Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014        Toate Articolele Autorului

ZBORUL SPRE STELE - roman premiat de Liga Scriitorilor
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Sorin, vrând - nevrând, se aşeză pe un scaun lângă Dalia care îl întrebă ce doreşte să bea. Îi turnă vin într-un pahar nefolosit. Nici nu asculta ce-i spunea. Ea era cu gândul departe de ce se întâmpla la masa lor. Vedea că tânărul îi tot povesteşte ceva, dădea din cap că îl ascultă, dar de fapt nu era lângă el la masă. Privea la dansatorii de pe ring dar parcă nu vedea pe nimeni. Era absentă la tot ce se întâmpla în jurul său. Visa că se află în braţele bărbatului ce o plimba pe ringul de dans ca într-o plutire şi ea îi şoptea la ureche:  

- “Iubitule, tu nu ştii, dar eu acum sunt ca o adiere a brizei care-ţi şopteşte suspinând de dor, numele în noapte, când nisipul umed mi se împleteşte în părul răsfirat peste umerii goi, dezmierdaţi de răcoarea mării. Sunt marea care-ţi sărută buzele înfierbântate de arşiţa iubirii încă nenăscute sau cerul înstelat care te îmbrăţişează în tăcere, aşa cum pot fi şi luceafărul ce străluceşte aninat la zenit în revărsatul zorilor. Îţi port în gând suspinul şi mă îmbăt din tăria sentimentului de împlinire... Te doresc lângă mine să-ţi sărut pleoapele, să-ţi sărut bărbia cu adâncitura ei din mijloc ce-ţi dă acel farmec cuceritor, irezistibil oricărei femei. Vreau să te ating, să-ţi mângâi mătasea fină a părului ce-ţi acoperă pieptul cu dărnicie, să-ţi simt răsuflarea cum mă cuprinde şi-mi linişteşte durerea mută de femeie în devenire. Scapă-mă cât mai curând de această stare, de această suferinţă. Fii cel care să-mi vindece cât mai curând dorinţa de iubire adevărată, de pasiune devastatoare. Răcoreşte-mi trupul şi sufletul cu pasiunea ta. Vreau să fie seara noastră. Îndreaptă-ţi întreaga atenţie spre mine. Fii ca marea ale cărei valuri îmi caută sânii şi mi-i răcoreşte cu mângâierea lor, fii tu cel care să le aline nevoia de a fi atinşi de săruturi pătimaşe”…  

- Dalia, tu eşti aici, sau ai plecat cu gândurile pe alte meleaguri? o trezi Sorin din visare. Parcă visezi cu ochii deschişi.  

- Ce? Ce spui? A, da, scuze, nu eram atentă, mă gândeam la altceva.  

- Atunci ar fi mai bine să plec dacă te plictisesc. Scuză-mă, poate ne întâlnim mâine pe plajă.  

- Mda..., poate..., desigur..., de ce nu...?  

Tânărul se ridică de pe scaun, o salută şi se îndreptă spre masa lui. Pentru el se încheiase acea seară plină de speranţă. Nu a fost aşa cum şi-o dorise şi crezuse că va fi după primul dans, dar ăsta era norocul lui pe litoral. De fapt, nici nu mai merita să mai rămână în local, aşa că îl chemă pe ospătar, achită consumaţia şi părăsi restaurantul, îndreptându-se spre mare. Nu avea chef să se retragă încă la cameră. Era o seară frumoasă iar turiştii se plimbau prin staţiunea puternic iluminată. Dinspre lac se auzea muzică. Înseamnă că şi la "Insulă" se distrau la fel de frumos cei sosiţi la Neptun în vacanţă.  

Dalia, după plecarea precipitată a lui Sorin, a rămas din nou singură cu propriile sale gânduri, aşa cum a fost şi în timp ce tânărul a stat la masa lor. Doar paharul cu vin de care nu se atinsese, era mărturie că a trecut pe acolo. Pe ring, Gloria fremăta de plăcere, simţea cum ceva se frângea în ea.  

