Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014        Toate Articolele Autorului

ZBORUL SPRE STELE - roman premiat de Liga Scriitorilor
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

La finalul cinei, înainte dedespărţire, au hotărât ca a doua zi fetele să meargă înainte de micul dejun la terapeut pentru stabilirea programului de tratament al Daliei şi cel de relaxare pentru Gloria. Seara se vor întâlni din nou înainte de cină, pentru o plimbare cu barca pe mare, într-o călătorie spre Vama Veche. Concerta formaţia cu acelaşi nume, iar Ştefan era invitat la restaurantul unui prieten, pentru o cină al cărui meniu principal era format din vânat cu pene.  

Dimineaţa după fixarea programului de recuperare la recomandarea medicului balneolog, Dalia a încăput pe mâinile pricepute ale asistentelor din bază, iar Gloria a trecut la aparate să facă de zor exerciţii de întreţinere. Dorea să dea jos dacă se putea câteva kilograme, mai ales depunerile de pe zona abdomenului care i se părea cam măricel. Se gândea că poate aşa va avea mai mult succes în lupta inegală cu Dalia, în captarea atenţiei lui Ştefan. Era conştientă de faptul că fiecare dintre ele îşi etala cât mai avantajos frumuseţea vârstei pe care o aveau. Ştefan le va aprecia în mod egal efortul, însă ele nu ştiau că îl distrau cu jocul lor de-a “îndrăgostitele”.  

Singura problemă apărută acum era că se sculau prea de dimineaţă să meargă la baza de tratament şi că ajungeau la plajă cam târziu, în jur de ora zece, când soarele începea să-şi facă de cap şi să-şi trimită suliţele ascuţite asupra turiştilor imprudenţi care nu-şi luau toate măsurile de precauţie împotriva insolaţiei.  

Dalia ajunsă împreună cu mama Gloria "La Steaguri", a dat peste Sorin, amplasat într-un spaţiu mai departe de apă, dar din care era imposibil să nu vadă când apare fata.  

- Bună dimineaţa Dalia. Sărut mâna doamnă. Aţi reuşit să vă treziţi după seara trecută? le întâmpină el voios nevoie mare când fetele au ajuns în dreptul său.  

- Dar de ce mă rog nu trebuia să reuşim? răspunse înţepată Dalia.  

- Mă gândeam că după atâtea sute de kilometri parcurşi de la Focşani până la mare şi după noaptea petrecută în restaurant, întârziaţi lenevind în pat mai mult, ca în a doua zi de concediu.  

- Să fii tu sănătos. Ne-am sculat de dimineaţă, am fost şi la cabinetul medical pentru programare. Am făcut şi primele proceduri. Doar că am renunţat la micul dejun şi atât.  

- Unde doriţi să vă aşezaţi? Mai aproape de apă sau în zona aceasta, unde este mai mult spaţiu, umbrele şi şezlonguri? încerca el să le atragă să se aşeze în zona unde avea el cearceaful.  

- De ce? Ne-ai rezervat nişte locuri speciale la "lojă"? îl ironiză Dalia pe tânăr.  

- Scuze, poate am fost prea insistent. Am crezut că nu vă deranjează prezenţa mea.  

- Nu ne deranjează Sorin, stai liniştit, interveni Gloria împăciuitoare. N-o băga în seamă. S-a sculat cu faţa la cearceaf.  

Nu înţelegea de unde atâta iritare în glasul Daliei. Dacă nu dorea să-i vorbească, era mai civilizat să-i explice că legătura dintre ei s-a întrerupt aseară. De fapt, ce relaţie a fost? Doar că au făcut un dans? Erau simple cunoştinţe şi un om bine crescut salută o cunoştinţă, mai ales una cu care ai avut o conversaţie civilizată şi pentru câteva momente te-ai aflat într-o relaţie de bun simţ. Chiar nu-i înţelegea reacţia Daliei faţă de tânăr. Ce are cu el? Ce s-o fi întâmplat cât au fost singuri la masă, dacă el a părăsit imediat restaurantul? S-au certat? Pentru ce? Doar nu aveau nimic în comun care să-i trimită în tabere adverse.  

