Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014        Toate Articolele Autorului

ZBORUL SPRE STELE - roman premiat de Liga Scriitorilor
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Seara, pe la ora douăzeci, când s-au trezit să meargă la cină, mama Gloria se simţea şi mai rău decât atunci când se culcase. Curentul care a prins-o pe drumul dinspre Balcik spre Neptun, avea un efect mai mare decât se putea repara cu o pastilă-două de paracetamol sau de aspirină tamponată, care să-i protejeze stomacul chinuit de multe ori de lipsa consistenţei hranei, sacrificiu făcut de dragul frumuseţii corporale.  

Indispoziţia fizică a obligat-o să o roage pe Dalia să-i aducă şi ei când va merge să servească cina, ceva uşor de mâncare, un iaurt, sau altceva similar şi câteva felii de pâine prăjită. Să comande la bucătărie şi o cană mare cu ceai, cât mai cald posibil. Va face un duş fierbinte şi va încerca şi acest remediu. Fata, părăsind îngrijorată camera, în drum spre restaurant, îl sună pe Ştefan:  

- Bună Ştefan. Scuză-mă că te deranjez. Mama Gloria nu se simte prea bine. Este culmea, răcită în plină lună toridă de vară. De fapt, a tras-o curentul pe drumul de întoarcere din Bulgaria.  

- Bună seara Dalia. Îmi pare rău de cele întâmplate, acum sunt foarte ocupat. Mă simt vinovat pentru necazurile mamei tale, dar cum mă eliberez de problemele cu statut de urgenţă, voi încerca să vă contactez.  

- Bine Ştefan. Merg să servesc cina şi să-i aduc şi mamei ceva uşor. Te aşteptăm cu plăcere la o ceaşcă cu ceai.  

După servitul cinei, Dalia în mână cu toate cele dorite de mama sa, plus nişte dulceţuri, miere de albină, diverse gemuri, urca treptele spre etajul unde erau găzduite. Când ajunse la recepţie, dădu nas în nas cu Ştefan.  

- Aa, bună! Ce faci?  

- Mergeam spre voi.  

- Aha, foarte bine. I-am luat mamei Gloria ceva în loc de cină. Ţine tu cana cu ceai că-i fierbinte şi prea grea.  

Ajunşi în cameră, o găsiră pe Gloria cum ieşise de sub duş, înfăşurată doar în prosopul pufos de la baie. Avea nasul roşu ca întreaga-i piele. Se împăcase cam greu fierbinţeala apei, cu cea a pielii arsă de soare, dar cum zice românul : "suferă baba la frumuseţe". A trebuit şi ea să o suporte.  

- Bună Gloria. Îmi pare rău de indispoziţia ta. De ce nu mi-ai spus să dau drumul la aerul condiţionat dacă ţi-a fost cald în maşină?  

- Scuză-mi ţinuta Ştefan, nu mă aşteptam la vizita ta. Uite aşa, ca să mă tragă curentul şi să-mi stric frumuseţea de vacanţă aflată pe sfârşite.  

- Lasă că-ţi trece repede. Mâine te trimit la medicul nostru şi te va consulta. Avem şi o mini farmacie în bază.  

- Mami, ţi-am adus ce mi-ai cerut, interveni şi fiica. Hai, treci la masă. Uite, ai aici şi ceva de pus peste pâinea prăjită. Mâine ai să fii ca nouă dacă mai iei câteva pastile.  

- Sunt pe dracu ca nouă. Nu vezi în ce hal arăt? spuse ea cu supărare în glas.  

- Ei! Nu dispera, o încurajă şi Ştefan. Este ceva ce trece aşa cum a apărut. Păcat că ţi-ai stricat seara. Aveam în program o seară cu muzică, dans şi şampanie pe barcă. Dar dacă nu poţi, o amânăm pentru altă dată.  

- Nu, nu, puteţi să mergeţi voi doi. Eu nu cred că sunt în stare să părăsesc această cameră. Mă simt ca dracu. Sunt varză.  

- Mama Gloria, ce-i cu tine? Parcă nu obişnuiai să vorbeşti aşa de urât. Nu te-am auzit niciodată aşa de... răvăşită.  

- Vă rog să mă scuzaţi. Nu mă luaţi în seamă. Chiar nu sunt stăpână pe ce spun şi ce gândesc. Mergeţi voi fără mine.  

- Cum să mergem doar noi doi? Lasă că vei sta cuminte pe canapea sau pe scaun şi vom fi pe barcă împreuna "şi la bine şi la rău" cum spune românaşul la necaz, se revoltă Dalia.  

- Nu mă luaţi în calcul. Ştiu bine cum mă simt. Mă voi odihni ca să-mi revin cât voi veţi fi plecaţi.  

- Nici vorbă! Nu merg fără tine, nicăieri. Stau aici să te doftoricesc cu tot ce ai nevoie, continuă ea să pară cât mai supărată că vrea s-o trimită cu Ştefan.  

- Nu fi copilă! Ştefan este om serios, nu se va întâmpla nimic rău.  

- Nu la asta m-am referit, ci la faptul că nu pot să plec de lângă tine, atâta timp cât nu eşti pe deplin sănătoasă. Dacă se întâmplă ceva şi ai nevoie de ajutor?  

- Sun la 112 şi vine salvarea.  

- Asta-i culmea!  

- Bine, vedem cum mă voi simţi şi mai vorbim mai târziu. Staţi să mă schimb.  

Gloria intră din nou în baie, luându-şi cu ea din dresing un capoţel subţire şi chilotul.  

- Scuză-mi ţinuta Ştefan, dar chiar nu sunt capabilă de mai mult.  

- Nu te mai scuza. Îţi înţeleg starea în care te afli. Mi se întâmplă şi mie adeseori. Uite cum facem. Mă sunaţi dacă s-a schimbat ceva şi eu îmi adaptez programul după dispoziţia voastră fizică şi psihică. Bine?  

- Da, este în regulă? Îţi mulţumesc pentru vizită. Dar stai aşa. Cum de-ai venit? Din proprie iniţiativă? Dintr-o intuiţie că ceva nu-i în regulă cu mine? Sau cum?  

