Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014        Toate Articolele Autorului

ZBORUL SPRE STELE - roman premiat de Liga Scriitorilor
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Afară soarele dogorea puternic. Trecuse doar o săptămână din luna august şi vremea era mai caldă decât în luna lui Cuptor, cum îi mai spuneau bătrânii lui iulie. Săgeţile ascuţite ale soarelui se strecurau printre umbrelele cu acoperiş din stuf, montate pe plajă ca nişte adevărate ciuperci răsărite din nisipul auriu. Razele se înfigeau fără milă în trupul fragil al Daliei, ce dormita pe şezlongul de sub umbreluţă. Nu avea curajul să se expună direct soarelui stând cu cearceaful pe nisip. Era prima zi de plajă şi nu risca să facă insolaţie, aşa că o lua gradual stând pe şezlong la umbra ciupercii. Marea era liniştită şi te îmbia la scaldă. Valurile cu unduiri leneşe se îmbrăţişau la mal cu nisipul, într-un sărut fierbinte.  

Dalia era îmbrăcată într-un costum de baie nou, luat din Bucureşti, încă din timpul când se pregătea pentru examenul de licenţă. Era un costum frumos, cu sutienul prevăzut cu şnururi de legare la spate şi ceafă şi cu partea frontală drapată fin. Atât slipul cât şi sutienul erau frumos decorate cu catarame de efect. Slipul era total căptuşit cu material poliester. Avea cupele dintr-un material combinat între poliamidă şi elastan de culoare azurie la partea de jos iar slipul la partea de sus, şi cu fluturaşi cu aripile pictate multicolor, împrăştiaţi pe tot materialul costumului.  

Citea din cartea poetei Georgeta Minodora Resteman "Descătuşări - Fărâme de azimă". Îi plăcea poezia romantică în versurile căreia se regăsea de multe ori ca stare de spirit. Era o fire visătoare, chiar dacă era considerată o zburdalnică, o jucăuşă şi o nesăbuită. Căuta mai ales poeziile de dragoste. Era confuză. Nu ştia ce se întâmplă cu ea. Este sau nu este îndrăgostită de acel bărbat enigmatic care-i salvase viaţa? O obseda această întrebare.  

Cum au sosit în staţiune s-au cazat, dar nu s-au apucat să despacheteze şi să-şi aranjeze lucrurile în dulap, ci s-au echipat pentru plajă, au coborât şi au plecat direct spre mare ca să ia primul contact cu atmosfera de pe litoral. Nimerise cum era mai rău, la amiaza zilei, când soarele dogorea cel mai tare. Drumul de la Focşani la Neptun a fost anevoios din cauza aglomeraţiei de pe şosele. Au făcut cu două ore mai mult decât şi-au planificat.  

Păşind pe nisipul fierbinte erau imediat învăluite de aerul dogoritor care a pus stăpânire peste ele, simţind că se sufocă. Regretau lipsa aerului condiţionat din eleganta lor garsonieră, pusă la dispoziţie cu generozitate de patronul Complexului. Nisipul frigea şi orice contact cu el însemna o nouă arsură în talpă.  

Dalia fugi în apă constatând că şi aceasta era caldă, dar preferabilă plajei. Se bălăcea mulţumită că în sfârşit este la mare, privind la forfota din apă şi de pe plajă. Turiştii începuseră să se retragă spre hoteluri fiind ora mesei de prânz iar soarele greu de suportat.  

Plaja "La steaguri" cum era cunoscută zona (deoarece erau arborate pe nişte stâlpi metalici înalţi, steagul României, al Uniunii Europene şi al Mangaliei, în mai multe exemplare), se prezenta curată şi dotată cu tot ce-ţi doreai. Traseul dintre strada principală şi plajă era ca un talcioc. Pe ambele părţi ale aleii care despărţea cele două lacuri din staţiune, unde turiştii puteau să se relaxeze şi la pescuit,erau amplasate tot felul de tarabe să faci shopping ori săli de restaurant unde puteai să te ospătezi, sau să te răcoreşti cu o băutură.  

Când Dalia a revenit pe nisip şi îşi ştergea cu prosopul stropii săraţi, Gloria s-a repezit până la automatul de vis-à-vis să cumpere răcoritoare. Resimţea şi ea efectul neplăcut al arşiţei de afară la fel ca şi Dalia. Nu a vrut să intre în mare pentru că intenţiona mai întâi să-şi protejeze corpul cu o cremă antisolară.  

Dalia nu rezistase tentaţiei de a încerca mai întâi temperatura apei.  

Erau obosite de pe drum. Făcuseră mai bine de şase ore de la Focşani. Mult peste normal. Nu intenţionau să stea prea mult din prima zi pe plajă, de aceea preferau protecţia umbrei oferită de ciupercuţă. La recepţie au aflat că patronul este plecat din unitate, dar că se va întoarce după amiază şi că doreşte să le întâlnească la cină.  

Bine unse cu o cremă protectoare, fetele lui Laurenţiu Trifan, soţie şi fiică, dormitau pe şezlonguri mângâiate de umbra ciupercii cu acoperiş din stuf. Pământul îşi urma traseul său în Univers, aşa că şi umbra îşi schimba locul, lăsând zone neprotejate pe corpul noilor turiste, iar pielea expusă nemilosului soare începu să frigă, să strângă şi să usture, aşa că s-au hotărât să scurteze prima vizită de plajă cu intenţia de a reveni după-amiază, când căldura era mai suportabilă.  

Garsoniera avea în hol aer condiţionat, de unde se împrăştia o climă răcoroasă şi reconfortantă. Tot pe holul care era ca o anticameră destul de mărişoară, erau amplasate: dresingul pentru haine, o măsuţă cu două scaune capitonate, oglinda încadrată într-o ramă sculptată din lemn de mahon de mărimea unui om, minifrigiderul plin cu răcoritoare, bere şi dulciuri ambalate în cutii colorate şi raftul pentru încălţăminte.  

Televizorul era montat pe un suport prins pe perete în camera propriu zisă, unde mai erau două paturi, o comodă cu telefonul pe ea şi două tamburele tapiţate complet. Pereţii camerei aveau tapet lavabil într-o nuanţă de turcoaz, cu desene geometrice imprimate pe el.  