-" Să fie de vină acest corp fierbinte care îmi striveşte sânii plini de dorinţe? Sau lipsa unei relaţii intime cu un bărbat de prea mult timp, pentru o femeie încă tânără şi pasională ca mine? Ce poate să genereze această nevoie nebună de a strânge cu pasiune în braţele mele un bărbat? Doar un cuvânt din partea lui ar fi suficient să uit de mine, de obligaţiile faţă de soţul meu, de Dalia care este la masă martoră la rătăcirea mea din această seară".  

Bărbatul pe care îl strângea cu pasiune în braţe era prea cuceritor, prea provocator, iar ea îşi continuă gândurile ce puseseră stăpânire peste voinţa sa...  

- "Ah, Doamne, nu vreau să mă gândesc la ce poate urma, la ce nebunie vreau să fac. Nu vreau să... Şi cât de frumos este Doamne... Ce ochi are... Te pătrund şi te ard când te scalzi în privirile lui. Sunt ca marea furtunoasă, plini de abisuri şi de taine încă nedescoperite. Ştefan, Ştefan, ce frumos sună când îi rostesc numele. Este ca o chemare. Este cavântul din largul mării, ce vrea să poposească o clipă să-mi mângâie sufletul şi să mi-l răcorească! Să stingă arşiţa care îl dogoreşte. Acum mă simt aşa de singură… Vreau să mă regăsesc în îmbrăţişarea ta, Ştefane! parcă-i spunea bărbatului, cu atâta pasiune ce se năştea gata să erupă ca lava fierbinte a unui vulcan activ. Strânge-mă la pieptul tău, iubeşte-mă! Salvează-mi starea de confuzie şi de nesăbuinţă ce m-a cuprins în îmbrăţişarea ta!”  

Ştefan, conştient de efectul ce-l producea asupra Gloriei intimitatea creată între ei din timpul dansului, o atrase şi mai aproape de el. Femeia, când îi simţi piciorul între pulpele prea fierbinţi în acea seară, tresări fără să vrea ca şi cum a fost electrocutată. Treceau prin corpul său săgeţile a mii de volţi. Se simţea pierdută, aşa că se îndepărtă de el şi cu o privire tulbure îndreptată direct spre ochii lui, îi spuse:  

- Este prea mult pentru mine în noaptea asta şi nu ştiu dacă fac bine ce fac, şi nici ce urmări pot avea asemenea nebunii ce-mi trec prin cap. Te rog, hai să ne retragem la masă şi apoi să o inviţi pe Dalia la dans. Sunt sigură că ceva rău s-ar putea întâmpla dacă am mai continua acest joc nebunesc de-a şoarecele şi pisica. Sper că eşti conştient de acest lucru. Fata abia aşteaptă să fie invitată de tine. Nu observi? Iată cu câtă insistenţă ne priveşte.  

- Îmi pare rău. Îmi place compania ta, mai ales când suntem aşa, îmbrăţişaţi pe ring.  

- Ştiu. Şi mie, dar să ne oprim la atât. Nu ar fi corect dacă am continua acest joc periculos pentru mine şi mai ales pentru familia mea.  

- Atunci, să mergem la masă. Nu te va deranja că am să dansez în continuare cu fiica ta.  

- Nu.., nu..., chiar te rog..., este mai bine aşa... Vreau să-mi revin şi să-mi adun un pic gândurile. Ea este singură şi ştiu că te place.  

- Tu nu mă placi? Eşti supărată pe mine? şarjă el.  

- Lasă, este mai bine aşa. Dă-mi timp să reflectez. Este o nebunie ce se întâmplă şi totuşi nu mai suntem nişte copii, ci oameni cu o anumită experienţă de viaţă.  

- Avem timp să mai vorbim despre asta cât staţi aici. Oricând uşa camerei mele din hotel este deschisă, ca şi disponibilitatea mea pentru continuarea discuţiei ce mi pare destul de interesantă.  