- Nu, m-a sunat Dalia să-mi spună că nu te simţi bine şi iată-mă. Aveam de gând să vă telefonez şi să vă fac propunerea cu barca. Şi aşa nu aveam alt program. Nu doream să mă plictisesc luând cina în restaurant, sau să rămân în cameră, tocmai sâmbătă seara.  

- Aha, deci aşa s-a întâmplat. Mulţumesc Dalia pentru grijă.  

- Asta-i bună! Ce-i nou sub soare? răspunse fata ca şi când asta era mereu atribuţia sa, să aibă grijă de sănătatea mamei adoptive. Tu bolnavă şi eu să umblu creanga pe coclauri fără să fac nimic? Trebuia să-i spun şi lui Ştefan. El este de-al locului, le ştie pe toate şi poate să ne dea o sugestie.  

- Are dreptate, aprobă bărbatul. Bine! Atunci aştept telefonul vostru, dar nu mai mult de o oră, două. Dacă nu sunaţi, îmi voi face alt program, ştiind că voi sunteţi indisponibile.  

- Te sunăm noi, fie ce-o fi! Pa!  

Cei trei se ţucară pe obraz, ca buni prieteni ce se considerau, luându-şi la revedere. După plecarea lui Ştefan, Gloria merse să vadă dacă nu cumva i s-a răcit ceaiul. Era încă destul de fierbinte. Se aşeză în faţa măsuţei şi îşi unse cu miere şi gem câteva feliuţe de pâine. Dalia, în pat, continuându-şi lectura, asculta cum ronţăie mamă-sa feliile crocante de pâine şi cum soarbe zgomotos din ceaşca cu ceai fierbinte. O privea distrată cum îşi ţuguia buzele să nu se frigă.  

Gândul că putea rămâne doar ea şi Ştefan pe barcă, singuri  

singurei, nu-i dădea pace. Simţea apariţia unor furnicături prin tot corpul. Începu să se agite. Lăsă cartea din mână, şi aşa nu înţelegea mare lucru, nefiind concentrată la ce spunea poeta în versurile sale, ci la ce-i spunea inima, şi se uită la mama Gloria, să vadă dacă există vreo ameliorare în starea sa fizică. Credea că nu-i în plenitudinea minţii dacă în inconştient îşi dorea ca în seara asta, Gloria să nu se simtă bine şi să nu-i urmeze pe barcă.  

- ”Dar eu, oare mi-aş dori să mai merg pe vaporaş? Ce ar spune mama Gloria dacă aş părăsi-o şi aş pleca la distracţie? Bine, bine, nu poate fi egoistă cu mine, fată tânără şi dornică de aventură. A fost şi ea cândva tânără. Nu-i aşa de grav bolnavă să necesite prezenţa mea permanentă lângă ea. Doar a recunoscut că eu pot merge să mă distrez şi desigur că o voi face, fie ce-o fi. Nu voi sta în cameră într-o zi de sâmbătă seara să mă uit la televizor, cum bine spunea Ştefan, când sunt atât de multe posibilităţi de relaxare. Pot merge chiar în discoteca din Complex. Nu trebui decât să cobor la parter şi să intru în discotecă. De aici, pot pleca la orice telefon de urgenţă primit şi în câteva minute ajung în garsonieră, în cazul că Ştefan va amâna pentru altădată programul de pe barcă”.  

Ştefan era trist că din vina lui s-a îmbolnăvit Gloria. Şi-o amintea plină de temperament în pat, cum se repezea asupra lui ca un tigru flămând, gata să devoreze o antilopă fără apărare. Începu să zâmbească, gândindu-se cu nostalgie la acele momente pline de tensiune interioară. Cum îl doborâse şi-l încălecase ca pe un bidiviu, strângându-şi picioarele pe lângă şoldurile sale şi cum îl masa mişcându-şi fesele cu o ritmicitate de invidiat. Tot sistemul neurologic era pus în mişcare. Ce plină de temperament şi neprevăzut a fost această moldoveancă, îşi mai spuse el zâmbind nostalgic, deschizând uşa la garsonieră.  

Se întreba:  

- ”Dar copila de lângă ea, îi seamănă? Nu are cum să-i semene, nefiindu-i fiică naturală, ci de conjunctură - îşi continuă el monologul. Am auzit că mama ei a fost foarte frumoasă. Nici ea nu-i prea departe de această calitate, mai spuse el. A început să-şi etaleze nurii. Un corp suplu, picioare zvelte, poponeţul frumos conturat, ochii care te atrag şi te scot din minţi şi mai ales sânii săi rotunzi, bine reliefaţi în cupa sutienului parcă prea mic ca să-i cuprindă, scoţându-i senzualitatea în evidenţă şi atrăgând ca un magnet privirile bărbaţilor ce-o întâlneau în calea lor. Am avut fericirea în râpă să-i mângâi darurile naturale, fără să-mi fi propus asta. Acum când îi privesc sânii cu adevărat, sunt înnebunit, vreau să-i simt sfârcurile între buzele mele însetate după asemenea delicatese.”  

Câte asemenea trufandale îi mototoliseră în timp lenjeria patului din garsoniera din hotel, de pe barcă, sau din vila din Mangalia. Parcă pe niciuna nu şi-o dorise atât de tare ca pe această tânără fiică a Vrâncioaiei din legendă.  

Era ultima săptămână şi dacă nu o avea acum, şansele se spulberau, sau în cel mai bun caz, se micşorau simţitor. Pe Gloria putea să o mai aibă sau nu, ştia ce-i capabilă să-i ofere, cu toate că era conştient de faptul că nu şi-a etalat toată pasiunea de care era în stare o femeie vulcanică şi plină de temperament ca ea. Să mai spui acum despre moldovence că sunt molcome în pat. Nici vorbă, dacă o întâlneşti pe cea care ştie să-şi etaleze toate calităţile de amazoană când preludiul este bine realizat.  