- Sorin, nu mă băga în seamă, cum zice bine mama Gloria. Sunt după un program epuizant de recuperare, se scuză Dalia pentru atitudinea sa arţăgoasă. Este prima zi de tratament, mă înţelegi? Până mă obişnuiesc, cred că încep să regret că l-am început.  

- Dalia, orice lucru bun se obţine cu mari sacrificii.  

- Am uitat că ai terminat filosofia, îl persiflă fata.  

- Nu fi răutăcioasă. Ai să te obişnuieşti. La urmă vei vedea care sunt rezultatele eforturilor tale, culegând roadele.  

Gloria se aşeză pe şezlong, îşi deschise geanta rustică din paie de grâu şi începu să se ungă cu pomezi antisolare de protecţie a pielii. Sorin încercă să o atragă pe Dalia în valurile mării un pic cam agitată şi plină de alge, fără succes însă, aşa că porni singur spre apă. Cât timp a aşteptat-o, l-a cam încălzit soarele, iar acum simţea nevoia de a se răcori în mare, numai că nu era mare diferenţă între temperatura apei şi cea normală a corpului. Era caniculă, se decretase cod portocaliu pe litoral iar turiştii preferau să stea mai mult în apă sau pe terase la o bere rece, decât să stea direct sub soarele nemilos.  

- Ce ai dragă cu băiatul? o apostrofă Gloria pe fată când Sorin se îndepărtă. Doar a fost bine intenţionat. Dorea să se simtă util. Nu se gândea să-ţi fie prezenţa lui deranjantă, iar tu l-ai luat la trei păzeşte de cum l-ai văzut. Te-a supărat cu ceva aseară?  

- Nu, cu ce să mă supere?  

- Ce ştiu eu? Atunci ce ai cu el? Când a venit la tine eram la dans, apoi am văzut că a părăsit repede localul. Chiar s-a mirat Ştefan de aceasta.  

- Ce treabă are Ştefan cu ce face Sorin? răspunse ea la fel de înţepată.  

- Nu ştiu dragă ce ai în dimineaţa asta, aşa că s-o lăsăm baltă. Dă-mi te rog mai bine pe spate cu unguentul, spuse Gloria întinzându-i tubul cu alifie.  

Ziua de plajă a decurs liniştită. Era pigmentată doar de ţipătul la megafon al unor vânzători de bilete pentru spectacolele diferiţilor cântăreţi de muzică uşoară, populară, sau de manele, prin grădinile-cinematograf din staţiunile litoralului. Sau de vânzătorii ambulanţi cam coloraţi ce-i drept la fizic, ce încercau să vândă turiştilor porumb fiert, nămol în sticle de jumătate de litru, ori obiecte artizanale din scoici. Şansele lor erau cam reduse. Doar dacă găseau clienţi cam de aceeaşi categorie socială cu ei, că erau pe plajă toate reprezentările societăţii româneşti, inclusiv dintre cei cărora le atârnau la gât lanţuri groase dintr-un material galben de puteai să legi şi ursul cu ele să-l plimbi pe uliţele satelor.  

Relaţiile dintre Dalia şi Sorin au intrat şi ele în normalitate după ce acesta a revenit din apă. Acum purtau o discuţie civilizată ca între doi tineri de vârstă apropiată, uneori chiar filosofică, funcţie de tema ce le trecea prin mintea încinsă de nemilosul soare. Erau într-o dezbatere continuă când era vorba de filosofia antică şi medievală. Cum Dalia i-a fost studentă conferenţiarului universitar doctor Valeriu Râpeanu, îl susţinea pe acesta când era vorba despre jurnalism şi importanţa lui în cadrul societăţii. Ea terminase la Universitatea “Spiru Haret” din Bucureşti, pe când Sorin la "Babes-Bolyai" din Cluj Napoca la catedra profesorului Vasile Muscă, doctor în filosofie. Nu au reuşit să cadă la pace care dintre cei doi profesori este mai filosof şi mai bun, comparativ cu alţi autori de cursuri despre filosofia antică şi medievală, sau despre importanţa jurnalismului în viaţa societăţii moderne, dar şi-au încărcat timpul cu teme care le menţinea viu interesul.  

