Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014        Toate Articolele Autorului

ZBORUL SPRE STELE - ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR.
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Vacanţa a rămas ca o pată plăcută de culoare în amintirea celor două femei. Gloria, ajunsă acasă, s-a integrat rapid în problemele profesionale de care se detaşase timp de trei săptămâni. Şi-a intrat destul de repede în ritm şi datorită faptului că nu au fost mari schimbări în activitatea firmelor. Aceiaşi furnizori de furaje, aceiaşi salariaţi sau clienţi, doar câte unul - doi apăruţi meteoric în evidenţele contabile ale societăţii.  

Întâlnirea cu Laurenţiu a fost una destul de tandră. Le era dor unul de celălalt. Ea încerca să uite nebunia de la Neptun. O considera doar o rătăcire de moment. Cine ştie dacă se vor mai vedea vreodată şi în ce împrejurări va putea fi. Poate, cu timpul, va uita cât de bine s-a simţit în braţele lui pricepute în a strânge şi a mângâia o femeie dornică de senzaţii deosebite şi de iubiri furate. Când se uita la Laurenţiu, simţea că este vinovată faţă de el. Regreta faptul că a cedat dorinţei de a face dragoste cu alt bărbat, mai ales că acesta era un client al lor şi de ce nu, un posibil ginere dacă fiica persista în ideea că-i îndrăgostită de el.  

Dalia încă plutea pe aripile dorului. La început îşi suna de mai multe ori pe zi iubitul, de cum rămânea singură în casă, ca să-i spună cât îi este de dor şi cât îi lipsesc sărutările şi mângâierile lui. Că îi simte depărtarea şi ar dori să poată zbura, să-i dea un sărut şi apoi să-l lase să lucreze liniştit.  

Într-o zi, când părinţii s-au întors să servească prânzul, tatăl i-a dat vestea aşa, ca din întâmplare, că dacă doreşte să se apuce de lucru, există liber un post de reporter la "Ziarul de Vrancea". Dalia foarte bucuroasă, i-a sărit de gât, jucând ca un copil alintat sarabanda în jurul lui.  

- Bravoo... uraaa…, mă apuc de treabă..., mă apuc de treabă... Cu cine trebuie să vorbesc tati? întrebă ea deodată oprindu-se din ţopăit. Când trebuie să mă duc la interviu?  

- Poţi să mergi şi astăzi dacă-i atâta grabă. De ce nu te mai odihneşti? Dacă vrei, poţi să-l cauţi pe redactorul şef şi-i spui cine eşti, depui un CV cum se procedează de obicei, copii xeroxate după actele de absolvire a facultăţii şi vezi ce-ţi dau să faci pentru început. Este un ziar local de informaţii şi de opinie, şi cum ai mai colaborat şi-n timpul facultăţii cu acest gen de ziar, pentru început te descurci tu. Mai târziu când vei căpăta experienţă, poţi să ţii o anumită rubrică sau să colaborezi şi cu alte ziare, ori te poţi transfera dacă este cazul.  

- Abia aştept să mă apuc de lucru. Să văd ce rubrică mi-ar place.  

- Nu ştiu ce-ţi vor da. Discuţi cu redactorul şef şi el ştie de ce are nevoie.  

Dalia îşi recăpătase de curând carnetul de conducere care i-a fost suspendat pentru nouăzeci de zile cu ocazia accidentului. Acum trebuiau să-i facă rost de o altă maşină. Societatea de asigurări despăgubise pe cea de leasing, aşa că putea să-şi achiziţioneze alta nouă. Tatăl său i-a propus să-şi cumpere o maşină mai "de oraş", nu "de curse" ca pe prima, că va avea de alergat prin judeţ după ştiri dacă vrea să-şi facă treaba de reporter. S-a hotărât în consiliul de familie să-i ia de data aceasta un Peugeot micuţ, gama 107, cu trei uşi, pe inventarul firmei şi achitat cu bani cash sau virament.  

Dalia nici nu a mai avut răbdare să aştepte până a doua zi, că după amiază s-a şi prezentat la sediul ziarului local unde a întâlnit un domn de vârsta tatălui său, numai că era slab ca un ţâr, cu părul vâlvoi pe cap şi cu arginţi la tâmple.  

- Bună ziua domnule redactor-şef, mă numesc Dalia Trifan şi...  

- Ştiu, ştiu cine sunteţi, răspunse repede bărbatul auzind numele de Trifan. Fiica domnului cu abatorul. Suntem într-un fel amici. De fapt, îmi fac aprovizionarea de la magazinul firmei sale. Mi-a spus că aţi terminat de curând jurnalismul la Bucureşti.  