- Să nu mai vorbim despre asta în preajma fetei. Atât mi-ar mai trebui acum, să-şi dea seama că soţia tatălui ei a înnebunit.  

Ajunşi la masă, Ştefan trase scaunul Gloriei pentru ca aceasta să se aşeze şi spre nedumerirea Daliei, o surprinse pe fată prin invitaţia de a-l urma la dans. Tocmai cântau o melodie plină de temperament cum îi plăcea ei să danseze pentru a-şi scoate în evidenţă calităţile de bună dansatoare. Cât a fost studentă se înscrisese la nişte cursuri de dans ce se ţineau pe lângă Clubul Studenţilor. Era prea provincială în materie de dans când a ajuns în capitală.  

Acum se mişca dezinvolt, putea să facă faţă oricărui gen de muzică de dans. O avantaja şi faptul că era suplă şi plină de vervă. Îi plăcea să se mlădieze ca o trestie în bătaia vântului. Uneori dansul său era furtunos, trăind cu intensitate ritmul melodiei, alteori era lent ca o plutire a frunzelor îngălbenite toamna, în căderea lor pe aleile din parcuri.  

Dalia se învârtea în jurul lui Ştefan mişcându-şi şoldurile într-un ritm drăcesc. Sânii îi tresăreau gata, gata să-i sară din cupele micuţe ale sutienului. Rotunjimea lor şi mişcarea continuă făcea ca ochii pofticioşi ai bărbatului ale cărui simţuri fusese agitate de corpul fierbinte al mamei Gloria, să nu se dezlipească de pe decolteul rochiei. Capul fetei se legăna când într-o parte când în alta, făcând ca pletele blonde să urmeze acelaşi dans nebunesc. Bărbatul se mişca elegant pe lângă ea fără să exceleze într-un fel sau altul. O lăsa să se desfăşoare după pofta inimii ca într-un dans tribal al Africii negre. Se mira de unde exista atâta temperament la o făptură aşa de plăpândă în aparenţă.  

- "Oare şi în pat într-o îmbrăţişare a dragostei va fi la fel de temperamentală? Trebuie să aflu acest lucru cât stă la mare. Merită încercarea. Nu trebuie neglijată nici mamă-sa. Este ca o fructă de mare suculentă. Bine asezonată într-un "platou" cu cearceafuri foşnitoare, plăcut mirositoare şi în compania unei sticle de şampanie “Don Perignon” bine răcită, poate deveni o adevărată revelaţie a acestei veri."  

Dalia simţea că trebuie să o lase mai uşor cu ritmul dacă dorea să reziste până la sfârşitul reprizei de dans. Vedea că piciorul este gata să-i cedeze şi o durere surdă o atenţiona că maleola nu-i vindecată definitiv. Gata cu impresionarea artistică a partenerului. Şi respiraţia îi devenise precipitată. A înţeles că efortul depus pentru a fi “în ritm”, cum îi plăcea să spună, era peste puterile sale actuale.  

- "Poate că are dreptate Ştefan când spune că după tratamentul de recuperare voi fi mai în formă", se consolă ea singură.  

Veni cu braţele ridicate şi-l îmbrăţişă pe Ştefan de mijloc ca un copil vinovat de vreo ghiduşie, care-i cuprinde cu mânuţele sale micuţe picioarele mamei, într-o strângere plină de afecţiune, ştiind că acolo găseşte protecţia de care are nevoie. Bărbatul o primi la pieptul lui cu toată disponibilitatea. Şeful orchestrei observând atitudinea din dans a celor doi, schimbă imediat ritmul în unul lent, de relaxare şi de odihnă, după nebunia de rock’n roll declanşată pe ring mai înainte. Vedeai în jur numai feţe pline de transpiraţie şi cămăşi sau bluze ude de apă, chiar dacă restaurantul avea o bună ventilaţie. Era vară şi oricât de bine ar fi funcţionat aparatele de condiţionare, tot nu puteau face faţă temperaturii acumulate peste zi, la care se adăuga şi cea a efortului fizic generat de ritmul melodiei.  

