe calculator să scrie un articol despre evenimentul principal al zilei, ce s-a desfăşurat în oraş, Ziua Recoltei. La acest articol are autonomie din partea tutorelui său profesional, bătrânul reporter. Trebuie să debuteze odată şi odată cu un articol mai important şi iată că se ivise ocazia.  

Afară era o zi frumoasă de toamnă. Septembrie încă se mai afla în îmbrăţişarea razelor pline de strălucire ale soarelui, iar natura respira liberă şi se bucura de aceste câteva zile călduroase. Meteorologii prognozaseră că de săptămâna viitoare vor începe ploile în zonele de deal şi de munte. Septembrie era luna aprovizionărilor mai ales în cămările şi borcanele gospodinelor. Era luna când se pregăteau conservele de legume, când tarabele din pieţe erau pline cu zarzavaturi frumos aranjate în grămezi multicolore.  

La sărbătoarea toamnei de Ziua recoltei organizată în piaţa mare a oraşului, ţărani din întreg judeţul şi din localităţile limitrofe ale judeţului Vrancea au adus cu ei rodul bogăţiei, transformat în multitudinea de legume ce umpleau rafturile amenajate pe stivele de lemn special montate pentru această ocazie, de către municipalitate. În apropiere se montase şi o scenă unde se produceau artiştii locali, încântând vizitatorii cu muzica lor veselă. Simţeai de cum te apropiai de piaţă, mirosul micilor ce sfârâiau pe grătare, sau al pastramei, iar butoaiele cu must şi tulburel, frumos împodobite cu ramuri de viţă de vie, pline cu ciorchini de strugure cu boabele parfumate, albe sau negre, îşi aşteptau unul lângă altul degustătorii, în timp ce ţăranii, îmbrăcaţi în straie populare, te invitau să le vizitezi standul şi să le guşti din caşul, urda, telemeaua sau pastrama de oaie sau de capră, preparată după reţete moştenite din moşi – strămoşi.  

Lume multă, aglomeraţie mare printre tarabele cu zarzavaturi, fiecare fiind interesat să cumpere astăzi, când preţurile erau cele stabilite de către producătorii veniţi cu rodul muncii lor, nu de samsari sau speculanţii obişnuiţi ai târgurilor.  

Dalia se plimba prin piaţa special amenajată şi observa toată această forfotă, tot acest spectru coloristic al toamnei. Era prima dată când privea evenimentul cu un alt interes, cel profesional, cel al ziaristului care trebuia prin cuvintele sale aşezate în pagina de ziar, să dea măreţia cuvenită evenimentului şi dacă cineva nu a fost participant al acestuia, prin rândurile sale, să-l facă părtaş al acestei bucurii autumnale.  

Ajunsă în raionul florilor şi-l aminti pe George Topârceanu cu poezia lui Rapsodii de toamnă.  

... Florile-n grădini s-agită.  

Peste straturi, dalia,  

Ca o doamnă din elită  

Îşi îndreaptă talia.  

Trei petunii subţirele,  

Farmec dând regretelor,  

Stau de vorbă între ele:  

“Ce ne facem, fetelor?”…  

Era o mare iubitoare a frumuseţii florilor iar grădiniţa lor era plină cu aceste nestemate generatoare ale parfumurilor naturale care te alintau cu suavele lor mirosuri. Încerca să-şi finalizeze articolul despre Ziua recoltei, însă gândul îi era la Ştefan şi la apropiata lor revedere. Nici nu i-a spus că s-ar putea să-l viziteze încă de vineri seara, să aibă cel puţin două nopţi de stat împreună. Părinţilor le va spune că merge cu o prietenă în weekend la Soveja. Era pentru prima dată când recurgea la o minciună, pentru a-şi acoperi întâlnirea cu un bărbat.  

Ce-ar fi să-i scriu până atunci o scrisoare de dragoste lui Ştefan şi să i-o trimită pe e-mail, se gândi Dalia, aflată în faţa calculatorului repartizat de redactorul şef. Aşa avea şi posibilitatea de a-şi proba capacitatea de a redacta un articol sau de ce nu, de a scrie un eseu sau o carte de dragoste. Era tema care o frământa cel mai mult. La cei douăzeci şi cinci de ani ai săi sentimentele de iubire aveau cea mai mare prioritate.  

Orice vedea atât în natură, cât şi în viaţa normală, o observa doar prin prisma iubirii. Zborul unei păsări era un simbol al dragostei. În viziunea sa, fâlfâind din aripi, pasărea străpungea văzduhul în întâmpinarea perechii. Doi porumbei, care îşi apropiau ciocurile pe coama unui acoperiş de clădire, erau tot un simbol al dragostei. O frunză desprinsă de pe ram, în zborul ei planat într-o zi însorită de toamnă, era un semn de iubire, când frunzele ruginii se despart de copaci iar călătoria lor se sfârşeşte cu împlinirea unui vis, acel al întâlnirii cu îmbrăţişarea tandră a pământului.  

Referinţă Bibliografică:
ZBORUL SPRE STELE - ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1198, Anul IV, 12 aprilie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!