Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014        Toate Articolele Autorului

ZBORUL SPRE STELE - roman premiat de Liga Scriitorilor
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Cele două femei mai aveau doar două zile de vacanţă, care pentru amândouă a fost o vacanţă la malul mării de neuitat. Fiecare lua cu ea la plecare, câte ceva care îi va marca poate întreaga-i viaţă.  

Gloriei îi rămânea amintirea unei nopţi de dragoste petrecută în braţele bărbatului de care se simţise îndrăgostită, cu trăiri care i-au redat pentru câteva momente, primăvara vieţii când doar visa, dar nu şi savura acele tainice dorinţe specifice tinereţii.  

Dalia lăsa la malul mării împlinirea visului său interstelar, vis născut într-o noapte ploioasă de sfârşit de primăvară, când zburând printre aştri, s-a întâlnit cu prinţul călare pe armăsarul său negru, împodobit cu harnaşamentul poleit cu aur. A luat-o pe cal şi amândoi îmbrăţişaţi au alergat spre castelul de cleştar ridicat pe vârf de munte. Era prinţul ce i-a salvat viaţa şi de care s-a îndrăgostit pe loc. Iubirea pentru el va străluci, precum străluceşte luceafărul de miazăzi, în nopţile senine cu lună plină. Tot aici la malul mării, într-o noapte senină de sfârşit de august, luceafărul a privit indiscret prin hubloul unei bărci, cum ea îşi depunea pe altarul iubirii cu miros de flori de primăvară, puritatea sa ca dar şi gaj, că-l va iubi mereu pe acest prinţ, cum l-a iubit în această noapte nebună, jurându-i că nu va dispare niciodată dragostea sa curată ca lacrima pruncului dornic după sânul mamei, orice s-ar întâmpla între ei.  

Amândouă uitaseră repede de vizita de la herghelie unde nu au fost impresionate de caii văzuţi, motiv pentru care Dalia nici nu a mai vrut să ia lecţii de călărie. Desigur că pentru turişti sau pentru cei ce doreau să se iniţieze în echitaţie, nu erau scoase din padocuri cele mai frumoase exemplare ale hergheliei.  

Acum fetele se pregăteau de plecare. După tratamentul făcut în bază, Dalia se mişca mai bine, fără dureri, sperând ca în timp, chinul suportării procedurilor să-i fie răsplătit. Erau amândouă bronzate şi oricât de bine s-au simţit la mare, li se făcuseră dor de casă şi mai ales de Laurenţiu, soţ sau tată. Amândouă plecau de aici cu un secret pe care trebuia să-l ascundă foarte bine. Sperau să nu se dea de gol, cu timpul. Fiecare se gândea altfel la cele întâmplate la malul mării şi priveau dintr-o altă prismă acele evenimente deosebite.  

Dalia fiind tânără şi visătoare, nu dădea mare importanţă celor întâmplate cu ea. Nu era nicio modificare în comportamentul său. Ea era o tânără, crescută în condiţii bune, cu o educaţie solidă, ca toate fetele generaţiei sale, poate undeva la nivelul superior al educaţiei. A păstrat o anumită distanţă în relaţiile ei. Nu şi-a început viaţa sexuală cum se întâmplă în general cu fetele vârstei sale, încă din perioada adolescenţei. Dar nici marea dragoste nu i-a apărut până acum. Soarta îi rezervă însă o cumpănă, prin accidentul suferit. I-l scoase în cale pe Ştefan. Oare chiar se îndrăgostise de el sau ceea ce simte acum poate fi o confuzie între dragoste, iubire şi obligaţie faţă de cel ce i-a salvat viaţa? Din modul cum gândeşte, cum simte, asta ar cam reieşi de fapt. Simte că îi aparţine lui Stefan pentru că acesta a salvat-o de la moarte, iar puritatea ei este prima ofrandă pe care i-a putut-o oferi. Dar, în rest?  

Mama Gloria era o femeie cu experienţă care, din punct de vedere material, avea tot ce-şi dorea. Era conştientă de acest lucru, dar simţea că anii trec, nu mai este tânără ca fiica lui Laurenţiu. Se uita din ce în ce mai des în oglindă şi vedea contrastul având alături pe fiica vitregă, tânără şi frumoasă, aşa cum a fost şi ea cândva. Începe în conştiinţa sa să se manifeste criza vârstei avute. Ştefan îi este la îndemână. Dacă nu ar fi apărut el acum, mai târziu ar fi fost altul. Este vorba despre a-şi dovedi ei însăşi că încă este frumoasă şi dorită. Că încă este o femeie care place unui bărbat, altul decât soţul.  

Ea era doar la începutul crizei legată de vârstă. Dacă situaţia ei materială şi viaţa familială au pus-o până acum la adăpost de aceste trăiri, criza s-a declanşat datorită faptului că era singură cu Dalia în vacanţă, când începu să vadă diferenţele de vârstă şi să se teamă pentru viaţa sa intimă. Se declanşă o luptă între sentimentele ei de femeie căreia nu i s-a refuzat nimic până acum şi datoriile familiale, legate de soţ şi fiică. Motivaţiile ei în faţa lui Ştefan sunt superficiale, de convenienţă, lucru de care acesta îşi dă seama şi le tratează ca atare.  