***  

Seara, invitatele aşteptau cu emoţie ora de plecare cu barca lui Ştefan spre Vamă. Când au fost la plajă au văzut mai multe bărci ancorate în apropiere. Nu ştiau care este cea a lui Ştefan. Lângă digul de beton ce ducea spre larg, era legată o barcă care folosea pentru transportul pasagerilor spre ambarcaţiunile ancorate mai departe de ţărm. Se gândeau cu teamă la momentul când vor trebui să coboare în ea ca să ajungă la barca lui Ştefan, văzând cât de mică este aceasta şi fără de motor. Nu ştiau că Ştefan avea propria lui bărcuţă cu motor care le va lua de la mal.  

Seara, Dalia, îmbrăcată în pantaloni scurţi din material de blugi, prin care se reliefa dunga bikinilor şi o bluză mulată pe corp, cu mânecuţe până deasupra cotului, îmbrăcată pe corpul gol renunţând voit la sutien, iar Gloria, optând pentru o ţinută formată din pantaloni trei sferturi din doc alb şi un tricou subţire, dar completată cu un bluzon mai gros, cu mâneci lungi legat în jurul şoldurilor pentru o eventuală noapte răcoroasă, îl aşteptau pe Ştefan la ora fixată, în faţa hotelului. Erau emoţionate, fiind pentru prima dată când făceau o călătorie pe mare cu o ambarcaţiune de mare viteză. Ştefan îşi ceru scuze pentru minutele de întârziere, dar “ştiau” ele cum este vara pe litoral, “se găseşte întotdeauna cineva care să te sune şi să-ţi ceară ceva sau să-ţi propună ceva”.  

Ajunşi la plajă, au constatat că erau aşteptaţi de un tânăr cu o barcă pneumatică cu motor care îi transportă spre ambarcaţiunea ce-i va duce la Vama Veche. După primele emoţii avute pe cei câţiva zeci de metri parcurşi, odată urcate la bord, se simţiră mai în siguranţă, aceasta fiind un adevărat vaporaş, nu o simplă bărcuţă cum îşi imaginau ele.  

Ştefan era proprietarul unei ambarcaţiuni modeste faţă de altele ancorate provizoriu aici la Neptun sau în portul turistic Mangalia, unde erau legate la ţărm bărci şi yahturi de sute de mii sau chiar de milioane de euro. El avea o barcă de tipul Prestige 605 destul de confortabilă şi utilă pentru nevoile sale.  

Odată instalate pe vaporaş, în primul rând şi-au manifestat dorinţa de a-l vizita. Nu mai văzuseră o asemenea ambarcaţiune decât în filme şi în pliantele de reclamă. Ştefan, mândru de bijuteria sa navală, se străduia să le prezinte cât mai pe înţelesul fetelor dotările bărcii şi funcţionalitatea fiecărui aparat sau obiect de pe ea.  

Când au ajuns în interiorul ei, vizitând salonul de zi, de cocktail şi apoi cabina de dormit cu tot confortul unei garsoniere în miniatură, baie, mini bar, aparatură de sonorizare, mini bucătărie, fiecare dintre doamne s-a gândit la ce i-a trecut prin cap, dând voie fanteziei proprii de a dezvolta cum ar fi o zi sau o noapte petrecută pe navă în această cabină. Ce plăceri îţi poate crea legănatul mării, muzica auzită în surdină din DVD-ul încorporat şi prezenţa lângă tine a unui "lup de mare", cum este proprietarul acestei ambarcaţiuni.  