- ”Nu, nu trebuie să-mi scape fata. Doar şi Gloria a recunoscut că-i atrasă de mine, în pofida anilor ce ne despart ca vârstă”.  

Îşi turnă în pahar un whisky cu gheaţă şi se aşeză în fotoliu, ascultând muzică la DVD. Nu mai dăduse drumul la TV. Nu mai avea chef de scandalurile politice ce ocupau toate posturile de televiziune şi nu numai. Parcă înnebuniseră cu toţii. Deveniseră penibil de greţoşi. Îl oripilau cu lipsa lor de bun simţ faţă de populaţia care i-a votat.  

Avea de gând ca, în cazul că nu va fi telefonat în termenul stabilit cu fetele, să o sune pe Gina şi va rămâne cu ea în cameră în noaptea asta. Simţea nevoia să aibă lângă el o femeie, să-şi recapete în braţele ei toate disponibilităţile necesare începerii unei alte săptămâni de muncă tensionată. Se acumulaseră în ultimul timp multe probleme care-i crease o stare de frustrare, de nemulţumire, cu toate că afacerile îi mergeau cum nu se poate mai bine. Dacă era mulţumit de cum îi merg afacerile, nu acelaşi lucru putea spune despre starea sa psihică şi sentimentală.  

Gloria era doar o clipă de relaxare, un pigment peste o stare anostă, pe care dorea să şi-o îmbunătăţească mai repede. Se neglijase pe el, în pofida afacerilor şi acest lucru nu putea să nu-i aducă în minte justificarea folosită de ea pentru a-şi înşela soţul, partenerul său de afaceri. El pe cine putea să înşele? Doar pe el însuşi, că doar nu are obligaţii faţă de nimeni şi nici regrete că flirtează cu soţia sau fiica partenerului de afaceri. În jungla în care trăia nu există moralitate şi nici sentimentalisme dacă vrei să supravieţuieşti. Cum şi-a dobândit averea? Doar nu cu sentimentalisme? Era obişnuit cu aceasta încă de pe vremea când era elev de liceu şi lucra în vacanţe în turism. Există o luptă continuă, cine pe cine poate devora.  

El nu a ajuns încă în cel mai reprobabil stadiu. Încerca să respecte legea şi cuvântul dat în afaceri. Nu intrau însă în discuţie şi femeile. Ele nu sunt o afacere. Sunt o categorie aflată în afara legii bunului simţ şi al corectitudinii. Pentru el exista doar o singură lege în privinţa femeilor: "Nu ierta pe nimeni şi nu te lăsa fraierit." A fost o singura dată fraier şi nu dorea să mai fie, aşa că Dalia nu se va bucura de clemenţa lui pe motiv că-i prea tânără faţă de el şi că s-a culcat cu mama sa vitregă. Va fi următoarea victimă cum a fost şi mamă-sa. De fapt Gloria l-a ajutat în intenţiile sale, i s-a oferit singură pe tavă. A fost mai mult dorinţa ei decât a lui. Asta nu înseamnă că el nu şi-o dorea. A pus ochii pe ea încă de la Poiana Braşov şi aştepta clipa când putea să abordeze subiectul.  

Dalia se trezi din somnul ce-o doborâse instantaneu şi îşi aruncă privirea asupra patului unde dormea liniştită mama Gloria. I se auzea în respiraţie un şuierat pe care nu-l avusese până acum.  

- ”Oare se simte mai bine? Trebuie s-o trezesc şi să o întreb cum se simte, sau să-i las un bilet ca în caz de nevoie să mă sune pe mobil? N-am să mai merg la petrecerea de pe barca lui Ştefan, ci la discoteca Complexului, pentru a fi la nevoie cât mai aproape de ea”  

S-a îmbrăcat adecvat pentru această seară şi când a ieşit pe uşa garsonierei, l-a sunat pe Ştefan să-l anunţe de situaţia existentă.  

- Bună Ştefan. Ce faci?  

- Acasă. Aşteptam telefonul vostru.  

- Mama Gloria doarme. Nu am avut curajul să o trezesc, aşa că i-am lăsat un bilet că mă va găsi dacă are nevoie de mine la discoteca de la parter.  

- Ai renunţat la vizita de pe bărcuţă?  

- Oo, nu pot să merg acolo. Dacă sună mama şi nu pot veni de urgenţă?  

- Crezi că-i atât de grav încât să te sune?  

- Chiar dacă nu-i grav, ea tot va suna să mă anunţe dacă se simte mai bine şi poate veni şi ea, sau ca să mă liniştească şi să-mi văd de programul meu.  

- Poate ai dreptate. Ce să-ţi spun? Poate vin şi eu şi dacă totul este în ordine cu Gloria, atunci vom vedea ce putem face ca seara să fie una cât mai reuşită şi de neuitat pentru tine.  

- Ha, ha! Orice seară petrecută pe litoral dacă nu este alterată de evenimente neplăcute, poate fi una memorabilă. Cine ştie ce surpriză îmi poate oferi o vară aflată spre amurgul ei?  

- Bine Dalia. Am să sun la discotecă. Mergi direct la bar. Până sosesc eu, vei găsi un scaun liber şi poţi comanda ce-ţi doreşti.  

- Ok! Pa!  

Ştefan se schimbă de ţinuta neglijentă în una de bărbat de lume, îşi luă bricheta şi cutia cu ţigările sale din foi de tutun virgin, aromate cu whisky. Închise uşa garsonierei şi coborî la discotecă, nu înainte de a lăsa consemn la recepţie ca în cazul că apar evenimente neprevăzute cum ar fi sosirea unei ambulanţe, să fie anunţat imediat pe telefonul personal. Intrând în discotecă, a descoperit-o imediat pe fată cocoţată pe un scaun de lângă masa barului.  

- Bună Dalia. Cum se simte mama ta?  

- Pe bune? Nu ştiu, că am plecat fără să o întreb. Am fugit pur şi simplu lăsând un mic bilet cu textul: "Sună-mă în caz de urgenţă". După cum o ştiu, nu are să o facă, oricât de rău s-ar simţi.  