Baia era încăpătoare, cu toată faianţa şi gresia de culoare azurie. Chiar şi interiorul căzii avea o nuanţă de albastru deschis. Când intrai în baie, parcă intrai în valurile mării. Îţi crea o atmosferă relaxantă, odihnitoare. Până şi lămpile fluorescente de neon erau azurii. Pe suporţi metalici, nichelaţi, prinşi în pereţii băii, se lăfăiau prosoape pluşate de culoare albastră, groase şi pufoase iar pe cuier atârnau două halate de baie la aceeaşi culoare. De aceea i se spunea garsoniera turcoaz.  

Sosind în cameră, Gloria se ocupă cu desfacerea geamantanelor şi aranjatul lucrurile în comodă şi în dresing, iar Dalia a intrat să facă un duş pentru a se debarasa de nisipul lipit pe corp, eliberându-se totodată de căldura sufocantă acumulată în scurtul timp cât au stat pe plajă. Cu lucrurile puse la locul lor şi relaxate după duş, fetele erau hotărâte să cerceteze calitatea bucatelor din restaurantul unităţii hoteliere, să vadă cât de pricepuţi sunt bucătarii de pe litoral în a da savoare bucatelor şi apetit celor ce le consumă, ştiind că produsele de bază sunt furnizate de firma familiei Trifan. Le era foame după atâtea ore de la părăsirea casei, timp în care se limitaseră doar la nişte sandviciuri servite pe traseu, la margine de drum, într-un refugiu.  

Ştefan îşi rezervase special seara pentru invitatele sale. Trecuse ceva timp de când le-a cunoscut în împrejurări nu dintre cele mai fericite. Nu a mai primit nicio ştire despre tânăra domnişoară Trifan, decât la început, imediat după semnarea contractului, când a întrebat despre ea pe delegatul care a adus produsele de la abator. Aflase că Dalia s-a externat şi este acasă în convalescenţă. După aceea s-a aşternut liniştea. S-a gândit că dacă au nevoie de vacanţă la mare, îl vor căuta ele.  

Bănuia că nu se vor caza la alt hotel, dacă se vor hotărî să vină pe litoral. Aşa s-a şi întâmplat. Iată că acum le are oaspete în garsoniera de protocol, pe cele două femei. Nu ştia pentru câte zile şi nici ce au de gând să facă în afară de plajă. Poate Dalia dorea şi tratament, aşa că va afla mai multe la cina la care le-a invitat.  

Amândouă erau curioase să-l revadă pe Ştefan dar nu se confesau una celeilalte asupra acestui subiect. Dalia pentru a-şi satisface curiozitatea asupra personalităţii celui care i-a salvat viaţa, Gloria să-şi împlinească plăcerea de a conversa cu un om de lume, schimbând atmosfera strict legată de afacerile familiei şi de relaţiile cu furnizorii, distribuitorii, materii prime, contracte în derulare, sau conturi bancare scadente. Dorea să uite pentru câteva zile de toate acestea. Să se deconecteze şi să se încarce cu energie pozitivă.  

În Ştefan a văzut un bărbat galant, inteligent, frumos, manierat, un bărbat interesant, care ştia să poarte o discuţie cu o femeie, să o facă să se simtă degajată în prezenţa lui, să se simtă curtată, dorită, adulată şi să creadă că ea este centrul universului său. Dorea, ca oricare femeie, să asculte din gura unui bărbat şi altceva în afara cuvintelor seci şi reci cu temă de afacere. Aştepta din partea lui un pic de poezie, conversaţii elevate despre cultură, muzică, artă în general. Aşa ceva nu strică unei femei venită la mare cu dorinţa de a se odihni atât fizic cât şi psihic.  

Amândouă încercau să se îmbrace cât mai elegant, pentru reîntâlnirea cu Ştefan, să facă o cât mai bună impresie.  

Dalia era emoţionată fără să vrea. Simţea un anumit tremur straniu care a pus stăpânire peste corpul său. Nu şi-l explica. Trecuse prin atâtea examene şi niciodată nu a fost atât de marcată de emoţie ca în această seară. Nu avea curajul să-i mărturisească acest lucru mamei Gloria, cum îi spunea ea de obicei, şi asta nu pentru că era o timidă, ci mai ales că i-ar fi putut interpreta greşit interesul pentru un bărbat cu cincisprezece ani mai mare, o diferenţă de vârstă destul de considerabilă pentru o tânără aflată la începutul vieţii.  

Nu-şi făcea nicio speranţă şi nici nu avea vreun plan special pregătit pentru a-l cuceri, sau cel puţin pentru a se remarca în ochii lui cu ceva. Va lăsa totul să se desfăşoare de la sine. Nu că ar fi îndrăgostită “lulea” cum se spune, de el. Sau, poate că era? Nici ea nu credea ce-şi zicea în sinea sa, dar în fine, va vedea când îl va întâlni, în ce ape se scaldă toată această aiureală. În cele câteva minute cât l-a studiat în rezerva de spital, personalitatea lui mai mult o intriga decât o atrăgea. Totuşi, acel bărbat era cel care i-a mai dat o şansă la viaţă. A făcut riscându-şi propria viaţă, ca parcursul scurt al existenţei sale pământene să se prelungească, dându-i o nouă posibilitate de a-şi continua firul vieţii, ocazie de care ar trebui să ştie să profite. Oare acest nou început al vieţii, de ce nu ar porni împreună cu el? Doar îi aparţine. Dacă nu ar fi fost el, nu mai era nici ea. Aşa cum este de obicei în viaţă, nimeni nu poate descifra secretele inimii sau misterele apariţiei dragostei. Când o dragoste nouă este posibil să înflorească, dimineţile ţi se par mai frumoase, iar dogoarea soarelui mai suportabilă.  

La ora stabilită fetele au coborât spre restaurant, de unde se auzea o muzică de caffé concert. Ştefan le aştepta la masa special pregătită de şeful de sală, amplasată undeva mai departe de zgomotul orchestrei, dar cu vizibilitate bună asupra a ceea ce se întâmplă în restaurant. Aceea era masa lui, la care nu era servit nici un client, nici atunci când lipsea din localitate.  