Dalia se aşeză confortabil pe puntea din prova bărcii, pe când Gloria mai precaută, pe scaunul de lângă conducătorul ei. Ştefan ridică ancora şi porni motorul care începu să duduie creând o stare emoţională celor două pasagere.  

- Să nu vă fie teamă. La început vom merge mai încet până când vă veţi obişnui cu acest mod de deplasare.  

- Să trăiţi domn’ căpitan, răspunde Dalia veselă, sorbind din paharul cu şampanie. Sper să nu alunec în mare de aici.  

- Nu ai cum să aluneci, marea este liniştită faţă de azi dimineaţă, totuşi este indicat când vom merge mai tare să nu te ridici în picioare ca să nu te dezechilibrezi. Nu de alta dar nu am văzut să-ţi fi luat haine de schimb şi nici eu nu am la bord îmbrăcăminte de damă, aşa că vei fi nevoită ori să mergi udă la mal, ori să rămâi pe barcă.  

- Ei lasă, am să fiu cuminţică, numai să nu rămân singură la bord să-ţi păzesc ambarcaţiunea.  

Sorin cuplă motorul pe mers şi porni barca de pe loc cu viteză mică care odată orientată spre larg, lua din ce în ce mai multă iuţeală. Starea emoţională a fetelor creştea direct proporţional cu viteza. Ştefan servise doamnele înainte de pornirea la drum cu un pahar cu şampanie franţuzească, bine răcită. Le răsfăţa. Dalia se simţea acolo deasupra mării pe puntea prova cam izolată de cei doi. Nu putea să mai audă nimic din ce-şi spuneau şi nici condiţiile nu erau dintre cele mai bune. Bătea vântul, săreau stropi de apă sărată, o legănau mişcările bărcii şi era cuprinsă de teamă. Nu se simţea în siguranţă fiind singură şi protejată doar de o balustradă joasă de care se ţinea de frică să nu zboare în apa mării.  

Îi făcu semn lui Ştefan că doreşte să vină şi ea lângă ei, aşa că acesta încetini până ce fata coborî din prova şi li se alătură. Odată instalată comod pe bancheta din spatele scaunelor, viteza bărcii se mări simţitor. Treceau prin dreptul hotelului Capitol din Jupiter, lăsând în urmă pietrele preţioase din Cap Aurora, hotelurile Topaz şi Opal, apoi depăşiră imediat Venusul, se îndreptau spre Saturn şi Mangalia. Până la Vama Veche nu făceau mai mult de cincisprezece-douăzeci de minute. Litoralul îşi aprinsese ghirlanda de lumini de pe faleze care din larg se vedeau feeric. Şoseaua dintre Venus şi Saturn era iluminată ca un loc de promenadă, distanţa dintre cele două staţiuni fiind relativ mică, de nici un kilometru.  

Vama Veche se profila spre orizont, la graniţa cu Bulgaria, unde luminile sclipeau deasupra apei ca nişte licurici. Doar o linie imaginară şi câţiva metri de apă despărţeau cele două ţări. Ştefan le-a promis că le va duce la Albena şi la Nisipurile de Aur, dar nu ştia cu ce mijloc de transport, cu barca pe mare sau cu Jeep-ul pe uscat. Trebuiau efectuate pentru barcă nişte formalităţi în portul turistic Mangalia, atât la plecare cât şi la întoarcere, pe când pentru maşină nu era nevoie de nimic în afara buletinului sau a cărţii de identitate a fiecăruia şi de actele maşinii.  

Plimbarea pe mare cu o asemenea ambarcaţiune era ca o beţie cu şampanie. Simţi la început gustul fin al băuturii, apoi se instalează ameţeala ce ţi-o creează consumul ei, odată cu creşterea cantităţii băute. Barca, prinzând viteză din ce în ce mai mare, împrăştia stropi reci de apă cu irizări multicolore de la lună şi o dâră de spumă rămânea în urmă ca o potecă, formând siajul[1].  