Gloria are ascuţit la maximum simţul vigilenţei îi studiază tot timpul comportamentul fetei şi pe cel al lui Ştefan. Nu ştie ce să creadă despre natura relaţiilor dintre cei doi. Amândoi se descurcau destul de bine şi nu-şi trădau secretele. Mereu se întreba dacă Dalia a mai apucat să se înfrupte din plăcerile “fructului oprit” sau nu. Dacă relaţia celor doi s-a finalizat într-un fel, sau a rămas ca un simplu moft trecător al fetei.  

Totuşi, la plecarea de pe litoral ceva comun le îngrijora fără să vrea pe amândouă, aşteptând ca timpul să le dea răspunsul mult dorit. Să nu le joace viaţa cumva vreun renghi şi să rămână însărcinate după experienţa sexuală de la malul mării. Dacă pentru Gloria mai în vârstă şi mai experimentată, era relativ simplu să motiveze acest “accident”, putând spune că a rămas cu Laurenţiu în prima noapte de dragoste când a revenit acasă, pentru Dalia era mai complicat. Trebuia mai întâi să-l contacteze pe Ştefan să-i dea vestea, înainte de a lua vreo hotărâre majoră. Se întreba, pe bună dreptate, dacă acesta era dispus eventual să o ia de soţie, sau va trebui să se descurce cum putea mai bine, adică să avorteze. Doar nu era dispusă de dragul primei sale aventuri cu un bărbat, chiar dacă simţea că era îndrăgostită de el, să crească singură un copil fără de tată. Era prea tânără, aflată la început de viaţă, fără nicio carieră, fără niciun viitor profesional, ca să-şi poată permite să crească de una singură un copil.  

Ştefan le-a promis că va organiza o cină de adio înaintea plecării lor de pe litoral. Nici una dintre ele nu a mai reuşit să rămână singură cu bărbatul care le-a provocat atât de multe cutremure sentimentale în zilele ce au urmat evenimentelor. În noaptea cu pricina, Dalia i-a povestit Gloriei că seara a mers la discotecă unde nu a stat prea mult. Nu s-a simţit bine fără nicio cunoştinţă şi cu gândul că ea este singură şi bolnavă în cameră. A revenit după ceva timp în garsonieră unde a găsit-o dormind, şi a lăsat-o să se odihnească, încercând să nu facă prea mult zgomot.  

Gina a mers a doua zi foarte pornită, direct în biroul lui Ştefan, unde i-a cerut lămuriri.  

- Care este relaţia ta cu fata lui Trifan, văzându-te cât de tandru dansai cu ea aseară în discotecă?  

- De unde ştii ce am făcut eu aseară? Mă urmăreşti, cumva?  

- Nu. S-a întâmplat să mă aflu şi eu în discotecă cu o prietenă venită pe litoral.  

- Şi care-i problema ta?  

- Unde aţi dispărut la scurt timp amândoi? Unde ai dus-o? În garsonieră la tine, sau pe barcă?  

- De ce te-ar interesa? Este treaba ta unde merg cu o femeie?  

- Desigur. Cu mine ce ai de gând? Doar să mă foloseşti ca femeie la pat când ai nevoie şi nu găseşti nicio fufă?  

- Ce te face să crezi lucru acesta?  

- Modul cum mă tratezi, cum tratezi de fapt relaţia noastră. Ne ferim când ne întâlnim de parcă ar interesa pe cineva cu cine ne culcăm noi.  

- Credeam că asta nu te deranjează.  

- Mă deranjează modul cum alergi după toate pupezele. Nu ştiai la care să te repezi mai întâi, la mamă sau la fiică.  

- Nu fi caraghioasă. Este familia colaboratorului meu. Tocmai de aceea am fost atent cu ele.  

- Colaborator pe dracu! Am văzut cât de “atent” erai cu ele. Le sorbeai din ochi. Mai ales pe mă-sa.  

- Eu zic să te potoleşti. Nu-i treaba ta ce fac eu. Vezi-ţi de atribuţiile tale şi lasă-mă pe mine în pace. Nu-ţi permit să intri în viaţa mea când vrei tu.  

- Dar tu ai dreptul să intri în viaţa mea?  

- Voi fi atent pe viitor să nu o mai fac.  

- Da? Atunci pe moldovence să le mai chemi în patul tău.  

Eu nu voi mai fi curva ta de ocazie de aici în acolo!  

Discuţia dintre ei a degenerat rapid, determinându-l pe Ştefan să fie mai radical în momentul când Gina îşi aroga anumite drepturi asupra libertăţii sale. Nu i-a promis niciodată că se însoară cu ea şi nici nu o interesează ce face el în timpul liber şi cu libertatea lui de burlac. Dacă nu-i convine statutul şi consideră că nu mai pot colabora, poate să-şi dea demisia, cu toate că s-ar despărţi greu de o asemenea colaboratoare cu experienţă şi pricepută ca manager.  