Când le-a zărit întrând pe uşa salonului, s-a ridicat de pe scaun şi le-a ieşit în întâmpinare, sărutându-i mâna Gloriei, întârziind voit să i-o elibereze imediat.  

- Bine aţi venit în „umila” mea unitate, doamnă Gloria şi domnişoară Dalia, spuse el aţintindu-şi privirea surprinsă asupra unei frumuseţi de fată, nevenindu-i să creadă că ea este cea din rezerva de spital.  

- Bună seara şi bine v-am regăsit, domnule Dunca. Vă mulţumim pentru cazarea specială, pentru primirea făcută şi mai ales pentru încântătorii trandafirii albi din cameră.  

- Doamnă Trifan, aşa suntem obişnuiţi să ne întâmpinăm oaspeţii mai deosebiţi, să le dăm motiv să revină şi altădată cu aceeaşi plăcere.  

- Iat-o pe fiica noastră Dalia, căreia i-aţi mai dat o şansă la viaţă, prin gestul dumneavoastră.  

- Doamna Trifan, şansa nu i-am dat-o eu, ci numai Bunul Dumnezeu, care o are în grijă şi o ocroteşte.  

Ştefan eliberă mâna mamei şi o prinse pe a Daliei ducând-o încet la buze pentru un scurt sărut, în timp ce o privea fascinat direct în ochi. Simţi un tremur nervos în mâna fetei. Se vedea că este emoţionată. O privi curios şi cu interes. Dalia, roşie în obraji de emoţie, îşi îndreptă privirea rugătoare cerând parcă ajutor Gloriei, de la care aştepta salvarea. Nu avea puterea să-i susţină privirea care îi domina voinţa. Nici emoţiile de la examenul de licenţă nu au avut o asemenea intensitate, ca această strângere de mână care o electriza. O ţinea de mână un bărbat adevărat, nu foştii săi colegi, sau prietenii din facultate.  

Ştefan constată cu plăcere că tânăra nu mai era cea plină de vânătăi şi excoriaţii, ci o tinerică subţirică, înaltă, cu doi ochi frumoşi, un piept bine conturat într-o rochiţă sexy dintr-un material foarte plăcut, într-o culoare proaspătă de vară, de un galben pal. Cupele de la nivelul pieptului evidenţiau plinătatea sânilor rotunzi şi tari, ce tresăltau la fiecare mişcare a corpului, captivând atenţia bărbaţilor pe lângă care treceau. Rochiţa avea drapeuri frumoase, volănaşe la decolteuri şi bretele, iar la nivelul taliei era lucrată cu un passe plisat care-i scotea în evidenţă şi mai mult talia subţire. Avea sandale albe moderne, cu talpă platformă, potrivite pentru orice outfit[1], să pară şi mai înaltă. O poşetă minusculă îi atârna neglijent pe umăr.  

Gloria, în contrast cu ţinuta tinerească a Daliei, era îmbrăcată într-o rochie de seară, neagră, vaporoasă, lungă, cu un model desăvârşit, frumos decorată cu strasuri, având cupe întărite pentru decolteul ce scotea în evidenţă doi sâni minunaţi. Bretelele reglabile erau de asemeni decorate cu strasuri ce continuau desenul semirotund de pe piept, împreunându-se sub sâni. O poşetă neagră, cu o cataramă patinată şi închizători metalice de aceeaşi nuanţă şi material, se asorta cu rochia şi pantofii decupaţi, din piele neagră întoarsă. Pe mâna stângă avea o brăţară lată ce se completa ca set cu bijuteria de pe inelarul mâinii drepte. La gât purta un şirag de perle albe.  

- Poftiţi, vă rog să mergem la masă, şeful de sală ne aşteaptă nerăbdător să fim serviţi.  

Masa era aranjată cu deosebită eleganţă. Lumânări gata să fie aprinse, o vază plină cu trandafiri albi, proaspeţi, care îşi împrăştiau mirosul lor deosebit, şervete din pânză de damasc de un alb desăvârşit, aranjate sub formă de spirală în dreptul fiecărui scaun. Şeful de sală într-o ţinută impecabilă, cu papion şi vestă grena, cămaşă albă şi pantalon negru, cu vipuşcă lată la culoarea vestei, aştepta lângă masă cu ancărul pe mână. Ştefan, ajuns primul la masă, trase de scaun şi o invită pe doamna Trifan să ia loc, iar şeful de sală făcu acelaşi lucru cu cel al tinerei.  

Instalându-şi invitatele emoţionate de atâta atenţie, ce fusese remarcată şi de turiştii ce serveau masa în local, Ştefan s-a aşezat în faţa doamnei Trifan. A reţinut cu plăcere cum au fost urmărite de privirile curioase cele două femei când treceau pe culoarul dintre mese. În definitiv erau două doamne frumoase, elegante, atent fardate şi care lăsau în urma lor un miros plăcut de parfum fin.  

Meniul serii a fost atent ales, începându-se la aperitive cu un coniac franţuzesc “Claude Chatelier”, de calitatea şi fineţea căruia s-a bucurat doar gazda şi doamna Gloria, Dalia preferând un cocktail slab alcoolizat. A urmat meniul principal, asezonat cu salată de crudităţi, apoi desertul şi totul completat cu un vin alb din podgoria Murfatlar, bine răcit. În timpul cinei s-au făcut schimburi de informaţii despre familia Trifan, mai puţin despre afaceri, dar mai ales despre cum se simte Dalia şi ce recomandări i-au făcut medicii. Aşa a aflat Ştefan că i s-a recomandat un tratament de recuperare la piciorul fracturat, care încă o mai deranja şi mai ales la bazin. Cele trei coaste fisurate s-au sudat bine, însă un tratament balnear nu ar strica, chiar era indicat, de aceea cum spunea doamna Gloria, vroia, nu vroia Ştefan, trebuia să le suporte până aproape de sfârşitul lui august, cât timp Dalia va face tratament balnear cel puţin zece zile.  

- Cât mă bucur, doamna Trifan, că domnişoara Dalia va beneficia de serviciile noastre balneare. Mâine când veţi merge la medicul balneolog pentru programare, va şti cine sunteţi şi cum să vă recomande tratamentele necesare unei recuperări cât mai grabnice. Puteţi să profitaţi şi dumneavoastră de câteva proceduri. Nu strică niciodată un tratament de prevenţie. Măcar cel de gimnastică sau de SPA.  