- Da, am luat licenţa la "Spiru Haret" clasa prof...  

- Îl ştiu, ne cunoaştem de pe timpul facultăţii. Bun profesor. Ai avut ce învăţa de la el.  

- Mda, mi-a fost şi coordonator al proiectului de licenţă.  

- Bravo! Cam ce ţi-ar plăcea să faci? Despre ce ai dori să scrii? Ştii că ziarul nostru este unul de opinie. Dăm în cei de la putere dar şi în opoziţie. Imparţialitate şi independenţa de opinie, asta-i regula noastră.  

- Nu aş dori să mă ocup de politică, ştiţi, la noi în familie nu se face politică şi nici eu nu prea am fost atrasă de această latură a activităţilor în vogă la ora actuală.  

- Atunci de partea economică ţi-ar place să te ocupi? Doar tatăl tău este om de afaceri. Sau vrei rubrica mondenă, ori pe cea culturală? Aici avem pe cineva care are ochiul ager şi creionul bine ascuţit. Eu ştiu, dacă ar fi nevoie de doi reporteri? Vedem noi.  

- Dumneavoastră sunteţi cel care ştie unde mi-ar fi locul.  

- Bine, bine, asta pe parcurs. Să vedem ce ştii să faci mai întâi. Mergi şi depui actele la secretariat şi când vrei să te apuci de treabă, te aşteptăm. Hai până atunci să-ţi prezint viitorii tăi colegi.  

- Eu ştiu? Pot veni şi de mâine dacă este nevoie? M-am plictisit să stau degeaba acasă.  

- Ştii ce! Mai sunt doar două zile şi începe weekend-ul, aşa că vino de luni la sediul ziarului şi văd eu ce sarcini îţi voi da. Este bine aşa?  

- Desigur. Cum doriţi.  

- Aşa rămâne. De luni te apuci de treabă. Hai deci în redacţie să-ţi prezint viitorii tăi colegi, doar pe cei care nu sunt plecaţi pe teren. Ştirile din teren se culeg, nu din birou.  

- Mda.., aveţi perfectă dreptate, îl aprobă Dalia, mai mult să-i facă plăcerea.  

O luară pe un hol şi viitorul său şef deschise o uşă în două canate. Erau mai multe mese-birou pe care trona la fiecare câte un calculator şi vrafuri de dosare şi hârtii după cât de ordonat era ocupantul lui. Alături, la capătul fiecărui birou, se găsea câte un fişet unde îşi ţineau reporterii diverse acte personale. În încăperea destul de mare ca spaţiu, erau patru femei şi doi bărbaţi dar din câte a aflat, şi după numărul de calculatoare, mai erau şi alţi reporteri plecaţi pe teren cu diverse treburi.  

Referitor la vârsta celor prezenţi, erau doi tineri cam de seama ei, restul fiind trecuţi de treizeci de ani. Dalia a dat mâna cu fiecare, după ce şeful a făcut prezentările. Nu a fost primită cu răceală, dar nici cu mare entuziasm. Poate că fiecare se gândea la postul său şi la posibilitatea că oricare nou venit putea însemna un pericol de a-şi pierde locul de muncă. În redacţia unui ziar local care mai avea printre altele şi alte ziare concurente, se pot întâmpla multe. Ca ziar de ştiri se ocupa de tot judeţul, nu numai de Focşani, cum de fapt o făceau şi celelalte publicaţii locale.  

Când a părăsit redacţia, Dalia l-a sunat imediat pe tatăl său să-i dea vestea că a fost angajată ca reporter. Vor vorbi acasă despre ce rubrică i-ar plăcea să scrie. Următorul telefon l-a dat, bineînţeles, la Neptun. Când în sfârşit auzi vocea mult dorită, Dalia încercă să-şi găsească cel mai seducător glas, dar nimeri mai mult un miorlăit jalnic de pisoi plouat.  

- Bună ziua Ştefan. Ce mai faci?  

- Bună puştoaico! Ce să fac? Cu treburi prin Complex.  

Tocmai mă pregăteam să plec spre Constanţa.  

- Ai vreo întâlnire?  

- Da, de ce nu? Şi-n Dobrogea găseşti femei frumoase, nu numai în Vrancea.  

- Aha, recunoşti că sunt frumoase moldovencele noastre.  

- Mda, sunt.  