Gina părăsi biroul lui Ştefan trântind supărată uşa, ameninţându-l că se va căi mai târziu că o tratează ca pe o simplă curvă la care apelează doar când are nevoie. Ştefan, indignat de insolenţa salariatei şi totodată amantei sale, a aruncat cu scrumiera după ea făcând-o ţăndări în urma impactului cu peretele, unde lăsă un crater adânc în tencuială, descoperindu-şi astfel temperamentul său coleric.  

Timpul le-a rezolvat însă pe toate cum ştia el mai bine. Gina s-a calmat, amintindu-şi că doar nu-i prima dată când se întâmplă aşa ceva între ei. Pe Ştefan nu-l poţi struni după cum vrei, fiind o fire independentă. O făcea pe supărata şi îşi vedea de treburile sale de serviciu. Nu se gândea să demisioneze, cu toate că ar fi găsit unde să lucreze la experienţa sa. Lucra de prea mulţi ani împreună cu Ştefan aşa că, încerca să-i treacă cu vederea şi această escapadă pe care nu şi-a recunoscut-o şi nici ea nu era sigură că s-a produs. Erau doar supoziţii. Poate era adevărat că fata s-a dus în cameră fiindu-i mamă-sa bolnavă.  

Sosi şi ultima seară, seara de adio sau прощальный bечером cum îi spuneau turiştii ruşi sosiţi în unitate, ultimei seri pe care o petreceau cu veselie, dans şi mai ales cu multă băutură. Ca şi prima dată când s-au reîntâlnit pe litoral, cele două femei şi-au ales ţinutele cele mai elegante avute în bagajul lor de vacanţă.  

De data aceasta Ştefan l-a invitat la rândul lui pe amicul Valentin din Vama Veche, să le ţină companie şi acesta nu a întârziat să apară la ora stabilită, cu o sticlă de tequila şi alta de cremă de whisky. Dorea şi el să-şi ia la revedere de la cele două moldovence şi să-i amintească din nou doamnei Trifan că este interesat pentru anul viitor de o colaborare cu firma familiei. Apoi, un mic chef nu strică niciodată. Nu era omul care să evite o mâncare bună şi o băutură de calitate după cum era convins că vor aduce la masă ospătarii lui Ştefan.  

- Mă bucur, doamna Trifan, că am avut ocazia de a vă cunoaşte şi de a vă avea împreună cu fiica printre oaspeţii mei de seamă din această vară.  

- Nu mai puţin şi eu domnule Prisăcaru. M-am simţit foarte bine în hotelul dumneavoastră. Se mănâncă şi se doarme foarte bine în Vama Veche, dacă ştii să-ţi alegi locaţia.  

- Asta cam aşa este. Ne străduim şi noi să facem ca turiştii să se simtă cât mai bine, să ne caute şi în anii următori, altfel rămânem cu hotelul gol.  

- Ei!!! Nu cred că rămâneţi dumneavoastră cu el gol la câtă lume vine în Vamă.  

- Sper că veţi veni la anul însoţite şi de domnul Trifan. Mai organizăm o masă de vânat, fie el cu pene sau cu blană.  

- Am să-i transmit această invitaţie. Poate că vom reuşi să colaborăm pe viitor cum o facem cu succes şi cu firma lui Ştefan.  

- Da, eu sunt interesat de această colaborare. Mi-a povestit prietenul meu câte ceva şi dacă tot ajung maşinile cu produsele dumneavoastră la Neptun, cât mai este până la Vama Veche?  

- Aveţi dreptate, aşa este.  

- Şi domnişoara? Cum s-a simţit pe litoral? Nu şi-a găsit niciun tânăr de care să se îndrăgostească, sau îl are asigurat la Focşani?  

- A fost bine, iar cele trei săptămâni au trecut foarte repede. Băieţii să mai aştepte, nu-i nicio grabă, răspunse Dalia roşie în obraji de emoţie când a fost întrebată de vreo idilă pe litoral. Îl fulgeră cu privirea pe Ştefan aflat în faţa sa, apoi şi-o coborî în farfuria cu mâncare.  

Orchestra îşi vedea de programul obişnuit. Ca de obicei la ora douăzeci şi unu invită oaspeţii la dans, cu toate că şi până atunci au existat perechi care s-au avântat pe ring.  

Cei doi bărbaţi se priviră în fugă unul pe celălalt, apoi Ştefan îi făcu un semn discret lui Valentin s-o invite la dans pe Gloria. Acest gest nu-i scăpă vigilentei fete care şi-a propus să supravegheze cam tot ce se întâmplă la masa lor şi mai ales pe Ştefan dacă mai este interesat de mamă-sa, sau o are numai pe ea în atenţie. Spera ca din noaptea când i s-a dăruit, interesul lui pentru ea să crească. Să fie cel puţin atras de ea, dacă nu îndrăgostit. Poate cu timpul va reuşi să-l facă să se îndrăgostească. Avea toate atuurile. Era tânără, arăta bine, avea o perspectivă materială de invidiat, deci nu venea la “masa negocierilor” cu mâna goală cum s-ar zice. Avea ce să-i ofere, ca şi el de fapt. Dacă pe ea n-o deranja diferenţa de vârstă, cel puţin acum, spera ca nici pe el să nu-l deranjeze.  

