Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014        Toate Articolele Autorului

ZBORUL SPRE STELE - roman premiat de Liga Scriitorilor
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Capitolul I  

 

Ştefan conducea în noapte ascultând muzica transmisă la radioul de la bordul bolidului său, un Jeep Patriot, maro metalizat. Din când în când, sorbea din cafeaua fierbinte, pregătită de Gina, directorul Complexului, trăgând cu plăcere din ţigara sa preferată, din foi de tutun virgin.  

Ploua mărunt, iar şoseaua devenise alunecoasă, aşa că trebuia să conducă cu mare atenţie, dacă dorea să ajungă la destinaţie. Lumina becurilor cu halogen dansa jucăuşă pe luciul şoselei. Lua fiecare curbă fără să se grăbească, enervând conducătorii autovehiculelor din spatele său.  

Tocmai depăşea Predealul şi cobora spre Timişul de Sus. Nu se mai grăbea. De fapt trebuia să ajungă cu opt ore în urmă la o întâlnire de afaceri foarte importantă pentru el, dar o ratase.  

Plecase din Neptun foarte târziu din cauza colaboratorului său extern “TUI TRAVEL”. Era prima dată când se întâmpla aşa ceva. Faxul spunea explicit că sosesc douăzeci şi patru de turişti a doua zi şi ei au apărut în holul hotelului cu o zi mai devreme. L-a surprins în primul rând faxul operatorului german că un grup soseşte cu o cursă charter şi aterizează pe aeroportul Mihail Kogălniceanu.  

“Vă rugăm să trimiteţi autocarul să preluaţi, la ora unsprezece de pe aeroportul Mihail Kogălniceanu, douăzeci şi patru turişti germani sosiţi prin firma “TUI TRAVEL”, pentru “Complexul“ dumneavoastră”scria negru pe alb în fax. A crezut că este o greşeală privind data sosirii, ştiind că este vorba conform rezervărilor anterioare despre a doua zi. Luă documentele la verificat şi constată că totul era pentru a doua zi, nicidecum pentru ziua actuală.  

Telefonul între hotel şi operator zbârnâia continuu. Scuzele nu-şi mai aveau rostul. Faxul cu data rezervării începerii sejurului a fost transmis greşit de salariata germană. Acum era nevoit să găsească unsprezece camere duble şi două single pentru a-şi caza turiştii sosiţi. Oaspeţii germani nu aveau nicio vină că o salariată distrată a transmis un fax cu date eronate. Nici el nu-şi putea permite să creeze neplăceri musafirilor săi nemţi încă de la sosire. A găsit o rezolvare cât mai bună pentru colaboratorul său extern, la standardul de confort stipulat în contract, chiar dacă aceştia au fost nevoiţi să aştepte un pic până li s-au pregătit camerele.  

Spre Braşov a plecat după amiază foarte târziu. Trebuia să supravegheze personal toate pregătirile. Nu putea să rişte contractele externe pentru o neglijenţă oricât de mică, care putea să capete urmări negative în derularea contractului cu TUI, un colaborator foarte important pentru firma sa.  

Acum era obosit şi resimţea starea de tensiune ce i se instalase în tot corpul din cauza ratării negocierilor din Poiană. Pierduse întâlnirea, dar între oameni serioşi în afaceri şi cu interese comune, s-a putut amâna aceasta pentru a doua zi la aceeaşi oră.  

Până la Comarnic drumul a fost cum a fost, însă de aici a început calvarul obişnuit la început de weekend pe Valea Prahovei. Mai cădea şi ploaia asta nesuferită, suprapunându-se peste întunericul şi aglomeraţia de pe şosea.  

Ştefan deschise fereastra şi inspira aerul umed, cu miros proaspăt de cetină şi răşină, adus de ploaia rece căzută molcom peste brazii ce străjuiau partea muntoasă a şoselei.  

Privirea i-a fost atrasă în oglinda retrovizoare de luminile jucăuşe ale unei maşini sport care nu respecta nici cele mai elementare reguli de circulaţie. Se strecura printre autoturismele din spatele lui prin depăşiri riscante în mare viteză, într-un continuu zig-zag.  

- Tocmai acum şi-a găsit tâmpitul dracului să-şi testeze abilităţile de şofer, pe timp de noapte şi mai ales pe aşa ploaie? se miră Ştefan, iritat. Ce descreierat o mai fi şi ăsta? Alt fiu de bani gata?  

Nebunul a ajuns în scurt timp şi în spatele lui. Îi auzea motorul turat. Aştepta să-l depăşească şi să se aventureze în noi cascade riscante. I-a semnalizat că-i face loc la prima porţiune de şosea mai lungă. Când a trecut ca un fulger în noapte prin dreptul ferestrei sale, a observat ca pe o nălucă, o tânără îmbrăcată în alb ce conducea un Maserati Gran Coupe de culoarea vişinei putrede.  

- “Oare la ce-i trebuia unei fete o maşină aşa de nervoasă şi de puternică?” se întrebă el, conducându-şi atent Jeep-ul mai departe.  