Ştefan dorea să-şi etaleze posibilităţile bărcii sale de a zbura cu mare viteză pe apă, profitând mai ales că era o mare liniştită cu unduiri uşoare, în care se reflectau stelele şi razele lunii, iar din când în când câte un pescăruş trezit din somn, îşi lua zborul speriat de acest vultur al mărilor, apărut pe neaşteptate să-i tulbure liniştea.  

Fetele erau temătoare, dar şi entuziasmate de acest inedit moment din viaţa lor de provinciale. Navigau pentru prima dată pe mare. Sorbeau picăturile de rouă franţuzească din cupele din semicristal azuriu şi gustau din plin beţia vitezei.  

Excursia a fost plăcută, dar scurtă. Au ancorat la debarcaderul din Vama Veche ridicat de către pescarii ce-şi aveau talienele montate în larg. După ce i-a lăsat paznicului ceva de băut şi nişte bani să-i păzească barca, Ştefan şi-a luat diplomatul, invitatele şi a pornit cu ele la vale spre forfota staţiunii puternic iluminate şi animate de miile de turişti de toate vârstele, dar mai ales de către tinerii din toate categoriile sociale.  

Locaţia amicului său era amplasată la marginea plajei şi se compunea dintr-un hotel cu două etaje şi restaurant. Se auzea muzică atât de pe plaja unde va avea loc concertul formaţiei Vama Veche, cât şi din alte locaţii de alimentaţie publică, fie de la formaţii de muzică uşoară sau populară, cât şi de manele sau de muzică lăutărească. Erau reprezentate toate gusturile muzicale ale turiştilor ce populau la refuz staţiunea.  

Odată ajunşi la restaurantul amicului care fusese sunat de Ştefan că au ajuns la debarcader, au fost întâmpinaţi de acesta în faţa uşii restaurantului. Erau buni prieteni de ani de zile şi se respectau reciproc. Culmea similitudinilor era că amândoi trecuseră printr-o căsnicie nereuşită şi se bucurau acum de libertatea unei burlăcii prelungite, dar plină de evenimente palpitante.  

- Bună seara frumoase doamne, bună seara Ştefan. Cât mă bucur că mi-aţi onorat invitaţia şi că mă aflu în prezenţa acestor două doamne deosebite, îi întâmpină plin de vervă Valentin.  

- Lasă, lasă, nu te mai bucura atât. Doamnele sunt invitatele mele şi fac parte din familia unui bun prieten şi colaborator al meu din Focşani. Să fac prezentările: doamna Gloria, soţia domnului Trifan, furnizorul meu de produse şi preparate din carne şi fiica acestuia, domnişoara Dalia – proaspăt licenţiată în jurnalism.  

- Mă scuzaţi doamnă şi domnişoară dacă am fost atât de entuziast văzându-vă, dar nu greşesc cu nimic în tot de am spus. Sunt bucuros de prezenţa domniilor voastre. Haideţi să nu stăm în uşă şi să luăm loc la masa special pregătită pentru acest eveniment deosebit.  

- Vă mulţumim domnule....  

- Prisăcaru. Valentin Prisăcaru. Puteţi să-mi spuneţi simplu Vali, cum îmi zic de obicei toţi amicii.  

- Sunteţi amabil domnule Prisăcaru. Aveţi o locaţie deosebit de frumoasă, încercă Gloria să-i zgândăre amorul propriu. Ştia că cel mai mult bucură un bărbat să-i lauzi casa, gospodăria sau ce avere a agonisit el într-o viaţă.  

- După cum am putut să ne descurcăm şi noi doamna Trifan. Mă bucur că vă place. Am auzit că aveţi la Focşani o mare proprietate zootehnică şi o fabrică de prelucrare şi preparare a cărnii.  