- Doamna Trifan, mi-aţi face o mare onoare dacă nu mi-aţi refuza invitaţia la dans.  

- Cum să vă refuz, domnule Prisăcaru! Îmi face o deosebită plăcere, minţi ea cu seninătate.  

De fapt nici Laurenţiu nu era mai puţin corpolent ca el. Se îngrăşase în ultimii ani. Nu era ca Valentin, dar nici prea departe nu se afla. Doar că era ceva mai înalt, însă în schimb începuse să-l părăsească părul la cei cincizeci de ani ai lui. Cei doi bărbaţi erau de-o seamă. Poate şi acest motiv a împins-o cu atâta uşurinţă în patul lui Ştefan. Era ca aspect fizic o deosebire ca de la cer la pământ între ei şi diferenţa nu era dată doar de cei zece ani cât îi despărţeau, cât mai ales de faptul că Ştefan era un bărbat cu un corp atletic, bine legat, musculos, un brunet cu nişte ochi albaştri ca limpezimea mării liniştite, un bărbat deosebit de frumos. Când te privea te puteai reflecta în ochii lui, numai că nu întotdeauna te simţeai comod ca femeie. Te studia şi te pătrundea cu privirea de îţi înfrângea orice voinţă. Putea să te domine dacă asta dorea şi întotdeauna obţinea ce dorea de la o femeie. Te simţeai despuiată în faţa lui când îşi propunea să te seducă din priviri.  

Odată acceptată invitaţia, Valentin s-a înfiinţat din doi paşi lângă scaunul Gloriei, ajutând-o să se ridice şi să-şi tragă scaunul de sub ea.  

Ştefan o privea insistent pe Dalia. Se schimbase ceva în comportamentul său de când devenise femeie? Era aceeaşi fată dezinvoltă, plină de temperament, uneori chiar obraznică? Nu-i observa decât o privire melancolică ce-l urmărea.  

Fata se gândea la ce va rămâne în urmă după plecarea ei. Va lăsa un gol sau doar o scurtă amintire picantă? Nu ştia ce să spună despre cum a primit el această întâlnire a lor, când cu voia ei şi-a schimbat cursul normal al vieţii. Bine, acest lucru trebuia să se întâmple odată, mai devreme sau mai târziu. Nu timpul avea importanţă acum, ci fapta în sine. Ea i s-a dăruit pentru că aşa a simţit nevoia să facă. Pentru că-l iubeşte şi se simte, prin această dăruire, tot mai legată de el.  

- ”Dar el? Simte ceva deosebit faţă de mine? Cum apreciază gestul meu? Ca pe un fapt divers? Ca pe slăbiciunea unei fete tinere care a consimţit să pună capăt „poverii” de a fi fecioară la cei douăzeci şi cinci de ani ai săi? O fată care încă nu trăise plăcerile unei nopţi de dragoste? Este impropriu spus noapte. Se putea la fel de bine întâmpla şi ziua.”  

- Mergem şi noi la dans Dalia sau te simţi obosită? o scoase din visare Ştefan.  

- Nu, desigur că dansăm, cum să nu mergem? răspunse ea imediat.  

- Credeam că nu mai vrei să dansezi pe litoral, să nu mai fii strânsă în braţe de vreun bărbat.  

- De alt bărbat poate ai vrut să spui, după ce am fost aşa de plăcut strânsă de tine, răspunse ea zâmbind cu privirea pierdută în gol.  

- Chiar, nici nu am avut timp să mai discutăm. Sper că pleci cu amintiri plăcute de la mare.  

- Ştefan! îi spuse ea privindu-l direct în ochi de data aceasta, vorbindu-i foarte serios. Aş dori să ţii cont de un lucru şi anume că eu nu m-am dăruit unui bărbat oarecare, ci numai celui de care sunt îndrăgostită şi simt că-i aparţin atât fizic, cât mai ales sufleteşte.  

- Ştiam că nu te-ai dăruit unui bărbat oarecare. Eu nu sunt un oarecare, răspunse el cu emfază în glas.  

- Nu fi infatuat şi nu lua în derâdere ce-ţi spun, că te bate Dumnezeu. Am eu doar douăzeci şi cinci ani, dar nu mai sunt o copilă. Ştiu când sunt îndrăgostită de cineva şi dacă acel cineva merită să mă sacrific pentru el sau nu.  

- Şi eu am meritat?  

- Nu fi… Dacă ţi-am aparţinut, înseamnă că ai meritat iubirea ce ţi-o port şi dacă m-am îndrăgostit de tine, înseamnă că meriţi dragostea mea. Acesta a fost şi este crezul meu.  