- Vai, domnul Dunca, vă mulţumim din suflet. Apropo, mâine vă rog să trimiteţi un salariat să ia din portbagajul maşinii mele două duzini din cel mai bun vin din zona Vrancea. Este un cadou din partea soţului.  

- Nu era nevoie doamna Gloria. Îi mulţumesc domnului Trifan pentru atenţie. Dumneavoastră sunteţi invitatele mele şi este firesc să mă preocupe ca şederea la mine în Complex să vă fie cât mai relaxantă şi mai benefică. Chiar dacă baza de tratament aparţine Ministerului Sănătăţii, nimic nu mă împiedică să dau un telefon, eu fiind proprietarul locaţiei. Ei îmi sunt doar chiriaşi.  

- Sunteţi un gentleman.  

- Nu doamnă. Sunt doar un partener de afaceri care îşi respectă colaboratorii. Oricum nu pot să o las pe domnişoara Dalia să mai sufere după stupizenia accidentului. Este prea tânără şi prea frumoasă să nu o redăm perfect sănătoasă familiei şi prietenilor săi, după plecarea de la mare.  

- Vă rog să-mi spuneţi Dalia, domnule Dunca, interveni pentru prima dată în discuţie tânăra, plină de emoţie, mai ales auzindu-i laudele celui mai interesant bărbat din viaţa sa. Acum am ocazia să vă mulţumesc personal pentru că riscându-vă viaţa, mi-aţi salvat-o pe a mea.  

- Domnişoară...  

- Dalia, vă rog domnule Dunca, este aşa de simplu…  

- Ok, este în regulă, am mai spus acest lucru şi ar fi penibil să mă tot repet. Nu am făcut nimic deosebit decât ar fi făcut orice om în locul meu.  

- Da, dar...  

- Mi-ai face o deosebită plăcere dacă nu am mai readuce în discuţie acel moment care pentru nimeni nu este o amintire plăcută.  

- Aşa este, spuse şi Gloria. Dalia este parţial recuperată fizic, însă prin acest tratament se pot îndepărta orice sechele care ar mai aminti de accident, de aceea Laurenţiu ne-a ”gonit’’ de acasă, mai spuse ea veselă. Eu sunt pe post de bodyguard. Urmăresc respectarea cu stricteţe a tuturor procedurilor indicate de medicul terapeut. Altfel nu ne mai primeşte acasă, continuă să glumească doamna Trifan, bine dispusă.  

- Dar, chiar dacă mă repet, nu uitaţi că atât timp cât sunteţi în baza de tratament lângă Dalia, profitaţi şi dumneavoastră de dotările noastre, folosindu-le.  

- Să fiţi sigur că voi profita de această oportunitate.  

Cina se desfăşura într-o atmosferă veselă. Ştefan în timp ce gusta din licoarea din pahar cu parfum de otonel, le studia discret pe cele două femei. Constata diferenţele dintre ele nu numai datorate vârstelor, cât mai ales faptului că nu exista nicio trăsătură comună, nimic care să sugereze că ar fi rude.  

Solistul orchestrei a invitat oaspeţii să iasă la dans. La rândul său Ştefan bine dispus, o invită pe Gloria pe ring. Aceasta încântată, mai ales că aştepta încă de la începutul mesei festive acest moment, acceptă invitaţia cu plăcere, mulţumindu-i.  

Încă de la absolvirea liceului, Ştefan şi-a petrecut timpul mai mult prin hoteluri şi restaurante, aşa că ştia cum să poarte o femeie pe ringul de dans şi cunoştea destul de bine cum se poate impresiona o femeie de patruzeci şi cinci de ani, ca atitudine. Era foarte atent la eleganţa gesturilor sale faţă de partenera din această seară.  

- Vă mulţumesc, domnule Dunca, pentru invitaţie, îi şopti emoţionată Gloria la ureche. Simţeam că dacă mai stau pe scaun şi nu intru pe ring când aud saxofonul ca pe o chemare, nu mai sunt eu cea căreia îi place atât de mult dansul, mai ales ritmurile lente şi pasionale ca acesta. Sunt înnebunită după muzica de saxofon şi, când am observat că există acest instrument în cadrul formaţiei, am devenit şi mai fericită. Acasă după o zi obositoare când doresc să mă relaxez, pun un CD şi nu mă mai satur să-l ascult pe Fausto Papetti cu muzica lui divină a anilor ’60-’70, când a ajuns în culmea gloriei sale artistice. Îmi mai place de asemeni şi saxofonistul american Kenneth Bruce Gorelick, pe numele lui de scenă Kenny G. A reuşit Dalia să-mi descarce de pe YouTube câteva dintre melodiile lui.  

- Mă bucur doamna Trifan că sunteţi astfel mai fericită, plăcându-vă cum cântă orchestra mea şi mai ales că iubiţi saxofonul şi dansul. Printre multitudinea viciilor mele se numără şi acesta. Îmi place să mă aventurez pe ring la braţul unei femei frumoase ca dumneavoastră.  

- Vai domnule Dunca, nu mai exageraţi cu aprecierile. Nu vreau să le consider doar de complezenţă, fiindu-vă musafiră.  

- Nu fac asemenea greşeli, doamnă. Când o femeie este frumoasă într-adevăr, este frumoasă şi pentru mine. Nu exagerez cu nimic. Nu vă lipseşte nimic ca să nu fiţi considerată o femeie frumoasă de către cei care se pricep la frumuseţea feminină. De când lucrez în turism şi nu sunt puţini ani, prin faţa mea s-au perindat mii de femei care şi-au etalat frumuseţea fizică, ori pe podiumul de prezentare al modei, ori pe holurile Complexului meu. Acum cred că pot spune că mi-am creat un anumit punct de vedere profesional asupra frumuseţii feminine.  

- Nu vă pot contrazice, domnule Dunca. Eu nu provin din turism, de unde să pot căpăta o asemenea expertiză asupra frumuseţii feminine şi, sincer, vă spun că nu m-a interesat acest subiect acolo în orăşelul de provincie moldavă unde trăiesc. Este suficient că soţul îmi apreciază frumuseţea şi mai ales că nu are timp să descopere alte tentaţii ale frumuseţii feminine din cauza obligaţiilor sale profesionale.  