- Da, avem ceva asemănător. Domnul Dunca vă poate spune mai multe deoarece le-a vizitat înainte de a ne începe colaborarea.  

- Sunt şi eu interesat pentru anul viitor, acum fiind prea târziu, sezonul este cam spre sfârşite.  

- Cu mare plăcere, domnule Prisăcaru. Vă aşteptăm să ne vizitaţi.  

- Măi Vali, noi nu am venit pentru ca tu să închei afaceri cu invitatele mele, ci pentru raţele tale sălbatice în sos caramel şi ce a mai pregătit bucătarul tău şcolit la marele restaurante pariziene. Vrem să ne surprinzi cu bucătăria ta rafinată pe bază de vânat cu pene.  

- Desigur, desigur, totul este pregătit şi vă aşteaptă. Sper să nu vă dezamăgesc. Totul este proaspăt şi de calitate ireproşabilă, îşi lăudă el produsele în continuare.  

- Până atunci, pune şi tu la rece aceste sticle cu vin vechi, de colecţie, primite de la soţul doamnei Trifan. Să vedem ce vin mai produc podgoriile vrâncene atât de renumite încă de pe timpul luiŞtefan cel Mare, care i-a dat Babei Vrâncioaia şapte munţi să-i cultive cu viţă de vie, pentru că i-a dat la rândul ei pe cei şapte fii, trimişi la război să lupte în dreapta lui. Nici nu am apucat să-l gust în cele două zile de când au sosit la mare invitatele mele, mai spuse Ştefan dându-i diplomatul.  

- Şi acum sunt la fel de renumite, îşi apără Gloria zona sa viticolă. Nu s-a schimbat mai nimic în cei peste 525 de ani, în afara tehnologiei de prelucrare şi îngrijire a viilor, nimic mai mult. Nu se mai zdrobesc strugurii de către fecioarele care-l călcau în budane cu picioarele lor fine, ci automatizat.  

- Ai dreptate, dar să-i dăm curs invitaţiei amfitrionului nostru şi să-i trecem pragul casei, apoi la treabă, că-mi este o foame... Să-i gustăm preparatele atât de mult lăudate la telefon.  

Cei patru s-au îndreptat spre masa pregătită cu mare atenţie de către ospătari, ştiind că va cina patronul şi invitaţii săi.  

Cei doi bărbaţi plini de curtoazie au ajutat doamnele să se aşeze la masă faţă în faţă, la rândul lor având şi ei aceeaşi poziţionare unul faţă de celălalt.  

Dalia nu a scos nicio vorbă în timpul prezentărilor. Doar zâmbea timid când se afla sub privirile curioase ale celor doi bărbaţi de vârste apropiate. Vali era cam de vârsta soţului Gloriei. Avea la rândul lui un băiat căsătorit şi cu propriile lui afaceri în sistem.  

Ospătarii au umplut imediat masa cu tot felul de platouri pline cu gustări atât reci cât şi calde, pe bază de preparate vânătoreşti, pateuri din ficat de gâscă sălbatică şi fazan, copane fripte de porumbel, piftie de raţă sălbatică, frigărui de sitari şi alte bunătăţi, însoţite de garnituri la fel de gustoase şi deosebite printre care ciuperci umplute, rulouri din aluat prăjite în unt, cartofi copţi în coajă, completate cu salate de sezon.  

Bărbaţii şi-au invitat partenerele de masă să se servească şi au trecut la atacul platourilor, umezindu-şi din când în când buzele unsuroase de la grăsimea preparatelor, în paharele cu pereţii groşi, în care înotau cuburile de gheaţă prin licoarea fină, cu gust de ploşniţă.  

Femeile mai timide, doar ciuguleau câte ceva din produsele aşezate cu opulenţă pe platouri. Li se servise în pahare înalte, frumos colorate într-un albastru azuriu, câte un preparat de bar slab alcoolizat dar răcoritor.  