- Mulţumesc. Să ştii puştoaico că şi tu îmi placi, poate mai mult decât ca o amantă. Totuşi trebuie să ne acordăm ceva timp de reflecţie. Nu doresc să fie pentru tine doar un sentiment de obligaţie datorat faptului că eu am fost acela care s-a întâmplat să fiu primul la locul accidentului şi să te salvez.  

- Nu-i deloc aşa. Tu ai fost acolo pentru că Cineva a vrut ca tu să fii acolo. De aceea nu ai putut ajunge la timp în Poiană şi ai amânat întâlnirea. Aşa era stabilit de Forţa Divină. Să mă întâlneşti şi eu să te descopăr ca pe un dar trimis de Dumnezeu în calea vieţii mele. Nu voi regreta niciodată că m-am dăruit ţie şi te rog să nu consideri aceasta ca pe o obligaţie care s-a fixat în căpşorul unei copile, pentru a-ţi răsplăti fapta că mi-ai mai acordat o şansă la viaţă, ci ca pe dragostea ce ţi-o port. Tu poţi face ce doreşti cu aceste sentimente, dar te rog să nu le calci în picioare.  

Ştefan întinse mâna peste masă şi-o cuprinse pe cea a fetei, care se odihnea lângă paharul cu crema de whisky. Îi strânse cu afecţiune degetele. La această atingere, Dalia percepu cum se scurg în corpul ei energii de care nu ştia nimic până atunci. O înfiorau şi se simţi plăcut impresionată de această atingere. Ochii lui Ştefan o priveau limpezi, calzi, cu candoare, o acopereau cu dragoste. Încrederea fetei în ea şi în sentimentele sale creştea. Nu era doar ea singură şi secretul ei în faţa vieţii. Ştia, de înainte de a i se dărui lui, că dacă acesta nu va aprecia la adevărata valoare gestul său, se va consola cu gândul că cel puţin a făcut-o din devotament şi din iubire pentru el.  

- Hai să dansăm. Vreau să te strâng la piept încă o dată şi să mă bucur de prezenţa ta.  

- Şi după aceea?  

- După aceea? Vom vedea ce urmează. Doar nu le promit tuturor femeilor care îmi ţin companie în pat că le iau de nevastă. Când ai ajuns în faţa patului doar ţi-am spus clar că: „Suntem două persoane majore şi conştiente de ce urmează”, sau cam aşa ceva.  

- Nu te obligă nimeni să mă iei de soţie.  

- Desigur. Dansăm?  

- Cel puţin cu atât să mă aleg, să te mai ţin încă odată în braţe.  

- Nu fi copilă. Nu trebuie să dramatizăm. Nu pot spune că nu-mi placi şi că nu ar fi o soluţie căsătoria noastră, chiar dacă ceva ani ne despart.  

- Nu contează anii…  

- Acum poate nu, dar în timp…  

- Parcă mă invitaseşi la dans, Ştefan! Mergem?  

El o însoţi pe Dalia pe ringul de dans. Încercă să se poziţioneze ceva mai departe de cealaltă pereche, poate mai aveau să-şi spună cuvinte pline de sentimente în timpul dansului şi nu dorea să ajungă la urechile Gloriei. Ştia că este tot timpul cu ochii pe ei. Se bucura că încă nu şi-a dat seama că între el şi Dalia a avut loc întâlnirea de foc.  

- Nu avem cum să vorbim fără ca mama Gloria să afle ceva  

decât aici, pe ringul de dans. Oricum sunt conştientă că trebuie să dansezi şi cu ea, să nu dăm impresia că există ceva între noi. - Chiar! Ştefan! Există ceva între noi? îl întrebă ea direct.  

- Ce vrei să spui?  

- În afara faptului că am făcut sex acum câteva nopţi în urmă, pentru tine eu reprezint şi altceva decât acea fată virgină, care ţi-a dat anumite satisfacţii de Don Juan?  

- Adică sunt un insensibil? Nu-ţi respect sentimentele?  

- Poate că da. Dar tu ai sentimente Ştefan?  

- Dalia, mă uimeşti! Ce-i cu tine? Nu te-am respectat? Am încercat să te seduc? Ţi-am promis ceva înainte de a te culca cu mine? Eu credeam că ce s-a întâmplat între noi a fost rodul unor relaţii de voinţă şi accepţiune reciprocă. Mie îmi placi.  

- Ha, ha, ha! Te cred. Altfel poate că nu te culcai cu mine. Dar îţi place şi de mama Gloria, nu? Pe ea nu ţi-ai dorit-o în pat? Am văzut cu cât interes o priveai. Doar nu eram oarbă să nu văd câtă atenţie i-ai acordat pe tot parcursul vacanţei. Mai sunt şi alte femei în atenţia ta, care-ţi plac şi le curtezi ca pe noi?  

- Dalia, ce faci acum? O scenă de gelozie? Eşti conştientă de ce spui? O respect ca parteneră de afaceri şi ca soţie a tatălui tău.  