Era nedumerit de ce alerga nebuneşte cu o asemenea viteză în condiţii de trafic neprielnice, o tânără care nu se putea îndrepta decât spre vreo râpă nemiloasă?  

- “Ce-o mână atât de presant spre moarte pe nesăbuita asta? Este prea devreme să se grăbească spre doamna în negru, mai ales că-i tânără şi poate nu are experienţă în şofat, chiar dacă este la volanul unui autoturism ce prinde suta de kilometri în cinci – şase secunde. Niciun motiv din lume nu merită să justifice graba şoferiţei. Poate doar dorinţa de a-şi încredinţa sufletul neantului”, continuă el discuţia cu sine. Într-un minut, tânăra dispăru în noapte, aşa cum şi apăruse - ca o nălucă.  

Nu-şi termină bine gândurile, când văzu la prima buclă în apropiere de Timiş cum zidul de protecţie este rupt şi lumea adunată pe marginea şoselei se bulucea, privind în prăpastie. A presupus că tânăra a ajuns înainte de vreme la capătul cursei.  

- “Deci până aici ai reuşit să ajungi, tâmpito!” spuse el imediat.  

A tras de îndată maşina în afara carosabilului şi a alergat spre zona de unde a văzut că Maserati-ul a părăsit şoseaua lovindu-se de parapet plonjând în necunoscut. Se vedea printre copacii rupţi corpul contorsionat al autoturismului. Farurile încă îi erau aprinse.  

Nimeni nu se încumetase să coboare pentru a afla dacă şoferul mai era în viaţă. Se repezi să ajungă cât mai repede lângă maşină. Nu se gândea că aceasta putea să facă explozie. Se simţea în aer un puternic miros de benzină. Presupunea că s-a spart rezervorul. Doar o scânteie mai trebuia, să se producă deflagraţia. Coborî în grabă într-un echilibru precar, julindu-se în crengile şi spinii arbuştilor. Ajunse într-un minut-două lângă autoturism. Văzu că şoferiţa era într-o poziţie nefirească peste volan. Se declanşase airbagul.  

Trase de portieră s-o deschidă, dar constată că este blocată fiind turtită spre interior. Nu-şi putea permite să verifice şi uşa din dreapta, deoarece ar fi însemnat să se expună riscului în cazul în care maşina, şi aşa într-un echilibru îndoielnic, l-ar fi prins sub ea într-o rostogolire peste colţul de stâncă de care se agăţase. Luă o piatră şi sparse geamul, căutând să nu accidenteze şi mai mult tânăra cu cioburile ferestrei. Nu ştia dacă mai era sau nu în viaţă.  

Îşi dezbrăcă repede bluza, o înfăşură pe mână şi curăţă cioburile din rama portierei, apoi prinse fata de umeri şi încercă să o scoată pe fereastră. Spera să nu aibă nimic la coloană, să nu-i facă mai mult rău decât bine. Era o tânără suplă, înaltă, îmbrăcată într-o ţinută sport. Reuşi să o scoată prinzându-i mijlocul subţire cu mâna dreaptă şi trăgând-o cu ceva dificultate pe fereastra spartă. Maşina se legănă punând viaţa amândurora în pericol. Putea să-i angreneze pe amândoi în rostogolirea sa spre fundul râpei. Când scoase definitiv victima din maşină, o aşeză pe un strat ud de frunze, şi verifică dacă mai are puls. Nu-şi putea da seama dacă îl are. Avea o vânătaie urâtă la frunte. Posibil se lovise înainte de a se declanşa airbag-ul. Accidentata părea o copilă după cum reuşea să-i distingă trăsăturile. Apărură lângă el încă doi bărbaţi tineri.  

În câteva secunde îşi revizui mental cunoştinţele despre cum se acordă primul ajutor în cazul unui accidentat auto. Îşi apropie gura de buzele fetei pentru o respiraţie gură la gură obturându-i cu degetele nările. Chiar şi în acele tragice momente nu a putut să nu simtă mirosul deosebit de plăcut al rujului de pe buzele tinerei, ca şi parfumul fin ce-l împrăştia în jurul său. Apăsă pieptul victimei cum văzuse la televizor, şi începu să-i facă un masaj cardiac extern, să-i pună în mişcare inima dacă era oprită, repetând respiraţia directă gură la gură. În sfârşit îi simţi pulsul slab, deci mai erau speranţe ca fata să scape cu viaţă din teribilul accident.  

Maşina se desprinsese instantaneu din ciotul de stâncă şi se rostogolea cu zgomot în râpă, creând panică printre cei ce priveau de sus şi nu ştiau dacă a prins pe cineva în rostogolire. Scânteile produse prin frecarea metalului cu piatra dură porniră vâlvătaia ce se prelingea spre dâra de benzină ce se scursese din rezervor.  

Din şosea se auzeau sirenele celor de la SMURD şi ale pompierilor care au ajuns într-un timp record la faţa locului. Presupuse că cineva sunase la numărul unic de urgenţă.  