Priveau amuzate cum cei doi bărbaţi se înfruptau cu poftă din bunătăţile aflate în faţa lor, schimbând uneori câte o replică monosilabică. Se vedea din modul cum se hrăneau că le este foame şi le place ce au în faţă. Până şi cum trosneau oasele fine ale pulpelor de porumbel între dinţii lor puternici le amuzau pe cele două femei. Nu a durat prea mult până platourile au fost devastate şi golite de conţinut ca şi când nici nu ar fi existat. Doamnele erau invitate cu insistenţă să se servească, dar cu mare greutate au fost determinate să guste din fiecare produs câte puţin. Le era foame, dar şi ruşine văzând cu ce poftă se înfruptau cei doi bărbaţi de parcă nu mai mâncaseră de nu ştiu cât timp. Valentin era un gurmand şi asta se vedea destul de bine şi după cât era de rotofei şi bine împlinit. Avea cureaua prinsă pe sub abdomenul său voluminos.  

Gloria a mai mâncat cât de cât, pe când Dalia s-a servit mai mult cu pateuri şi cartofi copţi în coajă, de parcă nu mai mâncase aşa ceva niciodată. Când privea micuţele pulpe de porumbel şi îşi amintea de porumbeii lor de la bunica de acasă, o cuprindea mila pentru bietele păsări atât de blânde şi frumoase, încât îi tăia orice poftă de mâncare. De sitari nici vorbă. Cum să mănânce aşa ceva?  

Îşi umezea buzele arse de razele nemiloase ale soarelui, în dulceaţa răcoritoare a preparatului din pahar, privind nepăsătoare la mesele din apropiere. Băutura avea o consistenţă ca o cremă mai diluată, de culoarea fisticului. Era plăcută şi ar mai fi dorit un pahar. Acest lucru l-a sesizat Valentin care a comandat imediat ospătăriţei câte un nou preparat de bar pentru doamne.  

Restaurantul avea un taraf care concura prin muzica lui populară, folkiştii de pe scena amenajată pe plajă. La un moment dat se auziră fluierăturile şi hărmălaia fanilor încinşi atât de băutură cât şi de apariţia pe scenă a formaţiei Vama Veche.  

Dalia, amestecând cu paiul în cocktail, îl privea cu discreţie pe Ştefan. Îşi aminti că citise pe site-ul “O zi bună” înainte de plecare gândurile unei tinere, Carmen Serdean, după cum semna, care putea să aibă aceeaşi vârstă ca şi ea dacă îşi punea aceleaşi întrebări care o frământau şi pe ea:  

"Nu cred că este vreo persoană care să nu fi avut parte în viaţă de acele momente în care inima bate mai repede, mai puternic, când timpul parcă zboară, iar în interior se aprinde o flacără ce te face să te simţi cu adevărat viu. Să simţi că trăieşti."  

Se întreba apoi retoric în continuare:  

“ Cum să simţim din nou pasiune, entuziasm?  

Cum să ne simţim inima pulsând cu energie, nu abia bătând în piept?  

Cum să lăsăm iubirea, bunătatea, înţelegerea şi compasiunea să ne modeleze?”  

Oare Carmen o fi găsit răspunsul care să o mulţumească? se întrebă la rândul său Dalia, urmându-şi gândurile venite din senin aşa, neinvitate, în această seară de august. Privindu-l pe Ştefan cum se înfruptă din mâncarea aflată în farfuria lui, simţea că inima ei o ia razna. Aşa va arăta oare bărbatul pe care şi-l doreşte? Cel pe care va trebui să-l hrănească cu preparatele făcute de ea? Ea, cea care nu se pricepea decât la făcutul unei omlete simple? Oare toată viaţa vor servi masa prin restaurante cu mâncăruri pregătite de alţii? Ce şansă va avea să înveţe să gătească? Până acum nu s-a pus această problemă, având cine să se ocupe de bucătărie. La început a fost mama ei, apoi a apărut Gloria la ceva timp după decesul acesteia. Dar, pe viitor, când nu va mai fi alături de ai săi, ce se va întâmpla? Când va avea propria sa familie şi propria sa viaţă de cuplu. Cum vor rezolva această problemă? Va avea răbdare viitorul său soţ să aştepte ca ea să înveţe şi gătitul?  