Ştefan îşi lăsă bărbia pe creştetul fetei, într-un gest de tandreţe şi o strânse în braţe cu afecţiune. Fata radia de bucurie. Simţea cum liniştea i se revarsă în tot corpul. Picioarele i se mişcau singure. Nici pe gânduri nu mai era stăpână. Alergau pe câmpii înverzite, pline cu maci roşii, ca nişte pete sângerii pe un cearceaf de un alb imaculat.  

- “Aşa va fi oare şi după prima mea noapte de dragoste? Vor înflori macii iubirii împărtăşite, a dăruirii necondiţionate?” Ridică ochii spre cel ce-i transmitea atâta linişte şi încredere. Îi descoperi licărirea ochilor săi albaştri ca valurile mării. Citi în ei tandreţe. Se lipi şi mai bine de el strângându-i cu putere mijlocul. Erau unul şi acelaşi corp plin de senzaţii necunoscute şi de dorinţe nemărturisite. Se simţea una şi aceeaşi fiinţă cu acest bărbat puternic pe care îl strângea cu atâta forţă cât mai avea. Ştia că-i aparţine. Era hotărâtă s-o facă pentru el şi pentru ea. Din nou ridică fruntea, parcă cerându-i o sărutare. Şi aceasta veni imediat. Îi simţi fierbinţeala buzelor într-o scurtă şi fulgerătoare împreunare. Parcă le era teamă la amândoi să insiste mai mult.  

Gestul nu-i scăpă Gloriei care nu-şi dezlipea nicio clipă ochii de la ei. Simţi cum o furie îi întunecă mintea gata să răbufnească. O transpiraţie rece îi umezea palmele ce frământau nervoase şervetul de pe masă. Simţi cum ceva se rupe în ea. Încercă să-şi înfrâneze aceste porniri pentru a nu-şi deconspira frustrarea. Putea printr-o necugetare să-i atragă atenţia Daliei că este interesată de Ştefan, mai mult decât ar fi fost cuviincios să fie. Încerca evitarea declanşării unei furtuni în familie, dacă nu îşi reprima furia înainte de a fi prea târziu. Simţea şi era aproape convinsă de faptul că totuşi Ştefan era mai atras de ea decât de puştoaica aceasta încă neexperimentată şi neformată ca femeie.  

Ea putea să-i ofere tot ce-şi doreşte un bărbat: pasiune, exuberanţă, extravaganţă, orice. Uita pentru moment că, de fapt, rivală îi era fiica soţului său, într-un fel şi fiica ei, aşa că ar fi trebuit să se bucure că fata are asemenea succes la un bărbat atât de interesant şi deosebit ca Ştefan. Nu era deloc aşa. Ea şi-l dorea doar pentru ea şi acum văzându-le sărutul, îl va avea orice ar fi, chiar dacă ar trebui să-l împartă la început cu fata. Va şti să-l facă s-o prefere doar pe ea. Ştia că este capabilă de acest lucru şi nu prin vorbe ci printr-o dăruire fizică, pasională. Un bărbat mai ales acest lucru îşi doreşte şi-l aşteaptă de la o femeie, pasiune şi dăruire. Dacă ar trebui să-l citeze pe Benjamin Disraeli ar trebui să se împace cu gândul că: “Omul este cu adevărat extraordinar doar atunci când acţionează cu pasiune.”  

Unii oameni ştiu să vadă frumuseţea interioară, să asculte acel cântec al inimii pe care nu toţi îl ştiu auzi. Ea va şti să-l facă auzit. Dacă vrea să aibă o viaţă plină de împlinire şi dacă doreşte să se redescopere cu adevărat, atunci va trebui să aibă curajul de a risca totul pentru pasiunea ce simţea că o mistuie şi o descoperise în dragostea aceasta, fie ea şi vinovată faţă de cei din jurul său.  

 

 

Referinţă Bibliografică:
ZBORUL SPRE STELE - roman premiat de Liga Scriitorilor / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1187, Anul IV, 01 aprilie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!