- Nu o spune cu jumătate de gură. Încă nu eşti convins de adevăr? Dar nu pentru asta te-am sunat.  

- Credeam că doar să-mi dai bineţe şi să mă întrebi dacă mi-am băut cafeaua.  

- Nu dragule. Doream să-ţi dau o veste. De fapt ar fi două şi nu ştiu care ar putea fi prima.  

- Cea bună desigur. Sau sunt bune amândouă?  

- Eu ştiu? Depinde din ce punct le priveşti.  

- Punct cardinal?  

- Nu fi răutăcios. Eu vorbesc serios.  

- Şi eu nu?  

- Lasă, cu tine nu mai termină omul. Uite, de luni am şi eu serviciu.  

- Bravo. Mă bucur pentru tine. Unde?  

- Ca reporter la un ziar local din Focşani. Ziarul de Vrancea se cheamă.  

- Felicitări! Cum ai reuşit?  

- Tata se cunoaşte cu redactorul şef şi m-a trimis la el dacă vreau să am serviciu neapărat.  

- Săracii taţi. Sunt şi ei buni de ceva.  

- Ce te miri! Tu nu ai să faci la fel?  

- Întâi să fiu tată şi după aceea voi vedea cum am să procedez.  

- Apropo de chestia cu tata. Ţi-ar plăcea să devii…?  

- Cum adică să devin? Voi fi poate la timpul potrivit. Mai întâi să mă însor şi voi vedea atunci dacă este cazul.  

- Tată poţi deveni oricând şi nu trebuie neapărat să fii însurat.  

- Desigur, este posibil şi aşa.  

- De exemplu, fata pe care tu ai deflorat-o poate să-ţi facă un copil. Nu crezi?  

- Ba pot crede, dar sper să nu fie cazul.  

- De unde ştii? Eşti convins de asta?  

- Nu, nu, dar ce vrei de fapt să-mi spui? Asta-i cea de-a doua veste?  

- Da, că este posibil ca eu să fiu însărcinată şi tu să devii tată.  

- Cum adică este posibil. Nu eşti încă convinsă?  

- Sunt doar în întârziere, lucru ce nu s-a mai întâmplat până acum. Nu am făcut încă un test de sarcină să mă conving.  

- Şi când îl faci?  

- Mai aştept să treacă cel puţin o săptămână. Poate fi doar o alarmă falsă.  

- De ce să mai aştepţi?  

- Ce, eşti nerăbdător să afli dacă vei deveni tătic?  

- Nu de asta.  

- Chiar! Ce vom face dacă se dovedeşte că am rămas însărcinată? Ce ghinion!  

- Nu ştiu ce răspuns să-ţi dau. De ce este ghinion?  

- Pentru că s-a întâmplat chiar din prima mea relaţie cu un bărbat. Altele se chinuiesc ani de zile să rămână însărcinate şi nu reuşesc. Şi eu...  

- Stai, poate este aşa cum ai presupus tu, alarmă falsă.  

- Şi dacă nu este? Cum pot să merg la părinţi şi să le zic: Ştiţi, eu sunt un pic însărcinată dar nu am nici soţ şi nici prieten. Doar nimeni nu ştie şi nici nu poate bănui că m-am culcat cu tine, aşa, din prima vizită la Neptun.  

- Nu ştiu ce răspuns să-ţi dau.  

- Adică? Mă laşi de una singură să mă descurc cum pot?  

- Nu, nici chiar aşa. Întâi să fii convinsă că eşti însărcinată şi mai discutăm.  

- Cu ce ar schimba asta lucrurile?  

- Cu multe. Trebuie să văd ce-i de făcut, nu pot lua hotărâri pe genunchi cum s-ar spune.  

- Înţeleg că nu eşti prea entuziasmat de această perspectivă, îi zise Dalia cu un ton mai agitat.  

- Tu eşti?  

- Cum să fiu? Nici măcar nu am o carieră şi îmi încep viaţa cu un copil de gât şi pe deasupra şi fără de tată?  

- Cum fără tată? Nu poate fi decât al meu dacă nu te-ai mai culcat cu altul după aceea.  

- Nu fi caraghios. Vrei să mă superi? ţipă Dalia, înecânduse cu lacrimile care o podidiră la auzirea unei asemenea afirmaţii.  

- De ce plângi?  

- Cum poţi să spui aşa ceva despre mine? Nu m-am culcat cu nimeni până la tine şi imediat să merg în patul altuia? Ce sunt eu, o prostituată, una de pe centură?  