- Normal că sunt conştientă. Nu sunt convinsă pe deplin că s-a întâmplat ceva între voi. Încerc să mă apăr de tot ce-mi poate pune în pericol sentimentele mele sincere şi ataşamentul faţă de tine. Ştefan, poate nu mă crezi, însă eu te iubesc. Înţelegi? Te iubesc şi aceste sentimente când ţi le-am dăruit au fost la fel de pure ca şi trupul meu. Nu ştiu şi nici nu cred că tu respecţi soţul unei femei de care îţi place şi pe care ai pus ochii, indiferent cine ar fi el.  

- Te gândeşti la ce spui despre mama ta? Dacă ar afla că o bănuieşti de infidelitate faţă de tatăl tău, ce ar spune? răspunse el cu o altă întrebare, evitând comentariul la declaraţia de dragoste a fetei.  

- Nu ştiu să-ţi răspund! Doar mi-e teamă, spuse ea mai calmă.  

- Îţi mulţumesc pentru sentimentele tale. Ţi le respect şi ţi le preţuiesc. Mă simt flatat că la patruzeci de ani am reuşit să atrag atenţia unei tinere de douăzeci şi cinci ani, care să-mi dăruiască aceste sentimente.  

- Şi fecioria!! Nu uita de ea, te rog. Niciodată nu m-am gândit că am lângă mine un bărbat de vârsta pe care o spui. Ţi-am simţit totdeauna tinereţea, atât fizică, cât mai ales pe cea sufletească. Nu am perceput că ai vârsta de care te vaiţi. Nu prea s-a văzut când m-ai făcut femeie, mai spuse ea privindu-l direct în ochi cu multă căldură în glas, strângându-l cu forţă în braţe.  

- Da, ai dreptate. Acum nu se poate spune că sunt un bărbat în vârstă. În cel mai rău caz poţi spune cu experienţă, sau matur, completa el râzând. Dar, mai târziu, când tu vei fi ca mama ta, eu voi avea şase decenii.  

- Ce are a face? Vom fi atunci amândoi în vârstă. Nu se trec femeile mai repede ca bărbaţii?  

- Unde vezi tu că s-a trecut mama ta?  

- Aha, eşti tot cu ochii pe ea, ştiam eu că nu renunţi aşa uşor!  

- Ei lasă că mâine plecaţi şi se întoarce la tatăl tău. Nu va mai exista niciun pericol pentru toţi, spuse el râzând cu plăcere.  

- Dar, sincer Ştefan, a existat? Sau numai eu am căzut în plasa ta de seducător. Te-ai mulţumit oare tu doar cu mine? M-ar mira.  

- Dalia, să ştii că mă superi tocmai la plecare. Aşa impresie ţi-am lăsat? o făcu el pe indignatul.  

- Nu uita că am făcut jurnalism şi acolo mai înveţi şi psihologie. Am profitat de cele trei săptămâni şi cum îmi plăceai, mi-am permis să te folosesc ca material de studiu. Să văd cui îi încredinţez curăţenia sentimentele mele.  

- Aşa deci, am fost materialul tău de studiu!  

- Da, într-un fel, spuse ea zâmbind satisfăcută că l-a intrigat cu ceva. Hai să mergem la masă că a ajuns mama înaintea noastră şi ne poate studia şi ea la fel de bine cum am făcut şi eu cu tine. Ţi-ar conveni să descopere ce ştim noi? mai spuse ea zâmbind.  

- Odată tot vor afla cu toţii dacă vrei să ne căsătorim.  

- Da? Chiar ai vrea?  

- De ce nu? Drăguţă eşti, inteligentă eşti şi…mai ales tânără, încheie el vesel luând-o de după umăr, s-o conducă spre masă.  

Valentin Prisăcaru, plin de transpiraţie, având cămaşa udă de ziceai că a trecut pe sub o streaşină pe timp de ploaie, se răcorea cu un pahar cu vin alb abia umplut, vânturându-şi prin faţa ochilor batista, cât un ştergar de popă.  

- Măi Ştefan, unde ai găsit muzicanţii ăştia că erau să mă omoare.  

- Tu îţi pui mintea cu ei? Sau ai vrut să-ţi etalezi calităţile de dansator faţă de doamna Trifan?  

- Măi, să ştii că mai aveam puţin şi dădeam ortul popii pe ringul de dans. Noroc cu doamna Trifan că m-a susţinut să nu cad din picioare.  

- Ha, ha, ha. Aşa te lauzi? Tu, bărbat tânăr, la doar cei cincizeci de ani ai tăi?  

- Tânăr pe dracul. Nu vezi ce târăsc după mine? se lamentă el în continuare arătându-şi abdomenul său voluminos.  

- Ei! Aşa se întâmplă dacă te înfrupţi numai din prepeliţe fragede, mai spuse Ştefan cu subînţeles.  

- Lasă mă prepeliţele. Mai uşor cu ele că sunt doamnele la masă, răspunse Valentin râzând cu gura până la urechi.  