- Atunci ce propui? Vrei să mergem pe barcă?  

- De ce atâta insistenţă? Ne putem simţi la fel de bine şi aici, mai ales că avem un spectacol oferit gratuit de către participaţii din club.  

- Bine atunci. Ce vrei să bei?  

- Mi-am comandat ceva. Ştii că nu mă dau în vânt după băuturile alcoolice.  

- Bine, bei ce doreşti. Haide să mergem la masa mea.  

- Oho, ai o masă rezervată?  

- Nu fi copilă naivă. În toate cluburile sau localurile cu alimentaţie publică, există cel puţin o masă sau o rezervă pentru patron ori prietenii acestuia.  

- Bănuiam eu.  

Ştefan a luat fata de mână ajutând-o să coboare de pe scaunul înalt din faţa barului, apoi strecurându-şi stânga sub cotul său, o cuprinse de mijloc trăgând-o după el printre trupurile tinerilor aflaţi în calea lor, plini de băutură sau transpiraţie. Simţea deasupra degetelor cum sânul tare tresaltă în timpul mersului, creându-i o furnicare prin tot corpul.  

- Dar paharul?... întrebă fata nemulţumită, că abia reuşise să-şi umezească buzele în lichidul dulceag.  

- Lasă-l, vine altul mai rece şi mai bun.  

Ştefan şoptise barmanului ce băutură să-i pregătească fetei. Era un pervers în acest domeniu. Nu era de condamnat în situaţia de faţă, fata fiind majoră. Cocktailul va fi dulce dar mai alcoolizat, greu sesizabil datorită aromelor sale, de către cea ce-l va consuma. În timp alcoolul îşi va face precis efectul. Ce va urma, va vedea el funcţie de disponibilitatea fetei.  

Cei doi, aşezaţi într-un separeu de unde aveau în faţă toată panorama discotecii, fără a fi văzuţi, se întreţineau în discuţii diverse. Evitau amândoi de a aminti de Gloria, parcă simţindu-se vinovaţi de faptul că ea stă bolnavă singură în cameră, în timp ce ei se distrau în discotecă. Au ieşit la dans, însă Dalia tremura vizibil de emoţie în braţele lui Ştefan. Acesta o întrebă contrariat:  

- De ce tremuri? Îţi este frig pe o asemenea zăpuşeală?  

- Nu, nu, nu mai face asemenea glume cu mine. Sunt foarte emoţionată.  

- De ce? Doar am mai dansat amândoi.  

- Da, dar...  

- Doar că era un ring de restaurant unde predominau cei vârstnici ca mine şi ca mama ta, pe când aici sunt doar cei din generaţia ta. Ţi-e ruşine că eşti cu mine?  

- Ce-ţi veni? Vrei să mă superi?  

- Nu, de ce aş face-o? Mie îmi place prezenţa ta şi mă simt bine cu tine. Tu?  

- Din cauza asta tremur. De emoţie, nu de ruşine. Nu crezi?  

Ştefan o strânse în braţe şi o sărută pe creştet. Dalia se plie pe trupul său ca un maieu subţire, pe un corp umed, abia ieşit din baie. Era lipită complet, ca o ventuză. Era inertă. Nu se mai putea mişca. I se blocaseră toţi nervii. A trebuit să o îndepărteze un pic ca să-şi mai poată muta picioarele din loc.  

- Dalia?  

- Scuze..., scuză-mă, cred că am o cădere de calciu, sau aşa ceva, nu ştiu ce se întâmplă cu mine..., poate de la băutură…  

- Am parte în seara aceasta numai de partenere bolnave? Mă simt frustrat. Ce-i cu tine?  

- Nu…, te rog…, gata…, mi-a trecut. Fii îngăduitor cu mine, te rog.  

- Ha, ha, tu care te învârteai ca o sfârlează, acum nu mai eşti în stare să faci doi paşi?  

- Lasă, lasă, ai să vezi că-mi voi reveni. Poate sunt prea obosită şi surmenată în ultimul timp. Poate că examenele, accidentul, tratamentul, vara asta prea călduroasă, toate şi-au pus la un loc amprenta asupra stării mele fizice.  

- Bine atunci, hai la masă să te odihneşti.  

- Nu, nu vreau. Gata, sunt în formă. Mă voi adapta muzicii şi ritmului, ai să vezi.  

- Ok! Hai să te văd.  

Ştefan o eliberă din braţe şi Dalia chiar începu să-şi torsioneze corpul în ritmul muzicii şi al ritmului impus de DJ-ul discotecii. Tot se mai citea o grimasă pe figura sa, care cu timpul dispăru complet. Trecuse ce a fost mai greu şi anume acceptarea psihică a prezenţei doar pentru ea, a celui de care se simţea atât de atrasă. Nu o vedea nimeni şi el era acum numai al ei. Ştefan devenise pentru ea o obsesie. I se întipărise în minte că ea îi aparţine din clipa când i-a salvat viaţa. Dacă atunci când a zburat cu maşina peste parapet direct în prăpastie nu era el, acum ea nu mai exista, deci este a lui. Este a lui aşa cum şi el este în această seară, numai al ei.  

Aşa îmbrăţişaţi în timpul dansului, nu ştia nici ea cum nu ştia nici Ştefan, că în discotecă se afla şi Gina. Era cu o prietenă venită în concediu şi doreau să se distreze pur şi simplu. L-a văzut pe Ştefan când a intrat şi s-a îndreptat spre fată, ca apoi să se mute împreună în rezerva oficială, dar a dorit să rămână nevăzută. Bineînţeles că nu i-a spus nimic prietenei sale. Atât Dalia cât şi Gloria, nu ştiau nimic despre prezenţa Ginei în viaţa lui Ştefan.  

Reveniţi la masa lor din rezervă, Dalia s-a repezit direct la paharul plin cu gheaţa ce plutea într-un lichid vâscos multicolor, şi plăcut aromat. Era o cremă delicioasă pe care nu o mai gustase până atunci. Goli aproape jumătate din pahar. Era cald şi îi era sete. Pe măsură ce stăteau de vorbă, devenea tot mai volubilă, mai îndrăzneaţă şi plină de fantezii în vorbire şi gesturi. Băutura lucra în favoarea bărbatului ce i-o oferise.  