- Acesta este un sacrilegiu, o privare a bărbatului de libertatea exprimării artistice. Femeia trebuie de multe ori privită ca pe un obiect de artă. O originală sculptură a naturii, care a inspirat marii artişti ai lumii ce au generat opere nemuritoare cu dalta sau cu penelul lor. Fără o femeie frumoasă toate acestea nu puteau să apară. Şi apoi nu poate exista doar muncă şi iar muncă. Avem nevoie şi de relaxare, să poţi pleca a doua zi la serviciu cu mai mult optimism.  

- Privitul sau admiratul unei femei frumoase nu te face mai harnic a doua zi la serviciu, răspunse Gloria sentenţios.  

- Desigur, dar eşti mai bine dispus. În viaţă există şi ceva pentru care merită să te lupţi. De exemplu, o femeie frumoasă ca dumneavoastră.  

- Domnule Dunca, vreau să încetaţi, protestă îmbujorată de plăcere Gloria. Ori doriţi să vă distraţi pe seama fizicului meu, ori nu vă înţeleg! Ce nu vă place la mine?  

- Scuze, doamnă Trifan. Cu fizicul dumneavoastră totul este în regulă. Pot spune că prea în regulă. Dacă nu l-aş respecta atât de mult pe soţul dumneavoastră, aş fi tentat să abordez o altă strategie. Una de a vă cuceri sentimental.  

- Bănuiesc că în seara aceasta v-aţi propus să fiţi comic. Mă distrează discuţia. Păcat că orchestra a schimbat ritmul şi nu mai avem timp de asemenea dialoguri hazlii. În sinea sa, Gloria se gândea că nu ar deranja-o ca Dunca să-l respecte mai puţin pe soţul său şi să-şi îndrepte atenţia asupra ei.  

- Dacă doriţi, doamna Trifan,pot schimba programul orchestrei. Nu uitaţi că eu sunt patronul.  

- Nu ar fi corect faţă de clienţi dumneavoastră să cânte ce vă convine sau ce vă place numai dumneavoastră. Orchestra trebuie să creeze o atmosferă relaxantă de care turiştii ce vă vizitează locaţia să nu uite aşa de curând, doar de aceea sosesc pe litoral, să se simtă bine.  

- Aveţi dreptate, doamnă. Sunt doar un bărbat încă tânăr pot spune, surprins şi luat pe nepregătite de o femeie distinsă, elegantă, într-un cuvânt, o femeie splendidă. Îmi cer scuze. Uitaţi discuţia. Să ne limităm doar la dans şi atât. Nu am nicio intenţie de a vă jigni.  

Dansulcelor doi parteneri se armoniza cu ritmul dictat de muzica orchestrei. Gloria asculta intervenţiile saxofonului şi parcă îi părea rău că l-a repezit pe Ştefan şi nu l-a lăsat să-şi desfăşoare mai departe repertoriul de bărbat cuceritor. Era interesată să vadă până unde poate ajunge "obrăznicia" unui eventual amorez. Spera să nu-l fi speriat aşa de tare încât să nu mai abordeze subiectul. Îi plăcea cochetăria şi mai ales să fie curtată. Cărei femei i-ar fi displăcut acest lucru?  

În timpul dansului, între cei doi parteneri a luat naştere o relaţie de amiciţie. Nu mai erau aşa de distanţi ca la intrarea pe ring. Când Ştefan i-a sărutat mâna la întreruperea dansului, Gloria i-a strâns degetele vădit emoţionată.  

Dalia privindu-i când s-au aşezat la masă, a sesizat imediat că între ei s-a întâmplat ceva, dar nu putea să-şi dea seama ce anume putea fi. Era intrigată şi trebuia să afle ce s-a întâmplat pe ring, să poată trage concluzia asupra situaţiei care a creat acea apropiere amicală între cei doi, atât de protocolari până la plecarea la dans.  

Ajunşi din nou la masă, atât Ştefan cât şi Gloria încercau să nu lase impresia că în timpul petrecut pe ring s-ar fi creat o anumită stare, care să modifice statutul lor de simple cunoştinţe şi de colaboratori în afaceri. A fost doar un dans între doi prieteni, uneori poate prea apropiaţi, care, aşa cum se întâmplă adeseori, transmite în corpul celuilalt partener un freamăt cu vibraţii interioare, pasiuni nemărturisite şi, de ce nu, dorinţe indecente, ce nu ar fi trebuit să apară între persoane aflate în situaţia lor.  

Fiecare îşi făcuse o anumită impresie despre partenerul de dans. Gloria percepea fără să-şi dorească acest lucru, o anumită atracţie fizică faţă de bărbatul care i-a dirijat paşii pe ring şi care i-a mângâiat atât de plăcut, cu pectoralii, plinătatea sânilor. Simţea cum se întăresc la fiecare atingere “involuntară”, cum devin tot mai obraznici şi cum mameloanele sparg pânza subţire a rochiei lipită de trupul partenerului de dans.  

În acele momente şi-ar fi dorit să fie alături de soţ. Aceste chemări dureroase spre o iubire interzisă nu ar mai fi fost posibile. Îşi cunoştea atât de bine soţul şi în seara asta îl simţea atât de departe de nevoile sale sentimentale sau sexuale. Nu din cauza faptului că nu o mai iubea la fel de mult ca atunci când s-a îndrăgostit de ea, ci pentru că afacerile şi grijile create de acestea l-au îndepărtat tot mai mult de problemele familiale şi, mai ales, de acutele sale dorinţe de femeie.  

Desigur că se înţelegeau la fel de bine. Totuşi, parcă nu mai exista acea relaţie plină de romantism, plină de poezie şi de fior, când era suficient să se ia de mână şi să pornească cu gândurile pe culmi neexplorate, să hoinărească pe tărâmuri nebănuite, uneori chiar interzise.  