Ştefan aşteptă sosirea celor de la SMURD care ştiau mai bine decât el ce trebuiau să facă în asemenea situaţii. După ce îi verificară din nou pulsul şi constatară că este în viaţă, i-au fixat capul cu un colier pus în dreptul gâtului, i-au pus victimei masca de oxigen apoi au ridicat-o cu grijă şi au transportat-o cu o targă purtată de toţi cei coborâţi în râpă. Maşina salvării cu sirenele pornite plecă imediat în trombă spre Braşov. Pompierii au rămas să stingă focul din prăpastie. I-a ajutat şi ploaia care nu contenea să cadă.  

Revenit lângă maşina sa, constată că are răni pe braţe şi că este plin de nămol şi frunze ude pe pantofi şi pantaloni, întreaga îmbrăcăminte fiindu-i compromisă. Se va schimba la primul popas ori într-o parcare dacă se opreşte ploaia până la Braşov. Deschise trusa de prim ajutor, luă o faşă, spălă rana cu apa oxigenată din trusă şi îşi legă cum putu tăietura destul de urâtă la braţul drept. Credea că s-a tăiat în vreun ciob când a tras fata pe fereastră sau când a alunecat în alergarea spre maşină. Rana nu era atât de periculoasă să necesite o îngrijire mai specială sau să-i pună mâna în pericol. Reveni cu gândurile la tânăra care-i lăsase pe buze gus-  

tul plăcut al rujului. Oare ce marcă de ruj foloseşte de are un gust aşa de deosebit?  

Nu-i venea să creadă că în loc să se gândească la viaţa fetei, se întreba de marca rujului. Încă mai simţea cum îl frig buzele ei. Nu apucase să-şi dea seama dacă era frumoasă sau nu, însă era convins că nu putea fi urâtă. Şi era o copilă atât de suplă şi atât de uşoară în braţele lui! Un pui rănit de lebădă căzut în urâţenia unei prăpăstii de munte, pe un timp ploios de sfârşit de mai. Îşi propuse ca după terminarea afacerilor din Poiană să caute fata la Spitalul de Urgenţă din Braşov. Va găsi el unde a fost dusă. Măcar să ştie dacă este în afara oricărui pericol. Chiar dacă nu a văzut-o bine din cauza întunericului din râpă, se gândea la ea ca la cineva de care se simţea legat sufleteşte. Doar i-a salvat viaţa punându-şi propria viaţă în pericol. I se părea firesc să procedeze aşa. Dacă ar fi fost el în locul fetei, nu săreau alţii să-l salveze?  

Atmosfera devenise apăsătoare. Trebuia să mai întârzie acum şi cu declaraţiile pentru echipajul de poliţie ce ancheta accidentul şi cauzele sale. Neadaptarea vitezei la condiţiile de drum, asta a fost concluzia poliţiştilor. Mai pierdu o jumătate de oră şi cu ei. În sfârşit putu să-şi continue drumul.  

Muzica nu-l mai relaxa. Oboseala şi tensiunea din timpul zilei pusese stăpânire definitiv pe starea sa psihică. Mai apăruse şi acest accident stupid. Îşi aprinse o altă ţigară din foi, iar gândurile îi porniră din nou la tânăra din bijuteria tehnică care ajunsese un morman de fiare fără valoare. Dacă nu avea asigurare s-au dus pe fundul râpei câteva zeci de mii de euro.  

Scăpase de aglomeraţia de pe Valea Prahovei. Era pe podul de intrare în Braşov. Nici numărul de autovehicule nu mai era aşa de mare. Spera să traverseze oraşul într-un sfert de oră şi să se aventureze apoi pe cei treisprezece kilometri plini de curbe până în Poiană. Îi plăcea să conducă pe serpentine. Maşina se înscria bine oricât de strânse ar fi fost. Jeep-ul avea în mers un echilibru foarte bun la greutatea lui.  

Nu era încă miezul nopţii când s-a cazat. Prima grijă a fost să facă un duş fierbinte, să scape de senzaţia de oboseală, apoi să doarmă cât mai mult. Întâlnirea era stabilită la ora prânzului. Vor discuta dacă au apărut modificări asupra condiţiilor din contract apoi, după semnarea documentelor, vor servi masa împreună, timp în care puteau socializa pentru a se cunoaşte mai bine.  

După amiază ar fi trebuit să pornească spre casă, însă acum dorea să mai rămână la munte măcar douăzeci şi patru ore. Se descurcă Gina cu funcţionarea Complexului. Avea deplină încredere în ea. Lucraseră împreună mulţi ani iar atunci când a cumpărat Complexul, a adus-o şi pe ea ca director, bazându-se pe experienţa ei.  

Dorea să se deconecteze, să uite de tot ce era legat de serviciu. Cu acest gând stinse veioza şi intră sub cearceafurile foşnitoare plăcut mirositoare.  

- “Oare ce detergent folosesc? Am să-l cumpăr şi eu pentru hotel.” Acesta a fost ultimul său gând. Adormi instantaneu.  

 

 

Referinţă Bibliografică:
ZBORUL SPRE STELE - roman premiat de Liga Scriitorilor / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1182, Anul IV, 27 martie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!