- Ştefan, spuse ea la un moment dat, făcându-şi vânt cu mâinile ca şi când s-ar răcori, nu ţi se pare că aici este prea cald? Ce zici? Nu-i mai plăcut acum pe malul mării? Să simţi răcoarea nopţii? Cum te răsfaţă briza, mângâindu-ţi trupul înfierbântat de tinereţe şi... ştii tu..., să asculţi ţipătul pescăruşilor ca pe o chemare?  

- Da, mi se pare şi mie cald şi desigur că pe malul mării este mult mai răcoare ca aici, oricât de bine ar funcţiona aparatele de aer condiţionat. Acolo există aerosolii marini care îţi purifică plămânii şi apoi e atâta libertate...  

- Da, vreau să mă eliberez de această încorsetare a prezenţei unei mulţimi ce-mi inundă intimitatea sufletească. Vreau să fiu liberă cu mine însămi şi cu dorinţele mele de libertate.  

- Atunci să plecăm.  

O luă de mână, ajutând-o să se ridice de pe taburetul capitonat, apoi cuprinzându-i mijlocelul o strânse lângă trupul său puternic şi ieşiră din discotecă urmăriţi din întuneric de o privire plină de ură.  

Şi-au îndreptat paşii spre centrul staţiunii, apoi spre aleea care ducea la mare. Acolo exista barca lui, cuibuşorul plutitor de nebunii. Nu-i aminti nimic fetei de intenţiile sale, cum nici fata nu i-a spus de speranţa nemărturisită de a reveni pe barcă. Amândoi aveau aceeaşi dorinţă. De a fi la bordul ambarcaţiunii.  

S-au oprit la malul marii. Era întuneric, iar marea era luminată doar de razele lunii. Vântul adia uşor, luna-şi etala diamantele în mare, unduindu-se în valurile care dantelau ţărmul cu sărutul lor posesiv. Ştefan îmbrăţişă fata de după umeri. Dalia zâmbi. Se desprinse din îmbrăţişarea lui, se descălţă şi se îndreptă în fugă spre mare cu sandalele în mână. Ştefan o urmărea din priviri şi nu-şi dezlipea ochii de la silueta care stârnea în el senzori greu de stăpânit pentru un bărbat în putere şi experimentat ca el. Se aşeză pe nisip, lipindu-şi spatele de zidul digului din beton.  

Dalia alerga de-a lungul plajei prin apa ce-i răcorea picioarele. Vântul îi răsfira pletele. În razele lunii i se profila bustul bine format şi arcul parcă sculptat al şoldurilor rotunde. Ca hipnotizată de frumuseţea mării, păşi în apă, ţinând în mâini sandalele albe cu barete delicate. Ştefan înghiţi în sec observând cum apa acoperea trupul Daliei până la şolduri. Când o văzu ieşind, simţi boabe de mercur cum i se plimbă pe şira spinării. Imaginea acelei fete, voluptatea formelor acoperite doar de voalul bluzei ude, lipită de trup, rozetele sânilor zgribuliţi de vântul rece al nopţii, îl făcură să-şi dorească pe loc acea făptură. Se lipi de spatele ei rece şi ud şi îi încercui umerii cu braţele, sărutându-i gâtul.  

- Mmmm!  

Dalia se întoarse lasciv către el şi îl îmbrăţişă. Era frumoasă în lumina lunii, mai ales când zâmbea. În obraji, două gropiţe se cuibăreau obraznic, dându-i un aer adolescentin. Ştefan nu rezistă tentaţiei, îşi lipi buzele de ale ei, aşteptând ca următorul pas să-l facă fata. Văzând că acest lucru nu se întâmplă, continuă să tatoneze, să se înfrupte. Uşor, uşor gura îi era acaparată de pasiune, frământată, până când ea se abandonă în braţele lui. Dalia simţi cum o ridică uşor şi se deplasează către digul pe care tocmai el îl abandonase când o văzu ieşind din apa mării, unde o coborî dar nu-i dădu drumul din braţe.  

- Ce faci? Şopti nedumerită? N-avem voie...  

El îi acoperi gura cu un sărut pătimaş. Înlănţuiţi într-o îmbrăţişare tandră de îndrăgostiţi, răcoriţi de adierea vântului ce încreţea valurile mării, păşeau pe dig ca doi soldăţei în timpul defilării. Având paşii mai mici, la un moment dat Dalia zgribulită de frig, îl călcă pe Ştefan pe picior.  

- Scuză-mă. Nu a fost cu intenţie. Te-a durut?  

- Au, ce mă doare... Cred că mi l-ai învineţit, glumi el mimând durerea.  

- Nu mai râde de mine. Bine, uite, dacă vrei, îţi recompensez suferinţa cu un pupic. Ce zici, este un preţ corect?  

- Doar cu un pupic? Dar ce mă doare... se văita el în continuare.  

- Bine... răule. Cu un sărut atunci. Eşti mulţumit?  

- Aşa mai merge şi o cuprinse din nou în braţe, o ridică să-i ajungă gura până la buzele lui dornice de a se juca cu asemenea fragă coaptă şi plină de arome.  

Îi muşcă cu fineţe buzele date cu strugurel să i le protejeze de efectele soarelui de vară, dar şi parfumate de aromele cocktailului consumat în discotecă, cu miros de ananas şi de alte fructe exotice.  

Dalia îşi prinse cu putere ambele braţe în jurul gâtului lui Ştefan ca pentru orice i s-ar fi întâmplat, să nu cadă, neavând de gând să se elibereze de trupul său, unde credea că va găsi stabilitate, chiar dacă forţa picioarelor o va părăsi.  