Cele două femei se amuzau şi ele de conversaţia veselă a bărbaţilor bine dispuşi amândoi din motive diferite. Ştefan l-a prins la strâmtoare pe Valentin şi acum îl tachina amuzându-se pe seama lui. Se cunoşteau de mult timp, erau buni prieteni şi îşi permiteau anumite glume între ei. Cine ştie ce discuţii au mai avut ei şi altădată despre femei la chefuri, dacă acum îl persifla cu aluzia la prepeliţele lui tinere.  

Dalia sorbea prin paiul din pahar, privind-o pe furiş pe mama Gloria, să vadă dacă nu cumva o foloseşte la rândul ei ca material de studiu, cum i-a spus lui Ştefan pe ring că a fost el. Poate este interesată despre ce-au vorbit în timpul dansului, sau o fi fost mai mult preocupată să-i ţină isonul lui Valentin pe ringul de dans?  

Se simţea răcorită sufleteşte că a avut curajul să-i zică lui Ştefan ce avea pe suflet. Să mai scape de povara pe care o va lua cu ea spre casă. Reprezintă sau nu ceva pentru el, ori o va uita imediat ce maşina lor va părăsi parcarea Complexului? Din discuţia purtată parcă a prins un pic de curaj. Părea că totuşi Ştefan ţine la ea şi o va lua în serios ştiind că este îndrăgostită de el. Spera asta, şi nu datorită posibilităţilor sale financiare. Tatăl ei nu era mai sărac ca el, poate chiar mai bogat şi cum era singura lui moştenitoare, orice bărbat putea deveni interesat de un asemenea mariaj.  

În timp ce ea trăia diferite stări şi îi apăreau asemenea gânduri, ceilalţi trei se întreţineau într-o discuţie despre afluenţa de turişti din ultima vreme şi că se anunţa un septembrie plin de căldură, cu speranţa ca lumea să aleagă tot marea ca loc preferat pentru vacanţă.  

Dalia se bucura că era lăsată singură cu propriile sale gânduri. Privindu-l pe Ştefan era convinsă că dacă ar fi să aleagă să-l însoţească în viaţă, l-ar urma chiar dacă ar duce-o şi în Iad. Raiul la cunoscut în noaptea de pe barcă. Dacă este lângă el, nici Iadul nu poate fi aşa de înfricoşător după cum se spune.  

Ce contrast exista între cei doi bărbaţi. Valentin nu era urât la chip, doar că era supraponderal. La înălţimea lui arăta cam rotunjor. În rest, era acceptabil pentru o femeie de vârsta lui. Îşi găseşte el perechea, nu ducea lipsă de oferte dacă era interesat. Nu spunea Ştefan ceva despre preferinţele lui pentru "prepeliţele" tinere?  

Ce-or avea bărbaţii ăştia mai "trecuţi" cu fetele tinere? Le stimulează oare orgoliul de masculi în călduri? Desigur că-şi găseau partenere amândoi la potenţa lor financiară, mai ales în Vama Veche unde veneau atâtea fomiste tinere. Pădure fără uscătură nu se poate, aşa că şi fete fără morală sunt destule. Pentru ele conta distracţia, nu cu ce “sacrificii” o pot obţine.  

Chiar! Oare sunt sacrificii, sau o ocupaţie acceptată ca mod de viaţă? Fără să vrea, îşi aminti de unele dintre colegele sale din facultate. Multe dintre ele ca să se întreţină şi să aibă un ban de buzunar, ori lucrau noaptea la vreun chat pentru bărbaţi, ori frecventau anumite cluburi.  

Faţă de Valentin, el era un bărbat care arăta foarte bine din punct de vedere fizic, destul de deştept, căruia afacerile îi mergeau din plin, având bani suficienţi, lucruri ce-i confereau o deosebită încredere în sine. Îşi putea permite tot ce-şi dorea. Masculinitatea lui deriva din toate aceste atuuri. Nu avea scrupule în privinţa femeilor. Avea în pat tot ce-i pica şi îi plăcea. Îşi hrănea siguranţa de sine prin numărul şi calitatea femeilor pe care le putea avea. Experimentat sexual, ştia cum să procedeze cu femeile pentru a le atrage în patul lui misterios şi plin de surprize erotice.  

Dalia se gândea că cine ar vedea-o în compania lui Ştefan şi-l cunoştea bine, ar putea spune şi despre ea că este o femeie "uşoară şi interesată" de averea lui. Ea tânără, el... mai vârstnic, dar bogat.  

Poate că ar avea dreptate. Oare, dacă ar fi fost un oarecare şofer care trecea în acel moment pe şosea când ea a zburat peste parapet, posibil mai tânăr, sau căsătorit şi cu doi-trei copii, s-ar mai fi îndrăgostit de el? Ce putea să declanşeze în sufletul său această atracţie puternică faţă de Ştefan? Imaginea sa fizică sau ideea că este un bărbat realizat material? Nu ştia şi nu găsea niciun răspuns la aceste întrebări deocamdată.  