Dispăruse parcă acea stare care făcea fericit un om îndrăgostit. Nu însemna că nu se mai iubeau la fel de mult ca atunci când s-au îndrăgostit. Doar că altceva a luat locul acelor trăiri. Munca, grija zilei de mâine, afacerile, scadenţele bancare. Parcă nu mai trăiau pentru ei şi prin ei. Alte fenomene le conduceau viaţa, iar satisfacţiile nu mai erau aceleaşi ca în urmă cu şase ani când erau mai săraci, dar mai fericiţi. Dragostea, ca tot ce-i fragil, are mereu nevoie de mici dovezi de atenţie. Un gest mărunt poate surprinde în mod plăcut persoana care doreşte să fie iubită şi mereu în centrul atenţiei bărbatului care i-a cucerit inima.  

Dalia asista la discuţia dintre cei doi şi încerca să prindă  

ceva din ce-şi spuneau, ca să-şi descâlcească nedumerirea creată în mintea ei. Nu exista deocamdată nimic deosebit care să-i atragă atenţia. Nu putea să-l bănuiască pe Ştefan că în scurtul timp cât au fost singuri pe ring şi chiar dacă, după cum a observat ea, uneori au dansat prea intim pentru doi străini care se întâlnesc pentru a doua oară. Nu-l credea capabil să atenteze la fidelitatea soţiei tatălui ei.  

Ca să prevină orice eveniment nedorit, s-a hotărât să ia iniţiativa, să-i atragă atenţia lui Ştefan asupra ei. Să înţeleagă că îl place şi că îl provoacă. O fi el cu cincisprezece ani mai mare, dar nu conta că doar “nu-l pune la fiert” cum spuneau anumite studente când era vorba despre relaţiile lor cu bărbaţi mai vârstnici, dar generoşi financiar.  

Ea se gândea la faptul că Ştefan este cel care i-a salvat viaţa şi, în definitiv, nu doar acesta era motivul care s-o determine să fie mai atentă cu el. Era un bărbat frumos, bogat, singur şi fără obligaţii familiare, potent financiar, încă tânăr şi de ce nu, o partidă foarte atractivă, chiar dacă ceva ani îi despart ca vârstă. Orice femeie s-ar simţi încântată şi onorată trecând la braţul său, prin faţa unui public elevat. Pe ea toate aceste diferenţe nu o deranjau cu nimic. Era o fire permisivă. O moştenea pe mamă-sa, o femeie practică. De ce ar alerga după iubiri trecătoare cu nicio finalizare materială, când ar putea lângă Ştefan să ducă o viaţă plină de plăceri şi de facilităţi de tot felul? Mai era şi tatăl său care ar fi putut contribui la bunul mers al afacerilor. Puteau dezvolta şi alte proiecte împreună. Ea era singura moştenitoare şi beneficiară a unei mari părţi a averii, în afară de cea care îi revenea Gloriei. Ştia şi faptul că nu trebuia să-şi ceară partea ce i se cuvenea ca moştenire de la mamă, deoarece tatăl său o iubea şi va avea grijă ca ea să nu ducă lipsă de nimic financiar ca să fie fericită, aşa cum ştia şi despre faptul că la căsătoria lui cu Gloria au încheiat un contract prenupţial, al cărui conţinut nu-l cunoştea, dar îl bănuia.  

Aceste gânduri îi treceau cu o repeziciune de mii de secvenţe pe secundă, privindu-i pe cei doi cum discutau relaxaţi fără să-i audă, chiar dacă era lângă ei. Parcă nu existau. Nu-şi urmărea decât ideea sa năstruşnică:  

"Ea şi Ştefan împreună. O nebunie! Doamne, chiar ar putea exista această nebunie? Cred că am băut prea mult, dacă îmi trec prin cap asemenea grozăvii".  

La următoarea repriză a orchestrei, nu Ştefan a fost cel care şi-a ales partenera de dans, ci Dalia, care îşi urmărea ideea sa năstruşnică, de a preîntâmpina orice apropiere între el şi Gloria, chiar dacă această apropiere exista poate numai în imaginaţia sa tulburată de puţinul alcool conţinut de cocktailul din pahar.  

Ştefan, surprins de curajul şi insolenţa tinerei domnişoare, a acceptat, considerând totul ca o dorinţă a fetei de a fi pe ring în compania unei persoane cunoscute în local ca patron al Complexului, sau pur şi simplu a preferinţei de a dansa, în loc de a sta la masă. Era firesc pentru vârsta ei să-şi dorească a fi pe ring. Dacă ar fi fost într-o discotecă (exista una şi în cadrul Complexului), poate nici nu era nevoie să-l invite, ci pur şi simplu se ducea printre dansatori şi dansa singură, refulându-şi astfel toţi hormonii acumulaţi în corpul său tânăr.  

Dalia se mlădia în ritmul melodiei cântată de către muzicanţi, ca o salcie tânără legănată de adierea unui vânt de primăvară pe malul unei eleşteu, unde cântul cucului singuratec care îşi tot caută partenera şi nu reuşeşte, repetă ca un ecou: cucu, cucu, cucu... (Ştefan, Ştefan, Ştefan…)  

Corpul subţire al fetei în mişcarea sa lascivă, sugera plăcerea, exprima senzualitatea, chema şi excita, atrăgând prin mişcările sale unduitoare privirea bărbaţilor de pe ringul de dans. Dalia, nu numai că avea nume de floare cu o corolă bogată în petale, dar avea şi o senzualitate aparte dată de mişcările sale languroase. Deţinea o fascinaţie specială, care canaliza privirile curioase asupra fizicului său.  

Aşa cum apărea în lumina difuză de pe ring, părea o femeie frumoasă şi chiar era. Fesele tari şi bombate se reliefau prin subţirimea materialului rochiţei. Sânii pietroşi, rotunzi ca două portocale, tresăltau la fiecare mişcare gata să sară din cupele parcă prea mici pentru a-i stăpâni. O parte a rozetei din jurul mamelonului îşi făcu apariţia din sutien, atrăgând ca un magnet privirile flămânde ale celor din apropiere.  

Abia acum, Ştefan începea s-o descopere pe adevărata Dalia. Nu mai era fetiţa din rezerva de spital cu un fizic comun, vopsită blond cu şuviţe roşcate, plină de vânătăi şi julituri pe faţă şi pe braţe, şi cu paiul în gură, legată cu un pansament pe sub bărbie să-i fixeze maxilarul fisurat, ci o adevărată divă.  