Ştefan, îi pătrunse intimitatea gurii cu limba lui neliniştită, iar căuşul palmei îi masa cu delicateţe sânul nervos şi în continuă întărire. Mugurul începea să-i străpungă pânza subţire tinzând să-i iasă din cupa sutienului. La acest lucru contribui Ştefan, care-l prinse între buricele degetelor şi-l alinta creându-i posesoarei gemete de plăcere. Dalia simţea cum se umezeşte din ce în ce mai mult. Era un fenomen pe care-l trăia pentru prima dată. Se abandonă în braţele bărbatului ce pusese stăpânire peste voinţa şi corpul ei, răspunzându-i la sărutări. Doar noaptea plină cu stele şi vântul care bătea necontenit, le mai răcorea temperamentul. Ştefan o luă din nou în braţe şi o duse la capătul digului de beton ce se înfigea adânc în mare. Mai departe se reliefau siluetele mai multor ambarcaţiuni ancorate în larg. O aşeză cu şezutul pe balustrada digului şi apoi scoase telefonul sunând în noapte.  

- Alo! Vino să mă iei de la capătul digului.  

Dalia nu auzi ce i se răspunse bărbatului în braţele căruia se simţea atât de bine. Nici nu-l întrebă unde o va duce şi nici ce are de gând cu ea. Nu îşi mai aparţinea de mult timp, fiind a acestui bărbat care devenise stăpân peste voinţa sa.  

Peste câteva minute s-a apropiat de dig barca care-i mai luase şi atunci când au plecat la Vamă. Ca şi atunci, tânărul după ce i-a debarcat pe vaporaş, a plecat spre mal cu bărcuţa lui din cauciuc. I se auzea motorul cum se îndepărtează. Va reveni numai atunci când va fi chemat de patron.  

Bărbatul îşi luă iubita în braţe şi coborî cu ea spre cabina din interiorul bărcii, pe care Dalia o admirase atât de mult şi la care se gândise cu nostalgie cum ar fi să se vadă îmbrăţişată de albeaţa cearceafurilor de pe patul destul de larg şi confortabil.  

Ştefan scoase o sticlă cu şampanie din mini barul din salon, deschise dulapul de deasupra lui, luă două din cupele cunoscute Daliei de data trecută şi le umplu cu băutura spumantă şi plăcut aromată, parfum dat de un anumit soi de strugure, necunoscut ei.  

- Bine ai revenit pe bărcuţa mea.  

- Mă bucur că o revăd. Îmi doream atât de mult să o mai vizitez înainte de a pleca acasă...  

- Suntem doi oameni majori şi ne asumăm cele ce vrem să facem, fără niciun regret sper.  

- Nu ştiu ce vom face, dar ştiu că m-am simţit bine în braţele tale, răspunse şoptit fata ruşinată de starea sa.  

Ştefan a cuprins-o cu paharul în mână de după gât, îi apropie capul de al său şi puse din nou stăpânire peste gura fetei. Dalia participa şi ea cu plăcere la această uniune de sentimente şi senzaţii. Apucase să guste din aroma cupei cu şampanie şi acum parcă simţea şi mai puternic mirosul de strugure parfumat. Era şi ea ca o boabă de strugure ajunsă la maturitate deplină, gata să fie culeasă, pentru a da aromă şi savoare celui ce se va înfrupta din fructul său pur şi bine copt.  

Bărbatul îşi abandonă paharul pe blatul barului şi luă cu asalt reduta tânără şi fără de apărare. O apropie de el, cu o mână ţinând-o de după mijloc, iar cu cealaltă coborî să inspecteze ce ascunde sub pantaloni scurţi, la încheietura picioarelor. Introducând mâna pe sub bikini, îi simţea tresăririle involuntare la fiecare atingere a fântâniţei. Îşi dădea seama că nu mulţi bărbaţi s-au bucurat de acest privilegiu.  

Ochii Daliei rătăceau la început pe tavanul cabinei. Coborâră apoi să vadă tot ce face el şi cum se abandonează ea în braţele acestui "călău" care o "torturează" atât de plăcut. Erau senzaţii pe care le trăia pentru prima dată şi nu dorea să piardă nimic din ce se putea întâmpla atât de interesant cu ea în această noapte.  

Fără voinţa sa picioarele i se depărtau singure, lăsându-l pe "agresor" să-i invadeze cât mai mult intimitatea neîntinată de nimeni până în această noapte de vis. Ştefan nu se lăsă invitat de mai multe ori şi luă cu asalt corpul fetei. O ridică în braţe şi o depuse ca pe o ofrandă preţioasă, peste fineţea lenjeriei albe de pe cuşetă. Dalia se aşeză comod aşteptând cuminte noi mângâieri, noi sărutări şi alintări pe care nu le mai trăise şi nici nu cunoscuse intensitatea acestor senzaţii declanşate de mişcarea ritmică a bărbatului care o „molesta” atât de tandru.  

Mâna bărbatului se ascunse între pulpele fetei şi începu să-i maseze fântâniţa complet umezită de poftă. Capul ei se plimba dintr-o parte în alta, murmurând cuvinte fără de şir, încercări slabe de împotrivire, însă mâna i se înfipse peste cea a „agresorului”, apăsând-o şi mai tare peste muncelul de la îmbinarea pulpelor. O făcea inconştient, din dorinţa de a simţi şi mai profundă această presiune. Simţi cum pe sub bikini a apărut un intrus care începu să-i mângâie nemilos de dulce mugurelul ce a stat atâţia ani cuminte, devenind dintr-o dată nervos din cale afară.  

Strânse picioarele fără să vrea şi apoi le desfăcu cu repeziciune din nou. Dispăruse farmecul acelei mişcări continue care făcea să-i alerge sângele înfierbântat, prin tot corpul. Dorea din nou să pună stăpânire peste voinţa sa.  

- Ştefan, ce-mi faci? Te rog, lasă-mă... Eşti singurul bărbat care îmi face aşa ceva. Nimeni nu a mai putut să-mi invadeze intimitatea cu mângâierile sale. Sunt încă pură şi nu ştiu dacă sunt pregătită să schimb această stare, chiar ştiind că pot face fericit pe cineva atât de drag mie.  