- Dalia, tu nu mănânci? o trezi din visare Ştefan, arătând spre ea cu furculiţa înfiptă într-o nouă frigăruie de sitar.  

- Mulţumesc, am servit suficient. Nu prea îmi este foame. Seara de obicei nu mă omor cu masa. Mă mulţumesc cu ceva frugal, o felie de pâine cu unt şi o cană cu lapte, sau cam aşa ceva... încercă ea să se scuze cu toate că o durea stomacul de foame.  

- Să ştii că până mâine dimineaţă este cam mult. Nu plecăm decât mâine de aici, aşa că măcar din ce va urma să te serveşti.  

- Bine, bine, am să mă servesc dacă-mi va place şi-mi este foame...  

- Ce nu ţi-a plăcut din ce ai avut pe platou­l din faţa ta?  

- Nu, nu, totul a fost în regulă, dar nu am chef de mâncare…, încercă ea s-o dreagă.  

- Ori ai avut rău de mare pe timpul cât am călătorit cu barca? Am antidot şi pentru asta şi te vindec imediat.  

- Nu, nu mi-a fost rău, chiar mi-a plăcut.  

- Atunci de ce eşti indispusă? Sau vrei să mergi la concert?  

- Nu mi-ar displace să-i văd în direct pe Vama Veche... Doar nu am ocazia să-i văd cântând zilnic.  

- Atunci dacă nu ne faci să te căutăm prin toată nebunia de afară şi vrei să te duci, nu avem nimic împotrivă, interveni şi Gloria.  

- Nu ştiu dacă are rost sau am chef să plec singură…  

- Lasă că am să chem eu o fată de la mine de la hotel care să te însoţească şi să te readucă întreagă la masă.  

- Nu-i nevoie, vă rog…  

- Ştim noi ce vreţi voi tinerii, continuă cu hotărâre Valentin.  

Mirela! strigă el după ospătară. Trimite după Vasilica să vină până la mine.  

- Gata domn’ director, vine imediat. La rândul ei ospătăriţa trimise picoliţa la hotel să anunţe recepţionera şefă că este chemată fata ce se ocupă de curăţenia pe hol, la domnul director. Când aceasta apăru gâfâind, roşie la faţă atât de graba cu care venise, cât mai ales de emoţie că o cheamă patronul în plină noapte, crezând că cine ştie ce rău a făcut, s-a liniştit aflând că tocmai o trimetea să vadă concertul pe care şi-l dorea atât de mult să-l urmărească. Promise că va fi numai cu ochii pe invitata lui şi că o va aduce întreagă la masă când va primi telefonul că se servesc următoarele feluri principale, raţă în sos caramel şi fazan înăbuşit la cuptor, după o reţetă franţuzească.  

Cei trei rămaşi la masă fără mezină, şi-au reluat discuţiile despre vrute şi nevrute, mai puţin despre afacerile proprii, gustând din când în când atât din paharele care se goleau şi se înlocuiau cu altele pline şi reci, cât şi din ce a mai rămas în platourile completate cu alte preparate calde, ascultând muzica plină de temperament a tarafului, sau baladele cântate de solistă. Era un taraf adus de pe plaiurile Bistriţei care încânta cu repertoriul lui, auditoriul eterogen sosit la Vama Veche, ce trecea pragul locaţiei.  

 



[1]dâră lăsată pe apă de o navă care înaintează. Din fr. sillage. – DEX  

 

 
 
Referinţă Bibliografică:
ZBORUL SPRE STELE - roman premiat de Liga Scriitorilor / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1188, Anul IV, 02 aprilie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!