Avea în aparenţă un trup fragil, însă în ritmul muzicii, unduindu-se după fiecare notă muzicală într-un alt mod, devenea un punct de atracţie care îţi capta privirea şi te fascina. Mişcările sale erau ca zborul unei libelule. Era ca albina ce zumzăia lângă urdiniş căutând să pătrundă în stup pentru a-şi descarce desagii cu polen pe fagurii plini cu miere. Se unduia după versurile cântate de obicei de Cătălin Crişan, dar în această seară de solistul trupei:  

“Iubito, îţi doresc bine, îţi doresc noroc, înţeleg că în viaţa ta, nu am niciun loc”.  

Ştefan se distra în sinea lui, admirând mişcările unduitoare şi pline de senzualitate al corpului Daliei, pe lângă cel de urs flămând al său, venit să se înfrupte din bogăţia vreunei tufe de fragi plină cu fructe savuroase.  

Cum orchestra abordă un blues, Dalia îşi ridică jenată privirile întrebătoare spre bărbat, în timp ce acesta ridicând din umeri făcea să se înţeleagă că: Asta este! Nu avem de ales! deschizând larg braţele să-i cuprindă cu delicateţe umerii. De mijloc nici nu putea fi vorba. I se părea prea fragil şi se temea să nu i-l frângă. Îşi reglă paşii după ai fetei, mişcându-se lent în ritmul melodiei. Vocea solistului te invita la iubire, versurile sunând ca o chemare. Era melodia FARĂ EA din repertoriul formaţiei HOLOGRAF. Solistul formaţiei CLEŞTAR nu avea aceeaşi căldură în voce ca Dan Bitman, dar se străduia să fie cât mai convingător.  

Ştefan o privea în ochi pe Dalia, depărtând-o un pic de el. Aceasta suportă cu destul curaj privirile sale întrebătoare.  

- "Ce ascunzi în căpşorul tău drăgălaş frumoaso?" se întreba  

bărbatul dornic oricând să se înfrupte din frăgezimea tinerească a unei trufandale. Era obişnuit cu aşa ceva. Viaţa de patron de complex hotelier pe litoral este destul de trepidantă.  

- "Ai cunoscut iubirea? Ştii ce înseamnă să te afli în braţele doritoare ale unui bărbat experimentat? Te-ai speria şi ai fugi, sau ţi-ar face plăcere şi ai rămâne?" îşi continuă bărbatul întrebările interioare privind-o cu interes pe fata din braţele sale.  

Dalia intuia ce se întâmpla în mintea bărbatului care-i cuprinsese cu atâta delicateţe umerii. Ea însăşi ca şi partenerul de dans, purta un dialog interior destul de serios.  

- “Ce ar putea să se schimbe în viaţa mea din această seară sau cu această vacanţă? Dacă aş avea mai mult curaj decât am avut de obicei când mă aflam în compania altor tineri de aceeaşi vârstă, poate aş afla”.  

Ridică privirea spre Ştefan şi-l întâmpină cu un zâmbet care îi lumină întreaga figură, însoţit de o strângere a umărului pe care îşi sprijinea mâna ca şi când i-ar fi făcut semn şi i-ar fi spus:  

- "Te doresc mai aproape de mine. Fi curajos şi mă lipeşte de corpul tău. Nu-ţi fie teamă, nu mă striveşti, nu sunt atât de fragilă cum ai crede".  

Gloria nu-şi îndepărta privirea de la cei doi parteneri de dans. Dorea să surprindă orice modificare a comportamentului dintre ei. Nu-şi putea explica de ce nu ar dori să se creeze vreo apropiere între ei, care desigur ar fi benefică pentru familia Trifan, dacă s-ar fi finalizat printr-o căsătorie. Nu era nicio problemă că Ştefan era mai mare cu atâţia ani decât Dalia, sau că el a mai fost căsătorit. Aşa se exprimase soţul său când a fost vorba despre el. Nici nu ştia măcar dacă fata este virgină la cei douăzeci şi cinci de ani, dar acest lucru nu conta pentru nimeni. Nu-şi amintea de vreo relaţie mai serioasă a fiicei lui Laurenţiu cu vreun coleg de facultate, sau despre ce a făcut ea în toţi aceşti ani de transformări, când nu mai era copila orfană de mamă de acum opt ani, ci o femeie frumoasă în toată puterea cuvântului. Se întreba doar, însă nu găsea răspunsul.  

- “Mi-l doresc pentru plăcerea mea vinovată? Doamne, oare ce-mi poate trece acum prin cap? Dacă ar afla soţul de o asemenea  

aventură cum ar reacţiona? Ştefan ar accepta o escapadă cu soţia partenerului său de afaceri? Nu cred că pentru el, ca bărbat, ar fi vreun complex. Bărbaţii nu sunt cuprinşi de sentimentalisme feminine, şi nu au un simţ dezvoltat al respectului faţă de un alt bărbat, fie el chiar partener de afaceri. Viaţa este ca o junglă.Dacă nu iei tu ce ţi se oferă, rişti să pierzi momentul. Nici cu el nu a fost după cum ştia, mai blândă. Soţia i-a plecat cu un alt bărbat părăsindu-l în plină ascensiune financiară, aşa că Ştefan va găsi o adevărată plăcere în a lua tot ce-i aparţine altui bărbat în materie de femei. Dar mai ştii? Dacă este o fire scrupuloasă? Aşa gândea Gloria când îi privea pe cei doi dansatori.  

Ştefan îşi făcu curaj şi o apropie pe Dalia la piept. Dorea să-i descopere reacţia. Ca înălţime, fata îi ajungea sub bărbie. Imediat ea se lipi de el ca o liană încetinindu-şi voit mişcările pentru a-i simţi căldura trupească.  

Oricât de stăpân ar fi fost pe el, nu putea să-şi controleze atât de bine simţurile fără ca organismul să nu reacţioneze imediat la această apropiere, în care două corpuri îşi transmiteau unul celuilalt involuntar senzaţii interesante. Încercă să se depărteze cât mai mult de corpul tânăr ce-i vibra în braţe ca o frunză în adierea brizei din zorii zilelor de vară târzie, sau ca o strună de violă în mâna unui violonist maestru cum era Ştefan în problema seducerii femeilor.  