Bărbatul auzind mărturisirea fetei, că este prima dată în compania unui partener de joacă erotică, începu s-o sărute cu mai multă pasiune, dezvelindu-i bustul ridicându-i bluza şi sărutându-i frumuseţea sânilor dezvoltaţi ca două portocale pline de savoare. Se repezi flămând şi excitat asupra lor, mestecând între dinţi micuţele turnuleţe ridicate ca nişte mâţişori de salcie aduşi la altar de Sărbătoarea Floriilor.  

Corpul Daliei mirosea a zmeură coaptă, plină de aromă şi de prospeţimea tinereţii sale. Avea carnea tare, acoperită cu o nuanţă de maro uniform aşezată pe tot corpul, culoare căpătată de la zilele de plajă. Doar sânii şi petecuţul din zona bikinilor făcea contrast cu restul. O ridică de trunchi şi-i scoase tricoul. Dalia nu avea nicio reacţie de împotrivire. Dispăru şi sutienul şi acum cele două moviliţe jucăuşe se mişcau într-un dans fără de reguli la fiecare mişcare a fetei. Dispăru în acelaşi mod şi pantalonii, apoi bikinii. Din pudicitate fata se acoperi peste pulpe cu cearceaful, iar sânii şi-i acoperi cu braţele. Era totuşi atentă la mişcările de eliberare a bărbatului de propriile sale haine. Simţi în curiozitatea sa un gest de perversitate. Nu mai văzuse un bărbat dezbrăcat decât prin filme sau reviste. Corpul lui Ştefan era ca al unui atlet antic. Muşchii pectorali se mişcau la orice gest al braţelor. Era adorabil şi excitant aşa cum apărea gol în faţa ei.  

El luă din nou paharele şi le umplu cu şampanie. Apoi o ajută pe Dalia să se ridice şi îi înmână cupa din care săreau picături de rouă adunată dintr-un bob de strugure bine copt şi aromat. Goliră cupele până la ultima picătură. Dalia îi înmână cupa şi îşi lăsa capul pe perna peste care i se răsfirară pletele. Abandonă acoperirea sânilor şi îşi lăsa mâinile să-i cadă de-a lungul corpului.  

Se simţea ameţită de la băutură. Aştepta ca iubitul să o aducă din nou la extazul în care se aflase câteva momente mai devreme şi care se estompase odată cu dezbrăcarea şi golirea cupei de şampanie. Efectul băuturii îi cobora cu insistenţă până în vârful degetelor de la picioare. O furnica şi o excita. Îşi strânse picioarele. Se chirci în mijlocul patului, strângându-şi cu braţele genunchii, urmărindu-i atentă mişcările lui Ştefan.  

Aştepta. El se alătură fetei pe întinderea cuşetei. Îi desfăcu cu uşurinţă mâinile şi o acoperi din nou cu sărutări pe corp, pe sâni, pe gură, cercetând-o cu mişcarea limbii, simţindu-i răspunsul voluntar. Fata îl cuprinse cu braţul de după gât ţinându-l captiv la sânul său, destinzându-şi torsul. Se lipi strâns de el, excitată de pulsaţiile simţite în zona fântâniţei.  

Apoi el întinse mâna, luă sticla cu şampanie şi picură ambrozia cu stele de aur, printre sânii fetei, culegând-o cu buzele din gropiţa ombilicală. Lăsă sticla la locul ei şi cu cealaltă mână îi mângâia cu tandreţe corpul zvelt, aplicând peceţi fierbinţi cu buzele umezite de picăturile de şampanie adunată dintre pulpe. Fata avea un corp frumos, dornic de alintări, de aceea mâinile sale erau într-o continuă mişcare, ca şi buzele ce se afundară între picioarele fetei mângâindu-i adâncitura eliberată de mătasea pubiană şi umezită cu şampanie. Buzele flămânde ale bărbatului luă cu asalt această zonă erogenă, cotrobăind cu vârful limbii printre micuţele dune, într-un joc ritmic plin de energie, aducând-o pe Dalia într-o stare de extaz sinonimă cu exaltarea.  

Fata îşi ridică bustul de pe pat şi cum se afla în şezut, apăsă cu toată puterea de care era capabilă, pe capul bărbatului ascuns între pulpele sale, scoţând un ţipăt de plăcere. Îi dăruia acestuia definitiv bijuteria sa preţioasă primită de la natură. Simţea că este gata de juisare şi că drum de renunţare nu mai există. A păşit pe drumul pierzaniei şi nu va căuta calea de întoarcere, aşa că îl invita pe Ştefan să se bucure de toată abandonarea ei voluntară, aşteptând să-i dăruiască plăceri de care să-şi amintească mereu cu dorinţa repetării lor.  

Din auzite prin liceu ştia că prima întâlnire va fi dureroasă, însă avea încredere în experienţa lui Ştefan. Va şti să o facă să treacă cât mai uşor peste această primă întâlnire neplăcută a actului erotic. Ştefan ridicându-şi capul, părăsi fântâniţa Daliei plină de dorinţe, retrăgându-se dintre pulpele aflate într-o mişcare continuă, reluându-şi joaca cu arătătorul în aceeaşi zonă, mângâindu-i mugurelul neastâmpărat, iar cu buzele sărutându-i fiecare porţiune a pielii catifelate. Urcă spre sâni, apoi îi acoperi ochii cu sărutări, sau gâdilându-i lobii urechilor cu vârful limbii. Se ridică până ce acoperi în întregime trupul fragil şi armonios al fetei, cu masivitatea corpului său, susţinându-şi-l în mâinile-i puternice.  

Pendulul bătea nerăbdător la intrarea în clopoţelul de argint, gata să scoată cele mai acute sunete. Dalia era pierdută, dar şi nerăbdătoare. Abia aştepta să simtă vibraţia arcuşului deasupra coardelor violinei sale, iar cele două instrumente bine acordate, să dea naştere celei mai divine muzici. Simţi cum acesta apasă şi încearcă primul lor acord. Intenţia fetei a fost de a se feri din calea invadări, deturnând direcţia invadatorului, mutându-i presiunea asupra pulpei, însă o mână dibace corectă traiectoria.  