- Nu am vrut să te jignesc. Doar am glumit să te necăjesc un pic, să fac haz de necaz.  

- De asta-mi arde mie acum? De glumele tale? Eu nu ştiu cum să mă prezint în faţa părinţilor şi ţie îţi arde de glume. Ce-o să zică mama Gloria despre mine?  

- Ce să zică? Nimic. Oricărei tinere i se poate întâmpla.  

- Dar nu mie. Tata avea încredere în mine.  

- Lasă că nu-i dracul aşa de urât.  

- Ce vrei să spui cu asta?  

- Ce are să-ţi facă? Doar nu te vor alunga de acasă şi dacă o fac, vii şi-ţi dau o cameră la mine la Complex, să ai unde locui cu copilul.  

- Ţi-am zis eu: ţara arde şi baba se piaptănă. Lui îi arde de glumă. Ţi se pare ceva vesel în toată povestea asta?  

- Şi ce ai vrea, să plâng?  

- Nu, dar ca bărbat trebuie să găseşti o soluţie. Nu am rămas singură însărcinată şi nici cu altul.  

- Să presupunem că ai fi, încă nu eşti convinsă. Aşa parcă spuneai la început.  

- Să ştii că mi-ai luat toată bucuria zilei cu modul tău de a privi lucrurile.  

- Nu-i nimic. Poate te vei bucura mai târziu.  

- Mie îmi este teamă, înţelegi?  

- Şi mie. Nu mă aşteptam la un asemenea eveniment. Surprinzător cadou mi-ai făcut de ziua mea.  

- Care a trecut. La patruzeci de ani nu-i prea târziu să devii tată. Dacă ştiam de atunci, îţi spuneam de pe doi septembrie când te-am felicitat de aniversare. Atunci puteai să consideri vestea drept cadou de aniversarea celor patruzeci de ani ai tăi.  

- Puteai să vii şi tu. Mi-era dor de tine.  

- Chiar! Doar ce plecasem de două-trei zile de la mare. Ce le-aş fi spus alor mei dacă mă întorceam imediat pe litoral? Că mi-am uitat fecioria pe o cuşetă de vaporaş şi merg s-o caut?  

- Eu ştiu ce să zic?  

- Da! Văd că de fapt tu nu ştii multe acum ce să-mi spui.  

- Adică?  

- Ştiu că nu m-ai obligat să mă culc cu tine, că eu mi-am dorit poate acest lucru, dar nici nu m-ai oprit s-o fac. Deci, cum eu mi-am asumat răspunderea oricărei urmări, tacit ţi-ai asumat-o şi tu.  

- Desigur, aici ai dreptate. Şi chiar doreşti să-l faci, dacă se dovedeşte că ai rămas însărcinată?  

- Tu ce propui? Să avortez? Îmi încep viaţa cu un avort? Tot ar exista posibilitatea ca părinţii mei să afle că sunt însărcinată. Cu ce ar schimba aceasta lucrurile? Dar dacă după aceea nu voi mai putea avea niciodată copii?  

- Da, aşa este. Bine, puştoaico! Mai vorbim când ai o certitudine. Mergi totuşi la un control ginecologic şi află adevărul.  

- Mai întâi am să fac un test de sarcină şi după aceea am să merg. Ce mai pot face altceva?  

- Să-mi spui că încă mă mai iubeşti.  

- Nu te-ai convins de asta? Ce dovezi mai vrei dacă ţi-am dăruit ce aveam eu mai pur: cinstea de fată - fecioară.  

- Bine, m-ai convins. Dar poate că ţi-a mai trecut din iubire de când ne-am despărţit.  

- Ştii ce! Eşti un obraznic, asta eşti! Şi fata îi închise telefonul, foarte supărată pe Ştefan.  

Când se gândi la situaţia sa şi la modul cum o privea Ştefan, ca pe o glumă, Dalia chiar îşi dădu drumul la plâns. Tocmai trecea pe lângă parcul din centrul oraşului, aşa că alese la întâmplare o alee, se aşeză pe o bancă să se liniştească şi să-şi analizeze toate perspectivele din viitorul apropiat. Că va avea serviciu era o certitudine. Dar dacă este cu adevărat însărcinată, peste câteva luni începea să se cunoască aceasta şi se vor naşte destule bârfe, ştiindu-se că nu este măritată. Apoi cum să le spună părinţilor? Cum vor reacţiona ei la o asemenea veste neplăcută. Se aşteptau la altceva de la unica lor fiică. Şi Gloria, care nu avea proprii săi copii, ţinea la ea ca la o fiică. Cel puţin aşa percepea ea relaţia cu mama Gloria.  