Capul Daliei se odihnea pe umărul bărbatului, simţindu-şi creşterea precipitată a bătăilor inimii, în timp ce mâinile lui Ştefan coborau ca o mângâiere continuă de pe umeri pe spate, apoi spre mijloc şi în final poposi pe fesele tari ale fetei. Dându-şi seama ce face, bărbatul îşi corectă gestul imediat, stârnind un zâmbet complice al partenerei, care ridică capul şi-l privi insistent în ochi. Parcă dorea să-i spună:  

- "Prostuţule, lasă-le acolo unde au coborât singure. Vreau să le simt forţa cum îţi simt virilitatea ce mă împunge atât de plăcut în abdomen."  

Se lipi şi mai tare de el. Văzând răspunsul fetei, lăsă totul în voia sorţii. Ştia că se expune dezaprobării Gloriei care desigur că era cu ochii pe ei. Ridică capul şi se uită spre masă. O văzu cum îl străfulgeră cu o privire tăioasă şi plină de furie.  

- " Ingratule! parcă îi spunea: Cu mine nu ai dansat atât de tandru şi pasional. Lasă că vă stric eu frumoasa poveste de amor ce pare să se cuibărească la sânul vostru".  

Melodia luă sfârşit iar cei doi parteneri se despărţiră cu regret din tandra îmbrăţişare dar şi jenaţi de intimitatea ce a apărut între ei. Dalia mai întâlnise asemenea tendinţe ale foştilor prieteni de a-şi face cunoscută virilitatea şi potenţa în timpul dansului, însă de fiecare dată a ştiut să evite scenele considerate vulgare. Acum ea parcă-i căuta intimitatea şi acest lucru nu reuşea să-l înţeleagă. Nu-i mai era ruşine? Devenea frivolă?  

Momentan îşi ocoleau privirile. Ştefan i-a propus să o conducă la masă. Îşi amintise cu plăcere de sărutul lor involuntar când i-a acordat primul ajutor în prăpastie. Şi gustul deosebit al rujului şi-l amintea la fel de fidel. Cum ar fi să-i guste din nou savoarea gurii sale rotunde şi micuţe? Era tentat s-o facă. Fu trezit din visare de glasul ca o dojană al fetei:  

- Ai obosit aşa repede? Parcă erai mai sprinten când dansai cu mama Gloria.  

- A, nu, cum să obosesc? Credeam că tu vrei să ne retragem la masă. Eşti poate încă nerefăcută fizic .  

- Cum să-mi doresc când am lipsit atât de mult de prin cluburi sau discoteci din cauza examenelor şi a accidentului?  

- Apropo de accident. Văd că nu te deranjează la dans, mai ales în timpul bluesului, mai spuse el pe un ton ironic.  

- Mă simt complet vindecată, însă ştii cum sunt părinţii, vor să facă totul pentru copiii lor pentru a-i ocroti.  

- Nu ştiu cum este, încă nu sunt părinte, dar intuiesc ce ai vrut să-mi spui. Văd şi cât de grijulie se uită mama Gloria spre noi. S-o fi speriat că i-am obosit copila. S-ar putea să mă certe când vom reveni la masă, continuă el cu oarecare ironie în glas.  

- Cine poate şti de ce oare este ea mai speriată? răspunse fata privindu-l întrebătoare şi enigmatic, sugerând că ar fi mai multe motive care ar fi putut să o facă atât de "speriată" pe mama  

Gloria, nu neapărat grijile legate de persoana sau castitatea sa.  

Această remarcă nu-i scăpă lui Ştefan care înţelese că între cele două femei nu sunt numai gânduri frumoase. Fiecare căuta pentru sine ce-i mai plăcut. Dacă tânăra şi-a propus să-l cucerească, înseamnă că nu-şi doreşte o rivală, mai ales în mama sa vitregă. Era conştientă ce diferenţe sunt între ele şi care ar fi atuurile fiecăreia de a şi-l adjudeca.  

Pe Ştefan îl amuzau aceste două femei. Deocamdată nu simţea o atracţie deosebită sau ceva special pentru vreuna. De când au sosit în hotel a sesizat imediat că amândouă i-au pus “gând rău”, că doreau să-l cucerească într-un fel sau altul, dar încă nu înţelegea care ar fi fost scopul acestei dispute. Le lăsă să-şi pună la bătaie întregul arsenal al seducţiei feminine. Va vedea la urmă care va fi câştigătoarea, dacă va exista vreuna. Oare el să fie trofeul pentru care se luptau cele două femei? De ce? Dacă o înţelegea pe cea mică, nu acelaşi lucru se întâmpla cu cea mare. Ce-o mâna spre distrugerea căsniciei? Spera să nu se afle vreodată despre aventura lor? Mică şansă cu un asemenea martor în preajmă.  

Îşi reaminti de prima întâlnire cu Gloria din Poiana Braşov. Când erau împreună, i-a urmărit privirile, gesturile, mimica feţei, atât în restaurant cât mai ales în Jeep, pe drumul spre Braşov, când privindu-l cum conduce, îşi plimba involuntar mâinile printre pulpele picioarelor. Era conştient de faptul că dorea să se facă plăcută, că vrea să cocheteze, aşa cum acum era conştient de faptul că ea se găsea într-o mare derută. Nu ştia ce să facă: să-şi dea frâu liber chemărilor libertine de femeie încă tânără, pe un teren minat, sau să fie prudentă şi să renunţe, ştiind că are un rival care-i poate deconspira intenţiile! Şi pentru el exista o dilemă. Nu se hotăra căreia dintre ele să-i acorde o atenţie mai deosebită? Pe care să o încurajeze şi să o provoace mai întâi, pe fiica la care a descoperit cu surprindere în această seară că-i deschide larg uşa spre inima sa, sau spre mamă care-i putea oferi savoarea unor momente excepţionale în compania unei femei experimentate, plină de senzualitate şi de pasiune.  



[1]Echipament(aici cu sens de încălţăminte)  

 
 
Referinţă Bibliografică:
ZBORUL SPRE STELE - roman premiat de Liga Scriitorilor / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1185, Anul IV, 30 martie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!