Primi asigurarea că totul va fi uşor şi fără de durere. Viola sa era perfect pregătită să-i primească arcuşul, iar acesta începu să alunece cu fiecare mişcare contrată instinctual de parteneră. Simţi o durere ca înţepătura unei injecţii, iar la scâncetul ei a urmat o staţionare, apoi uşor, uşor, mecanismul s-a repus în mişcare, însoţit de fiecare dată de o onomatopee rostită de durere la început, care mai târziu a fost înlocuită de plăcerea percepută de fată, plăcere ce creştea pe moment ce ritmicitatea celor două corpuri se armoniza din ce în ce mai bine. Depărtările şi revenirile celor doi creau noi senzaţii ce-i transportau în lumea visurilor şi a exaltării.  

Daliei nu-i venea să creadă că s-a dăruit acestui bărbat frumos ca un zeu antic. Era mândră că a făcut-o cu el acum şi nu cu vreun coleg din timpul liceului sau al facultăţii. A trăit în noaptea aceasta sublimul. Va plânge poate la consumarea în întregime a deliciului, dar va plânge de bucurie. Este o femeie de acum şi se consideră o femeie fericită că s-a dăruit din dragoste acestui bărbat de care este legată prin însăşi viaţa ce i-a dăruit-o el în râpa de la Timişul de Sus.  

Când amândoi se eliberară de tensiunea acumulată în timpul pasionantei uniri, Dalia simţi cum i se prelinse printre pulpe un firicel de lichid călduţ. Se atinse cu mâna şi descoperi că puritatea sa şi-a lăsat ofranda roşie peste cearceafurile imaculate de pe patul din interiorul bărcii lui Ştefan. Era aşa cum visase cândva, petale roşii de trandafir, presărate peste albul imaculat al unei rochii de mireasă.  

Da, era mireasă în această noapte şi era fericită. Oricare curs va lua relaţia cu Ştefan, el va fi mereu cel căruia a dorit să i se dăruiască. A fost alegerea şi hotărârea ei, indiferent ce va urma după aceasta. Era primul său iubit căruia a avut curajul să-i încredinţeze nestemata sa, pentru a o prelucra, a o şlefui şi a o reda iubirii în toată plenitudinea splendorii sale.  

- Ştefan, dacă până acum tu m-ai sărutat şi eu doar ţi-am răspuns, acum te rog să te apropii, să pot a te săruta şi eu. Dacă vei dori să-mi răspunzi, este problema şi voinţa ta, eu nu te voi obliga. Ţi-am dăruit curăţenia şi puritatea mea sufletească, alături de cea fizică şi am făcut acest lucru cu iubire şi din convingerea că noi suntem două suflete pereche nu prin dorinţa de a continua să fim împreună, ci prin destinul care ne-a dat întâlnire într-un miez de noapte, în sălbăticia unei râpe. Acolo ne-a unit Universul pentru veşnicie şi eu voi rămâne mereu legată de acesta. Ce s-a întâmplat cu noi în această noapte este darul meu, pe care nu-l regret şi pe care tu poţi să-l păstrezi mereu în suflet sau poţi doar să-ţi aminteşti că ai fost unicul care ai gustat din puritatea mea.  

Îl prinse de gât, îşi apropie gura de a sa şi începu să-l muşte uşor de buze, ascunzându-şi vârful limbii printre dinţii lui ascuţiţi. Ştefan nu se lăsă prea mult rugat şi declanşă din nou lupta plăcută dintre două corpuri şi fiinţe dornice de iubire şi de pasiune. De data aceasta cei doi şi-au acordat reciproc mai mult timp plăcerilor armonizându-şi mişcările. Dalia începuse să pătrundă taina jocului erotic şi al senzaţiilor de sublim pe care ţi le poate oferi acesta. Era o necunoscută care acum o făcea atât de fericită. Niciodată nu a crezut că această joacă îţi poate purifica organismul şi ţi-l poate umple cu bucurie şi fericire.  

Simţea că trăieşte supranaturalul şi se lăsă vrăjită tot mai mult de aceste senzaţii, răspunzând cu aceleaşi mişcări şi gesturi celui care-i era partener de nebunii în această noapte de vis şi de neuitat.  

Când preludiul, început de fată şi continuat de bărbat, se finaliză printr-o declanşare ancestrală a fluidelor zămislitoare de noi vieţi, iar cei doi se relaxau unul lângă celălalt, Dalia, fără să vrea, îşi aruncă ochii peste ceasul prins pe perete văzând ce ora este. O apucă teama că posibil mama Gloria este trează şi o aşteaptă panicată în cameră. Se mira totuşi că nu a sunat până la această oră.  

- Ştefan, te rog dacă poţi să mă duci la hotel înainte ca mama Gloria să afle ce pocinog am făcut în noaptea asta.  

- Nu ai făcut niciun pocinog. Eşti doar o altă fată. Eşti o femeie care s-a dăruit pe altarul iubirii şi eu am fost fericitul care a primit acest dar divin. Voi suna imediat să vină după noi şi într-un sfert de oră eşti în cameră. Sper să nu te dai de gol în faţa mamei tale. Spui că nu m-ai întâlnit şi că ai fost singură la discotecă, apoi ai revenit în cameră. Cine ştie, poate ai norocul să fi dormit tot timpul cât ai fost plecată.  

- Crezi? Nu am eu acest noroc.  

- Ştii că eşti o fată foarte norocoasă.  

- Bine, dacă spui tu. Dă telefon până mă îmbrac.  

După un sfert de oră, Dalia era în cameră. Mama Gloria dormea dusă. Trezindu-se şi văzând că fata nu este în pat, a luat o pastilă de somnifer şi alta de paracetamol, care au ajutat-o să se liniştească şi să se odihnească toată noaptea.  

Referinţă Bibliografică:
ZBORUL SPRE STELE - roman premiat de Liga Scriitorilor / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1191, Anul IV, 05 aprilie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!