Din discuţia telefonică purtată cu Ştefan nu a observat nicio clipă că ar fi dispus să se însoare cu ea. Ce dacă este cu cincisprezece ani mai mare? O ştia şi când s-a culcat cu el. Atunci seara nu s-a gândit la faptul că exista riscul să rămână gravidă din prima noapte. Ce, mai avea timp să se gândească la riscuri? Ghinion, asta este. Să zicem că va merge la un ginecolog şi va vorbi să o chiureteze. Dar dacă aşa cum i-a spus şi lui Ştefan, există posibilitatea să nu mai poată avea copii după aceea? Poate viitorul său soţ va dori copii. Şi ea îşi doreşte măcar doi. Nu vrea să aibă doar unul, cum este ea singură la părinţi. Dacă se întâmpla ceva tragic cu ea în timpul accidentului? Cum ar fi suportat tatăl său şi cea de a doua pierdere a unei fiinţe dragi sufletului? Ea nu a avut parte de un frate sau o soră cu toate că şi-ar fi dorit-o.  

Vineri, Dalia a mers cu taică-su la firma Auto Tivoli din oraş să-şi aleagă maşina. Nu ar fi vrut să-şi mai ia aceeaşi culoare ca cea a primei maşini, de vişină putredă, să nu-şi mai amintească de ea şi de accident. Alese un albastru metalizat. Măcar aşa putea să-i spună lui Ştefan că şi-a ales culoarea maşinii după ochii lui albaştri precum apa mării când este limpede de-i poţi străbate cu privirea adâncurile. Mai întâi a făcut o cursă cu ea prin oraş, să vadă cum se comportă şi dacă se poate adapta cu ea. Nu a fost nicio problemă, şi i-a plăcut cum se simţea în ea, chiar dacă nu mai era la fel de rapidă ca Maserati-ul său.  

După prima probă, s-a trecut la perfectarea actelor. Tatăl său a semnat un cec de decontare şi cu documentaţia în poşetă, Dalia a devenit stăpâna unei noi maşini. Spera ca aceasta să nu-i mai aducă niciun ghinion. Nici ea nu mai alerga ca înainte, devenise mai prudentă în şofat, îi era chiar teamă. Putea acum să plece şi la Ştefan în weekend. Le va spune părinţilor că merge la munte undeva prin zonă, poate pe la Slănic Moldova, Soveja, sau altundeva, găsea ea o minciună. Cine ar refuza două zile de stat în compania unui iubit ca Ştefan?  

Chiar, ce ar fi să-i facă o surpriză lui Ştefan weekend-ul viitor? Aşa îi făcea şi rodajul maşinii. Va merge tot prin Brăila. I-a plăcut traseul şi nici la bac nu a aşteptat prea mult. Erau câteva porţiuni de şosea mai degradată, dar va vedea ea pe unde va merge dacă se hotărăşte să-l viziteze.  

Ideea plecării la Neptun a frământat-o toată săptămâna. Luni a început activitatea la ziar. De fapt şi-a făcut actele, analizele, tot ce era legat de angajare. Figura ca ziaristă, dar de fapt încă nu avea o sarcină anume. Era în perioada de acomodare. Citea ziarul zilnic să vadă despre ce este vorba, discuta cu ceilalţi reporteri mai mult despre ce a făcut la facultate şi dacă a mai scris articole. Redactorul şef i-a spus că va colabora la început cu un reporter mai hârşit în ziaristică, un bătrân ajuns în pragul pensionării. Mai avea un an şi va rupe vârful la creion, cum îi plăcea lui să spună când venea vorba despre pensionarea sa. Metaforic, voia să spună că nu va mai scrie nimic după aceea.  

Se gândea să meargă la un ginecolog dar dacă tot mergea la Neptun, o va consulta ginecologul Complexului. Trebuia să fie un cunoscut al lui Ştefan, dacă lucra în baza de tratament. Atunci, în funcţie de ce-i va spune, se va sfătui cu el şi va proceda cum vor hotărî de comun acord. Trebuia să-şi asume şi Ştefan răspunderea. Nu va lăsa totul pe umerii ei. Ea nu ştia ce să facă, bani nu avea pentru un eventual avort şi nici să-i ceară tatălui sau mamei Gloria nu putea.  

Referinţă Bibliografică:
ZBORUL SPRE STELE - ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1196, Anul IV, 10 aprilie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!