Credea, totuşi, că este îndrăgostită de el şi era disperată că trebuia acum să-l părăsească. Pentru cât timp nu ştia. Definitiv, sau vor putea vorbi zilnic pe internet, prin telefon, ori chiar se vor putea vizita reciproc? Existau prea multe întrebări într-un spaţiu aşa de mic. Mai erau câteva ore şi nu ştia ce se va întâmpla cu relaţia lor, mai bine spus cu ea. El poate că nici nu-şi făcea probleme. Ea pleacă şi rămâne definitiv plecată, lăsându-i doar amintirea unei nopţi de dragoste într-o cabină de barcă.  

Părea tristă, nesigură pe ea, poate dezamăgită. Era la prima experienţă de acest gen în viaţă şi nu ştia cum să se protejeze psihic în cazul unei rupturi. Când a lăsat gândurile să zburde singure în imaginaţia sa, a luat în calcul şi faptul ca Ştefan să nu-i răspundă cu aceleaşi sentimente afective. Simţi cum mâna mamei Gloria o acoperă pe a sa şi cum o priveşte cu căldură. Parcă intuia ce se întâmplă în sufletul fiicei sale vitrege.  

- Lasă, mâine suntem acasă şi ai tot timpul din lume să te gândeşti la viitor.  

De unde ştia mama sa că există o situaţie numai a ei la care se gândeşte acum? Să o fi trădat imaginea sa temătoare? I-a descoperit tristeţea din suflet? Se uită la Gloria cu înţelegere şi cât pe’aci să-i dea lacrimile. Îşi scutură capul ca şi când ar fi vrut să-şi alunge gândurile triste. Privi în jur şi se mai lumină. Auzea şi ce discutau cei doi bărbaţi. Acum se refereau la diferenţa de gust a unor soiuri de vin din podgoriile locale.  

Dalia interveni în discuţie ca să-şi alunge imaginea de tristeţe gânditoare de pe chip, imagine care îi atrăsese atenţia mamei sale.  

- Nu sunt o băutoare sau cunoscătoare dar, din ce l-am auzit pe tatăl meu, cât şi pe alţi bărbaţi din zona noastră, vinurile din podgoria Vrancea sunt mai deosebite, lucru dovedit de multitudinea medaliilor obţinute la diferite concursuri de specialitate.  

- Ai dreptate. Am avut prilejul data trecută să gustăm două sortimente deosebit de valoroase, completă Valentin.  

- Stai că trimit să ne aducă o sticlă şi mai valoroasă, mai ales foarte veche, primită de la domnul Trifan. Acum la despărţire ce este mai frumos decât să ne cinstim cu un vin special de Odobeşti? Celelalte au fost de la Panciu.  

Ştefan a chemat şeful de sală şi, dându-i o cheie, l-a trimis la el în birou să-i aducă o anumită sticlă cu vin indicându-i locul unde se află. Când a sosit cu sticla, Ştefan nu s-a abţinut să nu o prezinte în lumina fluorescentă, să-i scoată în evidenţă culoarea, apoi le-a dat să miroasă dopul din plută şi turnând în pahare nefolosite, le-a spus:  

- Este un vin sec, vechi de peste douăzeci şi cinci de ani...  

- Mai bătrân ca domnişoara Dalia, sări Valentin vesel.  

- Da, aşa se poate spune. Este cules într-un an bun, cu struguri bine copţi şi cu bobul plin de zahăr. Veţi vedea ce aromă plăcută are şi cum se simte gustul specific soiului aligote. Este un soi de strugure originar din Franţa, ce se cultivă cu succes şi la noi în ţară, mai ales în podgoriile din Moldova, Vrancea şi aici în Dobrogea la Murfatlar, Niculiţel sau Ostrov, unde s-a aclimatizat foarte bine.  

Fiecare a ridicat paharul cu licoarea alb-gălbuie, peste care se aşezase patina timpului. Bărbaţii clătinau paharul şi-l miroseau, de parcă erau într-un concurs la o degustare de vinuri şi nu la o masă prietenească de despărţire. Femeile, mai puţin încântate de calitatea vinului, nefiind cunoscătoare, ci doar băutoare de ocazie, închinară şi ele urându-le noroc celorlalţi şi succes în afaceri.  

Cina s-a terminat într-o atmosferă optimistă, cu urări de revedere şi colaborări pentru viitor. Luându-şi la revedere de la cei doi bărbaţi, fetele s-au retras spre camera lor. Aveau timp a doua zi să-şi facă bagajele. Nu plecau cu noaptea în cap, dar nici prea târziu să le prindă întunericul. De data aceasta intenţionau să schimbe traseul aglomerat prin Hârşova cu unul mai puţin aglomerat prin Măcin - Brăila - Focşani, trecând Dunărea cu bacul la Smârdan. Aşa vor descoperi frumuseţea munţilor Dobrogei şi a pădurii de la Babadag, un traseu pe care nu au mai fost niciodată, dar recomandat de către cei doi bărbaţi.  

 

Referinţă Bibliografică:
ZBORUL SPRE STELE - roman premiat de Liga Scriitorilor / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1194, Anul IV, 08 aprilie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!